Nu mă mai simt un emigrant repatriat. Nu mă simt nici bucureștean, dar nici sibian, vorbesc ardelenește mai mult decât românește, fac eforturi când îl conjung pe ”a ieși” la conjunctiv prezent în vorbire, că-n scris e mai ușor să-mi iasă … 🙂 corect.
Vine 1 decembrie și nu simt nimic, nu mă lovește patriotismul, nu mai port România la încheietură (aveam un mic medalion de argint pe care-l prețuiam în mod deosebit; acum stă într-o cutie alături de alte bijuterii foarte prețioase doar prin poveștile lor, că, altfel, pietre scumpe nu țin la întuneric. Port tot ce am, să știe lumea că suntem bogați :))) glumesc. )
Nu îmi mai lipsesc lucruri. Nu mă mai mir să aud românește pe străzi, nu mai am tendințe de a vorbi fără cenzură cum mi se mai întâmpla prin localurile englezești când credeam că nu ne înțelege nimeni. Nu mă mai miră când mi se suflă în ceafă pe la cozi, când curierul îmi răspunde urât, când cineva sare peste rând. Nu mă mai uit la ceas când mergem la Sibiu, doar mă bucur la fel de mult de cine mă așteaptă când ajung. Astea-s lucrurile importante.
Ieri am serbat un blog, în prima zi în care a nins sezonul ăsta, alături de un număr uimitor de mare de oameni iubitori de înghețată și de companie blondă. Ce-aș fi făcut eu în noiembrie în Anglia? Cum ar fi fost viața noastră acolo? Deja nici nu mă mai întreb.
Nu îmi mai e dor de reduceri, de vremea mai blândă care e acum, mi-am cumpărat și geacă de iarnă geroasă. Că ce au ei acolo e muzică și dans.
Nu mai sunt întoarsă din străinătate. Sunt ca și cum n-am fost plecată niciodată, ca și când n-am fost ruptă deloc în bucăți. Nici atunci când iubitul îmi era departe și eram geloasă pe rucsacul lui. Mi se părea nedrept că un obiect neînsuflețit îl poate însoți oriunde și eu trebuie să rămân în urmă mereu.
Nici atunci când părinții îmi erau departe și bunicii și prietenii și limba și toată viața așa cum o știam eu. I-am luat pe aproape toți înapoi, ca pe niște cioburi lipite perfect unele de altele. Pe unii i-am pierdut, desigur, că așa sunt viața și moartea uneori, pe alții i-am câștigat. Și ce am acum e ca un întreg peste care și-a trecut bagheta o zână bună. Reîntregită ca și când n-aș fi fost ruptă în veci. Acasă ca și când n-aș fi fost plecată deloc.
foto Pixabay
Daniela
Frumos ai scris si azi, ca intotdeauna!
Sa te bucuri de “intregul” si de “acasa” pe care le-ai castigat!
Numai bine iti doresc!
Cu drag,
Daniela
Miruna
🤗
Mara
Si cat a durat pana sa fii, sa simti asa? Eu ma intorc in martie, si uneori mi-e frica tare de acasa. Mi-e frica sa nu-mi fie dor de “casa asta”. Si greu sa ma re-obisnuiesc acolo.
Miruna
Nu stiu, cred ca destul de mult. Inca ma revolta multe lucruri, dar cred ca strainatatea mi-a facut un bine pe care tarziu l-am inteles.
M-am bucurat, de ex, cand am gasit baby spinach la mega ascuns intr-un frigider si am inceput sa mananc asa cum foarte des mancam pranzul in UK (pentru ca era cel mai simplu de pregatit dimineata pentru job si pentru ca acolo nu iti puteai comanda nimic decent la pranz).
Si e normal sa iti fie dor de ceea ce a fost viata ta o vreme. Chiar daca ai fost in alt loc, de tine iti e drag oriunde. Si, implicit, dor.
Ioana
Of, tu, Miruna, cat de fain ai scris! Aseară după întâlnirea cu tine, cu voi, acum după articol… mi se face si mai mare nodul din stomac când ma gândesc ca ne facem planuri de plecare 🙁
Exact asta ma întrebam aseară: ce-o sa fac eu in țara aia rece, intr-o seară de noiembrie,fără oameni pe care sa ii îmbrățișez ca pe voi? 🙁
Până una alta, mă bucur sa citesc că ți-e bine >:D<
Miruna
Pleeeeci??? Acuma spui??? Nu te mai lasam aseara pe usa! Pai nu faceam noi planuri de gasca?
Ioana
Ei, stai asa un pic, ca inca nu suntem prea departe cu planurile. Mai avem de stat niste timp,macar vreo doi ani si cine știe ce se întâmplă până atunci?
Orice ar fi, mai e niște timp pentru cafele, înghețată si îmbrățișari ;* Plus ca am in plan să câștig la loto, caz in care imi iau private jet si vin la toate petrecerile cu înghețata!
Roxana
Ce frumos ai scris!
Miruna
❤️
Cristina
Sper ca iti este bine de tot aici unde esti acum. Ai scris atat de frumos!
Miruna
Imi este.
Himmel
Nu imi sta in fire sa comentez la articole & co, dar acum simt nevoia de mai mult decat un like sau love pe fb.
Imi place tare mult cum si despre ce povestesti si vreau sa iti multumesc pt asta(cred oricum ca te “stiu” de mult mai mult timp decat este facebook- de pe un alt forum-anticonceptionale? In fine long time ago😅) .
Dupa 2 ani de America, 3 de Anglia si 1 de Olanda ne-am intors si noi acasa sa ne crestem copilul aici, aproape de familie. Mi-au dat incredere articolele tale despre intoarcerea acasa. Si am zis daca va este voua bine de ce sa nu ne fie si noua? Cand toata lumea intreba cum, de ce lasi strainatatea pe Romania? Nu vrei sa ii oferi un viitor mai bun? & co.. raspunsul meu a fost ce am vazut aici: vreau sa imi cresc copilul inconjurat de oameni care il iubesc, ca e mai bine sa ai parte de iubirea a 10 persoane decat a 2, fie ea nemarginita a parintilor. Eu zic ca iubirea mai ales la varste mici e mult mai importanta decat orice alta oportunitate…
Plus cum ii explicam eu tema la matematica in olandeza? 😂
PS: daca ar fi cazul sa ne mutam iar am zis ca vreau doar la mare la soare altceva nu concep 😅
Miruna
Multumesc pentru comentariu, felicitari pentru curaj!
Asta inseamna ca va ganditi din nou la plecare sau ziceai doar ipotetic asa?
Himmel
Nu vrem sa plecam, vrem sa incercam sa ne (re)adaptam in tara. Am zis ca facem un experiment ca in orice alta tara in care am fost. Vedem cat rezistam aici. Cand nu om mai putea plecam.
Nu cred ca se va intampla, mai ales ca bebe are 2 luni si vedem avantajele de a fi langa parinti si restul familiei.
La noi asta a fost cea mai mare problema socializarea … parca nu era la fel 😊
In Anglia ne-a luat vreo 2 ani sa ne gasim prieteni si sa fie bine, in Olanda nu am reusit prea bine(din cauza limbii mai ales)
In plus am ales sa nasc aici(la privat ca mi-a fost un pic frica la stat) si a fost bine. Daca nasteam in Olanda de ex ma chinuiam sa nasc natural si bebe a avut aproape 4 kg … nici nu vreau sa ma gandesc ce greu mi-ar fi fost 😊
Miruna
Să vă bucurați de tot ce aveți! Acum-ul e singura garanție.
Silvia R
Ai scris f frumos, ca de multe ori ma minunez de puterea si curajul de care ai dat dovada cand te-ai intors in tara!
Eu cochetez din ce in ce mai mult cu ideea de a pleca din tara, pentru binele meu, dar mai ales pt binele copilului meu. E f greu de luat o decizie, indiferent de sens. Dar cred ca ai mare dreptate, caldura si prietenia le gasesti greu in alte tari. Dar in egala masura, rautatea gratuita, egoismul, le gasesti la fel de bine in Romania.
Miruna
Gasesti prieteni si in alte tari, doar ca nu pe ai tai.
Gabriela
Ma bucur ca ai ajuns sa simti asta! Si ca poti sa o exprimi atat de frumos… in fiecare zi ma intreaba piticul cand vine zapada (ca sa vina Mos Craciun)… si ma gandesc ca anul asta nu ajungem “acasa” de sarbatori…
Insa pentru noi acasa e si aici si din fericire avem prieteni (chiar daca nu foarte multi) si nu ma mai simt straina printre atati straini.
La multi ani pentru blog!
Miruna
Multumesc! Si sa va bucurati de prima zapada.
Cristiana
Si mie mi se pare ca ai scris nu doar frumos, ci autentic, adevarat. Eu am fost emigrat repatriat, nu prea mi-a iesit si am plecat iar. Chiar citind articolul tau imi dau seama inca o data ca nu conteaza tare mult cine suntem, ce am invatat, ce muncim, odata emigrati ajungem cumva la aceleasi mici dar mari comportamente :). De pilda extra-sarbatorirea unor zile de care poate in tara nici nu ne pasa. Sau bratarile cu ceva legat de Romania (am si eu, desigur). etc. E foarte interesant.
Miruna
Exact. Eram mai conectată la România și o căutam mai mult, mă emoționa mai tare când îmi era dor de ea.
dia
Ioi, tu clar trebuia sa te întorci in România dacă de 1 Decembrie te apuca patriotismul😀ăla e semn clar!!de 10+ ani de când sunt plecată nu mi-a spus nimic ziua de 1 Decembrie😀lăsând gluma la o parte, ma bucur ca v-ați regăsit locul cel mai bun pt voi. Lumea e așa de mare încât e păcat sa nu ne căutam locul cel mai bun pt noi. Pentru mine “peste ocean” a fost love at first sight și așa a rămas toți ani ăștia…Ba se mai și întețesc sentimentele câteodată😀as fi regretat toată viața sa rămân in Ro, știu asta din păcate:(
Miruna
Da, se poate să nu mai simt asta este vreo 5 ani sau pest 2,dar acum e atât de bine. Mă apuca de 1 decembrie când eram plecată, acum îmi cam vine să vomez.
dia
😀
Violeta
Inseamna ca te-ai “regasit complet”. Mi-as dori sa simt la fel, dar situatiile de viata s-au schimbat. Cine stie ce-o mai urma….
Miruna
Ceva bun, n-ai citit articolul precedent?
Miha
Eiii…dentist de 5 ani locuim in uk..cabinet la malul marii…doi copii sanatosi…si totusi ma gandesc la in moment dat ne vom intoarce …nu stiu de ce si pentru ce…
Miruna
Si eu aveam 5 ani de UK cand ne-am intors.
Zina7
9 ani de Germania…ne gandim tot mai rar ca o sa ne mai intoarcem vreodata in Ro😥. Desi tare as vrea sa ne intoarcem candva inapoi …
Miruna
Cred asta. Stiu.
Ana
Miruna, te citesc de mult, dar nu am scris.
Scuze de off topic si de intrebarea picata din cer, dar voiam sa te rog sa imi spui ceva. La tine pe blog am citit cumva de bine de periuta sonica? Doar da sau nu, nu vreau sa crezi ca am venit asa, dintr-o data, cu cereri de sfaturi medicale.
Multumesc frumos pentru blog, mi-e tare drag sa il citesc.
Miruna
Da. Philips Sonicare. Ia-o.
Ana
Multumesc. Dar am gresit intrebarea initiala, voiam sa intreb de periuta ionica. Oricum, am inteles, multumesc!
Evelina G.
Eu am rămas blocată la faza cu “ a ieși” la conjunctiv. Cum îl conjugi ? Me curious:)
Miruna
Să iasă, nu “să iese”
Ana
Miruna, eu prima data te-am vazut asa…in carne si oase, la petrecerea blogului de zilele trecute 🙂
Citind cele scrise mai sus si aducandu-mi aminte de tine, atunci la petrecere…sa stii ca ai facut bine ca ai revenit, desi imi dai seama ca a fost greu.
Locul tau este aici, parerea mea!