Niciun copil nu o să vină să-ți spună: ”Scuze, mamă, sunt sigur că faceți ceva important, dar mă simt singur și am nevoie de atenție”

copil spună important atenție miruna ioani

Ahahaha

Niciun copil nu o să îți spună asta, ci o să facă o prostie și o să primească ce avea nevoie atunci.

Acestea sunt parte dintre lucrurile cu care am rămas după conferința cu Larry Cohen de sâmbătă. Am luat câteva notițe, mult mai multe mi s-au lipit de creier decât de telefon.

Cartea preferată a lui Tudor zilele astea are o porțiune în care un copil cere ajutorul de la diverși adulți când își pierde jucăria, dar nimeni nu îl ajută să o caute. Toți îi răspund ”nu acum, că sunt ocupat, du-te la mama”. Mama îl trimite la soră, sora îl trimite la frate. În josul paginii, cu litere italice, scrie următoarea întrebare pe care să i-o adresezi copilului tău: Ție ți se întâmplă să rogi ceva adulții și ei să spună că sunt ocupați sau că n-au timp?

Mi-a fost frică de răspunsul fiului meu la faza asta. Pentru că i se întâmplă micuțului. Mai des decât ar trebui. Ce naiba, mult mai des decât ar merita!!! El chiar e o bucurie de copil, nu merită o mamă ”N-am Timp”! Nicio mamă ”Stai Să Fac Altceva Mai Întâi”. Și, vai, am seri în care sunt ca o legumă. Iar pe el îl distrează așa de mult când spun fix asta ”ca o legumă”. Și îmi pune perfuzie și mă pansează și mă tunde și mă spală pe cap, ba îmi mai și citește cărți, orice joc în care leguma poate fi și legumă și ceva mai mult decât o mobilă pentru fiul ei.

El a zis că nu. Că nu i se întâmplă asta.

Am răsuflat, vă zic sincer, ușurată. Chiar dacă nu e adevărat, dar noi știm că nici nu contează care-i adevărul, ci cum simte copilul meu.

Și aici vreau să vă spun două vorbe despre bunica lui, mama mea. Ea e bunica ”Am Timp”. Ea e bunica ”Tudor Înainte De Toate”. Dacă are ceva pe foc și Tudor strigă ”Mama Bu!”, Mama Bu oprește focul, trage oala și se duce. Dacă peste 2 minute, ea amestecă în oală din nou și el strigă același lucru încă o dată, ea trage iar oala de pe foc, stinge ochiul și se prezintă la apel. Și nu o face oftând, pufnind, tunând și fulgerând. E ca un actor care trece imediat de la oală la nepot, no hard feelings. Adevărul e că oalei nici nu-i datorează nimic. Și face trecerea cu bucurie, cu dăruire, cu disponibilitate, cu tot sufletul, cum ar veni. De asta, Mama Bu e prima pe lista lui de orice și oricine:

-Tudor, pe cine vrei să chemi la ziua ta?
-Pe Mama Bu.

-Tudor, cu cine îți împarți înghețata?
-Mama Bu.

Mă uit la ea să învăț să ascult, să mă uimesc de fiecare lucru, să mă bucur de orice cârlionț care dansează pe frunte. Uneori mă gândesc inclusiv ”ce ar zice mama?” și mai găsesc câte o bucurie prin jur.

Larry Cohen a început cu un exercițiu de conectare/deconectare, ca noi să vedem cum se simte deconectarea când tu vrei să fii conectat. Pe mine asta m-a trimis direct cu gândul la acele momente când porți o conversație cu cineva, spui o poveste importantă pentru tine și celălalt -poate fi soțul, mama, sora, prietena- se uită în telefon. ”cât o fi ceasul?” ”ce plictisitor” ”ce-o mai fi apărut pe facebook?” ”ia să văd, sigur găsesc ceva mai important.”

Te simți ca un căcat. Precis vi s-a întâmplat.

Exact așa e și cu copiii care vor să fie cu noi și noi vrem să fim pe Instagram.

E important e să devenim experți în arta conectării/ deconectării. Prin joc, empatie și emotional understanding. Și întotdeauna să identificăm despre ce e vorba cu adevărat când copilul face ceva ieșit din comun sau ”o prostie” și să adresăm lucrul respectiv. Adică, să hrănim nevoia.

Întrebare: Vii din parc, copilul e flămând, cina nu e gata. El începe să plângă. Ce faci mai întâi?

Îl implici în pregătirea cinei, îi oferi o gustare rapidă, ceva?
Dar în niciun caz nu o să îi spui: ”Ești un copil rău că țipi, așa că nici nu o să îți mai dau de mâncare, pentru că astfel vei înțelege că te recompensez pentru comportamentul urât.”

Ceeee??? Păi, în cazul ăsta, nevoia copilului era foamea. În alte cazuri, nevoia lui e atenția. Statul cu mama. Să fie văzut. Sunt nevoi la fel de valabile ca foamea, somnul, frigul și ar trebui să le tratăm identic. De asta, e atât de important să ne iubim copilul mai mult atunci când pare că ar merita-o mai puțin. Să identificăm ce înseamnă, de fapt, strigătul lui. Niciun copil nu țipă sau nu face o prostie ca să se afle-n treabă. Mereu e un mesaj ascuns.

Dar Larry spune că avem un reflex de a da vina în mod automat. Judecăm o situație și deja știm cine ce a făcut, cine ce merită. Și admite până și el că e greu să oferi iubire cuiva pe care îl crezi vinovat. Și aici a dat un exemplu pentru conflictele dintre frați, când unul îl trage de păr pe altul și ție îți vine să-l tragi de urechi, că nu vrei să-ți tragă nimeni un copil de-ai tăi de păr. Nu, nici măcar ALT copil tot de-ai tăi 🙂

Dar conectarea e mai importantă decât controlul. Iubirea e mai presus de dreptate. Și ne-a arătat un joc în care părintele nu își lua rolul de judecător între frați, ci acela de a empatiza cu amândoi: și cu victima, și cu agresorul. Și făcea asta prin interjecții și limbajul trupului, cu multă empatie și puțin umor. Nu cred că e ușor de practicat, nu îmi imaginez cum e să mă enerveze atât de tare propriul meu copil care face rău tot propriului meu copil. Dar iubirea e mai presus de dreptate. Și copilul-agresor are nevoie poate chiar mai mare să știe că părintele său îl iubește și atunci când încalcă regulile sau ”e rău”.

Iubirea e mai presus de dreptate.

Hrănește nevoia.

Copiii noștri vor doar să fie văzuți.

Image by Bess Hamiti from Pixabay

Articolul anterior

Demineralizarea dinților la copii – câteva sfaturi în afară de clasicul ”oprește alăptarea!”

Articolul următor

Femeile trăiesc cu impresia că vina e a bărbatului dacă n-a fost cu prezervativ

19 Comentarii

  1. Eu am fost la Alfie. Facem schimb de notite? 😀
    Siii… eu stiu cum e aia cu trasul de par. Si cu empatizatul cu amandoi, chiar daca imi iese rar. Ma bucur ca macar tu ai aflat cum se face inainte sa te surprinzi transformandu-te. :*

    0
  2. Eu am fost la Alfie. Facem schimb de notite? 😀
    Siii… eu stiu cum e aia cu trasul de par. Si cu empatizatul cu amandoi, chiar daca imi iese rar. Ma bucur ca macar tu ai aflat cum se face inainte sa te surprinzi transformandu-te, cand a fi sa fie. :*

    0
  3. Gabriela

    Băi, așa e și buni a noastră. Nu știu cum reușesc mamele noastre sa le facă pe toate bine. Să ne mai spui ce ai mai aflat interesant la conferință.

    1+
  4. Uff, de fiecare dată când îmi iese un “imediat” Sau un “stai putin” pe gura, în loc să mă duc atunci când mă striga, mi se strânge un pic inima. Pentru că știu că fac prea des chestia asta. Și încerc să fac mai bine, dar nu imi iese încă mereu. O sa o intreb maine pe pitică, dar cam stiu ce va spune…

    0
  5. Alina

    Minunat articol! Mare adevăr se află în ultima propoziție! Al meu copil ma face atentă de câteva ori pe zi că e lângă mine (” mami sunt aici”)!

    1+
  6. Ana

    Aveam nevoie de un așa articol.

    1+
  7. Cris

    platesc in aur o reteta de clonare cand doi de aceeasi varsta te vor atunci in locuri diferite. intre oala si copil- alegi copilul, intre copil si copil cum selectezi?

    7+
  8. Luminita

    Cum ai gasit bona?

    0
  9. Violeta

    Eu cred ca ar trebui publicat un manual… Vorbesc serios. De cineva care chiar se pricepe, evident. Sunt convinsa ca ar avea succes maxim☺️

    0
  10. Luminita

    Offff, bun articolul, greu de implementat intotdeauna. Imi dau seama ce va fi de acum la mine, cu doi. Momentan sunt in spital cu bebele si fetita mai mare plange dupa mine acasa. Mi se rupe sufletul, ma simt super vinovata. Din pacate nu am descoperit cum ma pot clona.

    2+
  11. Mihaela

    Si mama e bunica ” Am timp” , deocamdată sunt acasă și am și eu timp, dar din păcate o să încep in curând serviciul (pentru care nu sunt încă pregătită psihic 😅 in ideea că ne vom despărți pentru câteva ore)

    0
  12. Sunt mama cu “imediat” sau “am ceva important de discutat” cu tati. Din pacate dupa 18:00 timpul e limitat si sunt partajata. Iar unele lucruri chiar nu sufera amanare.

    (mare lucru ca am cum scrie mailuri la munca, sotului, cu probleme punctuale…cand imi aduc aminte – ca acasa nu imi aduc mare branza aminte)

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.209 s