Când ți-a fost cel mai greu după ce ai făcut un copil? te mai întreabă lumea.
Diversificarea! vor răspunde 95% dintre mamele de pământ.
Luna: February 2019 (Pagina 1 din 3)
Nu știu dacă mai știți cum era, oameni născuți pe vremuri fără internet. Eu am vrut să-mi leg fir de telefon direct cu prietena mea cea mai bună, care locuia în celălalt colț al aceleiași străzi. Ne-am dus pe la fiecare vecin și ne-am rugat să ne dea voie să trecem firul prin curtea lui. Ne-au dat voie toți, dar noi ne-am certat a doua zi și am anulat înțelegerea. Că așa-s copiii, foarte serioși cu certurile lor. După care ne-am împăcat, bineînțeles, la loc, dar ne-a fost rușine să mai mergem o dată cu miloaga. Să zicem că prietenia noastră a rezistat și wireless bine-merci.
Le vezi peste tot. Au unul sau mai mulți copii după ele și niște cearcăne care nu pot fi mascate cu niciun fond de ten. Le recunoști după răbdarea infinită de care dau dovadă când primul născut vrea în brațe și bebelușul e la piept deja. Răbdarea aia e singura lor soluție. Răbdarea aia e câștigată după un antrenament îndelungat, mult timp și fără oprire, așa cum nici sportivii de performanță nu fac.
Știu sigur că tot din ce zice fiul meu e ceva ce unul dintre noi a zis în preajma lui cel puțin o dată, dacă nu de mai multe ori. M-am recunoscut în oglinda pe care mi-a întins-o el de prea multe ori, ca să nu fiu sinceră și să recunosc: cele mai multe (bune și mai puțin bune) le are de la mine.
Oficial, suntem în plină fază de ”spun mami”, care înseamnă să spună mami. Cred că e faza premergătoare momentului în care copilul își dă seama că nu împărțim aceleași gânduri, cuvinte, senzații. Mi se pare adorabil, mă topesc și nu mă grăbesc. Toată viața va ști să conjuge corect.
Îmi amintesc de un pacient mic, din Anglia, un puști de vreo 4-5 ani, pe care l-am anesteziat pentru prima dată, iar reacția lui a fost de milioane. Își tot atingea bărbia și îi zicea mamei lui: ”pune mâna, să simți și tu cum e!” :))
Așa și noi. În afară de schimbat baterii și reparat mașinuțe, că trebuia să-i rămână o specialitate și lui tati, restul, tot restul e sub titlul ”mami știu”.
Mami știu unde-i orice în casă.
Mami știu cu ce mă îmbrac.
Mâncare e atât de bună, că ”nu (ș)tiu mami pun”.
Când suntem cu cineva pe care el cunoaște mai puțin și îl întreabă câți ani are sau orice urmează după ”cum te numești”, el răspunde ”spun mami”. Și spune mami. Ceea ce o face pe mami în ochii copilului această Citește-Gânduri și Știe-Tot. De unde mi se pare perfect logică următoarea concluzie:
Era Tudor super răcit, cu febră și tuse; vine taică-său acasă și-l întreabă cum se simte:
-Tudor, te doare capul?
La care, Tudor:
-Spun mami.
