Bebelușul n-are nevoie de independență, ci de mama lui. Puteți face co-sleeping și dormi liniștiți (p)

Bebelușul nevoie independență mama lui co-sleeping și dormi liniștiți miruna ioani editat

Șoc și groază, am făcut co-sleeping cu părinții mei până mi-am făcut buletin. Am supraviețuit și n-am ajuns nici vreo dazaxată sexual, nici vreo lipită de fusta mamei. Mi-a fost greu să mă desprind din patul lor, da, fix cum unui bebeluș de 3 luni îi e greu să stea în fund, unuia de 1 an, să facă pipi la oliță, altuia, de 3 -să vorbească. Pentru că, pur și simplu, nu e pregătit. Așa că, mi-am dorit ca fiul meu să nu treacă prin asta. Îmi amintesc că-mi era teamă să nu vină seara și iar să mă întreb, oare eu unde dorm. Deși mereu dormeam cu ei, cred că întrebarea asta se punea doar în capul meu. Știu mirosul lenjeriei curate și dungile feței de pernă călcată, pe care-mi puneam capul când mai încercam câte un ”hai să dorm la mine în pat”. Mă simțeam atât de părăsită, de nedreptățită, încât mă apuca durerea de burtă când mă gândeam că ei sunt împreună, amândoi, iar eu singură și abandonată. Îmi imaginam că așa se simt oamenii în sicriu. Că o să mor de singurătate sau de frig. 

Co-sleeping e un cuvânt pretențios, care înseamnă, de fapt, ceva foarte practicat: să dormi cu copilul tău în același pat ori el să doarmă într-un pat atașat sau într-un coșuleț, nu mai departe de un braț distanță de mama lui. După ce a dormit 9 luni într-o burtă de om viu, un braț distanță mi se pare mult. După ce singura lui muzică a fost inima mamei lui, să-i pui Mozart neacompaniat de un tic-tac, mi se pare crud. Se spune că al patrulea trimestru de sarcină se încheie când bebelușul are 3 luni. Că ar mai sta în uter acest timp, dacă ar mai încăpea. Dacă ar mai putea ieși ulterior. Știți, mai demult se efectuau operații fără anestezie la bebeluși, pentru că se credea că, dacă nu spun, nici nu îi doare nimic. Ulterior, omenirea a evoluat, au apărut date noi, psihologi și cercetători care au zis: Băi, voi sunteți normali?! Cum să tăiați copiii pe viu? Și da, acum pare de neiertat, atunci era un standard. 

Vrei un copil independent? E minunat. Dar mai așteaptă câțiva ani. Psihologii spun că bebelușul n-are nevoie de independență și socializare, ci de mama lui. Sau de o persoană de atașament. Da, chiar dacă acea persoană e disponibilă în camera de lângă a lui și sare la fiecare pâs, copilul nu știe lucrul ăsta din start. Pentru că, la început, copilul e un ghem de celule care simt mai mult decât gândesc. E energie, nu rațiune. Și, oricât de puțin ne-ar conveni, până ca mintea să integreze gândirea, durează niște ani. Până atunci, ne construim emoțional. Iar adesea independența vine din sens invers decât se amăgesc mulți părinți. ”Nu îl țin în brațe, că se învață. Nu îl pun cu mine-n pat, că o să fie un bleg și poate mai și divorțez. Lasă-l să plângă, să nu devină un răsfățat.” 

Evident, co-sleeping-ul nu e pentru toți. Dar asta nu îi scuză pe cei care-l critică, să spună că e o porcărie care omoară copii sau îi lasă invalizi emoțional. Pentru că cercetările spun tocmai contrariul, iar să nu crezi asta e ca și când n-ai crede în oxigen, pentru că nu-l vezi. Oxigenul nu dă doi bani pe ce crezi tu.

Avantaje în co-sleeping, pe care le bifăm:

  • Părinții dorm mai mult – pentru că nimeni nu se mai ridică din pat, nu mai face trei pași, nu se mai împiedică de vreun colț de mobilă, nu mai calcă pe vreun muțunache piuitor, nu aprinde lumina, nu leagănă, nu cântă, nu nimic.
  • Copilul doarme mai mult – chiar dacă se trezește și cere sân ori mamă ori tată, oferta e chiar acolo lângă el. Cred că 90% din nopți, am alăptat în timp ce dormeam.
  • Alăptatul în timpul nopții e mai ușor, când bebelușul e lângă mama lui: din motive lesne de explicat. Bebelușul poate suge culcat, nu se îneacă, nu pățește absolut nimic. Dacă e s-o luăm anatomic, oamenii pot înghiți și cu capul în jos. 
  • Alăptatul în timpul nopții stimulează lactația, pentru că bebe stă mai mult la sân decât ar sta dacă mama ar merge să-i ofere altundeva, de unde ea ar pleca.
  • Tatăl doarme neîntrerupt – soțul meu adesea spunea că el nu înțelege de ce se plâng oamenii că pruncii lor nu dorm. Din punctul lui de vedere, al nostru dormea neîntrerupt! 
  • Te topești de drag să îi simți piciorușele pe burta ta.

Riscuri în co-sleeping, că așa-i în tenis:

  • Cele mai recente studii arată că nu există motive de îngrijorare, decât dacă unul dintre părinți e obez, fumează (cică are somnul mai greu), a băut alcool sau a consumat droguri. Mai mult, s-a stabilit că poziția de alăptare în culcat, unde mama doarme cu o mână ridicată în jurul copilului, e ca o proptea care n-o lasă să se rostogolească peste el. Deci copilul e chiar mai protejat așa.
  • Nu se recomandă nici dormitul în pat cu frații mai mari sau alți copii, nici măcar alți adulți în afară de părinți. Atenție la adormitul cu bebe în brațe pe canapea, la tv sau Netflix. În orice situație, cu un adult superobosit, nou-născutul nu e în siguranță, aici sunt de acord, oricât de slab ai fi.
  • Pe de altă parte, recomandările Asociației Americane de Pediatrie spun că ideal ar fi ca, măcar în primele 3 luni de viață, copilul să aibă pătuțul lui în camera părinților sau genul acela de pătuț special pentru co-sleeping, care se lipește de patul părinților. Însă, nu e niciun secret că justificarea acestei recomandări e că tot mai mulți americani sunt obezi.

Noi nu suntem niciunul obezi, bețivi sau drogați. Bărbatu-meu s-a învățat să doarmă pe o dungă de pat, nici el n-ar fi crezut că se poate odihni pe așa ceva. Îi e drag și lui să se trezească dimineața și să găsească o mână de om dormind lângă el. Eu sunt sigură că nu m-aș fi putut rostogoli peste copilul meu, soțul zice la fel. E pur și simplu un instinct pe care îl ai. Se activează automat, ca un senzor, prima dată când îl pui la pieptul tău. Exact așa cum nu cazi din pat. E ca o grijă care funcționează non-stop.

Dar, dacă e să fim mai catolici decât Papa și să respectăm recomandările date de americani, avem următoarea soluție, ca un vis frumos: pătuțul pentru co-sleepingCând l-am văzut la noi în casă montat, primul meu gând a fost: ”Ce dor mi-era de-un bebeluș! Ce bine că mai facem un copil!”

Tudor a fost topit, a legănat toate plușurile, pe rând și s-a asigurat încă o dată că, în toamnă, vine frățiorul lui.

Ia uitați, ce ajutor am! Pare promițător 😉

Review pătuț co-sleeping Cullami:

De fapt, e și pătuț, și leagăn. O latură se poate lăsa jos și se prinde de marginea patului părinților. Am pus mâna pe câteva astfel de pătuțuri prin magazine și mi s-au părut destul de instabile, în general. Poate ați văzut. Ăsta stă bine în balamale, e foarte solid și țeapăn. Nu ai teama că pierzi copilul din el. 

Se reglează în înălțime pe 8 trepte. În pozele de lângă canapea, e cel mai de jos nivel, la 43 cm înălțime.

Se reglează și pe lățime (16 cm), ca să poată fi prins și de paturile care au ramă lată, iar aceste reglaje se fac super ușor, de un singur om. Dacă mi-au ajuns și mie mâinile, e floare la ureche.

E pe roți, astfel încât îl poți plimba lejer dintr-o cameră în alta. Două dintre ele, cu frână. 

Ține un bebeluș de cel mult 9 kg, aici Tudor a protestat, că el de ce nu are voie acolo. Bine, el își dorește adesea și înapoi în burtă la maică-sa.

Pătuțul vine și cu un carusel muzical, cu cheiță. 

Iar preferatul meu e baldachinul care-l îmbracă. Nu l-aș folosi contra țânțarilor, niciodată nu am fost fan acoperit copilul cu țol, deci nu l-aș închide, dar l-aș ține așa, la cap. E minunat, mi-aș dori și eu așa un pat! Mi se pare, într-un fel, regal. Și e util faptul că îl poți muta de la un capăt la celălalt, astfel încât pătuțul să poată fi montat și pe stânga și pe dreapta.

Pătuțul se prinde prin material, cu fermoar, de bara pe care stă. Când fermoarul ăsta se desface, una dintre laturi cade și îl putem transforma în varianta de co-sleeping cam așa:

Iar Tudor insistă să pun și poza asta, că ”doar ursulețul papă țiți, să nu creadă lumea că mama lui nu-i dă”.

Dezavantaje la pătuț:

  • Limita de kilograme mi se pare totuși mică, deși toate pătuțurile de acest gen se opresc cam pe aici. Adică, îl folosești până pe la cel mult 6 luni, după care nu mai încape copilul în el și nu ar mai fi în siguranță, pentru că un bebeluș care stă în fund și vrea să se ridice are nevoie de niște margini mai înalte și alte măsuri de siguranță. 
  • Rezolvă situația doar la alăptatul dintr-un singur sân. Când treci bebelușul pe partea cealaltă, tot ajunge, cumva, între părinți. Evident, îl poți muta la loc după ce termină de supt. Teoretic. Practic, cred că depinde de copil. Sunt unii, pe lângă care poți trage cu tunul după ce au adormit și alții care zici că au un senzor, cum le scoți sânul din gură, cum zici că i-ai pus pe un arici. Noi am avut al doilea model 🙂
  • Puteți vedea prețul aici și sunt curioasă cum vi se pare. Însă adevărul e că se potrivește la fix pe nevoile din primele 6 luni de viață. E și frumos de pică, e ca în pozele din reviste, de zici că și apartamentul nostru cu 2 camere la bloc a început să fie mai frumos, parcă. Dar, știți, cam ăsta e efectul pe care-l are orice bebeluș: umple casa de bucurie și lumină.

Clipul de prezentare, poftiți. Deși, atenție, o să vă placă la nebunie. N-aveți cum să vă împotriviți!

Așa că, aveți curajul să dormiți așa cum simțiți. Bine, dacă nu sunteți niște bețivi sau drogați. Și când vă apucă dubiile, gândiți-vă la mine. Am ajuns un adult destul de normal la cap. E drept că mi-a fost greu să mă culc singură-n pat, deși adevărul e că, până când n-am fost pregătită pentru asta, nu au fost decât încercări. Când m-am desprins cu adevărat, a fost minunat, de fapt. Exact cum le e ușor copiilor la 6 luni să stea în fund, celor de 1 an și jumătate să meargă pe picioarele lor și celor de 3 să vorbească în cuvinte întregi. Ăsta e secretul pe care nu l-am înțeles decât mai târziu: important e când sunt pregătiți.  

foto Shutterstock și noi

Articolul anterior

Orele suplimentare sunt o capcană pentru cei cărora le place ce fac

Articolul următor

Când un copil te dansează pe dinăuntru și altul te îmbrățișează pe-afară

14 Comentarii

  1. E simplu sa ne dam seama ce vrea copilul nostru: ne punem in locul lui, ne aducem aminte ce ne doream noi la vârsta respectivă. Si eu am dormit cu mama până am plecat la liceu si crede-mă sunt întreaga la minte :)) Fetita mea doarme foarte linistită cu mine, cu noi. Inițial a dormit singurica în pătuț, în camera separată, dar eu eram toată noaptea în picioare lângă ea :)) Dormeam max. 2 ore, în rest nu puteam.

    1+
    • Da, normal, fiecare alege ce e mai bine pentru el. Noi ne-am prins foarte repede că dormitul împreună e cam singura soluție și, mna, asta e. Dar nici nu suferim noi, adulții, din cauza asta, nu ne îndepărtăm – adică stăteam pe telefon și înainte- eu sunt ok, soțul e ok, am găsit soluție să lărgim patul. Acum, practic, tot ce găsești la noi în dormitor e un pat mare, un șifonier și o cărare între 🙂

      0
  2. Roxana

    Si noi dormim mai mult impreuna..dar nu ma deranjeaza. Mereu spunem ca va veni vremea cand nu va mai dormi cu noi.
    Cand era bebelus dormea in patut,dar langa patul nostru. De la 5 dimineata,doar pe burta mea pentru ca facea crize de colici si asa era cel mai bine pentru ea. Sau langa mine cu genunchii ghemuiti ( ii tineam eu) . E adevarat ca asa mai dormeam si eu o ora ceea ce era imens.
    Mi-a spus ca ii place mult seara sa stam toti,sa ne imbratisam si sa ne giugiulim 😊. E clar ca asa simte ea conectarea cu noi.

    0
  3. Irina

    O alternativă frumoasă pentru cei care se tem să doarmă cu copilul în același pat. Noi după trei ani și patru luni tot toți trei dormim, cu Isabella la mijloc, deși uneori îl punem pe el la mijloc, ca să o obișnuim pe Isa să ”share”-uiască, nu doar jucăriile ci și pe unul dintre părinți.
    Mă topesc după cum descrii tu momentul somnului în trei, eu una mă mai mut cu capul la picioarele lor uneori, pentru că Isa nu doarme paralelă cu noi, ci evident, perpendiculară pe noi, iar tălpile ei mai aterizează în capul meu, că înainte de a încheia capitolul alăptare, aterizau la tati în cap.
    Am întrebat-o totuși dacă ar vrea să-i aducă Moșul camera ei, cu pat și covor colorat și mi-a spus că pat nu-i trebuie, că doarme în patul mare, cu noi…Na ja! So geht das!
    PS: am avut și noi un pătuț lipit de pat, în care cine crezi că-și ținea capul noaptea? Eu :D! Dacă ar fi avut rotile, ca ăsta ar fi fost super! Nu mi-ar mai fi trebuit camera.

    1+
    • :))) mi-a plăcut răspunsul ei :))) de ce să-i aducă Moșul ceva ce deja are!

      0
      • Revers

        Nu toți suntem identici: eu ca și tine am dormit în pat cu mama mult și bine, și nu mi-a plăcut deloc, am cerut sa am camera mea, dar pauza. Părinții știu mai bine, nuh? Eu am gemeni și au dormit cu noi pana după 1 an (nu a fost mirobolant ca la voi, ca noi eram mulți). Pana am observat ca nu se odihnesc deloc, în momentul în care ii puneam în pătuț – soc: dormeau pana dimineața. Acum dorm amândoi în camera lor toată noaptea, iar eu sunt însărcinată iar – vine bb3. Deci nu îmi închipui cum am putea face cosleeping cu 2 todlleri și un bebelus. Când se va naște cel mic va dormi cu noi cât va vrea el, apoi vom vedea – cu frații lui sau în alta camera. Nu suntem toți la fel, nu sunt soluții aplicabile tuturor, importanta este starea copiilor noștri. P. S. Citesc din comentarii ca majoritatea au un copil și poate e mai fezabil, dar pt noi cu 3 copii în curând…

        2+
  4. maddy

    Daca mai exista “Pretul corect” ma duc acum sa ma inscriu ca in timp ce am dat click pe link-ul patutului m-am gandit “O fi 15 milioane.” (inca gandesc in bani vechi…:( )

    Critica legata de co-sleeping cred ca din ultimii cativa zeci de ani pentru ca pana foarte recent in istoria umana fiecare familie are casa/apartamentul ei, inainte stata toata familia intr`o odaie, unde gateai si mancai si dormeai, deci clar ca dormeau toti claie peste gramada si era normal.

    Sunt curioasa de afirmatia ” Știți, mai demult se efectuau operații fără anestezie la bebeluși, pentru că se credea că, dacă nu spun, nici nu îi doare nimic.”. Citesc o carte despre epidemia de holera din Londra (1854) in care spune si de activitatea dr. John Snow (asta stia de toate, in comparatie cu tizul sau care nu stia nimic) care a si descoperit utilizarea eterului si a cloroformului ca anestezic. Inainte de ~1847 nimeni nu era operat cu anestezic si chirurgii se laudau cat de repede pot amputa un membru. Se folosea alcool si laudanum ca sa amorteasca pacientul un pic, nici una din solutiile alea nefiind ideale pt un bolnav. Dupa descoperire, au mai fost facute operatii fara anestezic pe bebelusi pentru ca “nu simteau durere”?

    0
  5. Simo

    Si noi inca dormim cu Tudor (2a1l). Avem un patut de lemn, careia i-am detasat o laterala. E foarte stabil, pana si eu am dormit jumatate in el 🙂 ) . Evident ca ajunge si in pat la noi in unele nopti. M-am obisnuit sa dorm pe o laterala sau la picioarele lor, depinde cum apuc :))
    Mi-ar fi fost greu in perioada cu n treziri pe noapte sa merg in alta camera la copil.
    E foarte frumos patutul vostru, sa aiba somn lin bebe in el! Eu, personal, nu l-as fi ales din motive de durata scurta de viata.
    Tudor va avea camera lui sau va dormi cu voi?

    0
    • Hahaha, Tudor va dormi cu noi. Patutul nu il pastram momentan, l-am primit doar sa ne jucam cu el putin. Nu il pastram din motive obiective: lipsa de spatiu. Patul nostru e intre perete si patul lui Tudor, deci, undeva pe aici va incapea si bebe. Tudor are tot apartamentul al lui, dar camera, nu prea avem cum momentan. Tot 50mp, la bloc.

      1+
  6. Foarte frumos patutul pentru bebe, imi place mult si culoarea. Citesc comantariile celor care ati scris ca dormiti in pat cu bebe si parca mi se strange inima cat un purice doar imaginandu-mi cum ar fi. As avea o teama, probabil ca nu as dormi toata noaptea de frica sa nu cumva sa il deranjez cu ceva, sa-l lovesc … Dar sunt constienta ca odata pusa in fata faptului implinit, lucrurile se schimba si ca totul vine natural.

    0
  7. Un modelul asemanator am cumparat si noi pentru finutul pe care l-am botezat anul trecut. Nu eram 100% convinsa ca mamica lui va aprecia cadoul, dar ulterior mi-a confirmat ca a fost cel mai util lucru pe care cineva putea sa il cumpere pentru bebe. M-am bucurat! 🙂

    Nastere usoara si multa sanatate!

    0
  8. Madalina

    Regret cel mai mult că nu am dormit cu el când era foarte mic. Până la 1 an a dormit singur in pătuțul lui, in camera lui. Lăsăm ușile întredeschise și la primul scâncet eram la el sa-l alăptez de 2-3 ori pe noapte. Devenisem teleghidata. Apoi am mers in concediu și a fost suficientă o noapte cu noi sa nu mai vrea altfel. Așa mi am dat seama ce bine era sa l alăptez direct in pat, fără alt efort. De atunci doarme între noi, rar eu cu el in camera lui și vreo cateva excepții când a adormit la el, fără noi. Împlinește 5 ani curând și tot nu mă satur sa dorm aproape de el. Ne îmbrățișăm seara și ne pupacim încât îmi este teama că nu se va mai dezlipi de mine. Că va fii mereu sub fusta mea, deși este (prea) energic, descurcăreț. Voi mai sta langa el până când va fii pregătit, deși toată lumea mă cearta

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 171 queries in 0.543 s