Să lucrezi de acasă e departe de ideal?

Să lucrezi de acasă e departe de ideal miruna ioani

Vă zic numai de azi-dimineață, deși nu toate zilele sunt așa, unele sunt chiar mai proaste.

Mă trezesc la un moment dat, ăsta e marele avantaj când lucrezi de acasă și ai un copil: nu dormi până la cât vrei tu, asta fiind împotriva sfaturilor oricărui expert în time-management, ci dormi până la cât vrea copilul tău, ceea ce cred că e la fel e prost. Dar măcar e bine pentru el. După care ne spălăm, ne schimbăm, mâncăm, deși, de fapt, nu mâncăm, între timp mai sună 3 telefoane, pentru că, nu-i așa, s-a făcut 10 și oamenii normali au ajuns la birou.

Nicio dimineață nu seamănă cu cealaltă. E foarte greu să îți faci o rutină și mă gândesc cu groază la cât de simpatică voi fi atunci când vom avea cu toții de ajuns într-un loc, la o oră fixă. În dimineața asta, de exemplu, a fost cu ”vreau să mănânc altceva”. Varianta asta e mult, dar mult mai greu digerabilă decât ”nu vreau să mănânc”. Diminețile ”nu vreau să mănânc” sunt simple pentru că nu vrei și punct. Eu nu sunt genul de mamă care să insiste, care să se roage, care să se lase manipulată în acest fel. Copilul meu s-a culcat flămând nu o dată. S-a trezit noaptea, a cerut de mâncare, nu a primit, pentru că nici animalele nu mănâncă noaptea. Și pentru că mamele au nevoie de un program și de un somn și de respect din partea copiilor lor. Și pentru că ei, copiii, așa învață.

Deci dimineața ”vreau să mănânc altceva” e dimineața aia în care știi că îi este foame, știi că va mânca ceva, doar că nu știi ce. Chiar dacă lași copilul singur să spună, să-și aleagă din frigider sau din farfurie, diminețile astea nu sunt în totalitate despre bucate, ceea ce le face cu atât mai complicate.

Am făcut: clătite din ou și banană, pâine cu unt, pâine cu unt și cu icre, pâine cu vinete, am tăiat roșii, mere, apoi am făcut pâine cu unt și cu gem, după care a vrut ceai, ba nu, lapte, dar lapte cu spumă, cum beau eu la cafea, nu lapte normal cum beau toți oamenii normali când beau lapte.

Iar înainte de toate astea de mai sus, am mai făcut ceva: curățenie în bucătărie. Pentru că nicio ființă căreia i-ai putea spune ”umană” nu ar fi putut face ceva civilizat în acea încăpere fără ca cineva să șteargă măcar firimiturile de pe masă. Ori să arunce în chiuvetă farfuriile cu resturi uscate de la niște animale care s-au înfruptat din ele fără să le strângă, fiindcă nu îmi imaginez că o ființă umană ar fi de asemenea dezastru capabilă.

Nu mă plâng, doar descriu. Ca un jurnalist de război. Așa sunt unele dimineți, dar să nu credeți că sunt așa toate, unele sunt chiar mai grele de atât. După o noapte cu muci, de exemplu, care se poate considera noapte, doar pentru că aveai nevoie să aprinzi o lumină ca să vezi, altfel nefiind nicio diferență între ZI și noapte. Da, acele dimineți sunt cele mai grele, îmi imaginez.

Într-un final, cineva mic a mâncat jumătate de clătită și un colț de pâine cu unt, o gură de ceai și niciuna de lapte. A vrut țiți, după care s-a răzgândit în momentul în care eram cu bluzele peste cap, a vrut duș. Iar eu nu sunt o mamă care se lasă manipulată cu mâncare, doar cu alte lucruri, în cazul în care nu v-ați prins.

Era deja ora doișpe, au mai sunat vreo 2 telefoane între timp și un curier la ușă. Am zis să nu mă enervez, mă duc să mă spăl pe dinți. Deși nu mai țineam minte dacă am mâncat ceva eu însămi în această dimineață. Dar, oooo, ba da, spălatul pe dinți! Ăsta e momentul meu preferat de două ori pe zi. Patru minute în care toată lumea știe că nu pot vorbi, nu pot șterge caca, nu pot pune nimic la încălzit, dinții mei au nevoie de mine. Terapie curată.

Îmi vin două idei brici de articole pentru blog. Acesta curent nu se numără printre idei brici, acesta curent se numără printre frustrări, cu f mare, de la cuvântul ăla înjurătură pe care nu îndrăznesc să-l scriu. Îmi zic, ce grozav e spălatul ăsta pe dinți, ieftin ca braga și cu efecte mai rapide decât orice psiholog! Oamenii ar trebui să se spele mai mult pe dinți. Ceea ce îmi amintește imediat că n-am spălat copilul pe dinți, un om cu drepturi perfect egale la o igienă dentară cumsecade.

Spăl copilul pe dinți, două minute pe Pinochio, aici nimeni nu comentează, cred că gena bucuriei spălatului pe dinți (sau obsesiei, mă rog) s-a transmis. Pinochio e un Pinochio ca orice alt băiețel de lemn, care ține în mână o clepsidră cu fix 2 minute de spălat pe dinți. E minunat, oricine ar trebui să aibă un Pinochio, chiar și oamenii care n-au de spălat alți oameni pe dinți.

Am uitat să dau siropul de tuse, fir-ar să fie de sirop. Trebuia dat înainte de a spăla copilul pe dinți, zăpăcită denaturată ce ești. Ăsta e un alt stil fabulos al mamelor conștiincioase de a se iubi pe sine cu foarte mult respect în momentele de criză din cadrul dimineților ”vreau să mănânc altceva”. Se spun cuvinte grele în cadrul acestui stil și, dacă nu se spun, se gândesc.

Copilul nu vrea sirop, deși e bun, are gust de portocale și îndulcitori din ăia pe care altfel nu ar pune gura, în mod normal. Dar acum nu e mod normal, e o dimineață specială, după cum am stabilit. Și mai e și toamnă, plin sezon de răceli și de muci, care nu te ocolesc, nici să îți pui semn în poartă. Că altfel n-am fi avut nevoie de sirop.

Și cum niciun necaz nu vine singur, nu am uitat numai siropul de tuse înainte de spălatul pe dinți, ci si cele două idei brici din timpul spălatului pe dinți. Mă enervez îngrozitor pentru asta, mi se pare că, dacă nici pe propriile mele gânduri nu mai am timp să le gestionez, apăi în ce țară trăim? Știu că nu e tocmai logic, dar asta simt.

Într-un final vine bona, iese copilul în parc. Noroc că sunt spălată pe dinți, altfel, ar mai trebui să pierd 4 minute întregi și cu asta! Ar trebui să-mi tai unghiile; oare ce aș putea face cu asta în paralel? Pentru că atunci când copilul e plecat, nu îmi permit să fac doar câte un singur lucru pe timp. E musai să le combin pe mai multe deodată. Amân tăiatul unghiilor, deși mă enervează îngrozitor să le aud cum se lovesc de taste.

Aveam o listă cu lucruri de făcut, pe undeva. Cu ce mailuri trebuie date, ce articole scrise, care-s obligatorii astăzi și care erau obligatorii de săptămâna trecută. Între timp a venit ceva cu semnul exclamării în inbox, mă ocup cât ai zice urgență. După care-mi bate cineva la ușă, sper să fie curierul, nu că mi-ar livra timp la domiciliu, deși e un fel de a spune și asta. Nu e curierul, ci e copilul. Care nu se simte bine.

Poate are diaree. Poate are febră. Poate are orice altă problemă întâlnită la un copil care are nevoie de mama lui.

Ce bine că am deschis ușa cu zâmbetul pe buze. Adevărul e că întotdeauna mă bucur să îmi văd copilul, chiar dacă nu e curierul care-mi livrează timp la domiciliu.

Îl lipesc de mine și îi simt obrazul moale cum se lasă cu totul. Începe și plânge, dar nu un plâns de isterie, ci un plâns de suferință, ca un motănel mic pe care-l doare.

Ce te doare, puiule?

Bine că l-ați adus acasă.

Hai, la mama, că te fac eu bine.

Și, uite-așa, brusc, toată dimineața capătă o explicație.
Și te simți ca ultimul om că nu te bucuri de ceea ce ai, zăpăcită denaturată ce ești.

foto Unsplash

 

Articolul anterior

Un copil de 6 ani și-a dorit să se trezească la 6 ca să aibă timp să se joace

Articolul următor

3 lucruri de calitate pentru copii, pe care am dat mulți bani fără să îmi pară rău

16 Comentarii

  1. Catalina

    Yup, chiar daca nu am copil (inca!), stiu senzatia aia de oboseala cronica care nu se mai duce.
    Lucrez de acasa si azi am incepu la 7 dimineata si am lucrat aproape incontinuu pana acum (21:15); presimt ca ma apuca dimineata la laptop.
    La mine functioneaza vitaminele si cate un pahar de cola la fiecare 2-3 ore.

    PS: am si eu clepsidra pentru contorizat spalatul pe dinti (foarte utila pentru nepotelul de 2 ani jumate 🙂 )

    1+
  2. Alina I.

    Eu inca mai stiu sentimentul ala pe care-l ai cand puiul tau e moaaale de bolnav …n-o pot descrie in cuvinte; simti ca ti se rupe sufletul; si da, te simti ca ultimul om pentru ca AI PUTUT sa te enervezi pentru ceva ce a (sau n-a) facut

    3+
  3. Eu am incercat sa muncesc de acasă cu copiii bolnavi.
    Când a avut Malvina otită, am pus-o în Manduca și am participat chiar și într-o teleconferință. Oribil! Nu am putut nota nimic , a doua zi era blank în capul meu.
    Când a avut Glad otită, a fost în formă maximă. Nu am putut face nimic că era doar călare pe mine la joacă. Să îi dau diverse, să îl ajut să…
    Singură dată când chiar am lucrat cu spor de acasă a fost când am stat cu porcușorul de guineea proaspăt operat. Ăla nu voia nimic, săracul. Doar să îl las in pace să nu îi mai bag ser în incizie.

    8+
  4. Gabriela F.

    Copilul meu a fost adormit de tata… Am un sentiment ciudat ca nu mai are nevoie doar de mine pe lume… Sper sa pot adormi… Ca a fost cu mami e la dus hai sa ne ascundem si un pic de plâns… Și a adormit… Nu a fost cu pupat de noapte bună… Sentimente de.ale mele ciudate pe care trebe sa le împărtășesc… Ca ma tot gandesc dacă are atașament de ala bun și sigur… Ca nu mai știu la ce tre sa fiu atenta ca să verific…
    Ioi da ii complicat și la tine…. Nu te invidiez defel…

    1+
    • Tu, femeie nebuna ce esti! :)) stii cum imi dau seama ca are atasament din ala bun? Doar dupa cate griji iti faci tu! Alta era demult bucuroasa, rupea cluburile :)) plus ca nu e ca si cand ai lasat copilul cu un strain, ci cu tatal lui!!! E tatal lui!!! E tatal lui 😂😂😂

      5+
      • Gabriela F.

        Știu ca în viata totul se întoarce dar îmi doresc cândva sa pot face pentru tine câte faci tu pentru mine!!!
        Și apropo asa îs zilele la 90%dintre noi… Dar tu mai tre sa și muncești între timp… YOU ROCK!!!

        1+
  5. Zina7

    Inteleg perfect ce descrii! Eu ieri gardă de 24 de ore ( cu schimbatul orei s-o.trezit si copilul la 5 ). Ma suna sotul pe la amiaza ca copilul are febra… am zis asta e sper macar sa apuc sa dorm.macar 2 ore im garda . Ca niciodată mi-au venit pacienții in urgenta începând de la 1 la 6 deci nu am dormi minut. La 7 o venit sotul cu copilul cu febra si am.facut schimb- el.o ramas la lucru eu am.mera cu copilul acasa) . Am mers acasă copilului ii trecuse febra si era plin de energie. Ca norocul ca macar azi o dormit 1,5 ore de amiază. ( am.apucat si eu dupa 32 de ore sa dorm un pic)

    5+
  6. Denisa

    Ce bine e ca mai citesc si eu despre diminetile altora.
    Mi se confirma faptul ca nu sint singura pe lume cu copii care nu stiu ce vor in anumite zile sau seri( ca si la culcare se poate cu vreau poveste, nuuuu, vreau ceai, nuu, vreau pupi lu’ Eli, nuu, vreau pipi etc.)
    Nu stiu daca va ajuta cu ceva, dar imaginati-va dimineti cu 3 : unu bea ceai, dar in dimineata asta vrea lapte cu cacao ca frate-su( pe care nici nu-l gusta in final), altul vrea banana( ia doua guri si o vede pe sora-sa cu unt de arahide…, sotul te intreaba ceva fff important( daca mai e paine in congelator, el nu poate verifica, dar incearca capacitatile paranormale ale nevestei, ghicitul in congelatoare)…deci, sunteti mai bine sper.
    Toate cele bune si mult somn!

    10+
  7. Snow Flow

    Am lucrat de acasa 1 an si 9 ani. Asta insemna ca aveam pauza doar jumatate de ora la pranz cat sa ma duc sa aduc copilul de la gradi. Apoi venea si cea mare de la scoala dupa care eu stateam cu ochii in laptop pana la 6 in timp ce incercam sa raspund la majoritatea intrebarior sau smiorcaielilor, sa le pun pranzul, sa mai sterg un fund, sa mai joc un joc. Zilele libere erau putine si niciodata de sarbatorile legale din Ro. Avantajul a fost totusi ca am putut lucra din casa noastra de la munte de multe ori, de prin alte tari de alte ori si am avut un venit stabil desi mic.
    Acum reintorcandu-ma la munca de birou si stricandu-se una din masini trebuie sa facem o groaza de acrobatii ca sa livram copilul mare la scoala, cel mic la gradi, noi la serviciu in zone complet diferite, dupa-amiaza copilul mic are test de alergie la clinica si cel mare pian la ore apropiate. Efectiv e cosmar fara doua masini cand programele sunt diferite si copilul mare nu este in vacanta ca cei din clasele mici. La ora asta…in trafic as always.

    2+
  8. dia

    Eu cred ca lucratul de acasă ajunge sa fie mai greu decât lucratul inafara casei. Mai ales dacă ai și gospodăria pe cap. Eu clar nu as avea timpul pe care îl am de petrecut cu băiatul meu dacă as lucra de acasă…și dacă nu m-as putea organiza ar fi și mai rău😀

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 1.348 s