Astăzi voi fi scurtă. Am primit acest mesaj de la o prietenă de pe facebook:
În ultima vreme, am primit destul de des astfel de mesaje, de la oameni care le trimit din tot sufletul lor, dorind să ajute. Eu mereu întreb dacă cel care îmi scrie cunoaște personal cazul, familia sau pe vreun prieten măcar de-al lor. Motivul nu e că aș fi vreo tanti rea și zgârcită cu ajutatul aproapelui, ci pentru că astfel mesaje circulă azi, deși ele sunt vechi de 4 ani. Au fost multe cazuri de mesaje viralizate, cu nume și datele unor pacienți care nu mai existau de ani de zile.
Problema dacă nu verificăm autenticitatea acestor mesaje și le dăm, orbește, mai departe e că atunci când vom avea cu adevărat nevoie să ne ajutăm între noi, nimeni nu o să mai reacționeze. Fix ca în povestea cu lupul.
Am încercat să explic fiecărei persoane care mi-a trimis și care nu cunoștea pacientul despre care era vorba, de ce e bine să verificăm informația. Că altfel ne sabotăm unii pe alții. Ca în povestea cu lupul care vine la oi, nu cred că e nevoie să dezvolt că nimeni nu o să ne mai creadă și ofere ajutor a doua oară, dacă prima oară le-am dat țeapă și oamenii au alergat prin frig și zăpadă să doneze sânge pentru noi. Data viitoare când poate tu sau tu vei avea nevoie, nu o să mai sară nimeni, fiindcă toți știu că mesajele astea-s niște minciuni. Cei mai mulți au înțeles, unii s-au supărat, au zis că sunt rea.
Atât pentru azi. Să fiți sănătoși și să dați copy/paste cu cap.
Gabriela F
Eu sunt tare rea…dar…prin natura meseriei știu că atunci când părinții au nevoie de ajutor Facebook.ul e ultimul utilizat. Știu un tătic cu fetița cu leucemie care stătea personal la ușa de la centrul de transfuzii timp de 4 sau 5 luni ( el fiind cu copilul internat pt că mama era acasă cu celălalt copil…) Si ruga lumea sa doneze pentru fetița lui dacă nu au venit pentru altcineva. Și acel copil a avut mereu sânge și trombocite…
veronica
Bine ca mai exista si semne de indoiala! Fix asta simt de fiecare data cand vad sharuite zeci de astfel de cazuri, ca lumea nu verifica si dintr-un exces de zel umplu facebookul de anunturi false. Ca si tine, sunt de acord sa fim empatici si sa ajutam cand e cazul, dar daca ajung sa fie o mie de astfel de cereri pe net pe care il ajutam primul, daca nu stim care e real si care nu?
o femeie
Cand e vorba de bani si lucruri, verific. Mi-e simplu, am persoane direct implicate asa ca am incredere 🙂 – nu reusesc sa donez cat e nevoie la ele!!
Cand e vorba de sange eu donez fara nicio interogare/verificare. Pur si simplu donez pt ca asa vreau eu, pt mine, pt sufletul meu.
maddy
am devenit reticenta la donatiile ”din birou in birou”, cand vin aia cu dosarul cu poze cu documente pe care nu se uita nimeni si strang bani. la inceput am dat si eu si colegii, apoi am aflat ca din 10 lei stransi 1 leu se duce la cazul respectiv pentru ca din donatii isi iau plata cei care strang donatiile, se deconteaza transportul (combustibil) si mancarea. cam dubios. nu am mai donat. voi ce stiti despre aceste persoane?
Ioana
Pe mine ma enerveaza astia care vin cu dosarele si hartiile infoliate cu documente medicale. Nu stiu, nu am incredere in niciunul. Ultima era o tipa la metrou care m-o fi vazut mai fata, mai potentially sensibila la astfel de chestii si a inceput sa-mi vorbeasca cu un flow de zici ca era Andreea Marin. Avea o dictie impecabila, parca imi prezenta un produs. Nu parea deloc suparata sau afectata de cazul despre ca vorbea. Am ascultat-o 4 secunde si-am lasat-o politicos in pace.
Viorel
AB4 – primeste de la toti – poate nu e chiar asa criza de sange in tara pe cum am crede. Cum face unul din Bihor sa doneze sange pentru Bucuresti … ca eu chiar nu inteleg sistemul asta … acolo nu sunt si altii care au nevoie? Te duci la ghiseu si spui … vreau sa donez pentru X …? Plus ca asta cu donatul de sange primesc mereu si eu – si culmea fix este nevoie de grupa care primeste de la toti :). Ma gandesc ca cineva din sistem intra si spune: avem deficit de sange? Da. Hai sa bagam o poveste lacrimogena, cu copii care au nevoie si sa mai strangem niste sange …
Roxana
Eu nu dau aceste mesaje mai departe pana nu verific daca sunt spam uri. Am dat o singura data sfoara in tara pentru un caz. Era vorba despre sotia unui fost coleg care chiar avea nevoie de bani.
o femeie
a, si inca o remarca. In romania realmente isi bat joc de meserie in centrele de donare. Eu am fost refuzata – lasa ca m-au acceptat in alta tara.
Ruxandra Ionita
Nu mai pot cu mesajul asta, jur. Il primesc aproape zilnic. Am ajuns sa il urasc. Am spus tuturor ca e vechi, ca din cate stiu Fundeni nu are sectie de Pediatrie, dar le spun degeaba…
Am donat si eu, dar persoanelor pe care le-am cunoscut cat de cat…
Simona Enescu
“Salut, o cunoști tu personal? Sau pe familie?”
Corect gramatical este “Sau familia?”
Se cam pierde din mesajul textului când remarci că autorul nu stăpânește pe deplin gramatica limbii române.
Miruna
Doamnă, nici nu mă pot supăra când cineva îmi zice că-s certată cu gramatica. Suntem atât de bune prietene vechi, încât râde și ea când aude.
Dacă ar fi să vă răspund, aș zice că ”familie” nu e un obiect, deci nu răspunde la întrebarea complementului direct ”ce”, ci la întrebarea ”pe cine”.
Vă mai aștept pe blog, poate o să vă schimbați părerea. Deși, dacă-mi analizați frazele doar din punct de vedere sintactic, pierdeți mare parte din farmec și din mesaj.