După un articol anti-violența împotriva femeilor, țin minte că am pierdut 5 like-uri pe facebook. Cele mai dureroase pierderi de like-uri din istoria blogului meu și probabil singurele pe care o să mi le amintesc vreodată. Numărul ăsta de like-uri oscilează, se mai întâmplă să pierd câteva, uneori pe rând, alteori într-o grămadă mică, explicația e că facebook mai dezactivează conturi abandonate din când în când (puține cazuri, câteva pe lună, să zic) sau se mai întâmplă ca oamenii să își ia like-ul înapoi, cam cea mai probabilă explicație pentru cele 5 plecate dintr-o dată, toate în această zi. Ziua antiviolenței în familie.
Astăzi dau share unor versuri scrise de un domn foarte popular pe facebook, care scrie rime și își zice chiar așa: Domnul Rimă. El nu instigă direct la educația cu bătaia, deși anumiți critici literari ar putea fi de altă părere. Versurile, dacă sunteți curioși:
Și comentariile mele, de pe profilul personal zic, pe scurt, iubiți-vă copiii, nu merită să-i bateți nici măcar în numele gramaticii, iar mulți știți cât de importante sunt pentru mine gramatica și toate cratimele puse la locul lor. 19 like-uri, până la ora la care scriu acest articol. Un record absolut, un fel de minus 5 like-uri de la articolul cu femeile și palmele, de mai demult.
Însă cred că explicația e alta. Trăim în bule paralele. Bine, bula domnului Rimă e și incomparabil mai mare, dar să zicem că am mai avut și eu postări cu suta de reacții 😛 Cred însă că, în bula noastră mică, palmele, bătaia și pedepsele sunt atât de fundamental greșite, ca să zic așa voit exagerat, încât discuția despre ”ne educăm copiii cu bătaie sau fără” nu mai este deloc ceva controversat. Ceea ce mi se pare minunat.
Va invit însă să faceți un pas în afara bulei noastre, dar vă avertizez, urmează imagini șocante. Comentarii, de fapt. Când o mămică explică în cuvinte simple, la postarea menționată, că există și alte metode de a educa, nu numai cu palma. Iar oamenii sar pe ea ca niște lupi flămânzi eliberați din lanțuri. Doamna Gramatică, mai sus omagiată-n poezie, moare în chinuri pe parcurs. Plouă cu cratime, de î-ți vine să âți iei câmpii și să te da-i cu capul de pereții, dar nu asta e cea m-ai mare problemă.
Cratimele se pot lua înapoi când sunt în plus, dar palmele date rămân.
Nu înțeleg, doamnelor și domnilor, cum putem avea această discuție în anul 2018, sunt furioasă și îmi vine să adopt toți copiii pământului în apartamentul meu de 2 camere de la bloc. Nu e bine că ne-am izolat în bula noastră, mă simt de parcă am fi părăsit acești copii, chiar dacă ei nu sunt ai noștri. Mi se pare fantastic de nedrept să vorbim despre bătut copiii ca despre un fapt divers, ba ca despre ceva BENEFIC?!?!?!?! dar de șef nu îndrăznim să zicem nimic nici măcar afară la țigară, apăi să-l altoim zdravăn și benefic. De ce e bine să ne batem copiii, ușurel așa doar, numai o palmă la fund, nu o cafteală soră cu moartea, aia nu, ci doar una mică, frate cu mersul la terapie mai târziu, cu multe relații chinuitoare, cu prea multe semne de întrebare despre lume și despre sine și atât de multe căcaturi în plus, pe care nici nu le mai pot înșira de nervi. Cred că am atins un nou record de viteză de scris un articol pe acest blog.
Uitați ce vă rog eu, acum că am luat o gură de aer adânc. Dacă vreodată aveți ocazia să vorbiți despre educație și palme la fund, dacă un singur om, actual sau viitor părinte poate auzi ceea ce spuneți și poate fi influențat de asta, asigurați-l că nu e singura cale. Deși poate, privind din perspectiva propriei noastre copilării, pare a fi, spuneți-i că cel mai important e să vrea, să caute, să se informeze. Există cărți, există bloguri, există specialiști. Există variante. Prin care înveți cum poți reacționa altfel decât scoțând cureaua sau ridicând mâna, prin care găsești soluții concrete la furia care uneori îți iese pe urechi, ca-n desene animate. Am citit și eu și multe mă ajută, fiindcă om sunt și mă enervez. Uneori am o răbdare de fier, ca atunci când alergi, ai obosit de ți se taie gazul, dar tu alergi în continuare și la un moment dat ai senzația că ai putea alerga până la capătul pământului. Așa e răbdarea mea de mamă uneori. Alteori, îmi trebuie foarte puțin să mă aprind. O jucărie pe covorul greșit, un strop de apă pe gresie, o țîță smucită, astea-s deja hard core.
Dar niciodată nu am ridicat mâna la copilul meu în 2 ani întregi. Știu, acum mulți o să ziceți, stai să vezi ce urmează, habar n-ai tu. Ba nu, am habar. Știu sigur că se poate face educație fără bătaie, fiindcă părinții mei au făcut. Și fiindcă mai știu vreo câțiva care nu-și bat copiii și nici extratereștrii nu-s. Așa că o să pot și eu, e singura variantă, altele nu am.
Să vedem câte like-uri mă costă și acest post.
morbo
Sa dai in cineva din familia ta înseamnă să lași străinii sa câștige
Miruna
Demonii, înseamnă să lași demonii să câștige și să se înmulțească.
Anca
Nu stiu cate like-uri pierzi,dar ai castigat cel putin unul.
Nu exista copii rai si neascultatori,exista copii care isi exprima frustrarile,emotiile negative si durera într-un fel sau altul. Doar ca noi ca natie nu suntem educati in sensul asta,noi nu stim sa ne facem igiena mentala,sa umblam la ideile astea preconcepute despre psihologie si psihoterapie…La noi bataia e baza,din pacate.
Cat despre domnul Flick,nu pot decat sa zic ca e inca neinitiat in bebeluseala,sa fiu blanda…Sper ca o sa ‘aiva’ maturitatea necesara sa nu aleaga gramatica…
Miruna
O, da, bine spus 😛
Înțeleg că și părinții sunt obosiți, etc, dar asta nu justifică, măi, să vorbim despre palme date la fund ca și când ele sunt norma!
morbo
In plus, majoritatea părinților care-și băteau copiii sau care-și bat copiii nu cred că prea au habar de cratime nici ei.
Miruna
Uita-te prin comentarii. Au torturat-o pe madame Gramatica.
Raluca
Daca as putea, ti-as mai da eu cateva like-uri in plus. ❤
Miruna
Le primesc pe toate!
Ana
Bravo pentru articol aveam nevoie să o citesc. Foarte rar, dar în 2,5 am dat vreo 10 palme la fund și le regret enorm. Normal apoi l-am luat în brațe și mi-am cerut iertare. Dar acum îmi promit mie că nu mai fac! Cuvintele tale au ajuns la mine! Și le voi da mai departe cu fiecare ocazie. Mulțumesc!
Miruna
Sunt sigură că le regreți și mă bucur enorm pentru asta și pentru tine și pentru toți ai tăi. Știi că generații întregi vor beneficia cu adevărat de autocontrolul ăsta dobândit 😉
Sebastian G
Frumos zis, si ai luat like-uri de la cei din bula noastra. Dar ce te faci cu *ceilalti*, in speta generatia parintilor nostri? Cei care sunt de parere ca “lasa, ca si eu am luat bataie cand eram copil, si uite ca am ajuns bine”?
Miruna
Da, știu. Ai dreptate cu bula noastră, de asta și postarea de dimineață a fost minimă ca impact, aceasta abia are o sută de like-uri. Pentru bula noastră, subiectul nu mai e controversat, suntem oameni care au făcut pace cu furia lor internă și se luptă cu proprii traume care îi bântuie ca să nu le dea mai departe.
Însă problema nu e cu generația părinților noștri care gândește așa, ci cu generația noastră, actualii părinți. Care abia acum cresc copii și o fac cu cureaua.
Ingrid
Like..like..like..like..like… mai scriu? De la mine vei avea mereu like, daca-mi place ce-ai scris. 😉
Miruna
<3
Mihaela P.
Si eu si fratele meu am fost batuti ca si copii, de ambii parinti deci nici macar nu a fost sa zic good cop vs bad cop. Si recunosc ca mi-am smucit copilul de cateva ori si i-am dat cateva palme, la furie, cand nu gandeam ci actionam din reflex. Apoi am inceput sa imi amintesc experienta mea, cat de umilita ma simteam cand mi-o ‘primeam’ si cat de singura. Si faza e ca nu sunt o persoana violenta de fel, nu as da intr-un caine sau in altcineva si am dat totusi in copilul meu pe care il iubesc ca pe ochii din cap. De ce? Oboseala, frustrare, nici nu conteaza pana la urma, important e ca m-am oprit si inca invat sa fiu mai rabdatoare, sa gandesc inainte sa fac dar nu e deloc usor, inca e din ce in ce mai greu si recunosc ca mai tip cateodata. Dar o sa opresc si tipatul. Daca vorbim frumos unii cu altii ca adulti, fara sa ne batem si fara sa tipam, de ce ar merita un copil, un suflet nevinovat, mai putin de atat?
Bataia e atat de impamantenita in cultura romaneasca incat unii inca zic ‘bravo’ parintilor care isi bat copiii. Dar eu zic ca in timp, cu educatie si prin exemple pozitive, o sa se schimbe lucrurile si la noi. Pacat numai de toti copiii care o sa sufere pana se desteapta parintii. Asa cum sunt campanii pentru alaptatul in public, asa cum sunt campanii impotriva violentei conjugale, ar trebui sa se lanseze o campanie impotriva violentei la copii.
Miruna
Au fost multe campanii, nu mai știi pe aia cu bătutul covoarelor? Eram mică, încă mă uitam la tv și țin minte că mă durea inima când vedeam fața acelui băiat din clip.
În rest, și eu țip. În 95% din cazurile când îmi vine să țip, mă controlez, dar mai scap, să zicem luna asta am țipat de 2 ori. Și mai trântesc lucruri când nu știu ce să fac cu furia cea mare. Așa că și copilul a început să trântească lucruri când are nervi. Se întâmplă rar, dar la mine a fost suficient o singură dată ca el să învețe acest comportament. Acum nu știu cât îmi va lua să îl dezvăț. De fapt, să ne dezvățăm unul pe altul.
Alexa Stanescu
Eu daca mai aud o data (mai ales de la rude) ca noi am crescut foarte bine cu bataia, (desi nu a fost cazul meu niciodata) MOOOOR încet! Cam cum se cuantifică acest am crescut bine?
Nu am ridicat mana si nu am sa o fac cat o trai, oricat as sari in fata masinii (Doamne fereste, ca atunci l-as trage la o parte, nu l-as lovi!). Cu multi nervi si tipete, cam de 2 ori pe saptamana, la culcare, am constatat ca de fapt trebuie sa fim noi foarte zen, si sa nu lasam dracusoul ala de pe umeri sa ne convinga: NU lasa copilul sa stea castige si sa mai stea treaz. Ba uite ca il las, pt ca de fiecare data s-a dovedit ca dupa acele 5 minute era cooperant si satisfacut cu nevoie lui de competenta si conectare. Da, ma costa catvea minute in plus, dar nu mai acumulez starea de nervi pe care mi-o creez singura ca o nebuna, de nu ma recunosc. Dar palme, niciodata. Si nu e frumos ce spun, dar ma abtin cu greu pentru ca raspunsul nostru , al fiecaruia cand cineva te supara, fie ca doar tipa sau nu iti face peplac, este sa lovesti. E instinctul de supravietuire. Or daca noi nu ne abtinem, cum se le cerem copiilor de 3 ani sa o faca?!
Miruna
Exact.
Timea
Urmeaza peste 2-3 saptamani sa fiu mamica, dar intotdeauna am stiut ca nu o sa ridic mana la copii mei, cum nici parintii mei nu m-au lovit vreodata.
De vreo 3 ani am inceput sa citesc blogul Printesei, pe urma am descoperit alti bloggeri, care recomandau carti de parenting, scriau articole despre cat de nociva este si o simpla palma la fund. Astea mi-au confirmat ceea ce credeam si eu despre bataie.
Si am inceput sa vorbesc si cu sotul meu despre modul in care ne vom educa viitorii copii, despre principii, si in nici 2 ore l-am convins despre toate efectele negative ale”palmutelor”. De atunci cand e vorba intr-o discutie cu altii despre a bate copii, despre a nu ii respecta, sotul meu este ca un caine rau :))
Cu siguranta am reusit sa schimb conceptia unei persoane, si cu atat mai bine ca este tatal copilului nostru 🙂
Miruna
Prima si cea mai importanta victorie! Felicitari. Si felicitari pentru sarcina. Misiunea ta abia incepe.
Anca G
Doamne ce comentarii… Imi pare si rau de doamna care a explicat ca educatia conteaza, nu bataia. Nu merita sa fie tratata asa si in niciun caz jignita. In ce lume traim, chiar m-au socat comentariile. Si pe mine m-a batut mama cand eram mica si nu consider deloc ca din aceasta cauza am ajuns eu un om ok. Cu siguranta se putea si altfel. Chiar mi-am dat seama ca am multe traume din copilarie si mi-am propus sa nu imi bat copiii cand ii voi avea. Chiar nu cred ca aceasta este solutia si ca unii copii sunt de nestapanit si nu pot fi educati decat prin bataie. Refuz sa cred asta. Iti multumim ca ai scris despre acest subiect. Trebuie scris cat mai mult, sa ajunga subiectul la cat mai multi oameni. Poate or sa le dea de gandit. Eu am citit prima oara despre acest subiect pe blogul Printesei Urbane si atunci mi-am dat seama de unde provin traumele mele.
Miruna
Printesa a scris mult, a tradus carti si a facut evenimente, e citita zilnic de mii de oameni, dar tot nu e destul. Trebuie mai mult, trebuie ca educatia cu blandete sa se infiltreze in populatie ca o clima noua..
Silvia R.
Cand eram mica si mai proasta si nu iubeam copiii, spuneam in gura mare, cu mandrie,ca atunci cand voi avea copil, o sa il bat, o sa ii dau educatie. Acum, ca am un bebe de 9 luni, ma intreb cand o sa dau de acel prag cand o sa imi pierd rabdarea si o sa ridic tonul. Cat despre bataie, sunt fericita ca fac parte din bula ta, aceea de a nu concepe de a ridica mana asupra copilului meu niciodata. Si eu am fost batuta cand eram mica, nu de multe ori, dar imi aduc aminte cand incepeam sa plang si imi spunea mama “daca vrei sa plangi, iti dau eu motive sa plangi”. Am ajuns bine? Cat de cat da, dar recunosc ca sunt vraiste cu partea sentimentala… as fi fost altfel fara aceste “corectari”? Posibil, dar nu voi afla niciodata…
Miruna
Unii factori pot fi controlati, altii nu. Bataia tine de primii.
Ioana
Se zice ca bataia e rupta din rai, dar de educatie nimeni nu vorbeste? Si nu educatia copiilor, ci educatia parintilor, pe ei cine ii educa? De ce un copil trebuie sa sufere atunci cand greseste sau are rezultate slabe la scoala? De ce parintii lui nu ii ofera un mediu in care sa se dezvolte si sa considera invatatura un lucru bun?
Toti am fost copii iar unii dintre noi eram speriati probabil de invatatura, iar cei care au considerat ca trebuie sa o faca si pe asta, probabil in ziua de astazi sunt persoane de succes.
Gia
Prietena mea, terapeuta, zice cand vrei sa tipi la copil, sot etc, sa “tipi” cantand :)) dezamorsezi toata furia, stresul, nervii nervosi 🤪
deci, sa cantam!
Alexa Stanescu
da, da, si Urania la fel zicea. Merge in masina cand esti blocata, dar la momente tensionate, nu prea. AH! eu cand maisunt nervoasa pe el, il pup tare tare si eliberez din nervi:)
Miruna
Daaaa, uneori chiar merge asta! 🙂
Gabriela
Știi că suntem mulți care vrem în bula ta, da? Și ne străduim! Partea cu palmele la fund am rezolvat-o, mai am de lucrat la partea cu țipatul. Aici mă ajută copilul, de câte ori țip la el mă întreabă dacă mie mi-ar plăcea să țipe cineva la mine. Mulțumesc, Miruna!
Miruna
Copilul tau e deja in bula. Hai si tu 😉
Diana
Sa stii ca eu sunt de aproape 8 ani mama si nu l-am lovit. Asa ca asta cu ‘vezi tu mai incolo’, pe care am auzit-o si eu, e o prostie, uite ca am vazut si o sa mai vad in continuare. Pt mine palma la fund iese din discutie punct, oricat de la capatul rabdarii sunt, chiar daca nu mai am solutii si nervi punctual, nu
Inainte I was silently judging, ca sa zic asa, ca oamenii care isi lovesc copiii o fac pt ca atat ii duce capul. Pana m-a sunat o data my best friend ever care e si mama singura, plangand, ca i-a tras cateva palme la fund fetei si ca se simte ca un rahat si ce sa faca si era praf cu tot. Si am linistit-o, si am vorbit, si de atunci n-am mai judecat…
Pe de alta parte, un fost boyfriend semnificativ, cu care mai schimb doua vorbe din ani in past, acum vreo doi ani imi povestea nonsalant cum si-a troznit copilul ca se incaierase cu altul. I-am zis ca nu e ok, el:pai trebuia, ca sa inteleaga sa nu mai loveasca. Doh. Mi s-a facut greata…
Nicolle
Of, dar cata dreptate ai Miruna draga.
Si ce pacat ca sunt atatia parinti care isi bat copilasii, mi-e ciuda pe ei de mor. Ma lupt sa fac un bebe (pentru ca da, pentru unii e mai greu) si mi se face inima cat un purice cand aud un copil de 3 ani ca “bate mama rau” ca nu vrea la gradi.
Trist, daca la astfel de postari pierzi like-uri sa stii ca in schimb castigi mult respect.
Roxana
Foarte frumos, mi-a placut 🙂
maddy
unii oameni nu prea merita sa fie luati in seama desi se exprima mult si cer reactii. asa a fost oana zavoranu la o emisiune, spunea cat de gretos si anormal i se pare alaptatul. adica te uiti la ea, auzi ce zice, dar nu iti vine sa`i zici absolut nimic, asa e ea, asa a fost mereu. nu o sa evolueze. la fel si flick domnul rima, cine o fi si asta, care compune poezii simpliste si personalizate din cate observ eu, poezii nu neaparat politically correct. e ca si cum ai critica pe kylie jenner si kim kardashian ca de abia au nascut si probabil nici nu si`ar recunoaste copilul intr`o camera cu 10 nou nascuti. adica unii exprima niste lucruri atata de stupide incat nu are sens sa ii combati, poate sunt eu intr`o faza nihilista sau ceva dar asa simt.
Ioana
In mod normal asta e cel mai bine să faci, ignoranța doare cel mai tare. Problema e că atunci când te urmăresc atâți alți oameni trebuie să fi puțin mai atent cu ce scrii ca sa nu dai un exemplu rau celor care te pot urma. Pe principiul – când ești influencer ai grijă să influence-ezi în bine.
Flick nu e chiar de nivelul Oanei Zăvoranu, eu chiar cred că a făcut o greșeală neintenționată.
Roxana
Nici eu nu sunt de acord cu bataia… mi se pare groaznic!!! Mereu mi-am spus ca vreau sa primesc ceea ce ofer. Vreau sa ii ofer toata iubirea de care sunt capabila…
Am avut un episod in care i-am dat o palma la fund si apoi am luat-o in brate. A plecat la o vecina fara sa ma anunte si 10 minute am crezut ca innebunesc. Era pe strada cu vecinii . Eu eram racita cobza,dar stateam in curte sa ii aud. La un moment dat m am dus in casa sa pun de un ceai. Cand am iesit nu i-am mai auzit,am iesit si am am vazut o masina 4x4care a demarat in tromba. Pe momemt nu am mai avut aer. Am fugit peste tot,iar dupa 10 minute apare ea ca o floare… imi venea sa o bat si sa o pup in acelasi timp…. asa s-a si intamplat! Mi-am cerut milioane de scuze. Si acum am mustrari de constiinta… pentru ca mereu am senzatia ca eu nu am fost suficient de cumva sa ii explic toate situatiile prin care putem trece. Sunt convinsa ca totul e comunicare. Niciodata nu ar trebui sa facem abuz de putere..
Miruna ai multe like-uri de la mine!!!☺️
dia
Dacă înainte sa devin mama credeam ca o palma la fund nu e mare lucru, in cei 2 ani de când sunt mama concepția s-a schimbat complet. Lucrez mult cu mine sa nu ridic tonul etc. Ca nici asta nu mi se pare ok deloc. Și după postarea anterioară, trecem din nou și la scaun RF:))
Iuliana
Like ul meu l ai gastigat!
Cel mai trist pentru mine este ca sunt parinti foarte revoltati atunci cand le spun ca se pot creste si fara bataie copiii.
Mirona
Are 3 ani fata mea. Ohooo, de cate ori nu as fi aruncat-o pe geam. Dar nu am facut-o. Pentru ca se presupune ca eu sunt adult responsabil, cu creierul dezvoltat, rational si cu mijloace de autocontrol. Pa cand ea e fix pe invers si de la mine invata cum sa faca tot ce se presupune ca eu stiu a face. Si ii explic de fiecare data ca ma infurie actiunile ei, dar uite, incerc sa ma calmez, nu ma dau cu fundul de pamant, discutam, rezolvam.
Si am avut la un moment dat o conversatie cu mama mea in care incerca sa imi explica ca o sa vina un moment in care bataia va fi singura solutie. (Mama nu m-a batut niciodata ca ma vedea la doua saptamani si de capitolul “facut om” din mine cu ghioaga se ocupa bunica, dar si ea tot cu bataie multa a fost crescuta.) I-am zis ca in momentul ala o sa ma simt o ratata, ca nu m-am simtit asa in viata mea, dar ca o astfel de reactie m-ar face sa ma simt ca ultimul om de pe pamant.
Nu pot si nici nu vreau sa fiu de acord cu bataia unuia mai slab ca mine care se mai si uita la mine ca si cum as fi soarele lui. Nici macar o perciuneala / palma / urecheala.
morbo
Astora cu bătaia trebuie sa le spui pe limba lor: n-o să-mi bat copilul, o sa ajungă să aibă încredere mare in el și o sa ajungă șeful oițelor ascultătoare care o sa fie copiii voștri bătuți.
Rox
Foarte frumos scris, spus! Mi s-a intamplat o singura data sa ii dau baietelului meu o palma peste manuta ca m-a piscat. Nu stiu ce-a fost cu mine, probabil eram epuizata, dar nu s-a mai intamplat si nici nu se va mai intampla. Am regretat prea mult ca am avut asa o reactie fata de el, care nu a facut-o cu intentie, nici nu stia ce face. 🙂 sper sa ne crestem copiii frumos, cat mai multi dintre noi, educatia cu blandete sa predomine si generatiile viitoare sa fie unele de succes. Te pup!
Diana Elena I
Buna, Miruna! Sunt mama a doi copii, 3 ani, respectiv 1 an. In toti acesti 3 ani si in special in ultimul mi-am dat seama ca felul in care se poarta copiii nostri este imaginea personalitatii noastre in oglinda. Nu ii inteleg pe cei care se plang de copiii lor, ca sunt rai, zgomotosi, egoisti. Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa isi studieze comportamentul din mediul familiar si apoi sa afirme ceva despre copilul lui.
Cunosc persoane care in societate par foarte calmi, un exemplu de moralitate, care totusi se plang constant de comportamentul copilului lor. Oare ei, adultii, chiar asa sunt si in intimitatea casei lor?
Imi cresc copilul cu blandete, ii explic mereu unde greseste si nu il cert si constat zilnic ca exact asa se comporta si el in relatiile cu cei din jur.
Mihai
Eh…da’le’ncolo de laic-uri…uneori oamenii dau click (laic), iar dupa un timp dau cu click-u’ in acelasi loc din greseala…😊