Complicată treabă, știți și voi. Că nu mai suntem în 1900 toamna e o certitudine, dar ce te faci când femeia are aceste așteptări de la tine? Te supui, te cerți, refaci răscoala de la Bobâlna?
Dacă el îi spune mamei tale ”mama”, ești obligată să îi întorci apelativul? Sau, dimpotrivă, abia aștepți să îi zici doamnei soacre ”MAMA” și să îți arăți astfel statutul în familie, cel proaspăt semnat la primărie?
Habar n-am, nu există răspuns corect. Whatever works for you, cum zice românul. Tot ce e important de menționat în această non-discuție e că respectul nu stă în forma de apelativ. Poți să îi spui Majestatea Voastră, asta nu o face Regina Angliei. Poți să îi spui ”fă-mi o ciorbă bună, așa cum doar tu știi să faci” și să fie mult mai bine primit decât zeci de politețuri prefăcute. Mai ales că soacrele fac ciorbe bune, mai ales dacă ți le dau la pachet acasă 😉
Poți să-i spui oricum vrea ea, gândurile tot nu ți le citește. Sentimentele nu ți le câștigă prin două silabe repetate la nesfârșit: ma-ma.
Da, cuvintele sunt importante, dar libertatea și pacea sunt mai presus de orice. Să nu joci teatru în propria ta familie e foarte important, fiindcă la un moment dat vei obosi. Te vei enerva. Și, să fim serioși, o să ai oricum alte motive pentru asta :)))
Deci, cum îi spuneți mamei-soacre?
Gabriela F.
Mama…pt că noi suntem singuri la părinți…ochii și sufletele mamelor noastre…și nici nu am avut discuții pe marginea subiectului…nu știu exact cum am ajuns aici…dar pana să apară puiul de om se purta ok, isi merita apelativul…dar după…nu a mai fost la fel…sau am capiat eu și nu m.ai suport nimic…și de atunci sunt și mai precaută in folosirea cuvântului…e complicat dar îmi dau silința să fie totul bine.
Miruna
Crezi ca are vreo legatura apelativul?
Ionela
Buna intrebare. Eu sunt divortata, dar inainte sa nu fiu (ce bine ca sunt, ce minune ca am reusit) nu am putut sa ii spun asa. Mama e una singura in capul si sufletul meu. In veci nu as putea sa spun mama altei muieri. Dupa ce mi-a aparut copilul asta a fost si mai vizibil. In plus, i-am spus si lui ca fac clabuci daca striga dupa ai mei mama si tata. Ca sunt ai mei. Poate ca sunt doar apelative, dar subconstientul ala lucreaza. Ne afecteaza.
dia
Devii tigroaica și e normal. Vrei ca puiul tău sa fie tratat cu respect oricând si oricum și bunicii, oricât de minunați sunt, au educat și au fost educați altfel…
Nicu
Eu si acum caut un apelativ, dupa 7 ani. Cand nu e prezenta, e cel
mai simplu : soacra-mea.
In schimb, cand e prezenta… oscilez intre dumneavoatra, mama Ioanei si alte variatii pe aceeasi tema.
La mine nu se aplica regula cu ciorbele soacrei. La mine e: “Nicu, vii te rog sa dai gust la ciorba asta, te rog?” Nu pot sa spun cu cat entuziasm si cu ce viteza ma grabesc sa fac asta. Dar, cum oxigenatul plamanilor este important, *inspir foarte adanc inainte de asezonat ciorba 🙂
* in traducere libera, oftez
Miruna
Hahhaha :)) e bine si asa, you have the final word, practic. Si stim cu totii cat de importante sunt ciorbele in orice familie 😉
Simone Demouvoir
Ii spun pe numele mic și ii vorbesc la persoana a 2-a plural. O struț-cămilă care îmi place la nebunie. Și soacrei îi e ok.
Miruna
E perfecta struto-camila ta 🙂
Ioana
ceva asa fac si eu cu matusa-mea care mi-a zis cand a facut 40 de ani ca e mare si pot sa nu-i mai zic dumneavoastra, dar nu-mi vine asa ca-i zic matusa dar ii vorbesc la pers 1 sg ca deh, e mare deja de vreo 20 de ani.
Amy
Nu-i zic mama, nu pot, deși ne împăcăm foarte bine iar ea chiar e cea mai bună soacră din lume. Nici el nu ii spune mamei mele “mama”. Nici cu dumneavoastră nu vorbim. Dar ne împăcăm bine, eu niciodată n-am putut să fiu o persoană lingușitoare doar pentru a da bine. Asta sunt și până la urmă tot ce contează este ca noi doi să ne împăcăm, ce spun sau cred părinții contează mult mai puțin. Din fericire, nu am avut niciodată probleme.
Miruna
Super asa!
Alina
Nu ii spun in niciun fel. 😂🤦🏼♀️🤷🏼♀️ Si nici socrului. Nu stiu nici acum, dupa 10 ani, cum sa le spun. 🙈
Si nici nu face mancare buna, ciorba nu face deloc. Doar supe, da’ si alea fara pic de sare/gust. Dar nah, o respect, imi iubeste baietelul foarte mult si ne ajuta stand cu el ore intregi. O strig “dumneavoastra”. Cand nu suntem impreuna, este “soacra-mea” sau “mama lui Matei” sau “mama ta” :))) Nu mi-a venit sa ii zic in niciun fel.
Miruna
Pai cred ca deja ii zici cumva. Ceea ce e foarte bine si normal.
Eugenia
cred ca ar trebui sa discutati despre asta. Cred ca struto camila e o rezolvare de bun simt, daca nu e f batrana. Oricum cred ca si despre asta se poate vorbi. Despre orice, cu deschidere, cu sinceritate. Sa aveti o viata frumoasa
Denisa
Mamaie… ca asa ii spun copiii nostri.
Nu pot, nu simt si nu vreau sa-i spun mama.
Iuliana
Mie soacra mea mi-a transmis ca daca nu ii spun mama, sa nu ii spun in nici un fel. Asta desi, ea a locuit aproape 30ani cu soacra ei in casa si recunoaste ca nu a putut niciodata sa ii spuna mama 😂.
Denisa
Mamaie…acum.
La inceput ( primii 7 ani) evitam adresarea cu un apelativ anume, socrii mei mi-au fost profesori in generala ,deci am ramas cu ” dumneavostra”mult timp.
Acum mamaie+prenume si tataie+prenume este solutia perfecta pentru noi doi si copii.
Stau si ma gandesc daca eu as avea vreo pretentie la vreun apelativ din partea viitorului ginere sau a viitoarelor nurori…
Nu, atata timp cat respectul este prezent si ei se iubesc, admira si se pretuiesc, ce mai conteaza cum te striga.
Simo
Nu i-am spus in niciun fel nici eu in 12 ani :)) Pana sa vina bebe, ii ziceam direct “unde ati pus X?” sau “aduceti-mi si mie Y”. Acum ii mai zic, cum ar veni, in locul copilului, “mamaie”. Nu pot sa scot pe gura cuvantul “mama” decat cu mama mea.
Gabriela H
După ce am născut, a fost super simplu: “buni”, respectiv “bubu”. Înainte… Horror. Nu ave niciun apelativ. O dădeam cu “…. [fastaceala] Auziți, va rog [ce aveam nevoie/voiam sa ii spun]”.
Crina
Sa zic si eu povestea mea…macar ma descarc..
Mai zicea o mamica mai sus..toate bune si frumoase pana sa nasc( cu toate ca am aflat acum dupa 2 ani de la nunta ca deafapt imediat dupa nunta nu i ar fi convenit), a inceput sa intre cu bocancii in viata noastra, ea fiind plecat de ani verzi in alta tara mai exact de 14 ani si baiatul crescand singur, atat pe el cat si pe sora mai mica cu 4 ani ca el…bagand asa de la distanta strambe intre mine si sot..aruncandu mi vorbe grele, stergand cu mine pe jos in ziua botezului celui mic si dupa facand un scandal de zile mari…si dupa botez nu a mai venit deloc in tara, facand scandal periodic la telefon si stricand buna dispozitie doar ptr ca nu facem cum vrea ea, ca nu sunt o prefacuta care sa accepte tot ce vrea ea si d ece nu sa ma fac pres in fata ei…nepotul in afara sa si doreasca sa puna poze pe retelele de socializare si sa i trimita numai ce desigur ea considera ca un copil are nevoie nu a facut…a intentionat sa vina acum de 1 iunie dar e biletul prea scump si nu se merita sa i punem noi un pachet cu ce are ea nevoie desigur ca ia transmis fiului ei…l a inceput am crezut tot ce a zis si ii spuneam mama acum..refuz sa i zic in vre un fel..vreau sa rezolv situatia cumva, dar nu stiu cum!!!
Larisa
Am crezut ca sunt singura care are problema asta. Ma simt mult mai bine acum, ca nici eu nu stiu cum sa ma adresez. Sunt viitoare nora. Evit orice apelativ. Mama e una singura, nu mai pot folosi cu nimeni cuvantul asta.
Mihaela M
Ai atins un punct foarte sensibil, cel puțin în cazul meu. A ieșit o mare ceartă pe acest subiect că i-am prezentat “părinții lui …”, acest lucru fiind considerat o lipsă de respect. În final i-am făcut pe toți să înțeleagă că pentru mine “mama”, respectiv “tata”, sunt cuvinte cu o mare încărcătură emoțională, iar respectul nu așa se măsoară.
Am evitat mereu să spun în vreun fel, acum e “bunica”.
Andreea
Eu i-am zis “mama” dupa ce m-am luat cu acte cu fiu-su, pana atunci ii ziceam “dvs” desi ei tot insistau sa le spun mama si tata. Dupa casatorie mi-a venit simplu, pentru mine a fost ca si cum asta ar fi fost numele lor, un fel de “Mumee” şi “Tutee” :)) In rest, m-au rugat sa incetez cu “dumneavoastra”, macar acum dupa nunta si eu am zis ok.
Sotul meu, in schimb, le-a zis mult timp parintilor mei “auziti!”:)) “Auziti, vreti sa mergem impreuna la munte? Auziti, v-am cumparat si dumneavoastra o bormasina!” si tot asa. Adica mereu le-a aratat respect, in ciuda lui “auziti!” si in ciuda exasperarii parintilor lui, care il certau de fata cu ai mei in legatura cu lipsa lui de piosenie :))
Dupa ce s-au nascut fetele noastre, in sfarsit are si el un apelativ pentru socrii lui: bunicul si bunica :))
Eu multa vreme le-am zis socrilor mei “mamaita” si “tataitu” dar acum am reinceput sa le spun “mami” si “tati” pentru ca au crescut fetele si pentru ca mi le tin la ei cateva zile si le rasfata si sunt discreti si draguti iar soacra mea ma suna sa ma intrebe cand ii aduc fetele “sa mai respirati si voi putin, mama!” :))
Dar eu voi insista mult ca iubitii fetelor mele sa imi spuna simplu: “Buna, Andreea! Ce mai faci?” Acum, sotului meu e posibil sa i se adreseze cu “Auziti…” :))
Cris
Nu am putut să-i spun ”mama”, că vorba cântecului ”mama-i numai una”. Pana sa apara copiii incercam sa nu fie nevoie s-o strig, iar daca era si el prin preajma ii spuneam: spune-i si tu mamei tale x lucru. Acum e buni. Problema e ca si pe mama lui si pe mama mea le cheama la fel, așa ca e mai greu cu diferentierea, dar noroc ca mama lui nu e prea des prin preajma. Norocul are mai multe fețe aici 🙂
Cris
“Mama lui Lucian”, “tatăl lui Lucian”, “părinții lui Lucian”. Exclus “mamă” sau “mamă soacră”, deși mi-ar fi plăcut să aibă deschiderea să le pot spune pe nume. Când eram mică, am avut un unchi și o mătușă, intelectuali, care spre deosebire de restul neamurilor, mi-au impus să le vorbesc la per tu. Respectul si apropierea au fost incomparabil mai mari decât dacă am fi rămas la apelativele formale.
Claudia C.
Eu ii zic “mica”, “micã”,”micu”,”micule”… dar nu “mama”, pentru ca oricat de bine ne-am intelege, mami sau mama mea e doar una! 🙂
E o femeie tare buna soacra mea! Sa dea Dumnezeu soacre pe pamant asa cum este ea!
Larisa
Nu îmi plac apelativele astea. Încerc sa evit in discuție orice apelativ de genul “mama-soacra”. Ultima oară i-am zis “mama lui Bogdan” și s-a suparat groaznic 😂
Alexa Stanescu
Ai atins un punct sensibil! Soacra mea, o femeie blândă din cale afară, se roagă cu cerul de mine de ani de zile să îi zic mama. Una la mână, eu sunt realistă și mi se pare stupid să îi zic asta pentru că fi-su nu e frati-miu,nu?:)
Doi: într-o zi i-am explicat exact de ce nu pot să îi spun așa: pentru că pentru mine cuvântul mamă este prețios, valoros, și pentru că mama mea nu mai este, nu pot, pur si simplu nu pot, să îi spun altcuiva așa. Nu simt și nu voi simți niciodată pentru nimeni, ceea ce simt pentru mama mea. Și nu trebuie să exagerăm (a se citi, confundăm ) lucrurile. Mi-a zis că înțelege.
Mă roagă să îi zic pe nume, dar tot nu pot:) Buni e cel mai frumos, si il folosesc cu drag, tocmai pentru că sunt singurii bunici
Nada
Pe nume ii zic. Si de când cu fetița noastra buni (nume). Nu e mama mea, e mama lui. Cu soțul e mama ta. Când vorbesc de ea, e soacra. Cum sa-i zic mama si de ce sa se supere daca nu-i zic asa sau mama-soacra ? Prea se leagă mulți la cap când nu ii doare. Părerea mea 😉
Bianca
Eu ii spun pe nume. Ea mi-a spus asta de când ne-am cunoscut. Am evitat la început (mi se părea ciudat), dar m-am obișnuit în scurt timp. Vorbim in engleza, deci nu e diferență între “tu” și “dvs”, dar cred că am vorbi la per-tu.
Ne înțelegem fantastic, dar mama e doar una, nu aș putea să-i spun așa. In absența ei tot pe nume ii spun, exceptând când vorbesc cu soțul, atunci e “mama ta”.
Ciorbă nu face 🙂
Rox
De cand ne-am cunoscut mi-a zis ca nu e nevoie sa-i spun “mama”, probabil n-as fi reusit performanta asta oricum, a zis ca pot chiar sa-i spun pe nume. Asa nu pot. De fapt, daca ma gandesc mai bine nu-i spun nicicum, ma adresez cu dumneavoastra si nu mai am nevoie de apelativ. In conversatia cu altcineva ea e mama-soacra. Iar daca e nevoie sa o strig… mai bine merg langa ea :))
Gabriela DS
Soacra are un nume, așa că îi spun pe nume. Si ea la fel. Simplu. Mama e mama. După cum spune Mihaela M. cuvântul “mama” are o încărcătura emoțională mult prea mare ca să îl pot atribui unei alte persoane. Îmi pot arăta respectul și aprecierea pentru soacra mea, care de altfel îmi e foarte dragă, în nenumărate alte situații.
CristinaM
Tinand cont ca prima data cand am fost la ei acasa ma strigat cu numele fostei prietene a actualului sot… sa fie sanatoasa si sa astepte… mai bine-mi tai limba decat sa-i zic mama; intamplarea e veche de vreo 10 ani, si da, ii tin minte greselile.
Daca ma enervez ii vorbesc la per tu, de cele mai multe ori la persoana a 2-a plural, cu sotul e “maica-ta”
Anita
”Tanti Ioana ”
Nu-i pot spune ”mama” , ”ata ete” 😉
Andreea
Sotul meu i-a spus mamica mamei mele cam de pe la inceputul relatiei noastre, la mine a durat cam 1 an pana sa o cunosc pe mama lui( pentru ca locuim in tari diferite)
Dupa ce ne-am apropiat si am vazut ce fel de femeie este i-am spus si eu mamica fara nici un fel de reticenta. Nu am considerat ca imi desconsider sau ca o iubesc mai putin pe mama mea naturala daca o numesc si pe ea mamica, mi-a demonstrat ca pentru ea sunt la fel de importanta ca si copii ei respectiv sotul si cele doua surori pe care de asemenea le consider ca si surorile mele.
Stiu ca nu toata lumea are noroc de asa relatii cu familia sotului dar la noi a fost o fuziune minunata 😍
Maria
Mie mi-era jenă și nu știam cum să îi spun. Îi vorbeam cu dumneavoastră și cu doamnă. Și nu ia convenit a vrut neapărat să îi spun mamă. M-am obijnuit mai mult forțat să îi spun mămică. Cu toate că nu merită din n motive.
rox
Mie ‘mamica’ mi se pare un apelativ folosit doar de catre copii mici, nu pot intelege in ruptul capului cum de adultii nu simt ridicolul si puerilul din aceasta forma de adresare ..
Lori
De cand a venit fiul meu pe lume, am inceput sa ii ziceam mama Nela, pentru ca ea nu prefera apelativul buni. Dar nu pot sa ii zic mama. Nici nu are pretentia asta. Pentru mine, mama este una singura.
Roxana
Cred ca am mai discutat subiectul… si am senzatia ca tot la tine pe blog. Mama e mama si e numai una. Nu i-am spus niciodata soacrei mama, desi ne-am inteles extraordinar cat a fost in viata. I-am spus doar dumneavoastra si acest lucru nu m-a impiedicat sa stau cu ea 10-12 ore cand era foarte bolnava. Am respectat-o foarte mult, sper ca si a dat seama,si sper ca nu a contat ca nu ii spun mama. Nici sotul meu nu ii spune mamei mama,dar mi s-ar parea foarte ciudat! Noi nu suntem frati,iar eu nu am frati sau surori.
Nici eu nu cred ca respectul si buna intelegere consta in cumvantul mama…
Ioana
Mamei soacre îi spun mamaie 🙂 Așa i-au spus copiii când erau mici și așa i-a rămas numele. N-a avut niciodată pretenții pentru vreun apelativ și e foarte ok din punctul acesta de vedere.
Acum am devenit eu soacră și ca să evităm momentele de fâstâceală am spus din start că prefer să mi se spună pe numele mic și ginerele așa îmi spune, Ioana. E perfect.
Judit
Eu mi-am domnit socrii pana la casatorie, acum ii tutuiesc. E foarte simplu, comod si noua ni se potriveste de minune. Sunt de acord cu restul, ‘Mama’ si ‘tata’ este apelativul potrivit doar pentru cei care te-au crescut si iubit si trebuie sa ramana unic.
Alexandra
Și mie mi se pare cel mai bine și mai potrivit să le spui pe nume. Dacă eu vorbesc cu părinții mei cu”tu”, de ce cu socrii să vorbesc cu dvs. ?! Doar că soacră-mea agreează formula “respectuoasă”. Așa că nu o strig in niciun fel și vorbesc cu dvs. Pe socru îl strig pe nume. E mult mai relaxata relația. 😊 Să-i spui soacrei “mama” mi se pare o chestiune nejustificată, sincer.
Alexandra
Și mi e mi se pare cel mai bine și mai potrivit să le spui pe nume. Dacă eu vorbesc cu părinții mei cu”tu”, de ce cu socrii să vorbesc cu dvs. ?! Doar că soacră-mea pare că agrează formula asta “respectuoasă”. Așa că nu o strig in niciun fel și vorbesc cu dvs. Pe socru îl strig pe nume. E mult mai relaxata relația. 😊 Să-i spui soacrei “mama” mi se pare o chestiune nejustificată, sincer.
Daniela
Cred ca doar în prima zi am vorbit cu “dvs”, de atunci doar cu “tu”. Cred ca am avut odată o discuție de genu “bate șaua sa priceapă iapa” în care amândouă am spus ce am avut de spus, astfel descoperind ca amândouă eram de părere ca “mama e doar una” și ca respectul nu tine de cuvinte. Și a rămas asa. Nu-i puteam spune pe nume dar ii vorbeam la “per tu”. Era mai greu când trebuia sa o strig: “auzi, auzi, tuuu…”, ce mai, ca la cascadorii rasului. După ce a apărut piticul toate s-au rezolvat. A devenit “buni”. Și pt ca ei ii place la nebunie cum o striga nepotul pe numele ei “Luci” și cum ii zice când se duce sa îl ia de la grădiniță “a venit Luci a mea”, o topește toată (mare hotoman). Și asa ii mai zic și eu, Luci. Ne-am adaptat pana la urma. Nu rămânem nevorbiti 😋
Ana
“Mama” , asa am simtit si nu a venit fortat. Ne intelegem foarte bine, ar face orice sa ne ajute sau sa le faca pe plac nepotelelor.
Sotul in schimb nu ii zice mamei “Mama”, e doar “Bunica Eri” si e ok.
Catalina
Evit sa ii zic in orice fel. Daca nu ne intalnim, e perfect :D. Avem o relatie “deosebita”.
Ioana
Eu nu-i spun mama si n-as vrea sa-i spun asa niciodata, e super ciudat :)) Ii spun doamna Violeta si vorbesc cu dumneavoastra cu ea si cred ca e potrivit pentru noi asa, nu e awkward pentru nimeni.
Jual
Dupa aproape 20 ani de casatorie nu pot sa-i spun pe nume. Asa m-am obisnuit. Ii vorbesc la a doua pers plural, dar evit sa ma adresez in vreun fel. Cu toate astea avem o relatie foarte buna. Dupa ce au aparut copiii vorbesc cu ei de ea ca fiind “mamie C…”, cu barbatu-meu “ta mère”, cu maica-mea “soacra-mea”, cu cumnatii “la mère de D…/N…”.
De fapt, avind in vedere ca nici maica-mi nu i-am zis vreodata mama/mamica, ar fi foarte bizar s-o strig “mama” pe soacra.
dojo
De fata cu ea ii zic dvs. Cand vorbeam despre ea, ii spuneam tanti si s-a oparit cu o prietena ca de ce nu ii zic mama. Eu nu am mama, bunica mea mi-a fost mama si ei asa i-am spus. NIMENI pe lumea asta nu m-a iubit si ingrijit ca ea, asa ca nimeni nu merita acest apelativ. El a murit odata cu ea, anul trecut.
Soacra oricum este ca scoasa din povestile copilariei noastre, deci garantat nu ar merita apelativul in cauza.
De cand e fie-mea mai marisoara si ii zice bubu, asta e apelativul pe care-l folosesc si eu. Aparent nu o deranjeaza. Daca ar irita-o, exact acolo m-ar durea 😀
Mădălina
Ce amuzanta a fost partea de final :))))
Laura
Mie mi se pare foarte funny ca sunt casatorita de 6 ani si cred ca de maxim 5 ori a fost nevoie sa folosesc un apelativ :))) Nu stiu… eu vorbesc direct cu ea, nu o strig. Daca nu ma aude ii spun d-na X, X fiind numele… dar e tare funny ca nu a fost nevoie sa o chem/strig :)))
Daca vorbesc despre ea, depinde cu cine. Daca vorbesc cu sotul ii spun: mama ta, maica-ta, daca e altcineva e soacra 🙂
Mary I.
Eu ii spun “socrela” 😂😂😂 si ii place!😁
Mădălina
Eu ii zic “mami”, chiar dacă mami e doar mami! Dar cand folosesc apelativul, recunosc ca nu ii acord aceeasi semnificație ca atunci cand o strig pe mama mea. Nu mi-a venit greu, știam ca isi dorește…plus ca este o femeie se nota 1000. Nici nu pot sa imi închipui zicala “soacră-soacră, poamă acră”.
Soțul meu nu le zice alor mei nicicum…adica evită apelativele si treaba cu dna./dnl. Iar ei sunt sigura ca nu au nicio pretenție. Respectul nu constă în asta! 😉
o femeie
Mama lor. sau Tata lor 🙂
Acum au devenim mamaie si tataie, altcineva a ales:D.
Nu cred ca e ok sa amestecam lumile…
Iulia
Ne-am casatorit dupa o relatie de 7 ani. 7 ani a fost “auziti” si “stiti”. Dupa 7 ani hodoronc tronc devine mama??? Ntnt nt. Acum de cand cu cea mica, se vrea “buni”, ei, “buni” ii mai spun uneori, insa cel mai frecvent a ramas “auziti”. Nu a cerut ca eu sa ii spun in vreun fel anume pana acum.
Ai mei in schimb au vrut ca sotul sa le spuna “mama” si “tata” ca altfel nu se simt respectati, dar tot asa dupa 7 ani. Mi se pare ciudata treaba asta. Ca si cum daca ai semnat niste acte acestea vin si cu niste apelative la pachet. Le-am explicat respect versus apelativ si au lasat-o balta. Sotul a fost nevoit pana acum sa il ceara pe tata la telefon de vreo doua ori si a fost “domnul”+prenume 🙂
Iulia
Ne-am casatorit dupa o relatie de 7 ani. 7 ani a fost “auziti” si “stiti”. Dupa 7 ani hodoronc tronc devine mama??? Ntnt nt. Acum de cand cu cea mica, se vrea “buni”, ei, “buni” ii mai spun uneori, insa cel mai frecvent a ramas “auziti”. Nu a cerut ca eu sa ii spun in vreun fel anume pana acum.
Ai mei in schimb au vrut ca sotul sa le spuna “mama” si “tata” ca altfel nu se simt respectati, dar tot asa dupa 7 ani. Mi se pare ciudata treaba asta. Ca si cum daca ai semnat niste acte acestea vin si cu niste apelative la pachet. Le-am explicat respect versus apelativ si au lasat-o balta. Sotul a fost nevoit pana acum sa il ceara pe tata la telefon de vreo doua ori si a fost “domnul”+prenume 🙂
Mariana
“Mama” nu am putut si nici acum nu pot sa-i zic , nici dupa 9 ani de casnicie .
De cand a aparut Sophia ii zic “Buni” e mai ok , soacra mi se pare cam rece sa-i zic …..
Andra S
Si pe mine tot primul strumf m-a salvat. Mama soacra a devenit “bunu” si mai nou “bunulica” iar tata socru “Mali”(deh mai greu cu Mari:-D). M-a rugat acum ani buni sa ii spun mama daca pot dar nu am putut desi tin foarte mult la ea. Am noroc de o mama soacra geniala; sper sa invat si eu de la ea si sa ii calc pe urme atunci cand va veni momentul.
Aly
Eu nu pot sa-i spun mama….mama mea e caldă, afectuoasa….ea e foarte rece si distanta. Soțul i se adreseaza mamei lui cu dumneavoastra…dumneata! El le spune părinților mei mama si tata dar deși a fost si este in continuare supărată că nu o strig mama….Nu reusesc sa o strig asa..suna foarte fals si forțat asa ca prefer să vin lângă ea cand am ceva de întrebat sau spus decât să o strig in vreun fel.
Pavangiri
Pentru mine “mama” este doar una, nu avem o relatie foarte buna, dar a facut multe sacrificii pentru mine si fratele meu si are multe calitati pe care le apreciez si din care invat si eu, iar cealalta este scumpa si iubita mea bunicuta sau “mamaia”, cum ii ziceam. A murit anul acesta din pacate, dar am iubit-o mai mult decat imi iubesc parintii la un loc. Chiar daca viitoarea mea soacra imi spune ca ii sunt ca o fiica, pe mine nu ma emotioneaza si nici nu pun pret pe cuvintele ei. In familie i se spune “mamica”, dar nu am de gand nicioadata sa ii spun asa pentru ca nu pot sa spun ceva ce nu simt si nici nu mi s-ar parea corect fata de mama mea. Eu am o singura mama, care a plans si s-a zbatut pentru mine, o singura bunica, ea este doar mama viitorului sot si atat.
rox
Apropos de unele comentarii de mai sus, mie ‘mamica’ mi se pare un apelativ folosit doar de catre copii mici, nu pot intelege in ruptul capului cum de adultii nu simt ridicolul si puerilul din aceasta forma de adresare .. ca sa nu mai zic de faptul ca mi se pare aberant ca o femeie care nu este mama mea sa imi ceara sa ii spun asa.
Bella
Cat de urat suna “mamica” …
Alina
Dar cum suna “mămicuța”? 😁 uneori, cand mai vorbesc despre maica-mea cu rudele mele sau cu sotul, asa o denumesc…ca in copilarie. ☺ acum ii zic “mămi”, dar multi ani a fost “mămicuța”, iar bunica “mama”.
Sotul ii zice pe nume, la insistentele ei…i-a fost cam greu sa ii vorbeasca la “per tu”..dar vad ca de vreo 2 ani ii iese.
Eu socrilor nu ma adresez nicicum 😂 cand vorbesc despre ei sunt “parintii lui G”, “mama ta” ☺
D
A fost tare aia cu abia astept sa -i zic mama, sa se vada ca-s parte din Familie :-)))
Nu, cum sa-i zic “mama” soacrei? Nici prin cap nu mi-ar trece vreodata, si cred ca nici ei! Am auzit-o pe ea intrebandu-l pe fiu-sau cum ii zice soacrei lui, si cred ca am avut atunci discutia ca nu suntem ipocriti, fiecare are o singura mama.
La fel cum nici nu mi-am schimbat numele cu ocazia casatoriei! Asa ma cunosc de-o viata, e numele tatalui meu, sunt persoana respectiva pentru totdeauna.
Si sotul meu, care-mi pregateste in fiecare dimineata pachetul pentru job, ma duce cu masina pana-n fata fabricii si imi spala de multe ori rochiile seara, doar pentru ca eu sunt muuult mai rea de somn ca el, ar merita sa-i port numele, dar nu mi-a cerut niciodata asa ceva.
Ori suntem liberi, ori nu mai suntem. Macar un pic.
Si totusi, tu cum ii zici soacrei tale?
Robert
La inceput ii domneam pe socrii ca pe roialitati. Asa m-a crescut muma – mare personalitate intr-o amarata de primarie. Acolo toti sunt numai domni si “duamne” si asa am invatat si eu sa ma adresez. Intre timp, nu mai stiu exact cand, am ajuns cu ei la per tu. Respectul, stiu si ei, e acolo. Le scot ochii fara nici o jena cand dau cu palma-n dansul. In schimb, nevasta trebuie sa-i arate “respectul cuvenit” lu’ soacra-sa si i s-a cerut sa ii zica “doamna” cutarescu – prenume (nu il dau ca poate citeste nebuna si se ataca) iar mai tarziu, dupa nunta “mama” cutarescu – again prenume. Bineinteles ca o da pe o struto-camila gen “mama X faci si tu o supa” de ma apuca rasu’. Acum, dupa ce a intrat in scena si puradelu’, e buni, bunica, mamaie. Cu taica-meu n-are nici o restrictie; ii zice cum ii vine. Dupa ce o sa-mi creasca odrasla si o sa vina cu vreo prietena pe acasa nici nu o sa concep sa-mi vb la persoana a 3-a, cu dumneavoastra sa domnul Cutarescu. Mi se mai adreseaza lumea la a 2-a plural si le explic de fiecare data ca sunt numai unul, nu am personalitate multipla (cel putin din cate stiu) si ma cheama X. Nici macar lu’ taica-meu nu i se zice domnul Cutarescu; eu de ce sa fiu mai special? Cat despre incarcarea emotionala a cuvintelor mama si tata… a mea e “soacra-ta”, a ei e “soacra-mea”. Le pasam la celalalt ca pe responsabilitati 😁
Oana
La mine a fost așa: “ai văzut nasa ta cat o respecta pe soacra ei..o striga mama” zice soacra, la care eu:” are nasa o soacra de milioane”. S-a lăsat cu căzut de “fețe” 😂😂😂 . 12 relație si din doamna nu o scot.
Silvia C
Eu ii zic foarte simplu: “auziti….” 🤣🤣🤣 si suntem impreuna de vreo 16 ani si casatoriti de vreo 8 ani. Daca nu e de fata ii zic soacra-mea sau maica-ta sau cu copiii ii zic “mamaie” 😁
Amalia
eu ii zic pe nume… niciodata nu a fost vorba sa ii spun mama si chiar daca mi-ar fi cerut nu as putea sa ii zic asa. Ar fi ceva daca sa zicem ne cunosteam de cand lumea si pamantul si eram cu sotul de 30 de ani impreuna. Dar in ziua de azi mai rar, lumea divorteaza daca toate am zice mama la soacre ar fi plina lumea :)))
In schimb socrului meu ii zic Papy, mi se pare ca e mai usor cu barbatii pe ei nu ii doare capul de cum ii strigam important e restul 🙂
Alexandra
Soacramea si ei personal de fata cu alte persoane.. iar de cand avem fetita, uneori ii spun nona… respectul e acolo inca de l-am cunoscut pe fi-su, ca datorita ei il am eu pe el asa cum e acum… 😂
Alexandra
Soacramea si ei personal de fata cu alte persoane.. iar de cand avem fetita, uneori ii spun nona… respectul e acolo inca de l-am cunoscut pe fi-su, ca datorita ei il am eu pe el asa cum e acum… 😂