Copilul nostru, nu copilul meu. Copilul NOSTRU.

copilul nostru miruna ioani

Prima dată, mi-a atras el atenția:

-Știi, tu tot zici ”copilul meu”. E al nostru, să știi.

Plus că e destul de evident, ”Copilul” e leit taică-său. Dacă vezi poze de când era mic, poți să juri că e doar copilul lui.

Nu știu de ce tot zic așa. Băiatul meu, bebelușul meu, Broscuțul meu. Puiul meu, iubitul meu, Tot. Al. Meu. Zici că am pus monopol pe acest om mic care a crescut în mine. Zici că nu mi-au mai trecut hormonii de nebunie după ce l-am și scos de acolo. Îl simt atât de mult al meu, încât îmi e greu să accept că e și al altcuiva.

Nu mă interesează cu cine seamănă pe dinafară. Plus, ne place de taică-său. Adică, dintre toți oamenii din lume, ce bine că seamănă cu el! 🙂 Și fiindcă tot m-ați întrebat, de la mine are parietalele. Colțurile capului. Un fel de pătrate, dacă te uiți bine. Sunt mândră de parietalele mele dezvoltate de zici că au făcut haltere în tinerețe. I le-aș fi dat moștenire și dacă m-ai fi întrebat. Aș fi preferat să am țîțe mari, în schimb, dar, vezi, am lipsit la împărțirea cupelor D pe pământ. Și, oricum, pe astea ar fi fost ciudat să i le transmit copilului prin gene. E băiat, dacă ați uitat.

A doua oară, mi-a atras atenția, printre alții, și Cristina:

-Știi că tot spui ”copilul meu”. Niciodată nu spui ”al nostru”.

Ei, asta-i bună, acum facem analiza pe text?! :)) Doar că eu știam deja.

Oare fiindcă e cu mine non-stop, fiindcă eu îi știu gândurile dinainte să le spună, fiindcă îl simt cu 2 secunde înainte de-a se trezi, înainte de-a plânge, ca aplicația aia cu alertă de cutremur, oare din toate aceste motive simt că am vreun drept să spun asta despre el? Unde e principiul ăla cu ”copilul nu îmi aparține, eu sunt doar ghidul său prin viață, rolul meu e să îi dau iubire și aripi, cum îi dai unei flori apă și lumină. Rolul meu nu e să-l posed.” Auleu, oare îmi posed copilul?

Adevărul e că îl pup mult. Și când zic mult, imaginați-vă muuuult. Îl pup când se trezește (mă ajută pe mine să-mi amintesc cât îl iubesc și să nu mă enervez), îi pup piciorușele când îl schimb, îi pup mânuțele când le prind, îi pup fălcuțele când e îmbufnat, îi ronțăi tălpile când e dezbrăcat. Îl pup mult, de fapt, mult mai mult decât atât și tot l-aș pupa încă mai mult. Uneori îl pup și când doarme, nu știu dacă mai riscă cineva în asemenea hal. Îl pup încet, desigur, doar pe inspir, cât să-i simt mirosul de bebeluș și căldura curată, nu să-l deranjez cu expirul meu de om mare. Încă mă simt norocoasă că îl pot lua acasă, de fiecare dată când plecăm de undeva. Încă îmi place să-i așez hăinuțele mici în dulap, să le admir pe sfoară, mă topesc de drag când îi văd câte un lucrușor unde n-ar avea ce căuta. Zilele trecute am plecat de-acasă și am găsit un lego de-al lui la mine-n buzunar. Practic, îmi place atât de mult că eu sunt mama lui și că pot să îl pup cât vreau. Până mă mai lasă…

Și nu cred că e o greșeală să spun că e al meu, fiindcă nu e vreo minciună. E la fel de mult al meu cum e și al lui. Știu că e al nostru și sunt cea mai fericită că-i așa. Copilul meu, copilul meu, na! 😜

foto Pixabay.com

Articolul anterior

De ce unele tratamente de canal costă 200 și altele 900 lei?

Articolul următor

O întâmplare cu un copil mic, o străină și-o jucărie, în aeroport

42 Comentarii

  1. Ce bine ai descris sentimentul de mama! Uneori ma simt atat de coplesita de recunostinta ca sunt ai mei incat parca nici nu meritam eu un asa mare dar… Sa iti/va traiasca si sa fiti fericiti!

  2. Luminita

    Eu inca-l mai pup (apropo, tot Tudor!) desi are 10 ani jumate! Tin minte ca avea vreo 6-7 zile cand a venit doctorita de familie acasa sa-l vada si mama a intrebat-o daca avem voie sa pupam copilul (venise in familia noastra dupa muuuulti ani de asteptare si ni se parea coborat cu harzobul din cer!). Doamna a zambit frumos si a zis: “Pupati-l, doamna, cel mai bun lucru din lume pentru el e sa-l pupati si sa-l iubiti cat puteti de mult”. Si noi nu iesim din cuvantul doamnei doctor

    • Ăsta e bun titlu de articol: Pupați-vă, doamnă, copilul :)))

      • Dana Cruceanu

        Mie mi-a spus duamna doctor de familie la prima vizita acasa, imediat dupa ce am iesit din maternitate, sa nu il mai pup pe fata si pe maini si ca ” bebelusii se pupa doar pe fund si pe picioare”, am incheiat citatul. 😂

  3. Rox

    Frumos ai descris toate întâmplările și tot ce simți când vine vorba de băiatul tău. Așa pățesc și eu, mă exprim la singular, involuntar de cele mai multe ori. Tati petrece foarte puțin timp cu noi și mă setez așa fără să vreau. Dar se știe că nu e doar al meu. Nu s-a inventat vreo metodă să iasă bebe din ovul nefecundat. Să fiți voi sănatoși, exprimarea prea puțin contează!

    • Măi, nu știu, soțul meu nu prea zice ”copilul meu”, cred că aș sări să-l corectez repede 🙂
      Sunt așa într-o fază, în care parcă îl pup contra cronometru. Mi-e să nu mă trezesc că are 14 ani și nu l-am pupat destul.

  4. Claudia Macovei

    Si eu tot zic “copilul meu” (si la noi e caz de bebe leit taica-su), nu cred ca o sa pot corecta asta prea curand😂Iar cu pupaceala, cum sa ne saturam noi de pupat falcutele micute, picioruse pufoase si manute care ne tot mangaie? Pupicul dat cand doarme nu e deloc cu risc, ba chiar imi place ca uneori ma simte si se cocoloseste la pieptul meu…Sunt unele dintre cele mai dulci amintiri pe care le avem din perioada lor de bebelusi :).

    • Deci, am stabilit: ar fi trebuit să avem mai mult decât o singură gură. Să putem pupa mai mult pe unitate de timp.

      • Claudia Macovei

        Daaaa, l-as acoperi tot cu pupici 😚😚😚😚😚😚 S-a invatat piticul meu cu pupici si cand iesim la plimbare (in SSC), intinde capsorul sa imi ceara pup inainte sa adoarma😍

  5. Gabi

    Cred că ar trebui,neapărat,sa mai faci un copil…..copiii
    care au frați cresc mai “sănătoși” emoțional și părinții lor la fel.

  6. 883

    Pupat cand doarme? Categoric da! E cel mai dulce lucru cu care se poate termina o zi (fie ea oricât de obositoare)…
    Iar legat de subiectul principal, e copilul nostru, fără să acord atenție expresiei…așa îmi vine…..e toată fetița lui tata, dar nu cred că are relevanță 🙂 și da, milioane de pupici pe zi, că doar altceva nu avem de făcut 😉

  7. Bunica cu bundita

    Offffff …pupați cât se poate de muuuuuult!Acum …….ca in curând o sa zică”hai ,tu mamii”și o sa fie cu portia!Ce dor îmi e de pupatul “la liber”!!!!!!!!!!!!!!

  8. Gabriela

    Și al meu e tot “copilul meu”! Cu pupăcelile suntem la zi, câteodată cere chiar el: mami ne iubirim un pic? Se poate refuza așa ceva?

  9. La noi sunt copiii noștri, dar devin ”fii-ta” și ”fii-tu” de fiecare dată când fac câte o trăznaie :)))) Am observat amândoi că fiecare dintre noi avem formularea asta de fiecare dată când piticii fac câte o nefăcută.

    • Dada :)) al nostru e prea mic probabil sa faca prostii, dar stiu din proprie experienta. Cand faceam o prostie: esti ca taica-tau. Esti toata muma-ta 😌

  10. oana harabagiu

    Și eu îl pup în somn! Mă uit ca toanta la el și mă minunez de ce-am fost în stare să fac și poc, mai dau un pup :). Pe urmă spun că mă duc să mă culc și mă întorc și mai bag un pup. Noroc că nu se trezește nici dacă tai lemne lângă el :)))))
    Legat de copilul cui e,… hmmmm, seamănă cu taică-meu și taică-său s-a cărat din peisaj de ceva timp, așa că e al meu 😛

  11. Cristina

    Așa zic și eu, doar eu l-am purtat 9 luni. E al meu! 🙈
    Și când îmi spune cineva ca nu seamănă cu mine, seamănă cu tatăl, atunci se aude “nu! E doar al meu!”
    Și știi ce? Cred ca e și normal sa zicem așa. Pt mine Alex este copilul perfect! In fiecare zi îl iubesc mai mult și mai mult de uneori simt ca o sa explodez de atâta iubire și asta nu o pot compara cu nimic pe lume. El e perfectul meu! Și de aici și pupatul asta continuu, nu ma pot opri. As vrea un aparat de numărat pupici sa văd și eu la sf zilei câți s-au adunat. Mulți! Dar câți? 🙈🙃 și totuși parca mai fur unul 🙂Pana și noaptea când ma trezesc îl pup. Asta e! Doar e al meu! 🙂🙃
    Va pup

  12. Lorraine

    Tare multa dreptate ai! Acum vreo săptămână o prietenă care are doi băieți in facultate, se uita luuuung la mine în timp ce imi pupaceam de zor piticul de un an si 5 luni. Nu se stia care era mai încântat, el sau eu. 😀 Si mi-a zis ea asa, privindu-ne cu nostalgie : “Pupă-l draga mea, cât poti de mult, cât mai poti! Ca si eu i-as pupa acum pe ai mei de nu-i adevărat, dar nu mai pot, ca sunt cât uşa de mari!” Si aoleu, câtă dreptate are. Asa ca profit la maximum, il pup de i se ia vopseaua, drept pentru care primul lui cuvânt după ce deschide ochii e “pu-pu!”. Si imediat vine si mă stampilează. Cum, cum să nu te topeşti?

  13. Nicola

    Dar ce faci atunci cand mama soacra ii spune copilului tau (7 luni) tot timpul “puiul meu”?!? Mooooor cand o aud 😡

  14. Violeta

    Mie mi se pare normal sa zicem “copilul meu”. E biologia care “lucreaza”. Desigur ca e al amandurora. Dar noi, femeile, il simtim mai aproape: e rupt din noi. Cred sincer ca barbatii simt diferit. E logic. Sunt chestii pe care ei nu au cum sa le priceapa. Important e ca minunea asta numita Copil sa fie sanatos si fericit. Si eu o sa-l pup pe al meu pana mor si dincolo….desi are acusi 24. Nu conteaza. E si al lui taica-su, dar parca tot mai mult e al meu (sic). Numai bine.

  15. Roxana

    Si eu zic ca e a mea desi seamana perfect cu tatal ei. De pupat nu mai spun… mereu ii spun ca e cea mai pupata fetita din lume. Si ea ne pupa de cand era mica din proprie initiativa. Acum ne cere “imbratisare de cuib “. Vine si se aseaza la noi in brate, cat e de mare, si sta cuibarita la pupat. O iubim enorm! Chiar imi spunea sotul meu :”nu stiu ce am facut,dar ceva am facut bine”. Avem o minune de copil!!

  16. Doamne, ai scris atât de frumos! ✨
    Cred ca asa spunem toate: “copilul meu/ copiii mei”, deși “al nostru/ai noștri” e cel potrivit. Contează ca noi sa ne iubim copiii fără a-i sufoca. Sa-i sărutăm si sa-i îmbrățișăm ori de câte ori simțim asta pentru ca lor le place. Mai târziu adora sa fie sărutați si îmbrățișați, dar nu in public. Eu si acum îmi privesc fetele cum dorm si le sarut încet pe frunte, pentru a nu le trezi. Sentimentele mele “cresc” cu copiii 😄. Le iubesc mult si mai mult.. si nu ma satur de asta.
    Frumos articol ai scris, Miruna! Este o plăcere sa-ți citesc blogul, deși nu comentez mereu.
    🤗🖐🏻

  17. Ce frumos ai scris! Cred că multe mame fac la fel. Și cu “copilul meu” și cu pupatul toată ziua – asta până sunt încă mici și ne dau voie. :).

  18. Gabriela F

    Înainte să fiu gravida a spus cineva că dacă ai baiat care seamănă cu tatăl….contrar așteptărilor de a semana cu mama…înseamnă că soția își iubeste enorm sotul ☺…și e nora și nevasta de preot.
    E al meu și mor de nervi când îl pupa altcineva. Îs sălbatică. Că o leoaica ursoaica ce vrei tu. Pe soacra.mea îmi vine e sa nu știu ce să îi fac…cu mama nu am nici o problema…da soacra mea scoate din pepeni. Știu de la ce mi se trage și as vrea atât de mult sa îmi trece. Da nu pot. E al meu…cel mult al nostru câteodată 😅știu că nu e bine pt atașamentul lui…sper sa nu mă simtă și să mă tratez…

  19. I feel ya, sista’!

  20. pupati si dragalitzi cat se poate 🙂
    Fiica mea a inceput sa zica si nu. Dar cand e obosita sau suparata tot in brate sta la alintat. Mereu ma gandesc ca poate e ultima data…

  21. Loredana

    Super,nu sunt singura!imi vine sa il pup toata ziua.
    E al nostru dar pt fiecare baietelul meu.cand il admiram sau laudam,e al nostru.
    Felicitari pt blog!il urm zilnic!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 217 queries in 0.449 s