Ne încărcăm cu ură unii pe alții. De ce?

incarcam ura miruna ioani

Eram oprită pe dreapta, când un domn bine vine să îmi bată în geam: Ce dracului faci aici, femeie, cine ți-a dat carnet? M-am săturat de cei ca tine, care îmi blochează intrarea”!@#$%^&*&^%$#@!”

După care a urmat o întreagă poezie din codul rutier sau penal.

Da, eu oprisem 5 minute să pot răspunde la un telefon important, nici prin gând nu îmi trecea să rămân sau să blochez pe cineva acolo.
Mi-am cerut scuze și am plecat urgent.

Eram la casă, la un magazin din Promenada, returnam ceva de o valoare mare pentru mine, nu știu cum ar fi fost pentru doamnele vânzătoare. Erau două amețite, cam de câte blonde e nevoie să schimbe un bec. Una dintre ele îmi spune că îmi returnează banii cash sau pe card, cum doresc. Doresc pe card, căci era o sumă cu care nu m-aș plimba în portofel. La care cealaltă amețită, îmi întinde fișicul de cash.

-Aș dori pe card, dacă se poate.
-Nu se poate! Dacă vreți bine, dacă nu, asta e.

Oooook… îmi zice apoi o prietenă că returul se face doar cu cash, dacă nu știați, niciodată nu îți bagă banii la loc pe card. Nu aveam de unde să știu asta, dar vă jur că aș fi înțeles dacă mi s-ar fi explicat frumos. Ghici cine n-o să mai calce de-acum pe acolo, reclamație nu cred că are vreun rost să fac.

Eram la Mega Image de la Norilor, poate vede cineva și se sesizează cumva. Merg des acolo, că e fix lângă măcelăria noastră. Vorba vine, a noastră, că nu mi-am deschis-o eu. Mereu sunt cu Tudor după mine, cu o mână împing căruciorul de bebe, cu cealaltă trag căruciorul de cumpărături. Deși merg des, încă nu am reușit să le fac inventarul la produse, deși mai sunt unele pe care nu le găsesc. Uneori mai îmi trebuie chestii exotice, cum ar fi nuci caju sau plicuri de amidon. (Astea-s cele mai recente). Și întreb un angajat, întotdeauna îl întreb și pe al doilea: știți cumva unde găsesc plicurile de amidon? (Printre rafturi e înghesuială, iar dacă facem trenulețul o mamă cu două cărucioare prin mega image, jumătate de magazin e ocupată. Așa că, prefer să meargă totul mai tango.

Întotdeauna se întâmplă la fel: unul dintre angajați flutură o mână și-mi arată direcția de mers, ca-n jocul ăla “rece-cald”, dar pe sistemul vă-descurcați-dumneavoastră, iar cel de-al doilea îmi răspunde răspicat: nu ținem. Ori “s-a terminat”. De câte ori am găsit eu produse în magazin, pe care “nu le ținem” cred că știți, precis ați pățit și dv la fel. Sunt sigură-sigură că angajații de la acest Mega de la Norilor sunt plătiți extra în funcție de cât de tare enervează clientul. Cei de la mine de la bloc sunt făcuți de altă mamă, nu se compară deloc. Portarul ne cunoaște, întotdeauna Tudor dă noroc cu el, tipele de la casă mereu încasează cu cardul de la bebeluș (e rapidă treaba, omulețul a prins rapid mișcarea asta cu a da banii, sper să îi fie la fel de ușor cu cea de a lua banii :))) Ce mai, îmi vine să intru pe la ei să îi salut, de fiecare dată când ajung acasă. Doar că e un Mega mic, de uneori e nevoie să merg la Norilor.

În plin sezon al cadourilor, al veseliei și beculețelor aprinse, mi se pare că prea puțin se duce și vine din inimile oamenilor așa, când nu se programează să fie: veseli, blânzi, îngăduitori unii cu alții. Și bag în foc că domnul supărat pe blondele cu permis de conducere e altfel un tip educat, poate chiar un tată grozav și blând, sunt sigură că vânzătoarele de la mall sunt până peste cap de ocupate cu clienți care mai de care mai nemulțumiți, iar doamnele de la Mega primesc multe întrebări ca ale mele în foarte puțin timp și în fiecare zi, poate au și ele probleme acasă, copii care nu dorm noaptea și un soț nemulțumit. Sunt sigură că toți sunt niște oameni buni când tragi linie, eu chiar cred asta despre foarte multă lume. Și încerc să îmi repet în capul meu, cam cum făceam în timp ce lăsam jos geamul de la mașină, ca să intre urletele domnului cu codul rutier: Sunt sigură că ai și tu dreptatea ta, domnule supărat, și că treaba asta e despre tine, dar, te rog, nu mă încărca și pe mine.

foto Pixabay

Articolul anterior

Nu faceți cadouri doar ca să bifați că le-ați făcut

Articolul următor

Cum te poți distra, ca mamă, la tine acasă  (poze de la gala Loncolor)

43 Comentarii

  1. Amy

    Te-ai gandit vreodata pe ce salariu de mizerie lucreaza angajatii aia? Eu nu i-as arata cu degetul, serios, i-as intelege, pentru ca nu e tare placut sa te bata la cap cu nspe mii de intrebari toti clientii care intra-n supermarket, mai ales pentru ca tu ei nu sunt platiti pentru a oferi consultanta. As zice mai bine sa-i intelegem, pentru ca noi stam comod pe canapea in spatele monitorului, in timp ce ei stau in picioare mai mult de 8 ore, primind la final de luna un salatiu ce abia le ajunge sa-si plateasca chiria si sa se intretina….

    • Monica

      Asta nu le da dreptul sa trateze clientul asa. Daca nu ar fi clientul, nu ar mai avea unde sa lucreze, chiar si pe un salar de nimic. Nu e vina clientului ca ei castiga putin.

      • Amy, si crezi ca le scade salariul daca sunt draguti, deci nu vor sa riste? Lol

        • Amy

          Eu as vrea sa vad daca cineva de aici ar mai fi la fel de dragut dupa 8 ore de munca intr-un astfel de mediu…

          • Nu e vorba de salariu aici, e vorba de cum esti crescut si cum ai vazut pe altii procedand (de la care sa spunem ca ai invatat meserie). Cand toata lumea ii trateaza pe ei (ei, vanzatorii, domnul Suparat, whatever) in acelasi fel, cum vrei sa trateze ei pe altii? Asa cum sunt obisnuiti, desigur.

          • Cristiana

            Eu zic ca e meseria lor si trebuie sa o faca pe cat de bine pot. E atat de simplu si e ceva ce trebuie sa invatam toti. Daca eu ca medic iti zic ca dupa 24 de ore de garda nu mai pot fi draguta cu cineva care imi explica la ora 4 dimineata ca desi il doare un deget de 2 ani a venit tocmai acum sa imi povesteasca ce mai face, sunt convinsa ca voi avea zero intelegere 🙂 Traiesc intr-o tara in care oamenii isi fac treaba cu bucurie, zau daca nu e grozav sa vezi asta si sa stii ca nu castiga prea mult femeia de la curatenie care mereu ma intreaba ce mai fac, nici doamnele de la piata care imi pastreaza cele mai zemoase cirese si asculta pe toata lumea oricat de mult ar vorbi, nici doamnele de la posta care, soc, pot sa zambeasca 🙂 E greu pentru multi, dar sa fim amabili si sa zambim un pic nu poate sa strice nimanui, din contra. Desigur ca putem intelege cu totii o zi proasta, o situatie grea sau complicata, dar cine are bun-simt il are oricand. Cred ca asta era ideea articolului….sa fim mai buni chiar daca ne e rau. Stiu ca e greu tare si e un cerc care pare fara iesire, dar eu sper ca se poate.

            P.s. Sa stii ca daca scriem aici comentarii nu inseamna ca suntem toti pe canapea, uite eu sunt intr-un subsol pe un scaun incomod. 🙂 Pe oricine intrebi iti va putea spune chestii rele sau neplacute despre jobul lui…Asta nu inseamna ca e o scuza sa fim niste oameni rautaciosi…

    • Si oare salariul e un motiv suficient de bun pentru a te purta asa? Si parintii mei au salariul minim pe economie, muncesc pe branci si totusi nu se comporta asa cu cei din jur. Cum ar fi oare daca toti oamenii cu salariu mai mic de … sa zicem 1500 de ron s-ar purta asa?
      Comportamentul tine de educatia si sufletul omului. Nu ca n-as fi intalnit si oamenii cu salarii semnificativ mai mari decat mediul pe economie, care se poarta oribil…

    • Ana

      Sa-si schimbe job-ul…înțeleg ca e foarte greu sa lucrezi cu omul,dar daca nu esti capabil o faci,schimba job-ul!

    • Alina

      Ba să știi că trebuie să ofere și această consultanță, cum îi spui… E adevărat că unii nu mai au chef după atâtea ore de muncă, dar asta nu înseamnă că trebuie să își descarce nervii pe clienți… Cum ar fi să facă asta cei din call center?

      • Amy

        Dar de ce vezi tu situatia atat de neagra? Cum adica isi descarca nervii pe client? Pentru ca nu-ti spun unde gasesti X produs? Eu zic sa fim mai buni noi, astia care avem mintea limpede si care avem pretentii de la altii, hai sa ii intelegem noi pe ei si sa nu-i mai aratam cu degetul, zic.

    • Alina

      Eu ma gandesc pe ce salariu si in ce conditii lucreaza unii oameni…dar…si eu sunt om. Si imi doresc sa primesc o informatie daca o solicit de la un angajat platit si care ar trebui sa fie in masura sa-mi ofere informatia de care am nevoie. Munca e munca si consider ca trebuie respectata si de angajator, si de angajat, si de beneficiar in egala masura

    • Adina

      Draguta..oricand poti lupta pentru mai bine. Nu iti spune nimeni sa stai pe bani putini si munca multa. Trebuie doar sa vrei! Iti dau insa un sfat..daca faci ceva,fa-o bine si cu zambetul pe buze!E satula lumea de persoane rautacioase ,ce raspund in doi peri.. si ca si angajat al unui supermarket,esti obligat sa raspunzi intrebarilor potentialilor clienti.La fel cum si dentistul sau medicul iti raspunde la intrebari..altfel ti-ar da injectia si te-ar trimite acasa cu tratamentul, fara nicio explicatie.Nu prea inteleg cum vine asta..nu sunt platiti pentru consultanta. Am senzatia din comentariul tau ca ai asteptari nerealiste de la viata. Sa nu ai impresia ca pe un job mai bine platit ,esti mai putin frecat la cap!Insa..bunul simt e apreciat peste tot!

    • Tina

      Si eu am lucrat pe un salariu de rahat, nici nu-mi ajungea de la o luna la alta, iar de felul in care se comporta patronul, nici nu mai are rost sa amintesc. Problemele personale nu le mai iau in calcul. Daaaar niciodata, repet, niciodata nu am vorbit urat clientilor, chiar daca treaba nu a fost reciproca!

  2. Mai știi ce vorbeam azi, da? Oamenii fac ceea ce sunt pregătiți să facă… În altă ordine de idei, eu am cumpărat de câteva ori haine online și am returnat în magazin. Mi-au virat banii în cont în aprox o săptămână.

    • Lucky you! :)) da, stiu ce vorbeam. Articolul asta era scris de cateva zile, fazele nu sunt proaspete, dar maine iar tb sa merg la Mega si mi-e frica… :))

  3. Diana Preda

    Nu cred că este vorba de salariu, poate de management. Cei de la Mega de pe Rebreanu sunt de obicei super customer friendly. Mie și bebelui ne zâmbesc mereu și intră în vorbă cu el când îl văd plictisit. De răspuns la întrebări…vin ei și te întreabă dacă ai nevoie de ceva înainte să mergi tu la ei. Iar o dată, când mi s-a dezmembrat un telefon vechi la ei în magazin s-a aplecat o angajată împreună cu mine să căutăm componentele. Nu am găsit atunci capacul, m-a sunat a doua zi să vin să îl iau, îl găsiseră ei. Deci, se poate.Eu sunt fan Mega datorită acestei griji față de client pe care nu am văzut-o în nici un alt magazin.

  4. Cristina Balaceanu

    Mega mic si la noi.
    Angajatii suuuuper, domnii de la paza sa fie sanatosi de cate ori m-au ajutat (eu cam pe acelasi sistem ca tine: copil, carut, cos, ghiozdanul meu).

    Presupun ca au aceleasi salarii.
    Oameni suntem toti, probleme avem toti.
    Este GREU dupa 8-10 ore de munca, nu mai ai chef, dar te gandesti ca omul din fața ta nu are nicio vina si nici vreun motiv pt care sa iti versi naduful pe el

  5. Ana

    Nici eu nu cred salariul mic este o scuza. Si o am pe mama ca exemplu. Este bucatareasa la o gradinita de stat. Frecvent o intreba parintii copiilor reteta pentru ciorba. Ii spun parintii ca acasa copiii nu mai mancaca ciorba pentru ca nu este ca la gradinita. Mama face bors din tărâțe aduse de acasa pentru ciorba de la gradinita. Cand are in curte verdeata culege si pentru mancarea de la gradinita. In plus gateste cu atat de mult drag incat totul are gust senzational. Ajunge la gradinita inaintea tuturor ca sa fie micul dejun gata la timp, daca este vreun copil mai suparat la grupa mica il ia la bucatarie si face ce face pana pleaca copilul vesel de acolo. Salariul ei este aproape minim pe economie si nu creste desi face toate acestea fara sa fie in fisa postului. Totusi le face pentru ca asa este ea!

  6. CristinaM

    La Mega Drumetului am vazut ca exista 2 persoane care se plimba printre raioane… daca te vad “bezmetic” te intreaba daca te pot ajuta ei cu ceva…
    Cand intru cu bebelusul incerc sa iau mai putine cat sa aiba loc in cosul carutului fiindca eu nu reusesc sa ma descurc si cu cosul de cumparaturi… prea inghesuit magazinul 🙂
    In schimb, in Kaufland am facut reclamatie pt lipsa cosurilor… nu pot impinge 2 carucioare… acum au cosuri… oi fi eu mai comoda sau am mai mult noroc 🙂 De multe ori mi se da voie sa intru in fata sau cel putin ma intreaba daca doresc sa o iau inainte, inclusiv oamenii varstnici mi-au dat voie, mi se tin usile deschise sau liftul, nu numai acum ca se apropie sarbatorile 🙂
    Exemplu: pe call center am avut un client care mie mi-a spus ca-s proasta si nu am habar ce fac si nici ce spun, ca suntem o firma de retardati si nesimtiti care nu-si respacta termenii afisati pe site, ca el nu are timp sa stea dupa curier si sa dea telefoane peste telefoane pt un amarat de colet… mi-a facut asta mie si la inca 2 colege, 2 zile, cate 20-30 de minute per apel, anul trecut cand au fost drumurile blocate de zapada iar traficul dat peste cap. Ulterior cei de la curier ne-au spus ca au fost si ei sunati si ca “domnul” a a tinut o persoana la telefon o ora jumatate sa le spuna ca el vrea coletul in x minute… nu a primit coletul cand a vrut el ci cand a vrut curierul pe care “domnul” la catalogat “un prost” iar firma la care lucrez la pus pe lista “NU livram”… dupa un astfel de specimen, chiar daca nu vrei, te frustrezi si poate urmatorul client, care poate fi paine calda, o sa simta: nervi, iritare…
    Nu-i scuz pe cei mentionati de tine ci am dat numai un exemplu.
    Uneori, sarbatorile scot ce este mai rau din oameni la suprafata…

  7. Elena

    Da e o poveste luuunga, cred ca mai tine si de educatie, de firea omului, de viata pe care o are. Probabil ca de aceea este tara asta asa…sa ti zic o faza recenta de ieri. Trebuia sa ajung la un interviu pe o strada pe care nu stiam sa ajung. Am luat un taxi , la care taximetristu cand ii zic strada imi zice pai unde este asta??? Pfff am picat lata, zic nu stiu de aceea am hotarat sa iau taxi ul. Imi zice sa cobor sa iau alt taxi ca el nu stie. Iau alt taxi ii zic strada si ce mi a zis colegul si mi zice stati linistita ca stia dar nu a vrut sa va duca ca eram prea aproape. Nu mi a venit sa cred. Dar na traim in Romania, mi ar dori din suflet sa se schimbe ceva pana cand ai nostri copii vor creste, dar mi am cam pierdut speranta.

  8. Lorraine

    Stiu ca ceea ce o sa spun eu aici nu prea e in ton cu optimismul seriei tale “De ce m-am intors in Romania”. Pentru ca eu cred ca asa e tara noastra, toxică. Sunt in SUA de mai bine de jumatate de an, e doar o tranzitie si nu vom ramane mult aici, dar nu avem de gand sa ne întoarcem curand acasă. Si prin “curand” inteleg inainte de pensie. Genul asta de situatii descrise de tine mai sus, care ne sufocau zilnic in tara, nu se intampla aici. Ah,e departe de a fi perfect! Dar lumea iti zâmbește in magazine, clientul e mai presus de orice, nici nu-mi amintesc cand am auzit ultima oara un claxon, oamenii stiu sa stea la o coada fara sa te imbratiseze cu forta sau sa iti sufle în ceafa si as putea insira o lista luuunga de motive pentru care nervii mei sunt mai intregi de o vreme încoace.
    In mintea mea nu se poate coace o scuza pentru oamenii care se poarta asa, chiar daca au probleme si justificari. Si eu am avut job-uri solicitante si prost plătite în tara, in contact cu publicul. As putea scrie o carte cu cate interacțiuni ciudate si întâmplări râsul-plânsul am avut de-a face, dar nu mi-am vărsat niciodata nervii si frustrările pe oameni, nici macar pe aia care ar fi meritat-o din plin. Sunt o fire optimistă, insa pentru tara noastra speranta îmi moare putin cate putin in fiecare zi. Oamenii ca tine,sau ca cei care cu gand bun s-au intors acasa, stiu sa zâmbească, să gândească, sa respecte, sunt doar floarea care, din pacate, nu aduce primavara.

    • CristinaM

      Intrebare: de ce, crezi, ca te intorci cand se apropie pensia? Am auzit multe persoane…” am plecat dar cand se apropie pensia ma intorc” De ce?

      • Lorraine

        Buna intrebare, in cazul nostru e in primul rand faptul ca jobul sotului ne tine afara din tara si inainte de pensie nu am avea de ce sa venim. Plus ca avem un teren mare excelent poziționat la tara , unde am visat mereu sa construim o căsuță cocheta si sa trăim linistiti. Nu am vrea sa il vindem. Dar ma tem ca daca Romania evolueaza in sensul in care se vede acum (involueaza, mai corect spus) s-ar putea sa nu mai rămână nimic de dorit pentru noi in tara. O sa va anunt peste vreo 30 de ani ce am hotarat 😉

    • dia

      Asta m-a sufocat și pe mine in țara. Chestiile astea mici de zi cu zi. Care devin extenuante rapid. Începi sa te obișnuiești cu asta și când dai de cineva care e drăguț, își face meseria bine te gândești ca trebuie felicitat și promovat online. Greșit. Tu te obișnuiești cu anormalul, ceea ce nu ar trebui sa se întâmple. Stau peste ocean de mulți ani și deși nu e perfect e aproape perfect.

    • Știu. Azi am fost prin trafic un pic cu mașina. Era să plâng. Foarte multă tensiune. APoi am dat drumul tare la muzică și nici când mă claxonau pe mine nu mai auzeam. Uneori, parcă lucrurile astea scot și ce-i mai rău din tine.
      E o realitate, oricât ne-am fi întors noi în România 😛 mie tot îmi pare bine.

  9. oana harabagiu

    Ohh, povestea asta cu angajații de la magazin nu cred că ține numai de angajat ci și de șef/patron/acționar. Când am avut farmacie la fel începuseră și angajatele mele ”nu se mai fabrică”. pe bune? Da bani pentru salariul tău crezi că ”se mai fabrică”? Pur și simplu nu le lăsam să nu răspundă clienților, sau să răspundă în doi peri sau să aibă mutre acre de parcă-i fac o favoare. Asta e, când lucrezi cu publicul forțezi o urmă de amabilitate, indiferent de salariu. Zi cși eu 🙂

  10. Roxana

    Din pacate la noi amabilitatea este din ce in ce mai rar intalnita. Eu cred ca amabilitatea este o stare de spirit. Nu te costa nimic sa fii amabil. Nu conteaza cati bani iei.

    • Am fost azi în Diverta. Căutam ceva anume, nu aveam timp să găsesc singură. Am rugat un tip să mă ajute, el aranja niște cărți. A lăsat totul și a zis: veniți cu mine. Deși raftul pe care se afla ce căutam eu era literalmente 5 pași mai în față. Excepțional!

  11. Alexandra

    Amy, asta e munca in domeniul comertului. Am lucrat si eu intr-un supermarket, dar niciodata nu mi-am permis sa tratez urat clientii. Problemele personale raman acasa. Munca e munca

  12. Onu Laura

    Comportamentul fiecaruia, consider ca, reflecta personalitatea persoanei. Sa raspunzi urat, sa ridici tonul si mai ales sa te razbuni doar pentru ca ai o zi proasta, denota ca asta esti tu in realitate. Si nu e o scuza salariul mic sau orice alta problema ai avea-o. Credeti-ma, am muncit pe mult mai putini bani si in conditii mai mizere decat o fac unii. Insa, tot timpul am stiut ca respectandu-i pe ceilalti, de fapt, ma respect pe mine. Si asta nu mi-a adus decat lucruri si oameni minunati in viata mea. Acum, in apararea oamenilor de acest gen, poate ca sunt obositi de la cata fericire si bunastare afiseaza pe retelele de socializare si nu le mai ramane suficienta energie pentru a emana aceleasi energii si in viata reala.

  13. zaluda

    Cred ca intr-adevar educatia face diferenta dar si lipsa de motivatie a celor care lucreaza pe un salariu fix si care in perioada sarbatorilor au mult de lucru fara extrabeneficii.Chiar si in cazurile in care agajatii fac cursuri si training-uri despre atitudinea potrivita fata de clienti, o calitate este absolut necesara, aceasta este OMENIA….
    Postarea ta imi trezeste amintiri placute din perioada in care lucram in mall, luna Decembrie era magica.Era o placere sa vad cum creste interesul clientilor si inclusiv vanzarile dar mai ales mi-e dor de sclipirea aceea a oamenilor care aleg cadouri cu mult drag.Nu pot uita cum barbatii cautau ceva special pentru o persoana foarte draga sau cum chiar doamnele se rasplateau cu un produs de lux pentru o reusita deosebita din anul respectiv.Eram complicea lor in acest joc de alegere a cadourilor, le aranjam si impachetam cat de frumos puteam, totul pe fond de muzica de sarbatori, o atmosfera magica.Intr-adevar munceam foarte mult dar aveam si motivatie finaciara, satisfactia lor era bucuria mea….
    Sarbatori fericite tuturor !

  14. Oana

    Eu cred ca toti ar trebui să facem un efort sa fim mai drăguți unii cu ceilalți. Întâi și întâi pentru noi! Ca ne e si noua mai bine sa gandim in tonuri mai cu roz așa decât gri si negru. Incerc si eu sa mi schimbi atitudinea. Căci cu noi trebuie să începem.

  15. howardbeale

    deci… nu stiu cum am ajuns pe acest blog (adica stiu, via vasilescu, fmm) si masochist fiind am citit pana la sfarsit

    sunt absolut sigur ca minunata care a scris textul e genul de femeie care foloseste diminutive la fiecare al doilea cuvintel, traieste intr-o bula de presupusa fericire si nimeni din lumea asta n-are dreptul sa-i strice ei buna dispozitie… chiar daca parcheaza aiurea sau are pretentii exagerate

    self-absorbed/self-centered e putin spus, va trebui sa-si dea seama ca menirea omenirii nu este sa-i faca ei pe plac si cu cat va constientiza acest fapt mai repede cu atat va avea mai putine dezamagiri de acum incolo

    sarbatori fericite!

    #flowerpower

    • Ceva bun aveti de spus, ca nu am prins ideea? Veninul varsat l-am prins, doar ca ala nu e despre mine, e despre dv. Daca va pot ajuta cu ceva, cu placere. Daca nu, mars afara, azi, Sarbatorim.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 221 queries in 0.459 s