Știți că subiectul ”fluor” e unul pe cât de controversat, pe atât de fierbinte. Fiindcă fluorul face foarte bine la dinți, dar foarte rău la dinți și organismului, în cantități mari.
Luna: June 2018 (Pagina 2 din 4)
Am mai spus povestea asta pe blog, dar se potrivește grozav și aici. Acasă, în Sibiu, am locuit dintotdeauna cu părinții mei la parter și bunicii din partea tatălui la etaj. Apartamente diferite, intrări separate.
E tot mai greu, mamelor care vor să lucreze de-acasă. 😛 Data viitoare când vă doriți să fiți propriul vostru șef, să fiți location independent, gândiți-vă din nou. E ora 11 noaptea și eu lucrez. După o zi întreagă în care nu am ieșit din pijama. Și nu vă imaginați că e fiindcă am dormit.
Am un bebeluș adorabil de 2 ani și ceva. Are un ciuf creț în jurul capului, iar zulufii sunt atât de mulți încât dansează pe ritm când el pășește. Are fălcuțele mele pufoase și capul fix ca al meu. De la taică-său a luat cam toate celelalte. Inclusiv cârlionții sunt moșteniți. Iar ochii sunt punctul de bază, cu gene negre și întoarse ca-n reclame și-n povești. E un copil – aș zice – reușit, ăsta e maximul de obiectivitate de care sunt în stare față de băiatul meu. Chiar e un copil frumos.
Update: Între timp, bebelușul de mai sus are 4 ani și ceva, zulufii sunt și mai mulți și mai definiți, o senzație de copil, cra-cra. Și dac-am văzut că-mi ies frumoși, am mai produs unul care are 8 luni în acest moment și 3 cârlionți în vârful capului.
Există pe lume două feluri de oameni, contraziceți-mă dacă puteți: cei înghețată-de-ciocolată și cei înghețată-de-vanilie (ghiciți care mi-s eu!), tipul espresso scurt și latte macchiato, genul care merge în concediu să zacă pe-o plajă și genul care merge în concediu să meargă. Pe jos. Kilometri întregi. Sau pe sus. Cu chestii pe care nu le-a mai făcut până acuma. Deși nu mi-aș zice tocmai Madame Aventură, ghiciți care sunt eu 🙂
I-am spus că am pus poza pe facebook și că m-ați bătut la cap și că vreau rețeta. Așa că a venit la mine, lângă calculator, și-a deschis caietul de comori cu rețete scrise de mână. Nu e ăla antic și de demult, căruia îi zburau foile pătate de zahăr ars, e unul mai nou, cu coperți de mătase și fir pe post de semn de carte. Îmi amintesc acum câțiva ani când și-a transcris rețetele, doar ea e gospodină ordonată și nu ne permitem niciunii să se piardă din comori.