Prietenii care rezistă fără internet?

Prietenii care rezistă fără internet miruna ioani

Nu știu dacă mai știți cum era, oameni născuți pe vremuri fără internet. Eu am vrut să-mi leg fir de telefon direct cu prietena mea cea mai bună, care locuia în celălalt colț al aceleiași străzi. Ne-am dus pe la fiecare vecin și ne-am rugat să ne dea voie să trecem firul prin curtea lui. Ne-au dat voie toți, dar noi ne-am certat a doua zi și am anulat înțelegerea. Că așa-s copiii, foarte serioși cu certurile lor. După care ne-am împăcat, bineînțeles, la loc, dar ne-a fost rușine să mai mergem o dată cu miloaga. Să zicem că prietenia noastră a rezistat și wireless bine-merci.

Îmi mai amintesc de vremurile în care dădeam bip. Dacă sună o dată, înseamnă ceva, dacă sună de două ori, înseamnă altceva. Doar prietenii foarte buni știau să traducă aceste semnale.

Îmi mai amintesc concedii întregi cu părinții mei, în care nu aveam google maps. Aveam o hartă normală, adică de hârtie în mână și făceam haz de necaz: care se orientează mai prost! Treaba era că ne orientam cumva până la urmă.

Ba erau vremuri în care știam singură scurtături prin București. Când mergeam pe un drum nou întâmplător, eram numai ochi și urechi, îmi luam repere, mă străduiam să reproduc drumul sau măcar să-l înregistrez undeva. Acum? Tastez ceva pe waze și aproape îmi vine să-i dau bacșiș șoferiței care m-a dus la destinație.

Și-apoi sunt prietenii.

M-a impresionat și bucurat când, de ziua fiului meu, m-au sunat și mi-au scris oamenii. Înainte ca eu să postez ceva. ”Ți-ai amintit!” Apoi, o prietenă mi-a zis că ea are un calendar unde sunt trecute toate zilele astea importante ale prietenilor ei. Old school, așa. Un calendar pe hârtie? zic. Cică e agățat pe un perete adevărat, undeva într-un apartament adevărat.
Ce idee bună, mi-am zis! Și, când mă pregăteam să-mi fac și eu, mi-am dat seama că nu am întrebat-o cum face cu el, îl ia la citit de două ori pe zi?

De curând am văzut un proiect fotografic apropo de efectele telefonului în relația cu copiii noștri. Erau părinți și copii în aceeași cameră sau copii și copii, iar cei cu ochii într-un telefon erau transparenți, ca niște umbre. Nu-l mai găsesc, dar vă imaginați. Ce trist, a zis toată lumea. Doar că, adevărul e că telefonul, pe fiecare dintre cei care îl țin în mână nu îl face să se simtă invizibil, anulat. Ba dimpotrivă. Internetul ne face să ne simțim importanți, puternici. Ca și când ar conta ce avem de spus. Ca și când cineva ne-ar asculta. Ca și când am fi cu adevărat ocupați cu ceva esențial.

Că un telefon în mână și doi ochi pe ecran ne fac invizibili pentru cei din jur e una. Că pe noi ne face să ne simțim importanți e adevăratul pericol de după ecran.

Și revenind la prieteniile fără internet. Poate nu ar trebui să vorbesc tocmai eu, care mi-am făcut o prietenă foarte bună în ultimii ani, iar internetul ne-a adus împreună. Doar că am trecut din online în offline destul de rapid. Întrebarea e însă alta: cu câți prieteni ai mai vorbi, dacă net-ul ar pica … acum? Și de câte ori pe săptămână ai suna-o pe mama ta?

foto Pixabay

Articolul anterior

Femei care n-au pe nimeni

Articolul următor

Diversificarea și cea mai tare invenție de la scutecele de unică folosință încoace! (concurs)

10 Comentarii

  1. Carmen

    Bună! Eu cu prietenii vorbesc la telefon și watt up și ma întâlnesc off-line. Cu mama vorbesc zilnic și petrecem aproape fiecare weekend împreună, familia lărgită, soț, copil,frate, părinți. Am 42 de ani, poate de aia. După 10 ani în București m-am întors acasă, în Alba, ca să am timp. Și acum, am.

    6+
  2. Roxana

    Si cam la fel! Vorbesc zilnic cu mama si prietena mea cea mi buna. Nu am prieteni on line pentru ca nu am facebook. Am tot auzit ca mananca timp,iar eu chiar nu vreau sa stau mult la calculator. Am ceva probleme cu ochii si incerc sa ii menajez. Ma intalnesc in weekenduri cu prietenii si cu parintii mei. Viata destul de simpla, as spune..

    4+
  3. Aly

    Fain ai scris,Miruna!
    Eu as vrea cumva să mă teleportez undeva prin anii 2000,fara telefon sau internet!
    Stiu este necesar în zilele astea nebune ale noastre,dar prea multă tehnologie,cred eu!
    Legat de prietenii:Am o prietenă minunata din anul 2006, si inca ne avem una pe alta așa,fara internet !
    Doar vb la telefon sau ne vedem când ajung în România!
    App de zile de naștere:Eu am “notat”în minte toate zilele de naștere ale familiei,veri,prieteni si prietenii lor!

    2+
  4. Gabriela F.

    Lu mama cred ca i.as scrie zilnic… Mi.e dor sa merg la posta. De vorbit… Hm… Eu am o istorie lunga cu scrisorile… Și îmi placea sa le scriu… (sunt în concediu medical… 😂😂😂)

    2+
  5. Zina7

    Eu recunosc ca nu as mai apuca sa vb cu nimeni fara what’s up sau messenger. Ideea e ca eu aning pe la 17 acasa de la servcu( in Ro ar fi deja ora 18) . cand ajung acasa ma ocup de copil/ mancare / curatenie. Chiar daca imi e dor de cineva si as vrea sa sun persoana respectiva nu apuc pur si simplu pana pe la 21( asta ar jnsemna ora 22 in Ro) ..In concluzie cand am vreme las un mesaj si celui caruia i-am scri imi lasa un mesaj cand are el timp. Plus ca eu lucrez ff des si in weekend si cand nu lucrez eu lucreaza sotul ( deci nici in weekend nu am vreme).

    1+
  6. Știu, te prinde în mreje internetul și scapi greu de el. Pe mine mă ajută și vreau să-ți răspund la ultima întrebare: vorbesc cu mama zilnic datorită internetului, ne vedem, ceea ce nu ar fi fost posibil în alte circumstanțe. Nici sora mea nu o vede și nu o sună așa des deși ele sunt la 100 km distanță. Copilul meu așa își cunoaște bunicii și îi va recunoaște când mergem acasă. Oricum îi sunt străini, dar internetul îi face să pară fețe cunoscute. 🙂 Despre avantajele internetului aș mai putea spune multe, ca o pasionată a domeniului ce sunt :)) toate acestea pălesc însă când vine vorba de copil. 🙂 Iar prieteniile sunt mai frumoase offline. 🙂

    1+
  7. Alecsandra

    Eu mi-am redeschis facebook-ul dupa trei ani… pentru a reusi sa intru in contact cu persoane din familie, carora le era mai usor sa comunice pe messenger decat sa vorbeasca la telefon… (stam in tari diferite majoritatea) nu internetul in sine e rau..ci timpul petrecut pe tot felul de aplicatii zic eu..

    1+
  8. Mihaela

    Eu ma încăpățânez sa exist fără cont pe orice rețea de socializare…. Si exist bine mersi…. Cea mai tare faza e ca foștii mei colegi de generala au dat inclusiv de mine pentru a ne revedea după 25 de ani de la absolvire… Deci se poate….

    3+
  9. Nu vorbesc la telefon cu prietenii. Cel mult pe skype cu cei de peste mari si tari (de acasa, pe laptop) – dar deja distanta a dizolvat din prietenii. Tel.folosim pt un sms sa ne dam intalnire “face to face “, cel mai des emailuri. Mie personal mi se pare comunicarea via telefon falsa, taie mesajele non verbale, asa ca prefer sa iesim, vorbim, si deseori chiar daca nu vorbim despre problema cea mai mare nici nu e nevoie pt o imbratisare face mai mult ca orice.
    De ex. vorbeam cu o amica, pe mail: “bine, am nascut, ma descurc cu amandoi, suntem bine”. Ma duc in vizita la ea, 30min, stiu, e putin, dar atata am putut, si ii vad cearcanele si privirea de om obosit si imi dau seama ca acel BINE nu era prea bine. Am revenit in weekend dupa ce am mers la piata, si i-am luat una/alta.

    De fapt eu vb la tel.10-20min pe luna, maximum. Consider timp pierdut. Tel. il folosesc sa citesc emailuri in metrou sau sa ma trezeasca. Cand ma suna cineva, stiu ca e ceva grav. Cand era fiica mea de 3-4 ani – o varsta “demanding”, cu job, cursuri serile, casa etc. nici nu am avut tel.pt cativa ani si zau ca nu mi-a lipsit – apoi mi-am luat unu din ala ieftin, ce nu avea net, si as fi stat mult cu ala dar am primit cadou un smartphone.

    2+
  10. Daca nu am avea internet, eu tot ti-as scrie, dar nu mesaje ci scrisori. Eu am avut multi prieteni prin corespondenta in anii 90 sa stii. Adoram sa primesc scrisori, cam zilnic era ceva in cutia mea postala. Tineam legatura cu prieteni sau corespondam cu altii care dadeau anunt la revista: Caut prieten prin corespondenta. :))) Parca as fi din alta epoca, nu?! Ma simt de 80 de ani uneori.

    Anyway, eu te-as suna, cum te sun si acum. Ha! Si am mai multi prieteni cu care tin legatura pe viu, ca sa zic asa. E cel mai cool.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.166 s