Am primit această întrebare legimită, de altfel, de curând, de la o doamnă însărcinată cu primul copil. Sunt la al doilea eu, n-ar trebui să le știu pe toate? Mai am și-un blog, încă alăptez și sunt și medic pe deasupra, Doamne-ferește, probabil că aș putea să îi învăț pe alții începând din acest moment.
Adevărul e că și atunci când am nimerit de două ori la câte o conferință despre alăptare, de fiecare dată am învățat ceva nou. N-a existat ocazie în care ceea ce s-a spus să nu mă lămurească în vreun fel, să nu îmi dea o nouă perspectivă, să nu aflu ceva cu care, la un moment dat, am ajutat pe cineva. La prima ședință a cursului Lamaze pe care l-am făcut, am înțeles niște lucruri despre prima mea naștere, aproape vindecătoare aș putea să zic. Pentru că fiecare om care îți povestește despre ceva pune acel ceva în altă lumină, parcă îți aprinde încă un reflector spre el și informația ajunge înțeleasă diferit la tine.
Apoi, am început iar să mă informez și să merg la cursuri pentru că e evident că prima dată nu mi-am făcut lecțiile cum ar fi trebuit. N-am știut destule și m-am bazat pe alții prea mult. Acum, chiar dacă îmi e de vreo 10 ori mai greu decât atunci, vreau să fiu mai curajoasă, mai pregătită. Noua mea mantră e ”o să mă obișnuiesc”. Pentru că ăsta-i adevărul. Hemoroizi? Ne descurcăm. Amețeli? Funcționăm. Haine? Căpătăm 🙂
Am făcut un curs Lamaze, am fost la unul despre perineu, urmează spinning babies și conferința despre alăptare cu dr. Jack Newman. Cărți n-am mai putut să citesc, nu atât din lipsă de timp, cât din cauză că nu am mai văzut bine un timp. Am reluat condusul de puțin timp, abia ce am început să mă simt bine, ce să zic.
Ideea e că mergem înainte. Livia Toboșaru (moașă) spunea că sunt unele mame pe care, să știe multe informații și toate durerile de dinainte le poate speria. Le poate crește anxietatea. Astea sunt mamele care reacționează mai bine să-și lase pur și simplu trupul să facă ce are de făcut și natura să-și urmeze propriul curs. Eu nu sunt una dintre aceste mame. O fi și meseria de vină, o fi blogul, o fi neocortexul nescos din priză. Eu am nevoie să știu, să cântăresc riscuri, să-mi cunosc opțiunile, sunt sceptică, suspicioasă, înțeleg limitele conceptului de ”control” în medicină și că garanții nu poți avea. Cred în puterea minții și programarea subconștientului, am o relație bună cu intuiția din burta mea, sunt deschisă la diverse posibilități, inclusiv ulei esențial mi-am picurat odată pe pernă. Dar sunt prinsă undeva la mijloc, între toate astea. Până și verbul definitoriu al zodiei mele este ”eu știu”. Mi se potrivește perfect. Pe mine, știutul mă liniștește, am nevoie de el ca de oxigen, iar neștiutul mă înnebunește. Sunt subiecte care nu mă interesează nici cu rugăciuni la biserică și altele care pur și simplu mă ard. Iar asta, pentru că nimeni, niciodată, nu poate ști totul despre ceva.
De asta, mergem înainte. Cursuri, conferințe, întrebări. În funcție de cât de însetată e mintea voastră să știe, vă sfătuiesc să o hrăniți cu ce are nevoie ea. Iar dacă faceți parte din cealaltă categorie, cea a mamelor care nu au nevoie să știe, e foarte bine și-așa.
Chiar dacă nu cred că ne putem informa cât să știm mai multe decât un medic cu experiență, cred că putem vedea soluții ajutătoare la ceva. Iar chestia aia să funcționeze, doar pentru că noi credem în ea. E un proces de vindecare și în căutare. E o ardere, cumva. De asta, vă rog, mai ales pe medici, să aveți înțelegere pentru pacientele astea dificile, care vor să știe prea multe, dacă s-ar putea.
Cursul Lamaze l-am făcut cu moașa Irina Popescu. Costă 400 de lei, mi-a plăcut de ea, v-o recomand.
Cursul de perineu l-am făcut cu Livia Toboșaru, am scris și despre el. Nu mai știu cât costă, 100 sau 150 lei.
Conferința cu Jack Newman are loc sâmbăta asta, va fi transmisă și live, iar înregistrarea rămâne disponibilă online. Biletul e 400 lei pentru prezența în sală sau 315 lei pentru acces online. Vă puteți înscrie aici. Promit că merită. Laptele praf v-ar costa mult mai mult.
foto Shutterstock
O femeie
La mine au fost nevoie de cursuri pt ca eu nu aveam incredere in mine, nu comunicam cu corpul meu, era o ruptura intre ratiune si sinele interior, prea mult overthinking si ingnorat instincte. Plus ca transgenerational am primit mesajul ca nasterea e chin. Cu siguranta ca la alte persoane lucrurile sunt mai armonioase in viata, in suflet, in interior. Cursurile mi-au explicat firescul. Si as fi avut nevoie de mult mai multe….o urmarii pe youtube, intamplator, pe Dita, la ceva ani dupa nastere, si am avut reactia: ‘dada, asta am simtit si eu! deci e ok ce am simtit!!’ . E drept ca am avut si o incredere nemaipomenita in cadrul medical ce m-a facut sa aleg spitalul – chiar daca nu au mers lucrurile bine (poate de aceea nu am facut alt copil? ).
Mamicia si alaptatul mi-au adus, incetul, linistea, armonia, invatat sa ascult reactii, invatat ca exista un stop si corpul stie. A fost un pragul meu de maturizare, de acceptare a limitelor si neputintelor si a responsabilitatii a ce mi se intampla, de inteles ca imi provoc bolile si nu aud semnalele instinctelor de aparare, am inceput sa ma indrept spre interior si dezvoltat din interior, inteles cat de important este sustinerea sotului si mai ales nesustinerea lui. Imi pare rau ca nu am descoperit astea mai devreme, ma bucur ca mi s-au intamplat si la 33 de ani. E varsta lui Hristos.
Miruna
Atatia ani am si eu. 🙂
Alexandra
Înțeleg perfect ce transmiți. Sunt medic și deși am avut un regret mult timp pentru că nu am reușit să nasc vaginal primul copil, îți mărturisesc că am ales cezariana pentru al doilea copil, consultând ghidurile din UK. Pur și simplu științific nu m-au convins. Am născut în urmă cu trei săptămâni și cred că al doilea bebe a venit ca un pansament pentru suflet, să creeze o mama senină și vindecată. Naștere lina și vindecătoare! Toate bune! 🙂
Miruna
Felicitari pt bebe 2!
Hortensia Stefan
Buna!
Si la al treilea merg la cursuri. Intotdeauna aflu ceva nou si util. Recomand Irina Popescu
Ioana
Adevărat, Miruna! Sunt la a doua sarcină și vreau să aflu și mai multe informații legate de naștere și alăptare, cu toate că după prima naștere toate au mers șnur (alăptarea, nașterea nu prea). Mulțumesc pentru recomandările de cursuri, intenționez să le urmez.
Ce facem în cazul în care întrebările vin gârlă, dar medicul e mereu pe fugă? Cazul meu, mereu vin cu notițe în carnet, dar medicul meu e etern ocupat și nu are timp de explicații. Trebuie să-l încolțesc cumva 🙂