Am fost în vizită la o prietenă care a născut săptămâna trecută. Era ușor răvășită, s-a scuzat de dezastrul din casă, deși eu mi-aș fi făcut griji serioase dacă aș fi găsit-o cu manichiura făcută. Și nici măcar nu era dezastru, dar standardele mele nu se discută :p
Am întrebat-o cum e cu bebelușul, dacă suge, dacă plânge, dacă îl doare ceva, îl chinuie vreun colic. Nimic. ”Cum îl iau în brațe uite-așa, îi trec toate, viața-i frumoasă.”
(E demonstrat faptul că destul de mulți bebeluși (ca să nu zic toți ori să vă bag o statistică, fiindcă mă tem că o să aruncați cu ea după mine) suferă de colici și că se liniștesc prin contact piele pe piele cu mama lor. E o demonstrație clinică, încercați înainte să mă criticați.)
Și-atunci mi-am amintit. Că am citit asta undeva, cred că pe ceva grup de facebook, am căutat în vreo două, nu am găsit, dar totuși mă îndoiesc că m-a contactat pe mine vreo forță supremă să-mi șoptească ceva atât de frumos.
Că e valabil la orice vârstă. La bebelușul nou-născut, chinuit de niște colici neinvitate.
La copilașul care deja știe vorbi doar pentru a face crizele crizelor de furie.
La școlarul speriat care ar vrea mai mult să se joace și mai puțin să se facă mare.
Până la adolescentul care nu mai știe ce vrea și îl ia pe NU în brațe.
Cât de mult se străduiesc părinții să priceapă aceste etape, să le explice și să le accepte. Ca să se înțeleagă unii cu alții. Cât de multe cărți citesc părinții și câte sfaturi cer la consilieri în terapie ca să știe ce-i normal să simtă și potrivit să spună. Câtă vorbărie încurcată. De parcă ar exista soluții generale în cazuri individuale.
Când tot ce trebuie să faci atunci când nu știi ce să-i spui bebelușului, toddler-ului, școlarului sau adolescentului tău e să închizi gura și să-ți desfaci brațele. Da, mai ales când a făcut o prostie.
Mi se pare cea mai frumoasă definiție a părintelui pe pământ.
foto Unsplash
Amy
Cand sunt mici da. Dar cand e deja adolescent si a facut o prostie, nu stiu daca o sa-ti vina imediat sa-l strangi in brate. Sau bine, depinde de cat de rea/grava e prostia. 😀
In cazul meu, cand imi venea de platit abonamentul la telefon vreo 700 lei, sa stii ca mama nu ma lua in brate. Nici nu batea, ci imi aplica cea mai naspa pedeaspa “fara telefon, fara internet”. Si nu mi-era tocmai bine …
Miruna
să depășești un abonament la telefon nu cred că e tocmai o prostie. Și ba da, fix în asta constă iubirea necondiționată: să rămâi de partea copilului, fiindcă e singura șansă ca în următoarea lună să îi vină mai puțin telefonul.
Amy
Serios? Nu e o prostie cand la vremea aia 700 lei era un salariu? Iar eu am avut vreo cateva luni la rand aceeasi suma de plata.
Acum imi recunosc greseala, mi-o constientizez, dar la vremea respectiva ziceam ca mama-i rea pentru ca ma pedepseste si ca nu imi intelege nevoile. Eh, uite ca mintea pe care o am acum nu mai crede la fel si nu pot sa-ti dau nicicum dreptate.
Miruna
Nu știu, eu aș întreba-o pe copila de atunci de ce simțea nevoia să vorbească atât de mult pe banii mamei ei, oare nu înțelegea că sunt totuși niște sume mari, niște bani munciți cu greu? Sau mai degrabă nu îi păsa? Din ce cauză? Ori poate era doar un fel de a dori să atragă atenția? Mamei sau prietenilor? Să arate că ea are, că poate vorbi oricât. Și atunci de ce această nevoie de a epata?
Sunt niște lucruri care nu se pupă. Iar cea mai mare greșeală e ca atunci când mai creștem să avem mai multă înțelegere pentru părinții noștri decât pentru cei care am fost odată.
Amy
Nu voiam să atrag atenția nimănui, dar era perioada indragostelii când vorbeam cu orele la telefon, epuizând toate minutele din abonament, care la vremea aia nu erau așa multe cum sunt astăzi.
De ce e greșit să îi dau dreptate mamei? Cred că m-am maturizat, iar asta înseamnă, printre altele, să-mi recunosc și greșelile din trecut, să le văd cu alți ochi.
CristinaM
Uneori, si un adult tot de asta ar avea nevoie… chiar daca are acasa un bebe de 2 luni sau un adolescent de 14 ani…
Miruna
absolut!!!!!!! Mi se pare că multe dintre regulile astea se aplică în general relațiilor dintre oameni. Indiferent de vârsta lor.
Roxana
Eu cred sau sper ca multi parinti ofera dragoste neconditionata ,dar sunt situatii in care oricat si-ar dori sa nu certe sau sa nu impuna reatrictii nu au cum sa nu o faca. Mai ales cand e vorba de bani. Sunt multe situatii in care oamenii nu mai au ce manca daca dau pe telefon tot salariul. Am si eu o prietena care a patit acest lucru. E singura cu 2 copii. Prima data a deschis bratele,dar a doua oara a luat telefonul.
o femeie
Aici vad o problema de lipsa de educatie financiara. Dragostea neconditionata nu anuleaza celelalte valente ale educatiei: educatie civica, responsabilitzare, financiara, etc.
Noi nu ne permitem sa dam tel. la copil, poate pe la 12-14 ani o sa fie mai bine, si cu sigurantza ca va fi pe cartela.
dia
Foarte adevărat!
Roxana
De cand lumea si pamantul oamenii sunt diferiti. Unii au mai mult,altii mai putin, unii sunt mai educati si dusi la scoli inalte, alte mai putin si lista poate continua… fiecare isi creste copilul asa cum stie si cum poate. Noi scriem aici pentru ca avem temp. Sunt femei care muncesc din zori pana in noapte sa le ofere ceva copiiilor. Am o cunostinta care e si bona pe langa job, sa ii poata oferi copilului ei lectii de engleza. Din iubirea ei neconditionata i a luat telefon baiatului,care nu e tocmai mic, are 14 ani,iar el ,dragul de el fara sa stie implicatiile s-a uitat la nu stiu ce filme pe net si a venit factura 1500 lei. Da, ea, doamna de care spun nu are cunostinte financiare si nici tehnice. Iar ca cei care iti vand un telefon nu iti fac si training…
Si ca sa vedeti ca se fac tot felul de magarii, femeia s-a dus plangand la compania de telefonie mobila, a explicat situatia si a fost iertata. Nu a platit factura respectiva. Copilul a fost marcat de umilinta prin care a trecut mama lui si cred ca si-a invatat lectia.
Mi mi se pare ca de ceva vreme nu facem decat sa ii aratam pe altii cu degetul. 😕
Clarra
Offf da, cu totii ar trebui sa ne deschidem bratele mai des pentru cei din jur… avem asa de multa nevoie de afectiune… Nu, bratele astea deschise nu tin loc de educatie, dar sunt un inceput mai bun… altfel inveti cand stii ca cel care te invata o face cu iubire fata de tine…
Monica
As fi vrut in copilarie sa am curajul sa nu mi mint parintii… Sa stiu ca pentru orice prostie nu exista doar cearta.. Exista si intelegere dar si repercursiuni. Sper sa am rabdarea si intelegerea necesara fata de fetita mea. Am invatat de la parinti multe.. Si asa Da… Si asa Nu. Ai scris frumos 🙂