Timișoara, aeroport, într-o seară de noiembrie anul trecut. Ne pregăteam să zburăm înapoi spre București. Eram cu Tudor (1 an 8 luni), cu mama mea, Ioana (Prințesa Urbană) și Raluca Kișescu. Ne întorceam de la o conferință locală cu și despre bloggeri. Cum încă alăptam, am anunțat organizatorii că vin cu copilul și cu bunica lui, că nu aveam cum să ne despărțim încă. A fost totul ok, conferința a mers strună, nepotul și bunica fericiți.
Doar că, la întoarcere, am făcut marea greșeală să ajungem în aeroport cu cele 2 ceasuri sfinte înainte de zbor. Ca să nu mai zic că zborul a avut și întârziere, că așa vă spun tot. Am stat peste 3 ore într-o sală modestă, de aeroport mic. Claie peste grămadă. Noroc că am prins locuri pe scaun, fiindcă am ajuns primii, după cum vă spuneam. Era deja aproape ora de culcare. Tudor era atât de agitat, încât bunică-sa deja nu mai era interesantă. Nici cele două țâțe nu îl linișteau. Așa face când e departe de mine câteva ore (acum fusese o zi), se descarcă fix ca un telefon părăsit. Am încercat cu sărățele crocante (Timișoara are niște sărățele DEMENȚIALE), l-au ținut ocupat 3 secunde întregi. Am continuat cu toate jucăriile din dotare, am urcat toate scările din aeroport, ne-am ascuns după cele mai mari valize. Ne-am spălat pe mâini de minimum 5 ori. Apoi, Ioana i-a făcut cadou o înghețată-breloc, de jucărie. Alte 3 secunde de liniște, întregi. După care a continuat să mă tragă de mână prin sala modestă a acestui aeroport mic, care era deja ticsită de lume. Atât de ticsită, încât puteai ghici cu ce parfum era dat fiecare sau când a fost ultima dată când s-a spălat. Atât de ticsită, încât slalomul printre bagaje era un sport extrem pentru un bebeluș agitat.
Când, la un moment dat, privirea i se luminează. Toate beculețele se aprind. Practic, copilul tocmai a fost băgat în priză:
Aproape de filtrele alea cu detectoarele de metale, pe una dintre mesele cu lăzi, ședea o doamnă foarte elegantă. În loc de bagaj, avea sub masă parcată o mașină. De jucărie, din aia pentru ”bebeluși” un pic mai mari. Visul oricărui copil cuminte. Copilul meu direct la ea s-a dus. (la mașină, nu la doamnă.)
Când am văzut, mi s-au înmuiat genunchii. Nu mă înspăimânta gândul de cum vom face slalom printre bagajele și oamenii din sală, dar îmi era groază de momentul final, când urma să ne despărțim de jucărie. Am încercat să îi explic copilului, cum fac de obicei: că mașina e în garaj parcată, că nu știm a cui e, fiindcă stăpânul pare plecat, etc.
-Lăsați-l, doamnă. Poate să se joace cu ea cât vrea.
Și doamna cea elegantă, de pe masa cu lădițe îi întinde sfoara cu care să tragă mașina de jucărie.
O să vă dezamăgesc, dar asta a fost tot. Am plimbat mașina într-o liniște deplină printre toate picioarele pasagerilor plictisiți și pe lângă valizele lor burdușite, am parcat-o, iar am luat-o, iar, la final, am înapoiat-o fără circ.
Desigur, doamna cea elegantă ar fi putut refuza să ne lase să târâim mașina prin toți microbii de pe podeaua din sală, mai ales că mi-a mărturisit: era cadou pentru fiul ei. Doar că a ales să-i facă o bucurie încă unui copil. Al meu. Ce om bun, m-am gândit. I-am mulțumit din inimă, din ochi, cu toată gura. Literalmente a salvat așteptarea din acel aeroport.
La final, mi-a zis, în loc de cuplăcere:
-Stați liniștită. Înțeleg perfect.
Și ce am mai iubit-o în acel moment!
*Text scris ca o infinită recunoștință față de oricine a făcut vreodată o bucurie unui copil, deși avea tot dreptul să nu o facă.
foto Shutterstock
Elena
Ce frumos! Tocmai am citit un caz asemanator despre Amalia Enache dar in sensul negativ (cauta pe facebook ul ei) e recenta povestea. Ce ma bucur cand pot face o bucurie unui copil. E cel mai frumos lucru din lume sa il vezi zambind!
Andreea
Nu e niciun sens negativ. Stim noi ce insemnatate avea acel ursulet de plus pentru fata aceea? Atata ne place sa carcotim. Si aceasta Amalia Enache este de o calitate foarte slaba daca a pus poza cu respectiva fata pe social media.
O mama înțelege altfel nevoile unui copil dar cum putem avea noi pretentia ca toată lumea sa inteleaga si sa cada la picioarelor unui copil doar pentru ca este al nostru?
Miruna
Amalia a recunoscut ca a gresit si si-a cerut scuze. Cand Cancan posteaza mizerii dupa mizerii nu se mai declara nimeni atat de revoltat.
Cristiana
Nu a recunoscut ca a gresit si nici nu si-a cerut scuze. Cel putin eu nu am vazut. Mi se pare o ipocrizie, sincer…..
Andreea
Cine a zis ca ne place Cancan? Eu una nici nu urmaresc asa ceva. Dar când vine o doamna pe care o crezi altfel decât pe gloata de pe Cancan si face o asemenea grosolanie….
In fine, si daca si ar fi cerut scuze, a făcut-o de dragul imaginii si datorita degetelor intinse inspre ea, tot nu cred ca regreta cu adevărat….
Elena
https://www.viva.ro/flash-news/amalia-enache-si-fiica-ei-alma-experienta-revoltatoare-pe-aeroport-vedeta-fost-uimita-2420165
Larisa
Presupun ca acest articol este scris dupa incidentul din aeroport al Amaliei Enache. Tocmai ce am ascultat la radio si am dat un search sa vad despre ce este vorba. Mie, sincer, mi se pare ca s-a creat o prea mare tragedie in jurul acestei povesti. Daca nu era persoana publica mai afla cineva de acest incident? Daca as fi fost in locul domnisoarei respective, i-as fi dat cu mare drag ursuletul sa se joace sau chiar i l-as fi daruit. Insa, asa sunt eu. Alti oameni sunt crescuti pe alte principii, cu reguli stricte, cu frici de microbi sau pur si simplu nu le plac copiii. Totusi, de ce sa faci din “tragedia” ta un rau altuia??
Miruna
Nu stiu daca s-ar fi viralizat. Probabil ca nu la acest nivel.
Diana
Foarte frumos gestul doamnei
Am dat click pe linkul pus de fete mai sus. Daca poza din articol e a doamnei cu ursul, apai Amalia asta cine-o fi ea, ca eu n-am auzit de ea, nu e cu nimic mai presus de ea. Nu pui poze cu oameni si faci public shaming pe social media indiferent de motiv, nu, nu, nu
Miruna
Amalia Enache e o jurnalista, care a lucrat sau lucreaza in Pro tv. A recunoscut ca a gresit, si-a cerut scuze.
Diana
Cu totii gresim, mai ales cand intra instinctul de closca in functiune, greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Foarte bine si frumos din partea ei ca a procedat asa
Roxana
Este trist intr-adevar sa vezi cum un adult se comporta mai rau decat un copil,dar cum spuneai tu Miruna, doamna in loc de “cu placere” a spus “inteleg perfect”. Daca nu ai copii nu ai cum sa intelegi aceste situatii. Am vazut si eu articolul si mi s-a parut putin deplasat faptul ca Amalia Enache a facut publica fotografia domnisoarei respective,indifferent ca avea botox,silicoane sau ghete roz ..fetita a inteles ca ursuletul doarme. Dar mama,nu. E adevarat ca ne doare sufletul pentru copiii nostri, dar cumva e”razboiul lor”. Si eu am inteles destul de tarziu ca nu-I pot oferi tot ce vede privat de mult mi-as dori. Ne-am intalnit si noi cu situatii de genul acesta. Au fost si oameni minunati care i-au satisfacut curiozitatea si oameni care nu au facut acest lucru.
Diana
Exact asa. Deci chiar e poza doamnei cu ursul. Ce face Amalia asta se cheama denigrare, in alta tara e buna de plata. Pana la urma, doamna aia nu i-a facut nimic, a refuzat sa imparta jucaria. Ia sa-i facem noi bullying sa o invatam minte 🤮
Mihaela B
Diana, ai dreptate. Faptul ca avem copii nu inseamna ca avem dreptul la pretentii nefondate. Daca mama nu intelege concepul de libertate de alegere ( decizia de nu a da ursuletul), copilul cum il va intelege?
Iar faptul ca a postat poza domnisoarei demostreaza calitatea umana, inferioara, a doamnei Enache.
Diana
Uf. Daca pana la poza din josul paginii tinzi sa empatizezi cu ea, cand dai de poza te cam scuturi. Eu m-am obisnuit deja sa mi se ceara voie sa apar intr-o poza gen din cafenea, sau inainte sa fie postata prin diverse locuri, daca m-as trezi cu poza mea pe toate gardurile in asemenea context, m-as duce instant la avocat. Mi se pare revoltator. In strainatate sunt luate f in serios chestiile astea, se poate alege si cu dosar penal pt asa ceva, pt ca inteleg ca e persoana publica, iar persoana denigrata nu e. Ce urat, ce urat…
Miruna
Mie nu imi cere nimeni voie sa puna poze cu mine pe net, mai am pana la acel nivel 😩
Ce voiam sa spun: chiar cred ca aceasta postare spune multe despre calitatea Amaliei Enache! Dar nu ce zice lumea ca spune despre ea, ci dimpotriva: Amalia e o mama ranita in fata adevarului ca nu ii poti da totul copilului tau, dar, totodata, e un om matur care accepta cand greseste si isi cere scuze public. Cati dintre adultii pe care ii cunoastem sunt capabili sa recunoasca atunci cand gresesc?!
Diana
N-am urmarit stirile, si-a cerut scuze deci. Na, pai sper ca a si inteles si a invatat din greseala ei…
Tu esti mai publica decat mine ☺ mie mi-au cerut voie intr-o cafenea, faceau poze pt un site, ne-au intrebat pe toti, la fiecare masa, daca e ok, unii au zis da, altii nu. Pe aici se intreaba, lumea e f atenta cu expunerea. Stiu ca si intr-un grup inchis, cu vecinii, a pus cineva o poza cu un tip care parea suspect in parcul pt copii si a sarit lumea sa o stearga, sa mearga cu poza la politie daca pare suspect, dar nu sa o puna asa aiurea
monica
Cate faze d-astea, dar negative, am experimentat prin parcuri 🙁 Parinti sau bunici care tin jucaria bine bine in mana, jucaria cu care nu se joaca copilul lor si pe care nu o dau si altor copii sa se joace cateva minute. .. pfff
Miruna
Eu nu inteleg de ce ducem jucarii in parc! Sincer. Dar asta e alta poveste.
Alina
In articolul Amaliei nu cred ca era vorba neaparat despre faptul ca respectiva nu i-a dat jucaria copilului…eu cred ca e vorba despre incrancenarea cu care traim…nu mai stim, ca popor, sa ne bucuram de zambetul unui copil, din pacate…
Miruna
nu stiu despre ce era, dar a aratat adevarata fata a multora…
maddy
frumos articol, Miruna si frumos si gestul doamnei din aeroport.
am citit si articolul Amaliei Enache (nu stiu cine e aia) dar nu e ok ca a pozat-o pe femeie si i-a publicat poza pe internet, facand si misto de cum arata. e straight up bullying si incurajeaza ca armata ei de “fani” sa o hartuiasca verbal pe femeia aia.
sigur, e frumos cand cineva face un gest dragut pentru copilul tau dar nu toata lumea agreeaza copiii si nu toata lumea e dispusa sa faca un gest dragut. nu ar trebui sa fie nici o suparare si in nici un caz nici o ardere pe rug online ca la vrajitoare.
Miruna
Absolut, sunt perfect de acord. A recunoscut si Amalia, a sters poza, si-a cerut scuze.
Irina
Interesantă poveste. ..Noi am avut o întâmplare un pic diversă. Ne aflam pe aeroportul din Bacău,ne pregăteam sa trecem de controlul bagajelor de mână, eu cu soțul si strumful nostru de 2 luni si jumătate.in spatele nostru o alta familie cu un băiețel, de data asta de vreo 6anisori,cu o jucarie in mana.domnul de la paza îi spune ca nu il vor lăsa sa treacă asa,cu pistolul ala de jucărie in mâna. ..toti s-au întors curioși sa vada cum va decurge treaba, iar copilul a început sa plângă instantaneu …parintii incercau sa il faca sa inteleaga ca nu e vitala tocmai acea jucărie, el plângea îndurerat ca va trebui sa arunce la coș cadoul de la Moș Crăciun .marturisesc ca mi-au dat lacrimile si-mi parea rau ca dadusem deja bagajele la cală, i-as fi pus jucăria in valiza noastră. ..mi-am imaginat atunci ca la fel vom pati si noi cu bebe, pt ca vom fi nevoiți sa călătorim si jucăriile au importanta lor in astfel de momente. Cred ca li s-a facut mila tuturor de copilasul trist pt ca am rugat-o pe doamna de la control sa faca o excepție si ea s-a lasat induplecata si a lasat ca si pistolul buclucas sa zboare cu avionul pana la Roma.cand ne aflam in sala de așteptare, cu 2 ore înainte de ora zborului, a început ninsoarea…dar o ninsoare care a facut ca avionul sa nu poata decola si noi am așteptat acolo5 ore ( de la ora 15 la ora 20).la noi a fost cu putin somn, alăptat in mai multe reprize si un pic plimbat in brate prin sala…dar copiii mai mari alergau,se jucau cu ce aveau la îndemână, mâncau săratele cumpărate de la automat. Si atunci mi-am dat seama ca pistolul acela de jucărie a avut rolul lui in acea zi.uneori,faci o fapta buna,încălcând reguli (ma refer la cei ce au trecut cu vedere,la control ).poveste cu final fericit, la 22:40 am ajuns cu totii bine la Roma, cu copiii nostri și jucăriile lor☺
Miruna
Si cu toate pistoalele la voi :)))
Luminita
In timpul primei mele sarcini, am calatorit cu metroul zilnic, 11 statii in picioare (cine schimba dimineata la Unirii stie despre ce vorbesc 😛 ). Inghesuiala, lipsa de aer, lume grabita, si eu, ca un balon, asemenea. 🙂 Nimeni nu mi-a oferit un loc in metrou, nimeni nu s-a dat la o parte pentru mine. La fel si dupa ce am nascut si am inceput sa misun cu fetita la cumparaturi in magazine, cu RATB-ul si asa mai departe. Sincer, evident ca mi-ar fi placut sa se intample, dar, obiectiv vorbind, nu ne putem astepta ca toata lumea sa se roteasca in jurul nostru. Fiecare are prioritatile lui, probleme si grijile personale. Nu inseamna ca, daca nu ai un copil la purtator, nu poti fi obosit din alte cauze sau avea probleme de sanatate. Am facut primul copil tarziu, si recunosc ca, in trecut, aveam alte griji, alte prioritati. Si in Belgia este la fel. Sa spunem ca lumea este in general mai educata, nu se isterizeaza nimeni daca un copil mic incepe sa planga, dar asta nu inseamna ca leviteaza toti in jurul tau in mijloacele de transport sau pe strada. Copilul este responsabilitatea parintilor, atat, nu a strainilor. Asa cum este centrul universului nostru, pentru altii nu este nimic. Si nu ii putem condamna pentru asta. Parerea mea. 🙂
In schimb, ce am observat pana acum in Belgia este ca administratorii tuturor grupurilor de pe facebook au extrem de multa atentie cu denigrarea publica a altor persoane. Din ce am inteles, faptul ca un grup este deschis si accesibil doar membrilor nu inseamna si ca informatia sharuita acolo nu este publica, si te poti trezi foarte usor dat in judecata pentru ce postezi acolo. Asa ca aici nu vezi review-uri negative decat rar, lumea este mult mai echilibrata in comentarii, in general feedback-urile non-pozitive se schimba pe messenger, nu vezi public shaming si poze cu diverse persoane pe care nu le cunosti, ca in Romania. Rolul grupurilor este ca lumea sa se ajute cu informatii utile, nu sa ne vorbim de rau unii pe altii. Asta este ceva ce ar trebui aplicat mai mult si in Romania.
o femeie
Eu mai primeam loc. Dar de la femei, de la femei simple!! am primit locul de la tiganci!! nu de la cravate si costum…
Mi-a rupt sufletul gestul simplu a unei florarese din piata care mi-a intins din painea si parizerul ei, mancate pe taraba pe o bucata de hartie. A zis ca daca mi-o fi pofta …
Miruna
Eu am purtat sarcina in UK, nimeni nu mi-a cedat nimic niciodata. Acum, se mai intampla sa ma trimita lumea cu bebelusul in fata, la coada. Daca el e linistit si stiu ca putem sta, raspund: multumim, dar invatam sa ne asteptam randul ca toti ceilalti.
Roxana
Miruna sa stii ca faci bine. Rabdarea este ceea ce le lipseste copiiilor in ziua de astazi . Si asta pentru ca totul este la un click distanta, iar cand nu au tableta si telefon o au pe mama care rezolva. Si problemele de genul “vreau acum,dar acum… ” devin din ce in ce mai greu de gestionat. De la noi porneste totul,inclusiv educatia. Copiii isi doresc chestii si cand sunt mari si au frustrarile lor,dar psihologii spun ca e normal . E normal sa intelegem ca nu nu se cuvine totul… chiar daca au parintii putere..financiara sau ori de care ar fi ea…
Miruna
Si adultilor le lispeste rabdarea. Copiii de la cine invata sa le placa tableta oare?
Carmen
Gestul Amaliei Enache este urât şi anormal ca şi pretențiile ei, dealtfel.
Considera normal ca domnişoara să îi dea fiicei ei ursulețul ca să se joace sau chiar de tot. Ei bine, nu! Mergi cu copilul, te pregăteşti şi cu o jucărie nouă dacă cele vechi nu mai prezintă interes. Dacă ar fi vrut cea mică un telefon sau un laptop sau orice altceva? Uneori copiii mai bagă în gură jucăriile, le dau pe jos, nimic n-o obliga pe fată să cedeze.
Comentariile legate de vestimentaţia domnişoarei şi publicarea pozei acesteia arată cât poate Amalia Enache.
Miruna
Si faptul ca si-a cerut scuze arata ce? Sau asta nu mai conteaza, important e numai ca a gresit?
Cristiana
Miruna, te rog lumineaza-ma si pe mine si arata-mi unde si-a cerut scuze. Nu au exista scuze publice, cel putin. Nu a zis vreo secunda ca a gresit, doar ca “isi asuma”, dar nu si-a asumat de fapt, stergand postarile.
Eu am o parere extrem de buna despre Amalia, a facut asa de mult bine ca multi dintre cei care ii comenteaza cu atata agresivitate pe profilul personal ar trebui sa fie un pic rusinati, dar e usor din spatele tastaturii….A gresit, da, dar nu cred ca merita atata ura, numai ca din pacate multi dintre romani sunt asa de nefericiti cu propria existenta trista ca abia asteapta sa o intoxice si pe a altora (sunt atatea exemple de astfel de reactii…din pacate). Acestea fiind zise, nu stiu daca scuzele sunt neaparat necesare, dar o usoara clarificare, sincera si fara victimizari cred ca ar fi o idee buna.
Carmen
Desigur, este important ca si-a cerut scuze dar cred ca a facut-o doar in urma valurilor create. Şi titlul articolului este in stilul tipic românesc, gen ” incidentul revoltator ” prin care a trecut A.E.
Mai lipsea cuvantul “halucinant” ca sa fie stirea şi mai şi.
O inteleg pe tipă ca mama dar ca jurnalist a dat-o de gard publicând poza.
Elena
Uffff….scuze Miruna, nu credeam ca va genera atatea raspunsuri acel articol. Poti sa il stergi daca vrei😉😢
Miruna
Hahaha, ba nu, lasa-l. E bine ca ai scris, doar si eu am postat intentionat intamplarea.
o femeie
in rest, la subiect, cred ca fiecare face ce vrea. Sunt lucrurile lor. Si eu am copil, am fost copil, mi-am dorit de la altii, dar nu mi se pare firesc sa primesc copchilul meu ORICE daca vrea si plange.
Parerea mea, hac.
Miruna
Nici mie nu mi se pare firesc. Dar pot intelege o mama care sufera pentru copilul ei, care e obosita, la limita puterilor dupa un zbor lung peste oceane, cu copilul ei sub 2 ani. O, da, asta pot intelege! La fel cum multe alte mame isi posteaza frustrarile online, asa a facut si ea. Daca e ok? Probabil ca nu, probabil ca se astepta ca ea insasi sa fie judecata. Minunat mi se pare ca a recunoscut ca a gresit.
Roxana
Asa e! Stiu ce inseamna sa fi epuizat dupa un drum lung. Am si eu o poveste… eram cu Irina la 11 luni in aeroport sa schimbam avionul. Eram cu carucior,cu geanta de bebelus pe umar si copil in brate pentru ca ii ieseau primii dintisori. Deci va imaginati tabloul. M-am urcat in avion si dupa decolare am rugat insotitoarea sa o tina 3 minute sa merg si eu la toaleta… nici gand!!! S-a uitat si ciudat la mine… nimeni,dar absolut nimeni nu m-a ajutat cu nimic, asa ca am pus copilu ‘ in centuri,I-am dat o carte si am fugit. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti,dar nu am facut-o! Si nici nu am scris niciodata despre acest incident. Pana la urma era doar problema mea!!
Miruna
Da, absolut, dar baaaaai… zici ca erai singura pe lume!!! Poate insotitoarea de zbor avea ceva regulament strict pt asta, dar vecinii de scaun ce aveau?
Roxana
Nu ii interesa…pur si simplu. Eu cred totusi ca oamenii sunt din ce in ce mai reci si mai individualisti,din pacate….nu toti,dar fiecare dintre noi la un anumit moment poate intalni o persoana de genul acesta…
Mădălina
Faptul că a recunoscut e lipsit de orice efect pentru fata a cărei poza a fost publicată si preluată în mass media. Sa publici in mediul online o poza cu o persoană care nu ți-a dat acceptul si sa râzi de vestimentația ei nu e acelasi lucru cu a spune că ai fost nervoasă si tristă și nu ti-ai dat seama ce faci. Imi plac copiii extrem de mult, dar genul asta de atitudine al mamelor care au impresia ca toata lumea trebuie să le înțeleagă pe ele si probleme lor e absurd. Toti avem probleme. Iar exemplu pe care ea l-a dat copiilor ei e oribil, daca un om nu vrea sa te ajute, din diverse motive, nu-ti da dreptul sa te răzbuni pe el.
Luminita
Corect, exact asta am vrut sa subliniez si eu. Nu e deloc OK ce s-a intamplat si faptul ca ulterior si-a sters comentariile, asta dupa ce pozele cu fata aceea au circulat si inca circula peste tot pe net, este egal cu zero. Ca este mama si isi iubeste copilul este una, ca a facut asa ceva – cu totul alta. Repet, in alta tara era pasibila de a fi data in judecata si obligata la plata de daune serioase pentru asa ceva.
Si inca un lucru – sunt si eu mama, si mi se pare condamnabila atitudinea ei si din perspectiva asta: adica daca copilul meu vrea luna de pe cer maine, toata lumea trebuie sa faca asa ceva posibil? Ca e fata mea, e copil si o vrea? Really? Asta ne invatam copiii, asa ii pregatim pentru viata? No comment here.
Andreea
O sa fiu rea dar…pe bune acum? Frustrarile unei mame care a calatorit cu copilul de 1 an jumate peste mari si oceane… Bai da zici ca a obligat-o cineva sa supuna copilul atat de mic la un drum atat de obositor pentru un adult, daramite pentru un copil. Când a ales sa isi supuna copilul mic la un drum atat de lung trebuia sa se gandeasca si la consecințe, nu sa se lamenteze apoi ca nu au stat toti drepti in fata lor pentru ca aveau un copil mic cu ei. Si revolta mea nu e pentru ea neapărat, ci pentru toti parintii care procedeaza așa. Eu am calatorit cu 2 copii mici 5 ore cu avionul si mi s-a părut f obositor si totusi nu am asteptat compasiune de la alții, pana la urma calatoria a fost de placere, nu una necesara….
Cristiana
Foarte frumos…Insa vreau sa vin si eu ca o rautacioasa si sa zic ca uneori copiii nu pot primi tot ce isi doresc, pentru ca….asta e viata si din pacate nu prea exista buricul pamantului in viata reala. Eu nu am copii, dar ii iubesc pe ai altora si ii mai si vindec 🙂 Si incerc sa fiu draguta si deschisa mereu. Traiesc intr-o tara unde copiii se bucura de libertate maxima si indulgenta extrema, astfel ca ajung niste adulti foarte speciali 🙂 Dar asta e alta discutie…in fine, sa revin la micuta mea povestire. Eram dupa o garda, zombie, intr-un magazin de…pijamale 🙂 (nu ma intrebati, e o intreaga istorisire). In orice caz, asteptand la coada la cabina de proba am vazut o micuta blondina foarte vesela, maxim 5 anisori, care a tinut neaparat sa tot traga de rucsacelul meu, eu nu i-am zis nimic, pana la un moment dat cand l-a luat cu totul si a inceput sa sara pe el. Pac pac pac, pana m-am trezit eu mi-a stricat membrana stetoscopului (unul scumpicel de altfel)…Am zambit amar, ce sa fac, fetita continua sa traga de rucsac, iar mama ei mi-a atras tot mie atentia, zero scuze, zero imiparerauri. Cu alta ocazie am primit un pumn in ochi de la un baietel in metrou, just because, iar mama lui s-a facut ca ploua. Daca eu, Doamne fereste, as fi reactionat la fel, asa cum i se va intampla probabil bietului copil in viitor, cred ca s-ar fi prabusit cerul….Oportunitati de educatie ratate in opinia mea. Si cu acest nou lung comentariu vreau doar sa zic ca exista minim 2 versiuni pentru orice povestire si ca fiecare are un motiv clar pentru care actioneaza asa sau altfel. Si ca am toleranta maxima (pe cat se poate omeneste) fata de un pui de om, dar tinzand spre zero deja fata de parintii care uita ca sunt totusi adulti.
anasimaria
Eu ma bucur ca a existat acest moment in care o doamna v-a oferit, pentru o perioada de timp, o masina care l-a bucurat pe Tudor si te-a ajutat pe tine. Thank God ca se poate, dincolo de tot ce nu se poate.
mai
Prompterista aia Amalia Enache nu s-ia cerut scuze, din contra, a mai inventat o poveste penibila ca sa se scoata din rahatul in care singura s-a bagat. Si nu-i o problema ca s-a bagat ea in rahat, e o mare problema ca a bagat in rahat o fata nevinovata.
Nu mi se pare normal ca acum sa se fofileze stergand postarile, dupa ce raul deja a fost facut. E ca si cand faci o crima si apoi spui asta e. Nu tata, iti asumi, cu scuze, plata de daune si tot tacamul. Nu incerci sa fcai incidentul uitat sau mai rau dai vina pe victima.
Ce a facut ea se numeste denigrare, defaimare. Oribil.
Miruna
Nu putea edita poza după ce a fost postată. Facebook nu îți permite să editezi decât textul unui status deja publicat. Și-a dat seama că a greșit și a șters, și-a recunoscut greșeala și și-a cerut scuze. În ce fel nu și-a asumat povestea asta? Mi se pare că oricât și-ar asuma-o, lumea vrea să îi vada capul pe tavă, oamenii vor sânge pe pereți. Mi se pare că nici n-a trecut așa mult timp de la Evul Mediu încoace.
mai
Nu ti se pare normal sa plateasca pentru ceea ce a facut? Chiar e putin lucru ca i-a distrus imaginea fetei aleia? A devenit publica fara voia ei. Chiar ti se pare putin lucru? Nu mai incerca sa minimizezi ce a patit fata aia ca nu exista scuze.
Ce ev mediu? Sa plateasca daune morale ti se pare de ev mediu?
Oamenii sunt furiosi pentru ca se pun in postura acelei fete, putea fi oricare in locul ei, si trebuie sa vedem ca justitia misca ceva ca sa ne apere demnitatea de vedetute d-astea de 2 bani, care isi permit sa ne terfeleasca public doar pentru ca pot. Scuzele sunt bune, dar nu suficiente. Plata de despagubiri ar fi echitabila si ne-ar face si pe noi, oamenii “Evului Mediu”, mai increzatori in justitie. Justitie care nu se face decat la presiune publica, altfel se musamalizeaza.
Tu prin postarea asta incurajezi comportamenul marsav al Amaliilor Enache.
Update: am verificat profilul ei de fb. Nu si-a cerut scuze, de unde inventati chestia asta? Doar a sters postarile ca orice jigodie de om care se fofileaza, o da pe musamalizare.
Si a sters dupa mai bine de 12 ore. Daca ea chiar a pus poza needitata din greseala o stergea imediat.
mai
De ce mi-ai sters ultima parte de comentariu in care spuneam ca m-am uitat pe rofilul de fb al vedetutei AE si nu a postat nici o scuza.
Si am mai spus ca pozele needitate au stat acolo peste 12 ore, deci nu a postat needitate din greseala cum sustii.
Si mai spuneam ca AE este o jig..die care incearca prin stergerea postarilor sa musamalizeze. Acum publica.
Roxana D
mai, tu nu vezi o similitudine între atitudinea Amaliei Enache (pe care o condamni) și a ta în care îi spui autoarei blogului “acum publică”, de parcă ar fi neapărat obligată să publice ce scrii tu, indiferent de limbajul folosit? Poate Miruna are zero toleranță față de publicarea de comentarii cu jigniri. E dreptul ei, așa cum era dreptul femeii aceleia să nu îi dea ursulețul bebelușului. Blogul e un fel de casă a omului și tu ai intrat cu bocancii în ea, crezând că ți se cuvine ceva. O zi fără încrâncenare îți doresc!
mai
@ Roxana D. Nu, ma refeream la “Acum e publica”- povestea. Da, lipseste predicatul. Credeam ca se intelege.
Miruna
Si-a cerut scuze in postarea altcuiva, eu acolo am vazut.
Iar eu incurajez doar amabilitatea dintre oameni, nu am nicio treaba cu Amalia Enache. Chiar am citit de curand intr-o carte despre adultii care nu se pot juca cu copiii, fiindca sunt prea competitivi, care se coboara la mintea copiilor si mereu ii bat la joaca. Adultii astia nu sunt zdraveni la cap. Intotdeauna o sa am mai multe pretentii de la un adult decat de la un copil.
In rest, femeia a zis ca a gresit, basta. Nu eu am scris de Amalia Enache, eu am povestit o intamplare adevarata de acum cateva luni.
mai
In postarea 2, ca raspuns la postarea Anei Dobre (cred ca la aceea te referi), nu si-a cerut scuze, doar a denigrat si mai mult. Cerutul de scuze oricum se face in mod public, asa cum a facut si postarea aia denigratoare, nu prin alte parti.
Cata coincidenta ca ai scris despre asta cand subiectul Amalia Enache e cald. Situatii similare, aeroport, copil, jucaria altuia… E ca si cand ai lua apararea acelei mizerii.
Un fel de bate saua sa priceapa iapa.
Ce treaba are competitivitatea aici? Si despre asta, de ce-ar fi rau sa te pui la mintea lui si sa-l bati? Cunosc copil care nu stie sa piarda si … copiii cu care interactioneaza sunt la fel, si ies numai scandaluri.
Alt copil care nu suporta sa castige numai el, ca e inteligent si intelege ca te prefaci ca pierzi … in traducerea lui iti bati joc de el si nu-i oferi atentia pe care o vrea.
Chiar scrie asa in cartile alea? Ca nu vad aplicabilitatea practica.
Miruna
Am povestit in cateva randuri ce scrie, dar am sters, fiindca nu are rost. Nu o sa te conving de nimica. Ai prea mult antrenament.
Roxana
Din pacate ,asa e… oamenii sunt mai incarncenati decat Amalia. Parca abia asteptam sa punem pe cineva la zid.
Roxana
Si ma gandeam acum ca poate si domnisoara aceea era obosita dupa un zbor lung… poate ca nu avea chef sa fie amabila. Nu stim ce era in viata ei… fiecare dintre noi poate avea o zi proasta,dar asta nu inseamna ca altii au voie sa ne denigreze…
Miruna
Am gasit postarea in care spune ca stie ca a gresit, am facut print screen, o pot trimite cui se indoieste.
mai
Ala e reply-ul la postarea lui Ana Dobre, unde e si mai penibila (ca a sicanat-o cu ursuletul). Alea nu-s scuze, ci o incercare groteasca de a se scoate basma curata, dupa valul binemeritat de critici.
Deci NU si-a cerut scuze. Nu ca asta ar scuti-o de la plata de daune morale, dar ar fi indulcit un pic situatia.
Totusi, e surprinzator ca foarte multe mame au criticat-o – ca ele nu-si lasa copiii sa puna mana pe ceea ce nu le apartine si nu asteapta de la altii sa ii alinte. Ma asteptam sa apara armata de turbate, insa de data asta nu.
O alta chestiune e ca copilul a fost intelegator. Ma-sa e cea care a facut tantrum pe net. Jur, unii parinti au nevoie de psihiatru.
Roxana
Mie sincer,imi pare rau pentru ea…a facut un gest necugetat,iar acum popularitatea nu o ajuta,ci dimpotriva.
Am fost ieri la film cu fii’mea si am vazut filmul Minunea…nu stiu daca l-ati vazut,dar este vorba despre bullying in toate formele lui posibile…si am vazut o scena care mi s-a parut atat de prezenta in ziua de astazi… Este vorba despre un baietel care il chinuie pe un altul. Acesta suspendat,iar parintii sunt chemati la scoala….ce credeti?? mama ii ia apararea fiului,evident,ba mai mult considera ca la cati bani a investit in scoala,fiu’su are toate drepturile…
A scris cineva mai sus ..ca orice poveste are 2 fete…asa ca depinde si ce le aratam noi copiiilor nostri. Eu de multe ori ma abtin tocmai pentru a nu fi un exemplu negativ.
Eu pentru ca am deja copil destul de mare vad cumva altfel lucrurile… povestea asta cu ursuletul mi se pare un fleac si ma amuza cumva…Amalia povesteste pe FB cum se intoarcea ea din Brazilia(cand unii oameni poate nu au fost nici la mare) si cum o domnisoara o sicaneaza pe fetita de 2 ani…Mie mi s-a rupt sufletul cand fii’mea a venit acasa si a plans 2 zile ca nu a fost invitata la ziua nu stiu carui coleg,iar a doua zi ceilalti au venit la scoala si au povestit cum a fost si cum s-au plimbat ei cu limuzina….nu ca au povestit…s-au laudat tocmai in fata astora care nu au fost invitati!!! Mi-e groaza de momentul cand o sa sufere din dragoste!!!
Evelina G.
“Stați liniștită. Înțeleg perfect.” Mamele inteleg. Pentru ca mamele STIU ce e aia, STIU ce inseamna. Insa unele mame si uita! (am scris UNELE, caut cat pot sa nu cad in pacatul generalizarii). Uita ca nu toata lumea are copii, deci nu toti stiu ce inseamna si ce e aia; uita ca nu tuturor le plac copiii, nu toti stiu sa relationeze sau nu toti au chef IN MOMENTUL ALA sa relationeze cu un copil, nu tuturor ne face placere sa cedam cu usurinta altcuiva, fie el copil sau adult, bunuri personale temporar sau total. Iar o alta categorie de mame nu sunt cele care uita ci cele care stiu f bine ce fac, cele care au pretentii nefondate, cele a caror educatie scartaie atat de rau incat in mod evident nu mai poti spera ca au ce transmite propriului copil. Cu un ipochimen de-asta am avut si eu de -a face intr-un episod pe care , pare-mi-se l-am mai povestit si cu alta ocazie dar il voi relua: sunt solista unei trupe si la un eveniment a patruns la noi in zona instrumentelor o copila (mare 5-6 ani, nu toddler!) care a inceput sa ne deranjeze vizibil. Practic, alerga ca bezmetica pe scena, batea in tobe, clape, etc. Asta in timp ce noi incercam sa cantam deci va dati seama. Am cautat cu privirea pe cineva prin sala, sperand ca o avea vreun insotitor care sa vina s-o ia de-acolo, insa cum nu se sesiza nimeni, am oprit muzica si am anuntat la microfon rugamintea de a fi lasati sa ne facem treaba. A aparut o mamita ofuscata care a incercat s-o ia starnind un scandal cu urlete, tipete, tot tacamul. Am luat pauza, deja fierbeam de draci, nu mai puteam canta oricum, si ma trezesc ca vine la mine dsoara Goe sa-mi ceara microfonul. NU I L-AM DAT!! Daca ma-sa ar fi fi fost Amalia Enache, probabil acum eram pe prima pagina in Cancan! Insa ma-sa oricum nu era departe de Amalia Enache, fiindca imi zice ca ar fi bine sa-i dau putin microfonul fiindca e moarta fii-sa dupa microfoane, ii plac mult! Poftim?? Sa il dau sa faca ce? Baa, si cum ma tinea aia de vorba incercand sa ma convinga sa il dau fii-si, ce sa vezi, aia mica il luase deja de pe stativ si dadea cu el de pamant pe ringul de dans! Mi-a inghetat sangele in vene, cred ca nu mai respiram! Poate nu sunteti in domeniu si nu aveti idee cat costa un microfon modelul ala. Va zic atat: MULT! Fiind de o inalta calitate, am avut marele noroc ca a rezistat socului. Microfonul, nu si nervii mei!
Revenind la subiect, sunt total de acord cu postarile lui @mai. Fiecare cuvant, virgula, fiecare punct! Tot citind la fiecare pas ca regreta si si-a cerut scuze, am rupt net-ul in doua cautand unde si-a cerut tanti asta scuzele. Negasind nimic relevant, ma gandeam ca o fi inceput stirile de la ora 7 cu scuzele de rigoare dupa care si-o fi continuand programul:)) Tot sfantul FB m-a lamurit: cica intr-o alta postare ca raspuns la nu stiu ce postare, apare firav in josul paginii cuvantul “iertare” (na, ca am facut si versuri:)). Ma rog, daca alea-s scuze..
Mai adug doar faptul ca nu ma intereseaza ca venea de peste mari si tari si era obosita, atata vreme cat se intorcea dintr-o VACANTA!! Daca s-ar fi dus in Brazilia sa-l mai vada pe ta-su o data-n viata, as fi avut toata compasiunea pentru oboseala ei. Dar atata vreme cat supui copilul de nici 2 ani la o calatorie care nu e neaparat necesara..a nu se intelege ca sustin ca daca faci copii tre sa stai in casa. Nu, poti merge si-n Patagonia si dincolo de ea! Dar asuma-ti tot ce presupune o astfel de calatorie.
Ok, concluzia e asta: pot intelege ca s-a simtit naspa, toti cedam, toti gresim. Putea sa-si verse of-ul cuiva, putea chiar si pe FB, dar FARA POZE si fara mizeria din postarea initiala, aia cu “o fac io vedeta daca asta vrea!” Bun, hai sa zicem ca ai comis-o. Vii PE ACELASI FACEBOOK pe care ai mancat rahatul cu o zi inainte iti prezinti scuze publice si adevarate. Daca ai o farama de caracter. Daca nu, asta e, pana la urma e loc pt toti sub soare.
morbo
Doua proaste și un copil. Atâta tot. Nu am citit nici un comentariu, dar a trebuit să dau scroll serios. Jesus wept, vorba englezilor.
xyz
Unul din cele mai bune comentarii la acest “articol”.
Alexandra
Imi dau si eu cu parerea despre ce am citit prin comentarii. Cred ca daca Amaliei ii parea rau,adica chiar simtea cu adevarat ca a gresit si ca sunt necesare niste scuze,ar fi postat ea,de bunavoie pe contul ei ca sa clarifice toata situatia asta neplacuta care s-a creat in urma primei postari.Si in al doilea rand e de inteles ca era obosita pe aeroport si ca nervii nu-i stateau tocmai la locul lor,chiar daca venea din vacanta,ca de,oboseala e tot oboseala oricum ar fi,DAR,a postat pozele alea chiar atunci fix in momentul ala cand erau cu totii obositi si cu nervii la pamant sau a ajuns acasa s-a odihnit,a avut timp sa se gandeasca mai bine la ce s-a intamplat,la cine si cum a gresit si a hotarat totusi sa scrie despre evenimentul ala facand publice si pozele tipei,asa ca sa o arate cu degetul?
Nu pot sa inteleg de ce i-a facut poze?De ce i-as face poze unui strain pe care nu l-am mai intalnit pana atunci si probabil ca nu il voi mai intalni?Ce interes sa am in asta?De ce i-as face poze fara sa-si dea acordul ?A fost totul premeditat sau ce?Chiar a vrut sa o faca de ras doar pentru ca a refuzat sa imparta o jucarie?Daca domnisoara in cauza merita sa fie aratata cu degetul pentru atat,nu pot sa imi dau seama ce s-ar intampla in alte cazuri…Asta mi s-a parut foarte urat!
Timeea
Până ce fetițele mele au învățat sa ceară voie pentru a folosi jucăria altcuiva, am făcut-o eu pentru ele. Am primit de multe ori răspuns negativ și mi s-a părut perfect normal chiar dacă mi-am luat copilul urlând de lângă ea. De cum au învățat sa vorbească, nu am mai intervenit deloc. Știau ca nu este nu, fără supărare. Într-o zi Luana noastră a venit de la școală și m-a întrebat dacă își poate da cerceii de aur unei colege care nu are și am fost instant de acord cu condiția sa își asume decizia, sa o facă cu bucurie și deschidere și fără urma de îndoială. Minunat articolul tău și cred ca toate mămicile ne-am aflat în situația ta dar atât de repede trece aceasta perioada și ne trezim cu un copil de 10 ani frustrat ca viata exterioara familiei nu îl va plasa pe primul loc, nu ii va oferi tot ce își dorește și va primi mulți de NU in față. Te îmbrățișez cu mult drag, Miruna!
Cristina
Sar si eu cu o poveste similara oarecum cu a ta, Miruna. Si eu sunt recunoscatoare unei straine care mi-a calmat copilul de un an si sapte luni care a facut un tantrum incredibil in timpul unei decolari. Toti cu centurile puse, fara posibilitatea de a ne misca, si copilul in bratele meu lesinand de plans isteric. Eu in pragul unui infarct:). Cu cea mai mare naturalete i-a dat telefonul ei foarte scump si auriu pe post de jucarie:). Practic ne-a salvat, cred ca altfel ceilalti pasageri ne-ar fi aruncat pe fereastra, sau a mea ar fi lesinat de plans. Dar ce a facut Amalia Enache e reactie de vedeta rasfatata.
Miruna
Sau de mama ranita.
Super gestul vecinei tale de zbor.
Cristina
Da, ai dreptate, poate ar trebui sa fim mai toleranti de ambele parti. Si da, copilul s-a jucat cu telefonul si l-a intors cateva minute pe toate partile, dupa care l-a dat inapoi fara (alte) crize . Poate ca se putea gasi o rezolvare similara si aici.