Intrăm în istorie și în memoria colectivă cu această duminică, despre care nu o să mai știm peste mulți ani că era în 2018, dar la care vom face referire des când le vom povesti nepoților noștri. Cam cum vorbesc bunicii: ”în pautrușpatru..”. Doar că pe noi nu ne vor mai ține rotițele la fel de integral ca pe ei, fiindcă noi mâncăm mai mult zahăr și ne mișcăm mai puțin.
Pentru mine va fi weekend-ul în care am tras niște concluzii prețioase, pentru care nu am plătit bani, ci experiențe. Trăiri. Proprii sentimente. Uneori, trebuie să pierzi ceva ca să găsești altceva. Un drum, o senzație, o creștere.
Iar atunci când reinterpretezi un eșec, când îți muți atenția și îl fotografiezi din alt punct de vedere, ajungi să îți dai seama că lucrurile se întâmplă cu un scop. Ca să învățăm ceva din ele, ca data viitoare să facem mai bine, să știm mai mult și să câștigăm cu adevărat. Uneori așa am impresia că zilnic se dau bătălii menite să ne crească, oricât de adulți am crede noi că putem fi.
Și vreau să scriu aici, ca să ne aducem aminte. Ăsta a fost weekend-ul în care am șezut la o masă importantă, la finalul căreia cineva a zis așa: Domnule doctor, nu știu ce averi deții sau câte o să mai faci, dar îți spun care-i cel mai de preț lucru pe care îl ai: soția dumitale. Io așa femeie n-am mai văzut. (Și nici măcar nu eram dată cu ruj pe buze, dacă aveți senzația că de asta ar fi putut fi impresionat.)
Știu că n-are prea mult sens ce scriu astăzi. Sunt gândurile așa cum au venit, că mă grăbesc un pic, n-o să vă mint. În camera de lângă ne-a crescut un cort din plapumă, care e această peșteră secretă a unei familii cu un băiețel, de unde mama nu vrea să lipsească prea mult.
foto Unsplash
Daniela
Imi plac tare mult articolele dvs. Sunt despre viata pur si simplu si de multe ori ma identific cu experientele pe care le aveti si le povestiti. Sa nu va lasati de scris si sa ne incalziti fiecare seara cand, cu copiii pe picioare sau la piept, ne delectam cu aceste postari minunate. Sa aveti o seara frumoasa alaturi de familie!
P.S: Datorita articolului dvs. despre celulele stem, am incetat sa ma mai invinovatesc ca nu am recoltat 😉
Miruna
O, da! Mă bucur că am putut contribui la o grijă în minus 🙂
Ioana
Aștept cu nerăbdare să dezvolți metafora din acest articol. Când vei avea timp, evident 🙂
Miruna
Și eu aștept 🙂
Alina
Ce compliment misto! 🙂
Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti mai, oameni dragi! 🙂
Miruna
daaaa, după asta ziceai că-i îndrăgostit de abia ne-am cunoscut acum 5 minute :))
Ioana
Auzi, dar îți dai seama dacă erai dată și cu ruj? :))
Bine, nu că n-am fi știut deja că ești un om minunat, dar taare frumos a spus!
Miruna
hahahah, daaaaaa, exact!!! Trebuia să-i zic, hold your thought, I will be right back! :))
Bubulina
Bravo! Intru si eu in istorie cu cea mai senzationala si suculenta friptura de pui intreg, facuta singura acasa la crock pot, in timp ce noi ne plimbam si alergam intr-un parc insorit… Trebuie sa-ti marturisesc ca abia am achizitionat aceasta oala minune, si o contributie majora au avut-o articolele tale. Multumesc, si dau si eu vestea cea buna mai departe 🙂
Miruna
Bubulina-gospodina, ca să zic așa :)) Noi încă folosim crock pot-ul cu mega succes de 3-4 ori pe săptămână 🙂
Roxana
Și eu am un Crock-pot, tot datorită tie. Iar acum îmi țin puiul la piept in timp ce mâncarea se gătește singura. Cât despre celulele stem, mi-ai confirmat ca am făcut bine sa nu recoltez. Aveam cam multe îndoieli…
Subscriu la afirmația domnului (sau doamnei) din articol. 😉
Miruna
Supeeeeeeer, să îți trăiască puiul și să vă țină crock pot-ul, să zic așa :))
mihaela
Mie mi-e teama ca scenariul se poate repeta, ca incalzirea globala are niste efecte care apar de unde nu te astepti si pe care noi deja le simtim. In ce lune vor trai copiii nostri?
Miruna
Cred că ne așteaptă niște schimbări destul de importante..