Despre poverile mentale ale mamei și veșnicul ”noi ce mâncăm azi?” (p)

Citeam un articol foarte de corazon despre ”mental loads”, adică poverile mentale pe care le duce o femeie care are grijă de casă, e și mamă, și bucătăreasă, și menajeră, și bonă, și mă-sa și ta-so în familia ei. Autoarea povestește că l-a însărcinat pe soț să găsească el, în locul ei, o firmă de curățenie pentru apartamentul lor. După două zile, omul o informează că … mai bine face el. Trage cu aspiratorul, dă cu mopul, ce poate fi așa de greu? Frustrarea nevestei, adică a autoarei, nu venea din datul cu mop, ci că el nu a trecut prin tot procesul de a găsi o firmă specializată, să vadă cum e când faci așa ceva. Să vadă cum e în pielea ei. Că simplu nu e: întâi întrebi prietenii dacă au recomandări, apoi centralizezi răspunsurile lor, dai un search să-i alegi pe cei din vecinătatea ta, să te asiguri că nu folosesc substanțe toxice, că nu sunt niște hoți, să citești toate review-urile de dinaintea ta. Să compari prețuri și, în final, să alegi. Doar că povestea nu se termină aici, căci el s-a ținut de cuvânt și s-a apucat de curățenie, în timp ce ghici cine a stat cu copiii toată după-masa cât el a aspirat? Aham, ea. Adică, scopul tot nu a fost îndeplinit, căci curățenie oricum s-ar fi făcut și cineva, de ceva, ar fi fost scutit. Pentru toți bărbații care nu înțeleg ce vreau să zic, în această poveste nu e vorba despre făcut curat. E vorba despre tot procesul ăla de gândire prin care trebuie să treacă femeia pentru orice ”lucru întâmplat”, că nu se ocupă veverițele, păsărelele, spiridușii sau cei șapte pitici. E vorba de empatie, de nevoia de a te simți înțeles în cuplu. Mamelor, cel mai probabil, nu trebuie să le explic.

Așa și cu mâncarea. Băi, m-am săturat să mă gândesc: noi ce mâncăm azi? Urăsc această întrebare, deși iubesc să mănânc. Mi se pare atât de nedrept că ni se face foame în fiecare zi și că cineva-ul responsabil pentru găsirea unei soluții sunt eu. E greu să vii cu idei noi, e greu și să improvizezi, să te asiguri că ai și carne, dar și destule legume în meniu, că supa e nelipsită și ea, că n-ai reîncălzit grătarul de ieri. Nu e tocmai distractiv să faci cumpărături și apoi să te trezești că ai uitat usturoiul sau untul. Mereu uiți câte ceva. Soțul meu e un super drăguț, nu e pretențios, el mereu se descurcă cumva. Da, și eu mă descurc cu stomacul meu, dar copilul nu poate crește doar cu orez fiert de chinezi.

Vine domnul acasă într-o seară, mai devreme. Carnea la slowcooker mai avea vreo 2 ore până se termina, așa că-mi vine o idee: scot ceafa din oală, o perpelesc bine de tot în tigaie, în suc propriu, fără ulei adăugat. Se rumenește într-un fel caramelizat, soțul era și flămând bine, i se scurg ochii după bucata din farfurie și bucata de nevastă-sa. Când mă întreabă cu ce să mănânce felia de carne, îi arăt mândră următorul preparat:

Ce-i asta, zice.
-Bulgur mediteranean, cu amestec de legume și alune de pădure. (mă simțeam tot mai sexy, pe măsură ce ziceam)
-Știi cine face din ăsta? mă întreabă serios.
-..ă?
-Cine nu știe face cartofi prăjiți.

——————–

În apărarea bulgurului, să știți că a fost chiar bun, domnul flămând nu l-a refuzat. Tigaia mea a văzut de cel mult trei ori cartofi prăjiți și nu intenționez să îmi obișnuiesc familia cu acest fel de mâncare. Nu numai că miroase în casă, dar cred că doar chips-urile din pungă sunt ceva mai nesănătos. Eu sunt un copil crescut fără cartofi prăjiți și șnițel și, ce credeți, am supraviețuit! Însă gluma e bună, am râs, de s-a molipsit și cel mic.
-Asta e de facebook, așa-i?
-Poți să știi! :)))

Acum că am râs puțin, chiar nu mai știu ce să gătesc. E adevărat că știu face 3 feluri de carne și un piure de cartofi, noroc că-s zile în care e atât de cald, încât și ăsta mic preferă pepene la prânz. Dar voi să nu faceți ca mine și să vă hrăniți copiii și familia cu ceva mai consistent.

Într-o dimineață, sună un curier. Livrare pentru Tudor: o cutie cu mâncarea lui pe ziua respectivă. Micul dejun, prânz, cină și două gustări. De la Lifebox.ro, cu ocazia lansării serviciului pentru copii.

LifeBox e o cutie cu mâncare pe toată ziua, pentru oamenii foarte ocupați, care vor să slăbească sau nu au timp să gătească și vor să mănânce sănătos. Mai citisem pe la alții despre ei, tot review-uri bune. Cutărică a slăbit, Ixulică s-a păstrat, minunat! Știu că e greu să slăbești când e un haos în viața ta, mai știu că e imposibil să slăbești mâncând același lucru în fiecare zi. E greu și poate deveni frustrant să numeri calorii, să cântărești porții, să pregătești prea mult și, eventual să arunci. Așa că, cei de la Lifebox au venit cu soluția asta: îți trimit ei mâncarea și gata.

Meniul pentru copii a fost foarte bine primit, bogdaproste! Mai ales că nu aveam tocmai 3 feluri de ciorbă în frigider. Așa ceva se întâmplă doar când e mama pe la noi. Micul dejun a avut niște bile de mozarella cu legume și ceva ca niște pâinici din semințe, apreciate mai mult de mamă decât de copil. Gustările au fost cremă de morcovi și iaurt cu fructe, prânzul a avut piept de curcan și orez cu legume, iar cina doar un amestec de legume, fără carne. Totul, 1000 kcal.

Cum mi s-a părut:

Minunat, pentru că orice mâncare făcută de altcineva pentru tine trebuie apreciată din start. Însă, aș fi renunțat la sticla cu suc, chiar dacă e o variantă naturală, raw, fără adaos de zahăr (sucurile sunt opționale, la orice comandă).
Și, pentru că a fost o experiență foarte bună și pentru că aveam acest articol drept pretext să mai mănânc și altceva (glumesc), am mai comandat o dată de la Lifebox un meniu pentru adulți. Pe banii mei, ca orice alt client:

Am acest prost obicei de a testa incognito produsele ori serviciile despre care scriu și pe care nu le cunoșteam de dinainte. Cineva dintr-o agenție îmi și reproșa la un moment dat, că așa ceva n-a mai pomenit ca la mine! Păi da, că i-am atras atenția de două chestii într-o singură săptămână, care nu erau așa cum le comunicau. În fine, am rupt contracte din cauza acestui obicei de a verifica, că nu pot veni în fața dumneavoastră să vă promit ceva ce există doar teoretic, într-un comunicat de presă. Și ca să nu mai ținem suspansul crăcit, dacă citiți despre cei de la Lifebox, înseamnă că au trecut testul.

Când am pus comanda și am intrat pe site, am văzut meniul pe următoarea săptămână. Trebuie să comanzi cu cel puțin 48 de ore înainte mâncare de la ei. Meniurile sunt modificabile, în sensul că poți alege dimensiunea, câte calorii (variantele calorice încep de la 1000kcal, 1500, eu am ales 2000), dacă vrei suc și tacâmuri. Eu am ales pentru o zi de luni, știind că duminica n-o să stau să gătesc, că sunt doar eu cu Tudor acasă și că ceva gata făcut ne prinde de minune. Poți seta și timpul de livrare, dacă vrei la 7 dimineața sau înainte de 9, ca noi. Livrările încep la ora 6.00 până la 10.00, de luni până vineri și de la 7.00 la 11.00, sâmbăta.
La 9 fără 10, ne sună interfonul, mâncarea a venit!

La micul dejun, am primit granola din ovăz cu migdale, iaurt grecesc cu pudră de mentă și ‘compote’ de căpsuni cu mirodenii.

Aș fi pregătit eu așa specialitate… nici într-o mie de ani! De obicei, mă duc la bucătărie înainte să mă spăl pe ochi, pun ouăle la fiert și micul nostru dejun arată în fiecare zi la fel: ou fiert cu pâine și cu sare. Uneori, când mă simt odihnită sau inspirată, mai fac o clătită cu banane sau o omletă în tigaie. Nu s-a întâmplat în ultimii 2 ani :)))

Gustarea am sărit-o, pentru că noi nu prea luăm gustări, în general. Adică, un pumn de cireșe se pune? O felie de pepene, cam asta am mâncat și, când m-am uitat la ceas, era deja cam la amiaz. După care ne-am culcat și am luat după aceea prânzul ăla adevărat.

Lifebox pregătise, pentru asta, bulgurul din poza de la început, pe care l-a mâncat drept garnitură soțul meu mai târziu. Cum noi eram de-acum flămânzi, și cum, pentru mine, cea mai bună legumă e o carne cu ceva, am făcut schimb cu cina. Și am primit așa:

File de șalău în crustă verde, piure de țelină cu semințe de susan, mix de salate

Delicios!

Ambele gustări le-am păstrat pentru seară, așa a căzut mai bine pentru noi. Una a fost cu amestec de brânză cu smântână și plante aromatice, semințe de floarea soarelui și batonette de legume și cealaltă hummus cu spanac, sfeclă roșie și crackers integrali.

Între timp, Tudor mai mâncase niște ceafă de la tatăl lui, pentru că orice face, mănâncă, spune sau respiră tatăl, vrea și fiul. Însă mie mi-au ajuns peștele de la prânz și hummus-ul ăsta cu spanac.

Caserolele sunt dintr-un plastic special, care poate fi încălzit la microunde. Lifebox oferă și serviciu de colectare și reciclare, în sensul că ei pot strânge caserolele folosite de la clienți și le trimit mai departe la reciclare. Noi am folosit tacâmurile noastre, deci nu am comandat în mod special. Dar știu că unii nu au această posibilitate pentru că sunt la birou. Tot meniul de 2000 de kcal, pentru o zi, a costat 74 de lei. La un abonament mai mare, pe câteva zile, se aplică niște reduceri.

Cum mi s-a părut:

Destul de scump. De 74 lei, eu aș găti mâncare pentru toți trei, 2 zile, la prânz. Dar oamenii nu mănâncă numai la prânz, așa-i? Plus că, în acest preț, este inclusă și livrarea și confortul de a ști că ți se poate face foame în fiecare zi, dar că cineva-ul responsabil pentru găsirea unei soluții nu ești tu. Pentru că oricine a planificat și pregătit vreodată meniul pentru familia lui știe: e greu să vii cu idei noi, e greu și să improvizezi, să te asiguri că ai și carne, dar și destule legume în meniu, că supa e nelipsită și ea, că n-ai reîncălzit grătarul de ieri. Deci e foarte bine așa, deși ideal ar fi să coste mai puțin și să gătească bărbatu-tău.

Image by Alexas_Fotos from Pixabay