Am recitit povestea ”Motanul încălțat” și m-am cutremurat când am văzut ce scrie acolo. Pe scurt, e vorba despre cum motanul reușește prin diverse viclenii și minciuni să-l păcălească pe rege că stăpânul său este un mare boier, cu bogății și pământuri, doar ca să-l aducă la palat, unde să o facă pe fiica regelui să se îndrăgostească de el. E parcă o poveste despre cum să pari ceea ce nu ești, cum scopul scuză mijloacele și șpăgile rezolvă tot, cam fix acele lucruri pe care nu vrem să le învețe copiii noștri. Sau să le învețe, dar la AȘA NU.
Am evitat să-i citesc această poveste fiului meu, din toate motivele de mai sus. Până am citit explicația în cartea ”Psihanaliza Basmelor”, Bruno Bettelheim. (O carte fascinantă, deși nu o carte ușoară, vă avertizez.)
Zice așa: există anumite basme amorale, adică povești moralizatoare, așa cum e Motanul Încălțat. Aici personajele nu sunt construite clasic: fie bune, fie rele, poveștile astea nu sunt despre victoria binelui asupra răului, cum se întâmplă în basmele clasice. (unde o persoană este fie rea, fie bună, o soră e fie harnică și cuminte, celelalte ticăloase și leneșe, o soră e frumoasă, celelalte urâte etc ) Ce mi-a plăcut foarte mult este felul în care autorul explică despre cum mesajul basmului se transmite prin faptul nu că ar înțelege copilul conceptul de bun/rău, ci fiindcă îi place de prinț. Sau de prințesă. Se identifică practic cu aceste personaje, de care se simte atras.
Cu cât un personaj este mai simplu și mai direct, cu atât îi este mai simplu copilului să se identifice cu acesta și să le deteste pe cele negative. Copilul se regăsește în eroul pozitiv nu grație bunătății lui, ci condiției eroului care emană o atracție pozitivă profundă asupra lui. Întrebarea pe care și-o pune un copil nu este ”Vreau să fiu un om bun?” ci ”Ca cine aș vrea să fiu”?
Ce mult mi-a plăcut asta! Ca-n viață! De asta avem nevoie noi înșine de exemple bune în viața noastră, de asta e atât de important liceul la care mergi. Pentru oamenii cu care te înconjori. Ei sunt modelele tale, modelele copilului tău.
În schimb, basmele amorale nu recurg la această polarizare. Personajele nu sunt nici bune, nici rele ori sunt și bune, și rele. Rolul lor este unul complementar basmelor clasice și secundar acestora. Fiți atenți de ce: Fiindcă îi oferă copilului speranța că până și cel mai slab poate reuși în viață.
De asta, e important ca aceste povești să fie prezentate mai târziu, după ce copilul știe foarte clar ce e bine și ce e rău, după ce poate înțelege că personajele, la fel ca oamenii, sunt mai complexe, că nimeni nu e numai ceva. Ci mai multe lucruri.
Aceste povești (cum e și Jack și vrejul de fasole) nu se bazează pe moralitate, ci mai degrabă să asigure copilul că pentru fiecare individ există o șansă la succes în viață. Altfel, el se poate întreba la un moment dat, la ce-ți folosește să fii bun, dacă nu poți face nimic cu asta?
Iar o altă temă importantă este aceea dacă individul ”înfruntă viața crezând că poate face față tuturor dificultăților sau, dimpotrivă, așteptându-se să fie mereu învins.”
Cartea ”Psihanaliza Basmelor” poate fi găsită aici. Și dacă vă place, să vă mai povestesc ce tot citesc?
Gabriela F.
Înainte de bebe nu conta numărul de pagini…acum analiza asta a basmelor mi se pare tare groasa 😅…dar tre să îl citesc…că să mă dumiresc. Noi citim de vreo 3 luni alternativ motanul incaltat, alba că zăpada, Hansel și Gretel, Pinocchio și frumoasă si bestia. Sunt poveștile pe scurt, pe carton…le molfăie și le citim…
Și daaaa mai poveste ce citesti 😃îmi place!
Miruna
Are vreo 5 kg așa :)) abia am dat gata prima sută de grame :p
Zina7
Ce tare ! ZIci ca-mi citwati gandurile .Chiar aseară i-am citit fetiței mele Motanul încălțat. Ea nu prea are răbdare să asculte povesti si vorbeste mereu.peste mine dar aseară o zis sotul ca ar trebui sa începem să citim asa ca poate candva o sa fie si ea interesată si o sa si asculte. Si chiar ziceam ca ce ar trebui sa învețe copii din povestea asta că ” scopul scuză mijloacele” ?🤔
Miruna
Deci, iată răspunsul 🙂 Cred că e prea mică fetița ta deocamdată. Asta e concluzia specialistului, cel puțin.
Ionescu Diana
Mie imi placea tare de motan. Mi se parea foarte istet de-si dadea el seama pe fiecare in parte cu ce sa pacaleasca. That’s people skills.
Si-mi mai placea si ideea ca nu esti singur in viata. Chiar si atunci cand tu esti sarac si debusolat, e un prieten care nu te lasa la greu, in speta motanul.
In orice caz, abia astept sa vad ce analize mai citesti 🙂
Miruna
hahah, no pressure 😀
mihaela
Stiu si eu? Nu se exagereaza poate un pic cu trendul “nu e kosher sa citim basme clasice”? Intreb pentru ca eu nu cred ca un copil intelege toate aspectele povestii si nu o invarte in toate felurile. Gen, bunicuta trebuia sa se trateze singura acasa ca spitalul se inchisese din lipsa de fonduri si medici, Scufita a plecat la ea, desi legea nu ii permitea sa mearga neinsotita, iar lupul nu stiu din ce motiv nu apartinea unei haite asa cum spun cei de pe Discovery ca ar trebui.
Miruna
looooooooool :))
păi, ideea e să nu îi citești basmul ca pe o poezie. Diferența, în cazul ăsta, între părinte și un televizor nu e foarte mare. Input-ul copilului e la fel de zero tăiat. Așa că, atunci când citim povești, știm că e bine să implicăm copilul. Îi punem întrebări despre personaje, îi dăm detalii despre una-alta, vedem ce crede el, cum i se pare lui etc.
Încă nu am ajuns la faza aia, dar cred că mi-ar plăcea și ar fi mișto să ”comentăm” basmele așa. Iar dacă mă întreabă despre motan, eu nu aș fi știut singură să îi dau explicația din carte. Serios acum.
Gabriela
Pfff, mie mi se părea că nu e ok să-i citesc basmele și poveștile exact ca în carte, adică Capra cu trei iezi o știe trunchiată rău, nici vorbă de capete in geam, de lup căzut in foc. De zmei nici nu mai zic, nu a auzit de ei.
Ia mai zi-ne ce citești!
Miruna
absolut 🙂
Nicu
“Absolut” ăsta e de băut, nu de citit, parcă … 🙂
Corina
ma gandisem dinainte ca explicatia si morala acestei povesti este faptul ca oricine oricat de sarac ar fi poate reusi in viata. De mai mult de 1an citim in fiecare seara si desi i-am citit multe alte povesti, basmele clasice raman printre preferate. Asa ca i-am explicat cat de mult am putut ca multe lucruri se intampla doar in povesti nu si in realitate si discutam despre actine/ personaje
Miruna
Da, e f bine asa 🙂
Ingrid
Eu ii citesc micuței mele in fiecare seara si este foarte incantata de orice poveste, clasica au ba. Ea îmi aduce cărțile si, chiar daca am depășit ora de culcare, călătorim puțin si-n lumea cartilor.
Mi-ar plăcea sa știe ce sa aleagă din toate si sa fie o prietena a cartilor tot mereu 😊✨.
Miruna
Va fi, sunt sigura.
morbo
Lasă că-i bine sa fie cu șmecherii și violența. Afli cum sta treaba la unii. De altundeva vin apucăturile astea. Mie îmi plăceau poveștile astea și n-aș fi rănit o musca, vorba aia.
Miruna
De unde vin smecheriile?
morbo
De la oamenii reali
Anturajul (inclusiv părinții și alții din familie)
maddy
voi cand erati copii si citeati (sau vi se citeau) basmele clasice, cum le`ati interpretat? pun pariu ca nu ca acum, ca vai, lupul din Scufita Rosie era o bestie violenta, ca regina rea din Alba ca Zapada era sadica si cruda, ca Barba Albastra era un criminal in serie, etc.
eu le luam ca atare si ce tin minte din Motanul Incaltat era ca avea niste cizme rosii care ieseau in evidenta si era un personaj descurcaret.
nu va mai stresati in mod deosebit pe tema asta pentru ca un copil nu gandeste ca un adult si nici nu intelege o poveste cum o intelegem noi. cititi povestile asa cum sunt.
Miruna
Si eu ca tine. Nu imi amintesc sa imi fi explicat nimeni vreo interpetare, dar asta nu inseamna ca a fost bine asa sau ca eu nu pot face si mai bine pentru copilul meu.
o femeie
in copilaria mea imi era mila de unele personaje si evident ca tineam cu copiii.
In rest noi am ajuns la nivelul cand nu mai stiu nicio poveste noua. Asa ca am inceput sa compunem amandoua: fata alege un personaj, eu o descriere (coada asa de lunga) fata o actiune, eu cu inca un personaj etc. si iese cu rasete in hohote si a fugit somnul :)))
Roxana
Si eu cred ca me stresam prea mult! Dar cu siguranta noi am fost altfel… copiii din ziua de azi par mult mai sensibili. De exemplu fetei mele nu ii plac povestile clasice cu printese. Si asta pentru ca toate au mame vitrege. Eu I-am explicat ca sunt basme, ca e fictiune ,dar tot nu e impacata cu gandul… Ei ii plac mult povesti cu animale…
Ce mi se pare mie este ca totul se deruleaza mult prea repede. Cred ca le cititm lucruri pentru care nu sunt inca pregatiti.
Irina a citit Matilda si mi-a spus :” ce parinti groaznici avea Matilda” . Apoi am cautat filmul si fiind o comedie, s-a distrat putin..
Jual
“Basmele stimulează imaginația celor mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, anxietățile și aspirațiile, sugerându-le rezolvări pentru problemele cu care se luptă mintea unui copil: teama de a fi abandonat de părinți, rivalitățile între frați, sexualitatea adultă, violența, invidia, teama de moarte. Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale.” Sexualitatea adulta?!!! Serios? O fi vorba despre “1001 nopti”, nu despre “Alba-ca-Zapada”. Ce copil cu mintea intreaga se gindeste la asa ceva? Sau ce parinte ii atrage atentia?
In afara sa ma faca sa pling in hohote nu vad ce alt avantaj am avut sa citesc “Fetita cu chibrituri”. Pe FB se face misto la greu de “Frumoasa din padurea adormita”, cum adica sa se apropie printul si s-o pupe fara consimtamintul fetei?!
Basmele lui Perault, Grimm, Andersen sint pt copii ceea ce ar fi “Descrierea Moldovei” pentru un adult (ca au fost scrise aproximativ in aceeasi perioada) vreau sa-l cunosc si eu pe ala care citeste asa ceva de buna voie.
Exista astazi carti pentru copii mult mai utile, de exemplu cele din seria “T’choupi”, un ursulet care merge la gradinita, isi face prieteni sau e respins, invata sa imparta o prajitura ori o jucarie, ii este frica noaptea, se invata cu sosirea in familie a unei surioare, pleaca in vacanta, etc.
morbo
Normal că am citit de buna voie Andersen și Grimm . Erau așa mai sinistre și mă atrăgeau. Nu pt toți e la fel.
maddy
da! si eu citeam Andersen si fratii Grimm (prin cursul primar) tocmai pentru ca erau macabre si imi placea treaba asta.
Zita
Pentru mine T’choupi are lectia moralizatoare si cam atat, bine-inteles ca sunt f utile pentru a raspunde unor situatii imediate din viata copilului mic iar limbajul este simplu de inteles si replicat in lb fr. Citind ce s-a comentat, trag concluzia ca fiecare vede ce vrea in basme asa ca poate copiii nostri vor avea o cu totul alta interpretare decat noi. In privinta motanului, interpretarea mea este ca imaginatia e cea mai mare bogatie a omului chiar daca ne spune un motan. Ingeniozitatea si felul creativ de a rezolva situatii dificile, cred ca face ca acest basm sa fie oarecum singular sau poate in genul acesta ar mai fi Pacala, la fel de creativ si cu descurcaret.
Zita
Asa, mai zic una si ma duc: tin minte ca mie mi-a placut f mult povestea cu groaza din fratii grimm, era altfel decat toate celelalte, nu inteleg de ce se oripileaza toata lumea acum…iar la gradi aveam pictat pe peretele din fata patuturilor povestea caprei cu trei iezi cu casuta lor si cele 3 capete in geam😵 si nu am fost deloc impresionata pentru ca aia era povestea, chiar banal.
Mariana
Intrebare , cu scuzele de rigoare pentru … poate , excesiva-mi curiozitate : mama dumitale sau bunica dumitale , ce fel de povesti , ce gen de basme iti spunea sau citea , pe vremea cand dumneata aveai varsta pe care o are azi fiul dumitale ? Poti da un exemplu in acest sens ?