De ce nu îi învățăm pe copii să mintă, dacă îi lăsăm să creadă-n Moș Crăciun

invățăm copii mintă moș crăciun miruna ioani

Mi-a scris cineva pe facebook chestia asta: că atunci când îi spunem copilului că Moș Crăciun există, îl învățăm să mintă.

Și am stat să mă gândesc, mult m-am gândit ce să-i răspund doamnei.

Și mi-am dat seama că pe copii îi învățăm să mintă

  • când îi certăm că au venit acasă cu o notă proastă (se vor preocupa nu să ia note mari, ci să nu mai aflăm noi)
  • când îi pedepsim că au întârziat 10 minute (prostiile pe care le pot face ei nu se întâmplă musai în cele 10 minute în plus, sper că nu mai e nimeni care crede că sexul se face doar pe întuneric și drogurile se injectează numai după apus)
  • când le promitem că mai dăm un singur scroll pe facebook și apoi ne jucăm cu ei (pe facebook, scroll-ul e foaaaaaaaarte lung)
  • când le spunem că n-au voie … să sară în bălți, să rupă șervețele, să mănânce dulciuri (deși noi avem provizii în cămară, deși săritul în bălți n-a omorât pe nimeni și nici șervețelele rupte nu prezintă vreun pericol real)
  • când le spunem că sunt prea mici ca să priceapă (ohooo, posibil să fi priceput ei singuri mai demult!)
  • când le băgăm în cap că e rușine să plângă (mai ales la băieți, că doar ei sunt bărbați!)
  • când nu suntem de acord cu iubita lor/ iubitul lor (ohooo, știți și voi cazuri din astea)
  • când le spunem că n-au voie să fumeze și să bea (cine suntem noi să decidem asta?!)
  • când susținem că doar adulții fac și vorbesc despre sex (după 18 ani? lol)
  • când ceea ce vrem noi și credem despre viața lor contează mai mult decât ceea ce simt ei și vor pentru viața lor.

În aceste cazuri ne învățăm copiii să mintă, nu când le spunem că vine Moș Crăciun.

Așa că, dragă doamnă care crezi că Moș Crăciun e vinovat că devin copiii niște mincinoși,

haide mai întâi să ne iubim copiii indiferent de notele pe care le iau, să avem încredere în ei și după 12 noaptea, să ne ținem cuvântul ca pe ceva sfânt, să le acceptăm prietenii, iubiții și gusturile muzicale, să fumăm și să bem împreună cu ei, să le povestim despre cum făceam noi sex în adolescență, să le dăm o explicație pe limba lor, pentru orice, indiferent dacă au 1 sau 7 ani (la 15 e mult prea târziu), să primim lacrimile atunci când ele vor să curgă. Iar când vom fi făcut toate astea ca părinți, abia atunci e rost să ne gândim dacă îl condamnăm pe bietul Moș Crăciun.

foto Pixabay

Articolul anterior

Cum te poți distra, ca mamă, la tine acasă  (poze de la gala Loncolor)

Articolul următor

Un exercițiu pe care mă bate gândul să-l fac la masa de Crăciun

73 Comentarii

  1. Roxana Avram

    Ce chestie, fix intrebarea asta mi-am pus-o si eu astazi. Se pare ca a avut si raspuns :). Multumesc. 😘

    • Nu cred ca tu erai pe facebook.

      • Roxana Avram

        :))) nu, nu eram pe fb, ma intrebam in minte..cand faceam calculul daca mai pun o lingura sau e ok asa 😂. Faceam ‘nspe mii de feluri de mancare pentru un sot mofturos cu un copil urlacios la purtator 😂😂😂

  2. Mihaela M

    Eu am fost extrem de supărată și dezamăgită când am aflat că nu există Moș Crăciun, am plâns multe zile la rând. Încă îmi este bine întipărită în minte și-n suflet acea perioadă. Poate ai mei nu au știut cum să pună problema, poate nu eram suficient de pregătită pentru aflarea adevărului, nu știu nici acum de ce am simțit totul atât de intens. Ăsta e motivul pentru care am hotărât să îi spun adevărul fiicei noastre.
    Să știi că nu-mi plac minciunile, nici să nu le aud și nici să le spun. Chiar nu cred că are legătură cu asta…

    • Nici mie!!! Nu vrei sa stii cat urasc oamenii care nu se tin de cuvant. Mi se pare super important sa ma pot baza pe tine. Pun mare pret pe cuvant. Dar na, asta cu mosul nu e tocmai o minciuna.

      • Dar inteleg ca la tine a fost asa. Si imi pare rau. Uite, eu niciodata nu am cautat, scotocit dupa cadouri. Nici cand am inceput sa banuiesc ceva…
        Te întreb asta: A fost mai mare dezamăgirea sau mai frumoasă magia câtă vreme ai crezut?

      • Lucica

        Dragă Miruna, ce vreau sa spun este că sunt convinsă că tu știi că acest moș Crăciun nu există, că el este un personaj de poveste sau cel mult o statueta din ipsos.Și pentru că acesta este adevărul ,atunci nu este mai bine să-i spui copilului adevărul.Copiii nu au nevoie de magie,au nevoie asa cum ai scris tu mai sus,să le fim alaturi ,sa-i susținem și mai ales să- i iubim.Câteodată toți avem nevoie de minuni.Magia și minunea sunt două lucruri total diferite.Minunile vin și le primim din mâna lui Dumnezeu! Magia fie ea “albă” sau ” neagră” are altă sursă.Din dragoste pentru copii părinții ar trebui să-i spună adevărul despre cadourile pe care le primește că nu sunt de la moș Crăciun,ci sunt de la ei pentru că îl iubesc necondiționat chiar dacă se întâmplă să mai facă greșeli câteodată. Așa va creste un adult responsabil care la rândul lui va ști să dăruiască.
        Și mai ales copiii trebuie să știe că nu moș Crăciun este sărbătorit.Ci că noi sărbătorim în această perioadă bucuria faptului că am primit Cel Mai Mare Dar de la Dumnezeu,ceea ce El a avut mai prețios a dat pentru toți oamenii pentru ca toți care cred în El să nu piară ci să aibă viață veșnică! Și acest lucru nu este nici poveste nici legendă ci este adevărat.Dumnezeu S-a întrupat ,S-a nascut ca om și a locuit printre oameni,plin de har( puterea pentru minuni) și de adevăr.
        Îți doresc să fii fericită și plină de bucurii alături și împreună cu toți cei dragi ție.

  3. dia

    Miruna, o sa vina vremea când Tudor o sa te întrebe pe unde intra Moș Crăciun in casa. Și atunci vedem:))) eu cred ca e ok sa susținem credința lor in Mosul dar sa nu ii mințim când întreabă. Eu nu o sa ii spun băiețelului meu ca intra Moșul pe hornul nostru… ( pe care potențial ar putea intra și alți străini după) ..atâta vreme cât crede el asta e magie. Când începi tu sa faci povesti despre asta e altceva. Acuma nu ii spui brutal normal, vezi ce crede el etc. Dar tot minciuna se cheamă inventatul părinților de povesti. Ca vrei tu sa o faci altceva e ok. Dar tot minciuna e:)) e important sa spui copiilor adevarul in orice situație, nu doar atunci când le convine părinților adevarul respectiv…din nou, nu brutal, ii pregatesti vezi ce cred etc

    • Depinde foarte mult sa vezi cat e de important pentru el sa stie adevarul. Daca pune multe intrebari despre mos, cauta detalii si scotoceste prin casa, e semn ca are nevoie sa stie. Daca nu, o las asa.
      Dar de la a intretine o poveste la a spune ca asa ne invatam copiii sa minta, ohooo, e cale lunga de tot.

      • Maddie

        Mie mi-au zis ai mei ca întra pe ușa, și fratele meu care e cu 9 ani mai mare ca mine tot timpul ma ajuta sa punem capcane ca să îl prindem pe moș într-o noapte. Ca să fiu sincera, eu nu mai știu când și cum am aflat ca nu există, asa puțin a contat – magia Crăciunului, portocalele de sub brad și bomboanele din ele au fost la fel de dulci și înainte și după.

  4. Dacă e să o luăm așa înseamnă că îi învățăm să mintă și când le povestim Albă ca Zăpada și când le citim Pisicile aristocrate. Existe prințese care au înviat după ce le-a sărit mărul din gât și pisici care vorbesc și dansează???

    • Andreea

      Doamne cat ne-a preocupat sI pe noi subietul asta și cât l am tot amanat, dar anul asta a fost nevoie sa i spunem cEva copilului. La noi e asa: când îi citesc basme băiatului meu de 3 ani și un pic, știe ca ce se întâmplă acolo nu exista în realitate, a înțeles ideea de poveste, de fictiune. Așa ca sa îi spun ca exista un bătrân care într-o noapte aduce cadouri la toții copiii lumii, intr-o sanie trasa de reni ca peste 1 an, 2, 3, 5 sa ii spun altceva, pur si simplu nu pot sa ma conving ca e in regula. Și eu mă tem ca îi răpesc magia care trăiește prin Moș Craciun și la rândul meu nu țin minte sa fi avut vreo trauma când am aflat ca nu exista. Dar simt ca nu pot sa îi spun povestea asta doar ca sa o neg mai incolo. Greut sa fii parinte, zic :))

    • Da, dar aia e o poveste, cred ca e totusi diferit.

  5. Roxana

    Eu consider ca unii copii vor sa creada si atunci cand au banuieli si copii care nu mai cred si orice minciuna ai spune , o demonteaza. Iar cei din urma nu sufera atat de mult daca il se spune adevarul.
    Eu ma uit la mine si uneori accept minciuni nevinnovate daca sunt spuse frumos😝. .

    • Hahahah, exact. Eu am fost unul dintre copiii care au vrut sa pastreze magia cumva, nu am pus intrebari, nu am cautat dupa cadouri.

  6. Ana

    Si noi am ales sa-l lasam sa creada in Mos Craciun. Si acum la aproape 8 ani mai crede desi am impresia ca stie ceva despre ce inseamna Mos Craciun. Nu prea a pus intrebari despre Mos Craciun, cred eu, si pentru ca vrea sa pastreze varianta asta de poveste.

  7. mimi

    Cand isi da seama ca moș crăciun are o barbă falsă si un posibil costum fals….si incep intrebarile:asta e un moș deghizat ?de ce nu e moș crăciun adevarat?unde e el?cum il recunosc pe cel adevarat?ce ii raspund unui copil de 5 ani,care deja vede ca fiecare moș intalnit nu seamănă unul cu altul!!!

    • Ii spui ca astia sunt deghizati, ca mosul adevarat se arata doar in seara de ajun, ca in rest e ocupat sa faca jucariile. Si ca astia deghizatii sunt cam cum e copilul imbracat in print si printesa la serbare la gradinita.

  8. Robo

    eu nu cred ca ii invatam neaparat sa minta cand le spunem ca Mos Craciun exista, dar e indiscutabil ca ii mintim.

    pentru mine insa, nu asta e problema principala cu Mos Craciun (adica faptul in sine ca ii mintim), problema principala e faptul ca le spunem ceva despre lume care nu e adevarat. In plus, este o chestie complet ilogica sa le spunem ca exista Mos Craciun, dar nu si Alba ca Zapada sau Muma Padurii sau orice alt personaj de poveste.

    Pentru mine, este extrem de important sa le arat copiilor mei lumea intr-un mod rational si coerent, cred ca asta pune bazele unei gandiri rationale si coerente, si cred ca asta e cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru copiii mei.

    O alta problema este ca copiii nu sunt tampiti si incep sa puna intrebari “pe unde intra mosul etc” iar tu esti nevoit sa minti si mai mult, sa spui niste minciuni si mai gogonate care, dupa mine, il fac pe copil sa aiba o intelegere complet gresita a lumii. O sa ma apuc sa-i spun ca mosul zboara, ca intra pe gaura cheii si alte asemenea tampenii.

    Si ar mai fi faptul ca minciuna asta e inutila – “magia” Craciunului exista si fara sa crezi in Mos Craciun, dupa umila mea parere.

    • Robo, nu totul e rational pe lumea asta. Cumva le imbinam, eu cred ca avem nevoie de magie. Si ca totul e doar in capul nostru.

    • Robo

      poate ca nu e totul rational, dar nu mi se pare ca asta ar insemna cumva ca trebuie sa introducem si mai mult irational.

      adica, sper ca suntem de acord ca Mos Craciun nu exista.

      si… pe mine ma cam mira cand lumea foloseste cuvantul “magie” intr-un sens ambiguu, adica parca ar fi o metafora dar parca nu.

      nici magia (in sens denotativ) nu exista, deci nu avem cum sa avem nevoie de ea.

      avem nevoie de chestii clare gen caldura, iubire, sa fim impreuna, din astea.
      putem sa le spunem “magie” daca dorim, dar nu are nimic de-a face cu “magia” care-l face pe mos Craciun sa zboare cu sania prin aer si sa ajunga intr-o singura noapte la toti copiii din lume si sa manance cateva mii de tone de prajituri cu lapte.

      • nu văd nimic rău în câteva tone imaginare de prăjituri cu lapte. :p
        și ba da, magia există. Mi se pare foarte tristă discuția asta. Am mai avut-o cu niște persoane foarte apropiate zilele astea, care cred cam tot așa. Magia nu se învață din cărți, nu e pe bloguri, e în inima oamenilor, e capacitatea de a te bucura de ceva inexplicabil, așteptarea, miracolele mici și mari. Iubirea face parte din magie și magia face parte din iubire. Nu toate lucrurile au nevoie de o explicație rațională pe pământ. 😉 Dacă există oameni care au nevoie să nu creadă în această bucurie, sunt liberi să nu o facă, e perfect ok. Doar că mi se pare că viața e oricum grea pe alocuri, că suntem stresați și presați de atâta rațional, că ne face bine să mai dăm drumul la supapă.

        • Robo

          Eu nu ma simt nici presat nici stresat de rational. Din contra, ce-mi provoaca mie anxietate zilele astea este doza tot mai mare de irational pe care o vad in jurul meu si in lume in general: de la anti vaccinisti la razboaiele motivate religios si la adeptii teoriei pamantului plat, de la obligatia de a studia religie de la clasa zero pana la cele 8 rectificari bugetare de anul asta ale primariei, fiecare cu alti bani dati la catedrala in timp ce noi ne sufocam in trafic si murim de infectii nosocomiale in spitale – daca asta nu e irationalitate, atinci zau ca nu stiu ce.
          In fine.

          • Zilele oamenilor mari pot fi de rahat. Dar poti tu alege ce nu e si sa te concentrezi pe ce conteaza. Ieri la turcul de la shaormeria din gara, inchisa vreo 3 luni pt renovare, si-a amintit instant ca vreau un durum kippen kebab cu de toate si unul nepicant la pachet, si mi-a zambit. It made my day, luam joia de la el, si nu in fiecare sapt. Si in timp ce asteptam comanda, cu inima deschisa, am prins o conversatie extrem de discreta. O tipa care arata la fel de normal ca mine ii explica in soapta aproape ceva cu fara bani si fara card. I-a zambit la fel si i-a dat sa manance fara bani. Daca eram plina de venin ratam faza asta. Despre asta e magia. Nu traim in phantasy land, doar iubim viata si oamenii

      • Zita

        Cum sa nu il iubesti pe Mos Craciun sau pe mitul lui? Am mai auzit pe cineva zilele trecute care spunea ca detesta sarbatorile, incerc sa gasesc o explicatie si nu ajung la ea.Mos Craciun ar trebui sa fie personificarea generozitatii si nu a consumerismului. Copiii o sa realizeze singuri ca nu exista, mi se pare exagerat sa spui ca le afectezi intr-un fel gandirea rationala, dar despre faptul ca exista lucruri peste rationalul curent de ce sa nu invete?
        PS Felicitari Miruna pt blog

    • Eliza

      Minunat răspuns, Robo!

  9. Cristina

    Eu ma gandesc la acei copii foarte saraci, care se gandesc ca au fost obraznici sau rai de nu vine Mos Craciun la ei. Apoi parintii lor cu durere le spun ca Mos Craciun nu exista.

    • Eu ii spun mereu copilului meu ca mosul vine la copiii cuminti (va auzi asta invariabil destul de mult) si ca toti copiii din lume sunt copii cuminti.

  10. Elena

    Eu și acum, la 28 de ani, cred in Moș Crăciun. Știu adevărul de pe la 5 ani însă nu am vrut niciodată să îl accept. Pe la 18 ani, mă ruga mama sa îmi dea bani sa îmi iau ce vreau, am inceput să plâng și i-am spus că îmi distruge bucuria Crăciunului. Astăzi,am copil de 2 ani și îi voi transmite ceea ce simt eu pt Moș Crăciun. Sper sa îl iubească la fel de mult ca mine. Mama și acum mă pune sa ii spun ce vreau și în dimineața de Crăciun îl găsesc frumos împachetat sub brad (numai soțul meu detesta treburile astea….😂😂😂). Eu personal, cred că tine de ce are fiecare în suflet, unii se hrănesc cu ura și venin.

    • Hahaha, sa stii ca si eu cred si, de multe ori, am primit daruri de Craciun de la univers, nu dintre cele cumparate in magazine. Si au fost miracolele mele mici. Intamplator, in preajma Craciunului.

  11. Eu recunosc că am suferit când am aflat că nu există Moș Crăciun. Aveam, desigur, bănuieli și mai și discutam cu colegii la școală, așa că într-un an (nu mai știu când, destul de târziu cred) am decis să-i cer socoteală mamei. Am fost dezamăgită când mi-a confirmat bănuielile și m-am simțit și mințită, rănită pentru o bucată de timp. În același timp, însă, mi-am dat seama de niște lucruri care m-au făcut fericită, asta după ce în seara aia am plâns pe înfundate și mi-am vărsat nervii în pernă, desigur:

    1. Toate cadourile mai voluminoase și mai scumpe pe care le primeau alți copii nu erau mai scumpe pentru că erau ei mai cuminți, sau pentru că Moșul era nedrept și le aducea tot lor, ci pentru că părinții lor aveau mai mulți bani. Asta m-a făcut fericită, fiindcă mereu mi s-a explicat rațional că nu ne permitem aia și aia și am înțeles, iar acum lucrurile aveau sens. Nu era vorba de gradul de cumințenie, yay, eram un copil la fel de bun!

    2. Eu și mama aveam o înțelegere. Mai erau lucruri pe care poate nu trebuia să le știu, pe care considera că nu le poate împărtăși cu mine, înțelegeam că există astfel de chestii în lumea oamenilor mari, dar atunci când o întrebam ceva și spunea ”pe cuvânt de onoare”, puteam să respir ușurată și să fiu 100% sigură că este tot adevărul.
    Când am întrebat-o de Moșul, mi-a răspuns evaziv că Moșul există, sigur. Și am întrebat-o dacă își poate da cuvântul de onoare pentru asta. I-am văzut lacrimile din ochi când a trebuit să-mi rupă sufletul și să-mi spună că nu. A fost trist de tot, dar mi-am dat seama după cât de mult valorează cuvântul ei și relația dintre noi. E ceva ce voi prețui veșnic.

    Uite, că mi-au dat și lacrimile scriind comentariul ăsta lung cât o zi de post. Ce voiam să zic e că și atunci când faci o petrecere-surpriză cuiva e tot o formă de miniciună, că doar îi zici să vă vedeți acasă, că ai ceva de rezolvat și când colo, se trezește cu casa plină. Am senzația că acest catolicism mai ceva decât al Papei e un pic dus la extrem. Ok, e bine să fim niște oameni onești, deschiși, dar asta nu înseamnă că nu putem să facem surprize și să păstrăm un pic de magie. Pe cuvânt de onoare! 🙂

    • ♥ si mie. Ca mama, cand te intreaba copilul ceva ce chiar vrea sa stie, nu poti sa nu-i spui adevarul. Eu is aia cu dreptatea-n mana pisti tat. Dar daca adultilor le trantesc adevaruri politicos, pfff, albesc 50 fire per adevar complicat spus copilului. In asa fel incat el sa inteleaga ce e de inteles la varsta pe care o are.
      Stii, noi ne gandim mereu la alti oameni. Niciodata nu am facut cadouri scumpe copilului de mosi, aniversari, ocazii. Pt ca ne-am gandit cum se simt alti copii ai caror parinti nu isi permit sa le cumpere cine stie ce lucruri. Si pt ca ne-am gandit si la omuletul nostru, cum o sa fie el perceput in lumea lui? O sa-i caute/respinga altii prietenia pt ca are jucarii mai frumoase/scumpe/mari /etc? Il definesc lucrurile pe care le are?
      Uf. Sper sa isi aminteasca la fel ca tine de adevarurile complicate (mosul nu e printre ele, dar are altele. La 7 ani e cu nemurirea sufletulului, religiile lumii, divortul, dragostea, copiii, prieteniile, don’t grow up, it’s a warning 😁)

  12. Andreea B.

    Draga Miruna, sa stii ca noi am incercat sa ii spunem ficei noastre de 3 ani jumatete ca de Craciun noi ne facem cadouri unul altuia asa cum magii au adus daruri pruncului Iisus. Stii ce a raspuns ea: dar mami nu ai dreptate, la gradinita am invatat ca ne aduce cadouri Kriskind (noi locuind in Bavaria, Germania). Atunci mi-am adus aminte de bucuria si emotia mea ca si copil cand impodobeam bradul si asteptam sa gasesc cadoul sub el. Atunci am vazut emotia cu care povestea despre toate ce le-a invatat la gradi si am hotarat sa nu ii stric o asemenea bucurie si inocenta. Cadouri primeste de ziua ei de la mami si de la tati, insa magia Craciunului o sa fie astfel la noi in familie, pana cand va fii destul de mare si de curioasa sa vrea sa afle singura. Pana la urma urmei este o alegere care fiecare o ia in familie astfel sa fie bine pentru ei si nu cred ca se poate judeca ce hotarari ia fiecare pentru el . Cred ca facem in viata alte “greseli” care ii afecteaza mai mult decat povestea aceasta.

  13. Daca e sa o luam asa, poveștile sunt pline de minciuni. Sa renunțam la ele?

    • Robo

      tu le spui copiilor tai ca povestile sunt adevarate?!
      doar in cazul asta ar fi minciuni, altfel sunt … povesti, adica lucruri si personaje care exista doar in imaginatia noastra (eu asa le spun copiilor mei cand ma intreaba, de exemplu, daca exista dragoni – le spun ca exista doar in povesti, nu si in realitate, adica nu te poti intalni cu unul)

      • Nu le spun nici nici. Le citesc doar si daca ma întreaba daca exista lucrurile alea le spun ca da, in povesti exista. In povesti totul e posibil.

  14. dia

    Nu e comparație între a citi o poveste și a spune copilului tău ca un străin intra in casa pe horn și lasă cadouri la copiii cuminți. Nu mi se pare magie. Dar părinții care vor sa facă asta vor găsi scuze:)) in același timp sunt lucruri mult mai rele pe care le poți face/zice copilului decât ca exista Moș Crăciun. Dar tot minciuna e. Nu cred ca ii înveți sa minta cu asta dar tu ii spui o minciuna, numește-o magie dacă te face sa te simți mai bine:))

  15. Roxana

    Minciunile sunt si ele de mai multe feluri… una e sa ascunzi ceva pentru o cauza nobila si alta e sa minti cu rautate. Sa vedeti cum ca trebui sa povestiti sau sa decrieti cat mai and explicit si cu cat mai multe detalii actul sexual, intromisia mai exact..

  16. Luminita

    Of, interminabile discutiile astea! Unii vor sa dea pe dinafara de cinste si corectitudine si “nu-si mint copiii cu Mos Craciun”! Mai, oameni buni, sunteti dusi cu capu’? II ziceti “minciuna”? OK! Ii ziceti “magie”? Ok! Ce e mai frumos pentru un parinte decat emotia si bucuria unui copil in dimineata de Craciun, cand gaseste sub brad un cadou special pentru el? Cine l-o fi pus acolo? Mami, cand a terminat de copt cozonacii sau tati cand a venit aseara obosit de la munca, sau catelul sau cine-o fi? Il puneti cadoul in brate pur si simplu – “Na, poftim, ai fost cumine, cu ocazia Craciunului, mami si tati ti-au cumparat un cadou”??!!!
    Daca va iubiti copiii, mintiti-i frumos cu Mos Craciun, copiii au nevoie de poveste, de magie, de mister, de iubire, de scenarii, de dat peste cap sa le gasiti cadoul dorit! Daca-si doresc XBox, si n-aveti bani decat de o masinuta, inventati o poveste cum ca s-a intalnit Mosu’ cu cineva care avea mai multa nevoie de acel Xbox, dar MINTITI! E cea mai frumoasa minciuna! Nu le stricati copilaria cu prea multe explicatii rationale, cu prea multe adevaruri trantite de-a dreptul, nu-i cinstit! Au dreptul la povestile si magia lor, altfel n-ar mai fi copii.
    Puteti sa ma ascultati sau sa ma injurati, dar am ajuns la o varsta la care pot sa va garantez ca viata ii va tranti pe copiii nostri suficient, nu e nevoie s-o facem si noi, vor avea timp destul sa dea nas in nas cu realitatea, rolul nostru in primii 8-10 ani de viata este sa le garantam portia de inocenta.

    • Noi nu i-am luat niciodata cadouri scumpe, chiar daca ne permitem. Isi face lista si din lista primeste un singur lucru. Si analizam lista inainte, de mic i-am explicat, asta e un cadou scump, Mosul trebuie sa aduca la toti copiii, nu se poate, nu e potrivit, asta e un cadou pe care il cumpara parintii, punct. A inteles mereu. Si discutam mereu ce isi doreste el, cat costa, facem asocieri potrivite varstei (=x ceva), nu cumparam la impuls, dar nici nu-i luam speranta. OK, e atat de scump, daca il vrei cu adevarat, facem un plan. Planul asta implica participarea lui, ori cu munca, ori cu pusculita, well, cand e vorba de asta, isi prioritizeaza f bine pretentiile
      Na, noi ne permitem chestii, dar eu am crescut intr-o familie de bugetari, mereu cu banul dramuit, si n-am crescut frustrata tocmai datorita abordarii asteia, ai mei imi spuneau nu avem atatia bani, dar daca vrei cu adevarat, hai sa vedem cum facem. Eu nu aveam ce sa ‘muncesc’ la schimb, chiar nu aveau de unde sa scoata, trebuia sa renuntam toti la ceva, etc, si asa am crescut intelegand pe ce merita sa iti cheltui banii si cum sa faci sa obtii ce iti doresti
      Pe mine ma uimeste acum cand vorbesc cu foste colege, amice, prietene din ro ce eforturi uriase fac sa ofere cadouri peste puterea lor de cumparare. Si mai ales mecanismele astea interioare, uneori cu vina ca nu isi permit x-box sau mai stiu eu ce….

  17. Roxana

    Luminita,ai scris foarte frumos!!!
    Ce cadou mai frumos le putem oferi copiiilor,decat copilaria!!
    Este foarte adevarat ca exista copii saraci,parinti care nu isi permit,dar poate primesc totusi ceva prin campaniile umanitare. Noi am pus intr-o cutie de pantofi cateva hainute,carioci,ciorapi si o ciocolata. Le-am imapchetat frumos ca si cand le-am fi facut pentru noi si pentru ca e luna cadourilor o vom ofera unui copil . Poate ca daca daruim fiecare ceva,aducem putina bucurie. Dar cum nu putem opri razboaie,cum nu putem stopa foametea si neajunsurile….ne ramane sa facem o bucurii cuiva drag si nu numai!

  18. Alexandra

    Eu am in minte atât de clar momentele când bănuiam ce și cum cu Moșul. Iar o amica din ciclul primar, căci eram in clasa a IIIa când am aflat ne certa, spunând: ” Nu mai spuneți că Moșul nu exista, că nu mai vine!!” :)))

  19. Oai, ce bine ca am emigrat in tara potrivita, aceasta problema nu o am :))))
    La noi mosul asta e nesemnificativ, multe familii nu il tin, sau il tin ca noi, cu carti cadou 😁
    Mosul nostru a trecut, a fost pe 5 dec. Nu am avut nici o problema, poporul olandez s-a ocupat de asta 😁 au un fel de Mos Nicolae, toata tara intra in priza prin noiembrie, cand ajunge el cu vaporul din Spania, avem si jurnal de stiri, in fiecare an se intampla cate ceva, Black Piets pierd cadourile, cad in mare, din astea. La modul ca in fiecare an iese lumea in strada deoarece black. Piets 😁 ei istoric is plini de funingine, dar acum e cu rasism. Anul trecut un lant mare de supermarketuri a zis ca ii albeste pe astia, concurenta a iesit a doua zi ca ei pastreaza traditia, la ei raman negri 😁 la modul asta de implicare

    Pana pe la 5-6 ani nici nu-s pun problema, sau parintii vreun efort sa ‘minta’, e o insiruire de traditii si pasi, frumos tare. Well pe la o anumita varsta incep sa se prinda pur si simplu, pun cap la cap momente le in care apareau cadourile, fac conexiuni logice, si na, atunci le spui, cu tact, si mai ales explici ca e o faza in the growing up system, fiecare copil o sa-si dea seama singur cand e destul de mare, trebuie sa descopere singur. Si tot ei aleg, desi stiu, sa continue traditia si sa pretinda ca mosul exista

    OK, stiu ca is rea, dar mai zic o data, ce ma bucur ca nu am aceasta dilema existentiala, imi mint sau nu copilul 😁 multumesc, popor olandez 😝

  20. Robo

    pana la urma, toata discutia asta este o falsa problema.
    majoritatea copiilor isi dau oricum seama ca mosul nu exista intre 5 ani si maxim 10 ani.

    magia aia de care spuneti tine deci in medie vreo 5 ani (ca pana pe la 3 ani copilul oricum nu-si da seama) si-atunci ce vreti sa spuneti, ca toate craciunurile ulterioare sunt cumva, mai putin frumoase decat alea de cand copiii credeau in mos craciun?!

    imi pare rau, cele mai bune craciunuri ale mele sunt acum, desi nu mai cred in mos craciun de zeci de ani.

    oricum, nici voi nu cred ca va doriti un copil care cand intra la liceu sa mai creada in mos craciun, asa ca despre ce vorbim de fapt?!

    • Eu cred ca tu traiesti realist intr-o realitate extrem de trista. Si plina de venin. Si proiectezi niste reflectii proprii pline de venin intr-un viitor trist propriu.
      Stii f bine ca am renuntat sa comentez si sa frecventez blogul sotiei tale dupa ce ai jignit toti cititorii si ti-am spus, si ulterior puff, a disparut si comentariul tau, si al meu. O sa parasesc si blogul asta, si probabil Miruna o sa stearga si comentariul asta, dar sincer, grow up, te comporti atat de urat online, rezolva-ti problemele tale intai

      • dia

        Diana, cum jignește Robo pe cineva? Acuma serios, săracul copil care e in liceu și crede in Moș Crăciun… da, e realist Robo dar chiar nu mi se pare ca a jignit.

        • Dia, chiar a jignit, era ceva cu o scoala scumpa, la care abordarea a gafat urat, dar noi femeile avem dreptul asta, sa dam cu mucii in fasole si sa ni-i stergem dupa, sau nu 😬 adica na, scriem, ne asumam, o trantim, o reparam, din astea. Dar cand vine un printesll si ne spune cum suntem toti niste animale (sau caini, ceva, zau ca nu-mi aduc aminte egzact), cam te simti jignit. Si daca trimiti linkul prietenelor si ele nu mai vad nimicuta, ai senzatia ca ti s-a parut 😁 ca la liceu, asa. But ok, o sa-mi dau 20 likeuri la comentariu, pt ca imi permite geografia si o sa dispar. You don’t need such negativity in your life. Probabil revin cand mai posteaza Miruna ceva girlie fara gentlemen de liceu pe aici 😝

          • Omg. Nu mai pot sa-mi dau 20 like uri singura. Mai, Miruna, mai, emigrez 😂 nu exista Mos Craciun

          • 😁 ba exista

          • dia

            Discuția respectiva nu o știu, am crezut ca te-ai referit ca a jignit aici, cu privire la subiectul asta. Mi s-a părut de bun simt ce scrie aici.

          • dia, da, faceam referire la alta discutie, in contextul asteia

    • Robo

      Wow. Deci prin ce am scris mai sus am jignit pe cineva? Wow.

      Diana, eu zic sa o iei ma usor. Imi amintesc ceva legat de episodul ala. Eu am scris ceva mai taios, enervat pt ca a tabarat toata lumea la gatul autoarei. Nu era nici o jignire, nici caini nici animale, asta e interpretarea ta rauvoitoare pt ca e evident ca esti genul care cauta nod in papura.
      Apoi am sters pentru ca atmosfera era si-asa supra tensionata.

      Nu “stiu foarte bine ca ai renuntat sa mai citesti” pentru ca nu stiu cine esti.

      • Ma rog, oi fi eu mai sensibila. Presupun ca nici in comentariul asta nu ai jignit si mi se pare? ☺

        • Ma distreaza aceasta telenovela, nuba fost intentia mea sa ne apucam de asemenea discutii. Fiecare oricum proiecteaza propria lui lume asupra copiilor sai. Si nu, magia nu se termina cand ai aflat ca nu exista mos craciun, dupa cum povesteam intr-un articol trecut, magia se termina atunci cand noi nu mai credem in bucurii.

          • Aoleu, vezi ca ma simt jignita, pai ce facem aici, vorbim serios sau ne batem joc de barba lui Mos Craciun? Magia, minciuna, cand impodobim bradul (cand vrem vs fix in seara de ajun), astea-s treburi serioase, se discuta cu sange pe pereti, incaierari, pai cum? 😁

    • Anne

      Daca mosul nu exista, in mod sigur exista tot felul de grinch… verzi de venin:)))

  21. 1. Pentru mine Moș Crăciun exista..
    2. Eu îmi las fetele sa sara in bălți, chiar le luam cizmele si plecam in Herăstrău, unde un nene super tare de la o terasa lua un furtun si făcea cea mai tare balta pentru sărit 😄.
    3. Nu -mi cert fetele pentru note, dar le cert daca nu vor sa facă lucruri frumoase pentru ele ori nu se iubesc îndeajuns.
    4.Am vorbit mereu cu ele, chiar si când erau foarte mici si sotul meu spunea ca nu ma înțeleg, stiind cât sunt de receptive.
    * Nu sunt mama cu adevărat perfecta, dar fac tot ce pot, iar atunci când spun ca moșul exista, înseamnă ca asa este 😁 .. 👍🏻✨🎅🏻

  22. mihaela

    Mda, ce sa spun? Inca o moda, de data aceasta preluata din deja celebrul x-mas. Ca na, nu mai putem sarbatori Craciunul ca se supara arabul pe noi. In cazul mult dezbatutului Mos Craciun, sunt la fel de relaxata ca in cazul vaccinurilor. Eu am vaccinat-o, nu ma doare de cei care aleg altfel. Eu ii zic de Mos, da, imi mint copilul. Nu va fi traumatizata.

    • Stai ca am vazut acum pe fb ca se discuta sa schimbam din “father christmas” in “person christmas”
      Omg, facepalm! Pentru genderequality or some sort of shit

      • mihaela

        E, scartz. Pe asta am ratat-o. Vai de noi, am ajuns prizonierii unor idei si am uitat de bunul simt.

  23. Bibi

    Atata m-am gandit si razgandit pe subiect ca m-a luat ameteala. Mandra mare are aproape 4 ani. Eram destul de hotarati sa ii spunem ca ne facem cadouri intte noi si ca bla bla. Si apoi am vazut sclipirea din ochii ei cand ii povestea tatal meu de Mos si am ramas… Vrajiti. Asa ca mosul mai ramane cativa ani buni probabil, ca mai avem una de 4 luni. Cand o sa fie pregatita sa stie o sa stie. Incercam sa nu ne adancim in minciuni si chestii prea fanteziste. Am impachetat impreuna o parte din cadourile familiei, am facut impreuna o cutie pt shoebox si i-am explicat cat de cat ce e cu cadourile. Dar privirea aia… ❤

  24. Anne

    Mi-a placut atat de mult cum ai scris😍😍. Fetita mea cea mare, de trei ani, a participat la prima serbare la gradinita acum… si mai mai sa nu vina mosh craciun… am primit mail sa votam daca vrem sa vina Mos Craciun, pt ca unii parinti s-au impotrivit ideii foarte vehement, pe principiul noi nu ne mintim copiii:( am ramas traznita, din fericire mosul a castigat, majoritatea am votat sa vina… oricum, la fel ca pe tine, m-a intristat teribil discutia… felicitari pt sufletul tau cald si parintilor tai care au crescut un copil frumos. Sarbatori fericite!

  25. adda

    Traditia cu Mos Craciun are in jur de 200 de ani, iar mosul asa cum il stiam astazi, imbracat in haine rosii cu blanita alba, e produsul unor reclame Coca-Cola din anii ’30. Mie nu-mi prea place ideea de a-i pacali pe copii cu Mosu’ pentru ca le creeaza asteptari nerealiste si ii fac sa-si puna (prea) multe sperante intr-un mos care nu exista. Craciunul nu e despre cadouri si nici despre Mos Craciun. Ma gandesc la copiii saraci care sunt cuminti si-l asteapta zadarnic pe Mos Craciun. Sau la cei ai caror parinti nu au posibilitati prea mari si, astfel, primesc si ei ce se poate, in comparatie cu altii care au parinti bogati si primesc daruri in nestire, desi sunt rasfatati si cam obraznici. Mosul pare, astfel, nedrept, desi se presupune ca e magic si ca stie tot, si ca e corect.
    Sa nu ne gandim doar la cum a fost pentru noi in copilarie si astfel sa judecam totul cu aceeasi masura, sa gandim mai mult de atat.
    Inclin pentru sinceritate si nu cred nicio clipa ca neparticipand la minciuna cu Mosu’ le fur copiilor magia copilariei. Mos Craciun poate ramane, in continuare un personaj simpatic de poveste, alaturi de Mickey Mouse, Cenusareasa, printi, zane, Nemo etc.

    • Claudia

      Te contrazic, furi bucuria copilăriei… A mea a fost furata, părinții mi-au spus ca nu exista și ca la grădinița /școală vine un părinte îmbrăcat în Mos Crăciun, era foarte greu sa învăț poezia pt serbare si sa i-o mai și spun “moșului”. Tot timpul cautam sa ma uit ce pantofi are și apoi după ce pleca, urmăream sa vad care tătic avea acei pantofi sa știu cine e. În fiecare an primeam ceva cadouri puține (dacă poți numi, copil fiind, cadou portocalele și ciocolata) toți colegii primeau jucării sau chestii interesante de Crăciun dar noi nu ne permiteam. Uneori eram asa supărata încât le spuneam răutăcios ca de fapt nu exista și eu știu asta și ei îs proști ca cred. Dar defapt mi-am dorit întotdeauna sa primesc și eu ceva împachetat frumos și sa fiu mințita ca e de la mos Crăciun. Eram asa supărata încât ziceam ca nu îmi plac sărbătorile de iarna. Acum fiind adult și cu doi copiii, vreau ca ei sa creadă ca exista și le cumpăr toate cadourile care le doresc. Băiatului, fetita e prea micuța deocamdată. Anul acesta am scris scrisoare la mosul, e prima scrisoare și pt mine și pt el (nu știu care ne bucuram mai mult). Am decis împreună cu soțul sa ii lăsăm sa se bucure de magia Crăciunului pana când vor dori ei. Și când vor fi mari și vor înțelege le voi spune adevărul. Pana atunci nu le fur bucuria Crăciunului.

  26. Cori

    Când am știut clar că nu există Moș Crăciun, mama mi-a zâmbit și mi-a spus: dacă nu există, nu vine. De ce să nu avem o clipă de poveste pe an? Cui strică ?

  27. Simo

    Acum citesc din perspective de parinte 🙂 Chiar ma gandeam, in timp ce ma apucasem sa ii povestesc cum sta Mosul in Laponia si lucreaza in atelier cu spiridusii, ca e o mare minciuna treaba asta. Nu stiu de ce m-am apucat sa ii povestesc… Din inertie.
    Eu sunt de acord cu tot ce ai scris si asa imi doresc sa il cresc, cu incredere, liberate, respect etc. Momentan, suntem in spiritul Mosului, insa nu cred ca pot intre tine asta mult timp.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 281 queries in 0.547 s