Ce luăm cu noi în mașină sau avion ca să ținem copilul ocupat fără telefon ori tabletă

De când îl avem pe Tudor (aproape 2 ani), întrebarea ”cum a fost drumul?” nu se mai referă la trafic, pentru noi. A dormit? A plâns? A mâncat? Cum, n-a dormit? 

Noi facem drumuri destul de frecvente pe ruta Sibiu-București cam de când avea Tudor 3 luni. El a zburat prima dată cu avionul când avea o lună și o zi, după care a mai avut câteva zboruri, la două dintre cele recente fiind și treaz non-stop. Din experiența noastră, până acum, zborurile au fost mult mai ușoare decât drumurile cu mașina, în principal, datorită faptului că, în mașină, copilul e prins în centuri tot timpul, fără excepții; în avion se poate mișca, ba chiar poate face și o plimbare. Plus durata, nu mai zic (habar nu am de ce căutăm destinații de vacanță la maximum 3 ore de zbor, când cel mai lung drum București-Sibiu, cu mașina, a fost de 9 ore, cel mai scurt de 5). Media noastră constantă e de 5 ore și jumătate, cu una sau două opriri.

Niciodată, în tot acest timp, nu am folosit telefonul, tableta sau youtube-ul ca să îi distrag atenția și să îl țin ocupat pe drum. Recent am avut un zbor de 2 ore, pentru care m-am pregătit mai intens decât pentru 2 drumuri la bunici, la un loc. Avantajul mașinii e că poți opri oricând apare o neliniște la bord, putem lua o gură de aer, ne întindem puțin, ne descărcăm excesul de energie. În avion, asta e exclus, plus că știu cât de mult mi-aș dori să nu deranjăm vecinii de călătorie. Îmi amintesc un anumit zbor de mai demult, când un copil a urlat întruna, iar mă-sa, ca să-l liniștească, îi fâșâia o pungă în față. Nu numai că nu avea niciun efect, dar peste gălăgia plânsului se suprapunea și punga foșnăită. Un vis! Niciunul n-a cedat până la aterizare, nici copilul nu s-a oprit din plâns, nici punga nu s-a rupt. Doar vecinul de lângă era se cedeze și să facă o nefăcută, deși sper doar să mi se fi părut.

Vă arăt interiorul bagajului nostru pentru Tudor pentru acest zbor de săptămâna trecută, e cea mai compactă variantă de jucării pe care o am (în mașină sunt multe trântite, desperecheate, acolo ai mari șanse să găsești lucruri dispărute anul trecut). Menționez din nou că nicio clipă nu am folosit telefonul să îl distragem cu vreun clip, vreo melodie sau vreun joc animat, el nu are acces la aceste lucruri în mod obișnuit, deși cred că ar fi interesat și cred că ne-ar fi cu siguranță mult mai simplu. Sper să vă inspire și încurajeze pentru următoarea plecare în familie pur și simplu ca dovadă că se poate și fără telefon:

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Mai întâi de toate, vreau să menționez că m-am pregătit și eu psihic. Știam sigur că la dus Tudor va fi cu ochii căscați, proaspăt trezit din somn și cu bateriile super încărcate, așa că am băut o cafea, am mâncat amândoi bine și am decolat și eu cu bateriile încărcate. Știam că băiețelul meu va avea în primul rând nevoie de mine și eram convinsă că vom duce călătoria cu bine și cu veselie până la final.

Pentru schimbat: aleză, scutece, șervețele umede, cremă de fund și un body curat. Am fi avut nevoie și de o pereche de pantaloni, fiindcă la întoarcere a adormit la mine în brațe și am transpirat tare amândoi.

Pentru băut: apă plată, vedeți că, atunci când călătoriți cu bebeluș sau copil mic, aveți voie să luați apă cu voi. Spuneți că e pentru copil, se poate testa în aeroport și mai economisiți niște bani.

Pentru mâncat: covrigi de la Mega, felii de ardei roșu, banană. Fără biscuiți cu zahăr, fără acadele dulci. A ronțăit doar un pic dintr-un covrig la un moment dat, asta și fiindcă era deja bine mâncat.

Tot timpul în aeroport l-am petrecut dându-ne pe scările rulante, examinând mașinile alea care transportă pasagerii (era una la încărcat) și observând avioane. Mereu îi făceam paralela cu o poveste pe care o citim, despre o familie care călătorește cu avionul, ca să îi dau senzația de ceva cunoscut. Nu știu dacă a funcționat, cert e că era fascinat de mașinile alea cu scări în spinare, pe care urcă pasagerii în avion. I-am povestit de decolare, de senzația ciudată, ca o presiune, pe care o va simți în urechi.

Pentru distrat, ocupat, jucat: am luat și ceva nou (factorul surpriză), și ceva vechi care știu că îi place (factorul siguranță).

2 cărți noi și una veche

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Ăsta e fratele lui Fritz (așa îl cheamă) – surpriza pregătită

Am primit-o cadou când am cumpărat un set de duplo și am păstrat-o anume pentru avion. Am mai consumat niște timp cu anticiparea, bucuria, deschiderea pachetului. Tudor a fost super încântat 🙂

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Ăsta e Sam cu mașina și calul său. Sam e pompier și are o cască, de mare efect.

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Să-l împachetez pe Sam ăsta la loc e o adevărată provocare. Poze din mașina:

Tot ce e mic și ușor, plus bun de jucat roluri, pe voci ne place.

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Când vorbește dl Papagal, cineva mic se prăpădește de râs în orice circumstanțe 🙂

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Asta e o chestie de băgat șiretul ăla prin găuri, nu e ceva fascinant, dar mai câștigi cel puțin 5 minute :)))

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Ăsta e ce-a mai rămas dintr-un busy bag de călătorie. Tot ce vedeți acolo se poate combina în multe jocuri diferite: sortat pe culori, acele fâșii se prind ca niște brățări, poți face un lanț, prinde nasturi, etc.

drum avion mașină copil mic miruna ioani

Le luăm după noi și la restaurante, de exemplu, unde țin copilul ocupat. Aceste șuruburi de plastic au încă mare succes la Tudor.

Și ceva de colorat (asta nu merge în mașină și nici în avion nu am ajuns până aici):

drum avion mașină copil mic miruna ioani

M-am agitat un strop peste nevoie, dar asta mi-a dat o pace interioară care precis a ajutat și ea. La decolare, Tudor nu a vrut să sugă, deși i-am oferit. L-am avertizat că urechile, că presiune, că, hai, poate un covrig? Nu a vrut, dar nici nu a plâns, bat în lemn, sper să nu fie norocul începătorului. Ce vreau să știți neapărat e că e mult mai ușor de călătorit cu copii mai mici decât cu copii mai mari. Zborul ăla primul din Anglia la Sibiu a fost parfum! A dormit tot timpul cu țâța-n gură. Nimic neobișnuit. Următorul zbor la aproape 6 luni ale sale, tot ușor a fost, încă nici nu începuse diversificarea. Prima vacanță cu vizitat propriu-zis a fost la 1 an și 3 luni, la Roma, un vis. Încă făcea tot ce voiam noi. Deja acum se mai schimbă lucrurile și ne pare un pic rău că nu am călătorit și mai mult când era și mai mic. Farmecul concediilor e acum altul: e grozav să îl observi pe el cum reacționează, ce face când vede nisipiul pentru a doua oară, cum își trage căciula pe ochi să nu-l bată vântul pe plajă, din astea. Dar te odihnești? Nu neapărat. Faci cumpărături? Cel mult, de pamperși. Bei cafele? Posibil. Faci poze? Desigur, doar că tu nu apari în niciuna. Vrei să te mai duci? O, abia aștepți următorul concediu… după ce face copilul 18 ani :)))

Glumesc. Știți că nu mi-aș lăsa acasă copilul, la fel cum nu m-aș duce în concediu fără soț. Chiar dacă amândoi te mai enervează, să fim serioși, cel puțin unul dintre ei se șterge singur la fund.

Să călătorești cu un copil mic e posibil și în condiții de siguranță psihică pentru ambii părinți. Asta voiam să vă spun. Că au supraviețuit și alții. Așa că, planificați-vă fără emoții o săptămână undeva la vară, fără așteptări mari și fără intrări la muzee. Și trimiteți-mi o vedere de-acolo și scrieți așa: Miruna, mulțumim de încurajare. Am ajuns și e tare bine că avem cu noi copilul!

Iar eu n-o să vă înteb cât de aglomerat a fost drumul 🙂

Articolul anterior

Am fost până în Cipru să vedem ce înseamnă ospitalitate

Articolul următor

Primii 2 ani împreună

50 Comentarii

  1. mihaela

    Noi ne-am plimbat in special cu masina, in tara, dar si la greci, moldoveni si bulgari; cu avionul tot la Roma. Acum in mai ne pregatim de Viena. O sa impachetez jucarii si carti, dar ma bazez si pe telefon. Pana atunci vreau sa o intarc si chiar nu stiu cum va fi. Pana acum, boierie, dar trebuie sa terminam.

    0
  2. Gabriela F.

    Miruna de unde sunt animăluțele pt degete ? Că eu doar pe Amazon am văzut….😐

    1+
  3. Primul concediu cu copil a fost anul trecut în iunie. Copilul avea 2 ani fără 2 luni, am mers aproape: din Mallorca în Menorca cu feryboat-ul. Jumătate de oră de acasă până în port, 2 ore aproximativ cu fery și altă jumătate de oră până la apartamentul închiriat prin airbnb. A dormit aproape tot drumul. Au fost doar 4 zile dar am umblat km întregi: cu mașina și cu copilul în cârcă pentru a ajunge la niște plaje superbe. Nu am vizitat muzee în schimb am alergat prin parcuri după porumbei și ne-am plimbat prin sate pescărești la apus de soare.
    Pe drumul între diverse obiective vizitate a dormit. Dacă drumul era scurt, își continua somnul pe plajă în cort.

    0
  4. Cricket

    Tocmai ce ne am intors de la bunici, drum de 3h, masina. Acelasi drum ca si voi doar ca nou ne dam jos la Vl. A fost greu, a urlat ca nu a vrut sa se urce in masina, apoi ca nu voia sa i dau geaca jos. M am enervat si eu si am ridicat tonul, nici nu mai stiu ce am zis. Ma simt absolut orbil, urasc sa plecam de acasa, pt ca mie imi e greu, mi e frica sa nu planga, sa stea in scaun. Simt o preiune de mi explodeaza capul, probabil mai mult de asta m am enervat. Sunt extrem de stresata cand trebuie sa plecam cu ea. Nu cred ca voi pleca prea curand in vreun concediu cu copil. Acasa e cel mai bine. E safe.

    0
    • Și eu simt că nu mai judec când plânge, bărbatu-meu zice că mă transform. :))
      Vă opriți pe la OMV-ul de la Topolog? precis îl știi, au un loc de joacă, e foarte mișto. Nu neapărat acum, că e frig, dar cum scăpăm de frig, e super super.

      1+
      • Cricket

        Daaaa. Am pus ochii pe el. Noi de obicei oprim acolo sau in OMV in general. Asa zice si al meu ca ma transform si are dreptate ca intru in panica si nu mai gandesc.

        0
  5. Gabi Co

    Noi calatorim mult si des cu masina, avion, tren. In masina are cateva plusuri cu care se joaca constant si carti pe care le rasfoieste pana le rupe. Cum sta cu spatele la sensul de mers vede bine prin luneta si geamurile laterale (eu stau in fata) asa ca o fura imaginea si de cele mai multe ori se converseaza singura sau doarme. In tren si avion totul e nou asa ca rar are nevoie de jucarii. Se poate juca minute bune cu masuta din fata, centura de siguranta, instructiunile de siguranta, se mai uita pe geam si povesteste ce vede. De cand a inceput sa fie mobila (adica mers de-a busilea) in timpii de asteptare din gara/aeroport o lasam sa exploreze. Ajuta la consumarea energiei si invariabil in tren/avion va urma macar un somn de 30min-1h. Ultima noastra calatorie a fost in formula mama-fiica (ea avand 1an jumate), cu trenul (4h +schimbat gara si trenul). A fost o minune. A alergat cat au tinut-o picioarele prin gara, in tren a stat mai mult pe culoar, intre scaune, si mi-a desfacut sireturile la pantofi sau a zambit si s-a jucat cu vecinii de pe langa noi, a mancat (fructe/ compot de fructe, felii de orez/cereale expandate, bucatele de branza) si cand nimic nu a mai functionat am scos o carte cu stickere – works like a charm. Ce mai functioneaza la ea sunt cartile muzicale (avem o colectie intreaga cu muzica clasica, ceva cantecele de Craciun/iarna, alte cantece pt copii). Pt ultimul zbor am luat un joc magnetic cu bile si batoane de construit care a tinut-o ocupata pentru cateva minute.

    2+
  6. Alina

    Noua ne place sa calatorim impreuna. Fie masina, fie avion. Andrei inca doarme pe avion, minim 1h :)) iar in masina, nu mai zic. In tara am facut drumuri pana la Arad, Sibiu, Alba Iulia, Constanta, Brasov, in mai multe locuri. Si in afara pana in Sunny Beach, la vecinii bulgari. Pana la Arad, ultima oara, a dormit de 2 ori in masina. :)) o data la putin timp dupa ce am plecat de acasa si a 2-a oara la putin timp dupa ce am plecat din Rm. Valcea, cand ne-am oprit sa mancam. :)) Iar cu avionul am mers cu el cel mai mult pana in Barcelona. Am facut si Roma, Viena, Berlin. Somn in toate. Si nici noi nu folosim telefonul. 🙂 nici n-as avea ce sa ii arat pe el, fara net, poate doar videoclipuri cu el. :))
    Eu am plecat o singura data fara sot, doar cu copilul. Pana in Bari, Italia. S-a ivit ocazia, iar sotul nu a putut sa mearga. Am stat o saptamana. Ne-am simtit/inteles super bine amandoi. ❤️ El a fost super incantat ca vedea vapoarele in fiecare zi, am stat relativ aproape de port si oricum mergeam doooooooaaaaaaar pe jos de dimineata pana seara. :)) n-am mai facut atata miscare de cand eram in echipa de handbal in liceu. 😀
    Si-am mers si cu trenul cam o ora jumatate pana in Alberobello, timp in care si-a facut multi prieteni, a tinut neaparat sa se plimbe in tot vagonul, sa vada cu cine mai calatorim. De vreo 727362819 ori. :))
    Dar de regula ne salveaza de la crizele specifice jucariile preferate si unele jocuri inventate. 😀

    1+
    • Ma motiveaza si mai mult, cand vad ca e adevarat, se poate. Ia sa mai facem noi vreo 5 copii, daca e asa de usor totul 😂

      2+
      • Alina

        De putut, se poate. Bineinteles ca avem si momente in care vrea el sa se impuna, sau cand nu ii convin chestii si doreste sa faca scandal 😅 dar trecem, zic eu, cu bine. Mami un pic cu parul valvoi in cap, dar hey, e ok :))
        Iar cu inca 5… doamne fereste! 😂 ar fi nevoie de toti bunicii existenti si tot nu cred ca le-am face fata. 😁

        0
  7. Carmen

    Esti o norocoasa. Eu prefer drumul cu masina, copiii rezista mai bine asa…fara telefon si fara tableta, doar jucarii si ceva de rontait. Ultimul drum a fost de 1100 km in 11 ore. Am incercat o data cu avionul, avea 1 an si 4 luni. Zbor cu escala…a fost ingrozitor, la primul zbor a plans fara oprire, chiar am fost acuzata de o individa ca de ce nu fac nimic. Copilul nu vroia nimic, nici titi, nici de rontait nici apa, nici jucarii…era speriat saracul, s-a trezit inchis intr-un spatiu plin de straini, nu vroia sa se plimbe, nimic nu a ajutat. Pe langa faptul ca ma simteam frustrata ca deranjam, s-a trezit domnisoara sa imi dea lectii…sa ii dau sa manance, sa bea…nici tableta nu a functionat. Am rabufnit si m-am certat cu ea. Nu mai vreau sa incerc avionul…prefer sa merg cu masina chiar si 3500 km in 3 zile.

    0
    • Carmen, cine stie de ce a plans atunci. Poate o sa incercati mai incolo, cand e mai mare, o distanta scurta.oricum ar fi, nimeni nu ar trebui sa mai si mustreze o mama cu un copil care plange. Oamenii astia ce isi imagineaza, ca tie iti face placere sa auzi copilul urland?!

      1+
      • Carmen

        Cred ca ea asa credea, oricum…cel mai probabil nu avea copii si nici prieteni cu copii. Mai am un motiv pentru care nu prefer avionul, bagajele…deja la doi copii, care sunt chiar ei precum doua rucsacuri umblatoare…mai adaugi strictul necesar si deja esti depasit de situatie. O sa mai incerc avionul, dupa ce mai cresc copiii…sau in caz de urgenta majora. Cu masina avem deja experienta a 3 drumuri de 3500km, copiii au 4, respectiv 2 ani. Floare la ureche :).

        0
  8. Noi nu avem probleme cu copilul nostru.Are 5 ani si de fiecare data cand am fost intr-o excursie a fost foarte linistit pe tot parcusul drumului.Felicitari,insa pentru articol.Sunt lucuri bune de stiut.

    0
  9. Stefana

    Hello,
    Multumim de articol…o sa-l incercam. Noi am calatorit doar la mare ne-a fost teama sa mergem mai departe…
    De unde ai luat acele bratari sa pune nasturi, etc?

    0
  10. Diana Preda

    Când mergeți la Sibiu, în Vâlcea puteți să faceți o oprire de mijloc de drum, în parcul Zavoi, să vă dezmortiti.Este foarte drăguț, cu niște locuri de joacă în formă de animale, copiii mei sunt mari fani.
    În altă ordine de idei, nu înțeleg treaba cu tableta în mașină. Mie îmi vine rău dacă stau 15 minute cu ochii în telefon, nici nu m-am gândit să le dau copiilor să se uite. Ce e drept, e mai simplu, noi am început să jucăm jocuri de drum cu cel mare și se amuză și micuțul, din empatie față de fratele lui 🙂

    2+
    • Asa e, insa tie ti se face rau fiindca citesti. Copiii se joaca.
      Nu prea trecem prin Rm. Valcea, ocolim de fiecare data, fiindca vrem sa ajungem la Sibiu. Oprim la OMV-ul de la Topolog, are loc de joaca foarte fain, oamenii sunt amabili. Stam 20-30 min acolo.

      1+
  11. dia

    Băiețelul nostru tocmai ce și-a încheiat al 20-lea zbor😀Pentru zborurile lungi( 8+ ore) am avut un rucsac plin de activități: cărți, plastilina, benzi magnetice, adezive colorate, carioci și hârtie și multe altele😀Dar s-a uitat și la 20 și ceva de minute de meci de baseball pe televizorul din avion. I-am spus ca e special pt călătoria respectiva și a înțeles f bine. S-a plictisit rapid. Nu a cerut deloc televizor dupa( e doar de forma in casa la noi). Nu am vrut sa ii dau telefonul, I-Pad-ul, ci ceva “special” ce nu avem in casa. Pt zboruri de 2-3 ore nici nu ma stresez, ne plimbam prin avion grămada.

    2+
  12. Genial articolul. Felicitari ca nu apelati momentan la tehnologie. Noi deja suntem obisnuiti cu drumuri de 5 ore pana la Piatra Neamt in care avem o punga cu jucarii. Ce pot sa-ti recomand, in loc de creioane, sa ii iei crayon rocks, sunt geniale. Nu stiu exact daca ma joc eu mai mult decat ei cu ele, dar e iubire mare clar. Cauta-le, vor fi un mare plus la urmatorul drum. Va pup!!!

    0
  13. Fiica mea e deja mare, dar acum ceva ani, de la nastere pana in prezentul trecut am numarat ceva zeci de zboruri si drumuri. Realmente noi suntem niste plimbareti (de craciun am fost in spania, in febr franta, martie iar franta, aprilie Londra, la vara iar in franta), cu avion, tren, masina, autocar, cort sau airbnb sau hotel, ce mai, de toate. Dintre toate eu prefer avionul si durata scurta – amortesc si ma doare spatele si pe mine adult. Acum fiica mea sta in scaun dar cand era pe la 1 an si ceva umbla din capat in capat si chiuia si primea admiratia tuturor (ba si bomboane, cah), cine nu o baga in seama venea fiica mea si se uita in laptopul lui sa vada ce face pana lasa omul si laptop si tot.

    Mici trucuri de distrat:
    -apa de baut- salveaza apa din multe situatii, in special la aterizari (durerile de urechi si acum le are, la 10 ani inca plange de durere de urechi …)
    -calm parinte. Asta schimba totul. De cand am renuntat la bagaje si griji si invatat sa iau fiecare moment ca atare si sa ma bucur de viata si mamicie, totul s-a schimbat. Cat is stresata si agitata totul e un urlet.
    -fac calatoriile de placere. Alea de obligatii ma streseaza si indirect si copilul
    -de joaca iau mici chestii. 2 creioane ikea, niste postit-uri colorate, elastice de par colorate, niste sosete haioase, dupa o varsta si ceva de colorat sau carti de joc, etc.
    -cartile de citit ne salveaza. E o diversitate pe tema asta!! am luat carti inainte de calatorii sa explice cum e avionul, ce se intampla in aeroport etc.
    -ceva de mancare, de rontzait. 2 mere taiate felii, un morcov taiat felii, fac minuni
    -haine in straturi. Si la mine si la copil, la toti. In aeroport/avioane/masini/tren/autocare am nimerit fie prea cald, fie prea frig, fie ok,. Un tricou si o bluza de trening cu gluga (decathlon rules, doar asa calatorim) si geci de ploaie din alea mici, la copila colantzi si fusta, colantzi pe care i-am dat deseori jos.
    -o punga. Copila a vomitat o data. De atunci nu ii mai dau lichide la masa de dimineatza (atunci i-au dat socrii, nu eu 😀 ).

    6+
  14. Nu stiu daca am reținut eu greșit sau nu, dar nu e ziua lui Tudor cumva azi? 😍

    0
  15. oana

    Si eu m-am pregatit de numa pt drumul cu avionul da Javi a preferat sa interactioneze cu lumea… Plus ca Mai erau 2 bebelusi (adica de varsta lui Si s-au jucat cu orice numai cu jucariile nu, Si Mai ales pe jos… )

    1+
  16. Noi am calatorit cu bebe de 3 luni din Irlanda spre Romania si retur dupa inca o luna, zborul e de 4 ore. N-am avut probleme. La primul, dupa ce si-a satisfacut curiozitatea in ceea ce priveste sala de asteptare a adormit bustean, a avut doar mici pauze de supt. A fost zbor de noapte. La intoarcere am zburat de dimineata. El energic, odihnit, tati la fel, eu zombie. De obicei nu dorm inainte de un zbor, de entuziasm. Ador sa calatoresc cu avionul. Si-a pierdut rabdarea la un moment dat, nimic de ingrijorat. Se poate calatori, intr-adevar. Urmatorul zbor e la 11 luni, vedem cum va fi. 😊

    1+
  17. CristinaM

    Pana acum, cu copilul dupa noi, am folosit numai masina pentru deplasari care deplasari sunt destul de scurte dar dese… Cel mai lung drum este de 2h… 2 h si ceva in functie de traficul din Bucuresti dar este drumul pe care in 90% din cazuri il fac doar eu cu copilul, uneori il mut cu scaunul in dreapta mea, alte ori l-am lasat in spate … nu am avut probleme, doarme mult, rade, admira peisajul, are o jucarie pe care o molfaie… dar inca-i mic 🙂
    Vedem cum o sa fie la drum lungut de 600km si cateva luni in plus…

    0
  18. Roxana

    Si la noi avionul a fost parfum versus masina. Pana la Sinaia a urlat non-stop la 1 an si 1 luna. Nu i-a placut niciodata sa stea in scaun cu centuri. Acum isi pune singura centura,dar tot nu-i place drumul cu masina. De fiecare data incercam sa mergem noaptea sa poata dormi cat mai mult.In avion insa,a fost splendid!! De fiecare data!! Cel mai lung drum a fost pana la Toulousse,cu escala de 2 ore. de acolo am avut 15 km de mers cu masina si a fost horror. A urlat continuu. Avea 11 luni,dar nu a avut probleme. Noi nici acum,la 10 ani nu avem telefon sau tableta in avion. Ea e mai catolica decat Papa…cand spune insotitoarea sa inchidem,pai inchidem si punct! De cand era mica cel mai mare succes l-au avut cartile si jucariile de plus…jocuri de rol. Si acum se joaca la fel!! Pare sa o ajute foarte mult la scoala… la compunere:)
    Recunosc ca mai plec doar cu ea in vacanta…de ex am fost la prietena mea,care era si ea in concediu de maternitate. Ne-am plimbat mult si am stat la cafele…copiii desi erau mici, au gangurit impreuna si s-au jucat. A fost o experienta foarte frumoasa!

    1+
  19. Roxana

    Am uitat sa scriu ca jucam fazan si inca un joc inventat de ea,de care nu ne saturam si ne distram toti trei. Ea spune repede un cuvant si noi trebuie sa ghicim…asa ca ne prapadim de ras,iar timpul trece foarte repede.
    Avem si noi apa,mere si ceva de rontait…hainele sunt in straturi .

    1+
  20. Ema

    Si noi facem drumuri dese cu masina cu doi copii (de 2 si de 4 ani) la fiecare 2-3 saptamani (6-7h), cel mai putin am mers 5h fara oprire atunci cand am prins in masina somnul de pranz , mai salvam 1-2h. Nu folosim deloc telefon sau tableta. Ascultam cantece si povesti pentru copii la cd player- ul masinii si avem tot timpul ceva de rontait si o geanta cu jucarii, carti de colorat, carti cu animale. Foarte mult ne plac cartile water wow/water magic. Se gasesc in multe variante.
    PS: Spre sfarsitul verii va vom putea povesti cum e la drum cu 3 copii mici, nu doar cu 2 🙂

    1+
  21. oana harabagiu

    Ha, ha, ha, eu acum trebuie să-mi iau DEX-ul cu mine pentru că vrea să jucăm fazan :). Mă gândesc să pun serios pe studiat căci pregătim un drum de 9 ore 😛

    0
  22. Gia

    Lista asa minimalista pt bebe de 8 luni (d)ai pt zbor transatlantic, 2 escale? La 3 luni cand am venit a stat mufat la tzitzi, acum slabe sanse… 😛

    0
  23. Siminel

    Buna Miruna. Vreau sa te gandesti cum este sa pleci cu 5 copii de varsta ff apropiata la drum, pregatirea bagajelor, etc., etc. :))))))

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 233 queries in 0.634 s