Cum să-l scapi pe bărbatu-tău de nevasta cicălitoare care ai devenit

N-o să uit niciodată când a venit la noi în Anglia în vizită cel mai bun prieten al meu din liceu. Ăsta e un tip acum însurat și el, de care mă leagă o lungă prietenie. Ne-am povestit multe lucruri de suflet și ne-am ajutat unul pe altul la greu. Ca să înțelegeți că avem o relație destul de sinceră. A doua zi după ce-a ajuns la noi, mi-a zis între 4 ochi:

-Băi, femeie, ești toată ziua cu gura pe el! De eu nu te mai pot auzi.

Dincolo de faptul că am râs amândoi de mine, mi-am dat seama că avea omul dreptate un pic. Iar concluzia asta a venit deja din a doua zi. Să zicem că nu credeam că mi se poate întâmpla MIE. Mai ales că nici nu eram încă ”nevastă” în acte, deși, în fapte, eram un pic mai rău.

Scopul nu e să fii critic, ci apreciativ

Asta e o mantra bună, e bună de scris pe o hârtie de o mie de ori. Știți că vă povesteam cum fac eforturi conștiente că a găsi, observa și sublinia mai întâi lucrurile bune din ceva. Din orice. Se pare că nu e greșit.

Îți poți converti mintea critică prin exerciții de recunoștință. Să cauți să observi mai întâi lucrurile bune, să faci un efort să spui lucruri bune. Critica altora excesivă arată de fapt o nevoie de control a altora, vine din niște nevoi. -Domnica Petrovai, psiholog clinician pr. și psihoterapeut

În cuplu, ideal e să ne influențăm unul pe altul, nu se ne schimbăm reciproc. 

Și am înțeles pentru prima dată care-i diferența atunci când Domnica a dat exemplul cu copiii: de la care profesori învață mai ușor? De la cei pe care îi plac cel mai mult. Cum tot scriu eu pe blog că înveți copilul să se spele pe dinți? Arătându-i că și tu îi freci pe-ai tăi câte 2 minute, de 2 ori pe zi. Prin puterea exemplului.

Deși, tot Domnica recunoștea că uneori există și vulnerabilități care se influențează reciproc. Cam așa cum noi credeam că, după ce ne vom muta împreună, eu mă voi apuca de sport și el va păstra ordine prin casă, dar realitatea a fost fix pe dos. Bine, astea nu sunt lucruri importante (eu n-am fost ordonată niciodată-n viața mea, dar el a făcut mult sport și un pic de performanță 😛 )

Ideea influență vs schimbare e minunată. Să schimbi un om e ca un contract bazat pe cerere și ofertă: tu ești acum așa, vreau să devii așa. Ce fac pentru asta? Te bat la cap. Nu e tocmai simplu, nu e ca și când îți schimbi vopseaua de păr. Plus că e o presiune care n-are ce căuta, că nu aduce nimic din cele bune.

Să influențezi un om înseamnă să îi dai motive să te admire. Pentru asta, e bine să devii mai întâi Lumină TU. Să influențezi un om înseamnă să îți transformi viața ta în multă iubire, care să aibă efecte asupra lui ca o climă. Se va adapta încet-încet, la noile condiții de bine.

Celelalte notițe de la conferința Domnicăi în București: aici.

Articolul anterior

Mama, către mine: ”Tu nu ai făcut niciodată tantrum”. Sună cunoscut?

Articolul următor

Scaunul de mașină al copilului meu – review Axkid Duofix în Peugeot 207

17 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Mai…pe mine cu toată incercarea mea și strădania …și truda de a schimba asta la mine mă ține cam 5 săptămâni maxim perioada de recunoștință…apoi o dau data de gard….de se lasă cu cearta după epuizarea mea…și apoi zic iar că nu am motive să mă plâng….ca am de toate că mi.e bine că sunt liniștită….și apoi iar am o perioada de calcat până la 1 noaptea 3 zile și în a 4 a explodez și iar gata recunoștința….deci epuizarea recunoștinței și începutul cicalitului excesiv se trage de la oboseala 😑…acum….inaimte avea alt motiv…lipsa obositorului

    0

    • Bianca

      Da-l naibii de călcat, Gabriela! Si de frecatul excesiv de mobila si sanitare din baie! Sunt obositoare si extenuante!
      Imi permit sa iti spun asta ca eu sunt exact ca un barbat cicalit de nevasta. Sunt fff dezordonata si dezorganizată. Si sotul meu e cel care face multe in casa. Ma mai cicaleste, și-i amintesc ca știa clar ce isi ia. Si încetează. Si apoi ma apuca rușinea si mai fac si eu prin casa. Si uite asa trece vremea. Si mai bine ne giugiulim noi doi cand sunt copiii afara, decat sa impatur hainele. Da-le naibii! Ca nu vine nimeni la mine in dormitor sa faca inspecție. Dar momentele petrecute cu sotul fac mult mai mult decat momentele de gospodina harnică.

      6+

    • Ali Baba 😀

      Nu stiu de ce oamenii isi bat capul cu calcat haine. Cand ma uit la fiica-mea cum mananca inghetata aia cu ciocolata care picura incet ca o picatura chinezeasca peste tricoul curat … pai sa nu-ti bagi piciorul in ea de treaba? Le intind frumos pe sarma la uscat si arata de zici ca sunt calcate cu fier super performant.

      6+

      • Alina

        Eu nu-i mai calc hainele lui fi’miu de cand avea aproape 1 an. Acum are 3. Din aceleasi considerente. I le pun pe el si aproape in secunda 2 are cate ceva pe el.
        Iar cu ale noastre… Doamne… suntem 2 dezordonati. Amandoi. :)) E ordine la noi in casa doar in ziua cand vine menajera. A 2-a zi e la fel ca inainte sa vina. Spala masina de rufe, le pun la uscat si cand spal iar iau hainele si le pun peste mormanul anterior format. De regula stau asa o saptamana, pana vine iar menajera sa si calce. :))
        Daca se intampla sa vina cineva in vizita… ori ma apuca vrednicia si le impaturesc ca sa ocupe mai putin spatiu, ori le iau de-a dreptul in brate si le mut in alta camera in care nu se intra. =)) Sooooooooo lazy!
        Pierdeam o gramada de timp si eu cu calcatul asta si cu curatenia… Ma stresam aiurea si-l stresam si pe domnul sot aiurea… Pana am ajuns la concluzia ca astea nu prea-s motive de cearta… Take it easy, Gabriela. 😀
        Si noi ne mai certam… de ce n-a dus unul din noi gunoiul, de ce n-am strans vasele din masina, de ce n-am pus sac la gunoi dupa ce l-a aruncat el… numai prostii. :))

        0

  2. Gabriela F.

    Am o obsesie oarecum din păcate…aveți și voi dreptate…calc când lipsește soțul de acasă…cam toate le fac după ce adoarme copilul și soțul nu.i acasă …ca atunci când suntem toți să fim toți…

    1+

    • Irina

      Si eu fac asa…si apoi vine el,pe lângă faptul ca oricum nu isi da seama ca am facut curățenie sau am călcat, imi spune ca ar trebui sa ma odihnesc cat doarme bebe…e ca in anecdota aia cu sotul care vine acasa in ziua in care nevasta nu a facut nimic si isi da seama cate facea ea,de fapt, in fiecare zi.mie imi place sa am casa curată si ordonata si am reușit sa il obisnuiesc si pe el,dar abia acum am realizat ca am o fixatie pt asta si cred ca vine din dorinta de a controla. ..in rest,da,sunt o nevasta cicălitoare , chiar daca uneori chiar incerc sa tac🙊

      0

  3. Pff….sa vezi cum eram eu atunci cand ne-am mutat impreuna! De ce stai la calculator si nu stai cu mine la TV? De ce nu ma bagi in seama mai mult? De ce .. de ce .. de ce? Primii 3 ani au fost cu certuri, nimeni nu credea c-o sa rezistam impreuna.

    Intre timp, ne-am maturizat, iar el m-a facut sa inteleg ca trebuie sa schimb ceva la mine daca vreau sa mearga relatia. Si am inteles si chiar am schimbat chestii la mine. Plus ca eram si geloasa. Eram practic partenera “perfecta”. 😀

    Acum, dupa 9 ani, sunt foarte relaxata si intelegatoare, iar chestiile din trecut sunt doar amintiri neplacute.

    1+

    • pfuuu, cred că puțini sunt cei care pot spune că nu s-au certat deloc după ce s-au mutat împreună.
      Ce bine că ați crescut așa frumos 🙂

      0

  4. Georgiana

    Ah, cat de frumos ai spus-o!

    0

  5. Diana Preda

    Știi ce este funny? Că încercăm toate să fim mame mai bune și stim că relația bună cu copilul nostru e fundamentală pentru învățarea comportamentelor dezirabile, dar uităm complet asta când este vorba de bărbații noștri. Că nu este om, fie el mic sau mare, care să nu răspundă mai bine la dragoste, atenție, încurajare, decât la feedback negativ constant. Ce este mai nasol este când intri în nagging mode și nu poți să mai ieși ușor, și îl faci si pe celălalt să fie mereu în defensa sau să se decupleze mental. Rețeta de divorț.

    1+

  6. Am intrebat sotul daca cicalesc: a zis ca mai mult copila decat eu. La noi e vorba de incredere. Dar daca e ceva ce urasc e ca el evita treburile (le amana pana le fac eu) – si ii repet ca am ajuns la sfarsitul puterilor si ca nu mai pot.

    Un compliment si mai fain l-am primit de la un coleg de birou ce a zis ca eu vorbesc f. putin si ca sunt atipica ( e drept, intre un italian si un grec sunt perfecta 😀 😀 )

    1+

  7. morbo

    Ăștia care rezista la cicălit cred că n-au patit-o de la parinti. Altfel nu știu cum rezista cineva atâția zeci de ani, de mic până la bătrânețe.

    1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.440 s