1. Presiunea, deadline-ul, oboseala. Unii n-au cumpărat cadouri pentru toată lumea, alții le-au cumpărat pe cele greșite, n-aveți timp să le împachetați, vine Crăciunul și nu vă găsește acasă, că voi sunteți în piață, colindați cei mai frumoși cartofi pe care nu i-a vrut nimeni altcineva. Intrați în Ajun dușați pe fugă, cu doar o mână de unghii făcute, nu găsiți prelungitorul ăla scurt, bradul parcă nu stă drept în casă, e un fiasco de nici moșului nu-i mai vine să se arate, tot ce le vine tuturor e să plece…cu sorcova vesela, metaforic vorbind. E greu, nimeni n-a zis că sărbătorile-s ușoare.
2. 24 de ore cu oameni cu care nu ți-ai mai petrecut tot timpul de mult timp. Aici pot spune că îmi amintesc multe dintre concediile noastre din copilărie, că debutau precis cu o ceartă de-a alor mei. Până m-am relaxat, am crescut și mi-am dat seama că e absolut normal ca niște oameni care, de obicei, petrec maximum câteva ore pe zi unii cu alții (în cele mai optimiste dintre scenarii), acum sunt brusc puși laolaltă timp de… tot timpul. E greu să fii perfect tot timpul. Ai nevoie de o vreme să te obișnuiești. Nimeni n-a zis că sărbătorile-s ușoare.
3. Rude pe care nu le cunoști, dar de la care ai, teoretic, niște așteptări. O mamă care nu te-a iubit când ai fost mic așa cum ai vrut tu, un tată care te-a iubit în felul său, cu nuielușa din dotare. Frați despre care nici nu știi care-i culoarea lor preferată, nepoți mult prea mici și nedormiți ca să fie puși în libertate. Oameni cu care ar trebui să te simți bine, că doar așa arată-n toate filmele americane, dar cu care nu prea ai ce să îți spui. Noroc cu televizorul că merge strună, e singura chestie din familia voastră care funcționează perfect. E greu, nimeni n-a zis că sărbătorile-s ușoare.
4. O întâlnire fără un scop în viață, cam asta e masa de Crăciun. Ne-am întâlnit să mâncăm? Mâncare aveam și acasă. Ați venit la noi să mâncați? Vă puteam trimite niște cozonac la voi acasă. E foarte greu să termini cu succes o întâlnire al cărei scop, practic, nu există. Mi-am dat seama de treaba asta atunci când am ajuns să mă cert cu mama în facultate, când o sunam fără ceva precis. Dacă o sunam să o întreb cum a fost la cabinet, să mă plâng de vreo colegă afurisită sau orice altă prostie importantă de acest gen, conversația avea un timp, o sare, un piper, un scop cumva. Dacă o sunam doar ca să umplu un spațiu, invariabil una dintre noi se enerva. Așa cred că e și cu mesele astea. Bun, am venit, să vedem ordinea de zi. Cine are desfășurătorul, ar trebui să terminăm în maximum o oră și-un sfert. Că după, avem întâlnire foarte importantă cu dl. Somn și nu putem lipsi. E greu, nimeni n-a zis că sărbătorile-s odihnitoare.
5. Atunci când ne vedem cu persoane cu care ne simțim în siguranță, avem tendința să facem un tantrum. Și nu mă refer la copiii de 2 ani, ci la adulții în toată firea. La acei oameni care au impresia (și nu sunt puțini) că își pot permite să fie niște brute lipsite de maniere cu propria lor familie, doar fiindcă știu că familia nu îi va părăsi nicicând. Că mama înghite orice, că tata te iartă la final. Ceea ce, într-un fel e bine, dar totuși nu e o scuză să fii necioplit. Vedeți ce greu e, cine-o fi zis că sărbătorile-s ușoare.
Cu alte cuvinte, să ne relaxăm. Noroc că acest text nu e despre mine, deși ar putea fi :p
Soți cu soții, mame cu tați, soacre cu nurori, fiice cu fii, frați între frați, toți se ceartă între ei. Nu șefi cu subalterni, nu clienți cu angajați, nu străini cu străini. Nunu, ăștia se pupă-n semeseuri și limite de siguranță. Nu carecumva să mă suni, mai bine dai un copy/paste cinstit pe whatsapp:
Crăciun fericit!
Fiți atenți, ce voiam să zic. Nu sunteți singurii care s-au certat sărbătorile astea. I-a auzit soțul meu pe unii-n supermarket și a venit acasă dubios de fericit (wink-wink) să-mi povestească: se pare că cineva nu cumpărase șosete verzi cu dungi galbene, ci galbene cu dungi verzi. Iar altcineva era foarte supărată. Deci pe lucruri din astea vitale, la fel ca în orice familie din asta îngrozitoare, cu neasortare a șosetelor din picioare. Dacă înțelegeți ce vreau să zic.
foto Pixabay
Ioana
Si copii care nu dorm, ca vor sa se joace. Si bunici care sunt foarte departe.
Miruna
Da, stiu ce zici. Cand nu simti niciu fel de vacanta, deloc deloc.
Ioana
Anul ăsta nu m-am certat cu nimeni de Crăciun pentru simplul motiv că am fost cam singură 🙁
Nicu
Deja daca esti aici pe blog, nu mai esti chiar atat de singura 🙂
Miruna
Ioana, ce s-a intamplat? Singura-singura?
LAURA C.
Rudele mele sunt la mare departare, iar cu persoanele apropiate, dar care si-au dat arama pe fata cand ne-a fost lumea mai draga, am mentinut o distanta. Se cam cerne ciurul cu prieteni in timp si poate ca asa e cel mai bine. Suntem fericiti cu micuta noastra familie si cu putinii prieteni.
Miruna
Bine ca sunt si aia acolo. Putini, dar buni.
Nicu
More is less, less is more…
Mihaela M.
Hehehe! În fiecare an, în prima zi de Crăciun, ne certăm. Anul ăsta ne-am certat de la cârnați. Ce motiv serios am avut! :-))
Miruna
😂😂😂 carnatii sunt sosetele voastre :))
Alta Miruna
Uff si noi am avut niste musafiri cu care nu avem ce sa povestim… subiecte comune zero. Si subiectul vreme se epuizeaza rapid. Dar nu ne-am certat. Nuuuu. Doar am mancat mai mult ca sa umplem golul.
Miruna
Cât de bine ai zis-o la final.
Nada
Ce bine le zici Miruna! Si mie mi se parea ca suntem singurii de pe pamant! 🙂
Miruna
Ei na :))) Chiar așa speciali erați în capul tău? 😛
mihaela
Nu stiu daca sarbatorile, ci mai degraba relatiile cu rude facute prin alianta. Greu de gestionat uneori.
Miruna
Lasă, că nu numai rudele prin alianță sunt greu de gestionat. Sau na, depinde de la familie la familie. Eu am impresia că uneori te înțelegi mult mai bine cu un străin, de la care ai zero pretenții.
Bubulina
Textul ca textul (e fain asa cum ne-ai obisnuit), dar poza e ge-ni-a-la!!!!
Miruna
:))) fâl-fâl
Carmen
Am patit-o acum doi ani. Eu cu parintii mei. Niciodata nu au fost multumiti de mine si acum nu sunt multumiti cum imi cresc copiii. Nimic din ce fac nu e bun pentru ei, orice as spune ei gasesc un alt sens cuvintelor mele, si in ciuda acestor lucruri ne sunam si vorbim, chestii lipsite de sens, pentru ca mi-am invatat lectia…mai bine ma abtin de la a pune intrebari importante si de a deschide anumite subiecte. Ce e trist, cand ne intalnim radem toti si eu cred ca e doar o prefacatorie, nu ma mai simt de-a lor, dupa ce esti facut gunoi de propriul parinte pentru un nimic pe care ei l-au interpretat gresit, cand nu esti deloc inteles si cand simti ca ei nici macar nu te cunosc dar te judeca. Eu nu sunt un parinte bun pentru ca nu ma trezesc noaptea sa verific daca e copilul acoperit, dar ei au fost. De aceea cand i-am zis mamei ca mi-ar trebui aparat dentar, acum la peste 30 de ani, m-a intrebat ca de cand am dintii strambi…nu i-am mai raspuns ca de cand eram sub tutela lor…ar fi fost obraznicie si lipsa de respect. Sa mai zic si ca eram in facultate si m-am dus la dentist, era unul mai scump si m-a pus sa cer chitanta, credea ca cer eu prea multi bani ca sa imi ramana mie diferenta, asta desi nu am furat niciodata bani din casa si nu am fost deloc un copil problema, mereu in primii 4 la scoala si facultatea terminata fara niciun examen picat si masterul luat cu zece, fara intalniri amoroase cu baieti , decat dupa 20 si ceva de ani. Si tot nu sunt multumiti. Prin urmare, cred ca distanta e cea mai buna bariera. Daca nu e intelegere, mai bine stai pe fundul tau, il locusorul tau, cu confortul tau. 🙂
Amy
Ce trist. 🙁 Eu cred ca as fi rupt complet legatura daca s-ar fi intamplat asa ceva…
Carmen
Asa zice si sotul, dar nu pot.El mai zice ca ma straduiesc prea tare.
Miruna
Of, mai, ce povesti. Nu e asa simplu sa rupi legatura, nici nu cred ca e ceea ce iti doresti. Oricum ar fi, sunt mama si tatal tau, altii nu mai primesti. E bine ca le stii limitele si respecti asta, e bine sa le vorbesti oamenilor pe limba lor si sa ai asteptari realiste. Mai trece un Craciun, mai mergem inainte.
Diana Preda
Aș adăuga la motive excesul de dulciuri. Pur și simplu, prea multă energie într-un spațiu închis duce la entropie/ ceartă.
În cazul meu, am ieșit din Crăciun fără urmă de conflict, toată lumea a avut un obiectiv comun, să îl urmărească pe nazdravanul meu mic să fie în siguranță:)
Miruna
Da, e drept și asta. Excesurile de niciun fel nu-s bune.
Simo
Ultimul punct e complicat, ca nu se intampla numai de sarbatori. O fi vreo reteta magica pentru asta?
Miruna
Habar n-am, dar nu e o scuză să ne purtăm urât doar fiindcă putem.
Clarra
Ca bine le mai zici tu, Miruna! Din aceste motive eu mi-am propus ca sarbatorile urmatoare sa NU le mai petrec cu oameni cu care nu chiar imi doresc (gen persoane cu care nu pot discuta decat despre starea vremii si ce bune au iesit sarmalele, din simplul motiv ca nu-mi plac sarmalele si in general nu prea ma dau in vant dupa mancarea de sarbatori – mananc putin spre foarte putin, din produse ce nu contin carne si maioneza, deci iti dai seama ce furtuni si valuri de intrebari si lupte de convingere trebuie sa infrunt la fiecare sarbatoare).
Daca nu m-am intalnit un an intreg cu o matusa, ce rost are sa ma intalnesc tocmai de sarbatori si sa-mi stric zenul cu ea? Apreciez magia sarbatorilor (si nu aia cu Mos Craciun), ci aia cu Isus care a venit sa ne faca lumea mai buna si sa plateasca pentru pacatele noastre… asa ca de ce sa fac eu alte pacate fix de Craciun, in loc sa fiu recunoscatoare si sa ma bucur?
Bun, e matusa mea, nu pot sa o exilez din randul rudelor, doar ca o s-o vizitez alta data, nu de Craciun/Paste. Sarbatorile sunt ale mele! Isus a spus sa ne bucuram de venirea lui, nu sa petrecem cu toata familia. Asa ca aleg sa petrec sarbatorile doar alaturi de cei care nu-mi pierd bucuria si nu-mi stric zen-ul. Aleg sa petre cu oameni pentru care bucuria sarbatorii e mai presus decat orice traditie omeneasca.
pfoaaa, da’ mult am mai scris 😛
Miruna
Ce am reținut eu: că mai există un om pe lume căruia nu îi plac sarmalele! Hai, să trăiești! :)))
Clarra
Exista, cum sa nu! Nici sotului meu nu-i plac sarmalele 🙂 Noi suntem ferm convinsi ca sunt supraestimate.
O femeie
inca 2 aici (mie imi place doar varza, sotului doar carnea 😀 ) . Din motivele astea nici nu stiu sa fac sarmale.
O femeie
Noi nu ne mai certam si nici nu ne suparam de multi ani pt ca ne petrecem vacanta de iarna departe, in vacanta.
Dar cu parintii mereu au iesit cu scantei: ba ca nu e cadoul suficient de mare (si vai, eu nu stiu sa iau cadouri), ba ca nu apreciem cate eforturi pt mancare fac (si stiu cu totii ca noi nu mancam nici sarmale, nici caltabosi, numai eu piftie si aia 2 linguri iar salata boeuf imi fac fara numar pt sufletul meu), ba ca nu apreciem cate ore au petrecut ei aranjand masa de ii dor picioarele dar nu ne-ar fi lasat pe noi ca oricum nu stim sa facem si nu suntem suficient de buni sa apreciem sarbatorile daca nu stam cu totii la masa cu 3 randuri de farfurii si pahare pe cand noi suntem genul care am sta pe covor cu un monopoly sau la povesti si rasete.
De fapt de ceva ani am remarcat ca vacanta de iarna la noi cere odihna si liniste si pace, ne dorim parintii aproape dar de fiecare data s-a lasat cu regresie la starea emotionala din copilarie asa ca de cand a venit copila in familie mi-am jurat ca de asa ceva nu o sa aiba parte.
Craciunul se poate si pe plaja, sa stii 🙂
Diana
Stiu ca suntem in 2020 mai stiu ca e 12 noaptea, Craciunul meu a fost cu cearta, cearta urta…si nu mai pot…si nu am cui sa spun…
Corina
Chiar în prima zi de Crăciun este și ziua mea de naștere. Deci pentru mine Crăciunul are dublă însemnătate. Și da, primesc un singur cadou 😂.
Anul acesta a fost tare ciudat. Părinții mei s-au separat acum aproape un an, după 39 de ani de căsnicie.
Nu am mai petrecut Crăciunul împreună cu părinții mei de 15 ani. Acesta l-am petrecut cu tata, sora mea cu familia ei și cu soțul meu (și pisica). Lipsea mama. A fost foarte trist pentru mine. Nu am reușit sa ies din starea aceea, oricât s-a chinuit soțul din dotare. Pe lângă asta, am mai primit și critici din partea cumnatului, la mine în casă.
A fost prima data când chiar am simțit ca nu e pentru mine Crăciunul petrecut în jurul mesei și a mâncării.
Voi redefini Crăciunul meu.
P.S.: cică dacă vrei de ziua ta sa faci ce îți dorești înseamnă că ești egoist. Cică trebuie să te gândești la invitați. Ei, na! Refuz! E o crimă?