Au fost odată un bucătar și o stomatoloagă

bucatar stomatoloaga miruna ioani

Un bucătar însurat cu o stomatoloagă. Ați mai întâlnit? Ce combinație ciudată, aproape am gândit imediat ce mi-a spus cu ce se ocupă soția lui. Oare despre ce vorbesc acasă? Cum s-or fi cunoscut? Precis el a agățat-o în vreun club sinistru, altfel nu îmi explic.

Nu știu dacă vi se întâmplă și dumneavoastră, dar eu sufăr cumplit de multe prejudecăți. Dar sufăr așa, fără să vreau, ca de o răceală care te prinde fiindcă te-ai îmbrăcat prost, deși nu îți explici. Îmi dau seama că e o prostie. De exemplu, am fost plăcut surprinsă de o fată pe care am cunoscut-o recent, toată botoxată și injectată, siliconată și ce-o mai fi fost, care știa lega singură 3 cuvinte. Ba chiar și citea cărți. Precis mai multe decât mine, căci nu e greu atunci când n-ai executat nici 5 pagini în ultimii 2 ani.

Eram în Uber și preț de un trafic destul de aglomerat, omul ăsta mi-a povestit cam cum e viața lui. Și vreau să vă spun, deși nu i-am cerut voie, cât de grozav mi s-a părut.

Știți de ce? Fiindcă am văzut un om fericit. Un om împlinit. Care muncea să facă un ban în plus, ca să nu stea degeaba. N-o să vă spun unde lucrează nici el, nici doamna soția lui; o să vă spun doar că își fac o casă, că el părea îndrăgostit și entuziasmat și harnic. Și ascultându-l așa, m-am întrebat cam ce îți poți dori mai mult de la viață?

Toate cărțile astea de parenting și toți experții lumii te îndeamnă să nu pui presiune pe copil. Să nu îți proiectezi propriile ambiții pe bietul de el. Să nu-l obligi să învețe Luceafărul dacă nu are chef. Nici teoria lui Pitagora nu e tocmai vitală. Toată lumea vorbește despre efectele negative ale notelor în sistemul educațional și îl laudă pe cel finlandez și norvegian. Am căzut de acord deja noi, ăștia deștepții și prea-citiții, că ne dorim copii fericiți, nu genii, că ne dorim copii împăcați cu sine, nu einsteini celebri.

Ceea ce e foarte ușor de susținut și aderat la această teorie până la momentul Z: se schimbă lucrurile, când toți copiii recită poezii și al tău nu vorbește (citesc acum ”Tatăl celuilalt copil”), când toți copiii știu colinde la serbări și al tău nu vrea să urce pe scenă, când unii spun Scufița Roție în 3 limbi, iar al tău se încurcă și să spună cum îl cheamă. E foarte simplu să n-ai pretenții la coroniță, când copilul tău are doar 9 și 10, dar ia să văd cum îți dai proba de rezistență, când ai un copil de șapte și de opt. Ia să ne mai lase finlandeJii.

Ce vrem, de fapt, de la copiii noștri? Lasă, că suntem noi deștepți destul, de nu vrem performanță, vrem doar lucruri de bază, cum ar fi un Pitagora cinstit la 2 ani jumate și-un gângurit precoce, cam de când mișcă pruncul în burtă. Că doar și la noi zbârnâia Pitagora în bancă, niciodată nu ne-am făcut fițuici cu nimic, Luceafărul a fost poezia noastră preferată. Să le spunem copiilor noștri că am luat numai premiul întâi, că ne-am spălat pe dinți în fiecare seară și n-am plecat de-acasă fără să ne facem patul mai întâi. Că precis asta ne va face foarte umani. Și apropiați unii de alții.

Le spuneți și că matematica e importantă. De ce, cine sunteți voi să hotărâți? Cine zice asta, doamna profesoară? Uite, momentul în care am ieșit pe ușă după bacul de la mate este unul dintre cele mai fericite din viața mea. A fost un sentiment de libertate totală. Niciodată nu am înțeles logaritmii, nici nu m-au interesat. Cosinus a fost cel mai mare coșmar al meu preț de câțiva ani frumoși din tinerețe. Folosesc vreun pic de cosinus în viața mea la bătrânețe? Îmi folosește la ceva c-am stat trei zile închisă-n casă să citesc Rebreanu cu al său Ion? A fost chinul atât de mare, încât nu aș fi rezistat să prelungesc timpul. L-am devorat nu din curiozitate, ci fiindcă realmente m-am temut că o să mi se usuce creierul dacă-l țin conectat la acel roman mai mult de atât.

Deci un bucătar și o stomatoloagă. Un bucătar grozav, domnii mei. Știți ce mi-a zis? Că e de 10 ani acolo unde lucrează. 10 ani într-un singur loc mie îmi spune multe despre o persoană. Inteligență emoțională să se integreze într-un grup. Hărnicie oricum. Spirit de echipă. Puțină autosuficiență. Dedicare față de job. SERIOZITATE. Da, cred că e genul de om pe care îl vrei în viața ta, la firma ta, la masa ta de oameni care contează. E genul de om care se uită la tine când vorbește, deși trebuie să se întoarcă de la volanul Uber-ului pe care-l condue, care se bucură când a spus o glumă bună, nu fiindcă i-a ieșit, ci fiindcă te-a făcut să râzi. Habar n-am cât de bine știe Luceafărul acest domn, nici ce note lua la matematică, dar cred că mama lui e o femeie mulțumită. Că băiatul ei e fericit.

 

Articolul anterior

Spovedanie: viața paralelă a părinților după ce adorm copiii

Articolul următor

Ce cadouri să nu-i faci iubitei tale de Crăciun (p)

27 Comentarii

  1. Bine le zici, Miruna! Matematica mi-a mâncat anii de şcoală şi tot nu folosesc mai mult decât baza. Recunosc că “Ion” mi-a plăcut, dar altele le-am digerat mai greu. În rest, am învăţat mult, uneori prea mult, prea din obligaţie. Şi multe le-am uitat. Astăzi mă întreb la ce mi-a folosit toată fizica, chimia şi logica tocite în liceu?
    În altă ordine de idei, lecţia mea de viaţă în sensul ăsta a fost Horaţiu. A învăţat doar ce l-a interesat, dar bine. Şi a făcut bine ce a făcut până acum şi a fost fericit. Vreau să cred că este în continuare. 🙂

    P.S: “Tatăl celuilalt copil” mi-a plăcut foarte mult. Îţi recomand să citeşti şi “Splendida cetate a celor o mie de sori”.

    0
    • Ești drăguță, sunt abia pe la mijloc cu cartea. Avansez greu.

      0
    • morbo

      scopul scolii trebuie sa fie sa-ti puna la dispozitie cunoasterea, apoi alegi ce iti place. 5-ul e cel mai important, ala e cantitatea obligatorie pe care trebuie sa o acumulezi, indiferent daca iti place sau nu. in rest, conteaza daca iei 6 sau 10 doar daca esti o fire concurentiala sau daca,complet ilogic din partea lor, in opinia mea, parintii iti pretind asta. si ok, notele la bac si la admiterea la liceu conteaza in masura in care iti decid drumul viitor. la fel si anumite medii, pt admiterile p dosare. dar, in rest, chiar n-ar trebui sa conteze. e doar un sistem impus de stat, iar noi trebuie sa fim cat mai liberi si sa ne simtim cat mai bine, atat timp cat nu facem rau altcuiva.

      2+
  2. Larisa

    Ne-ai purtat prin mai multe subiecte,dragă Miruno,si mi-as da cu parerea despre toate ca doar la asta ne pricepem cel mai bine noi romanii si mai ales femeile…nu? Dar ma rezum prin a-mi da cu parerea vizavi de raportul asteptari de la copil/presiuni puse pe copil. Fetita mea,nici 6 ani…inceputul clasei pregatitoare… cam 15 din 24 de copii stiu deja sa citeasca,fetita mea nu…ce fac? E imposibil sa nu pui o oarecare presiune pe copil…

    0
  3. Adina Maria

    Baiatul meu avea 2 luni cand soacra-mea a spus ferm ca ce nepot inteligent are,sigur ajunge la Tokio sa studieze 😂😂Nu mi-am dat seama nici pana acum de unde a realizat ea treaba asta.
    Doamne,cat am mai urat eu matematica.Cat nu mi-a placut competiția in scoala, sa concurez mereu pentru o notă mai mare. Sper cumva sa pot sa il scap pe Mircea al meu de toata tampenia aia prin care am trecut eu prin scoala.
    Acum are 7 luni si azi a pus capul asa usor pe mine si a zis “mama” pentru prima oara. ❤

    0
  4. Elena

    Ma faceti curioasa cu cartea aceasta😛😛cu toate ca am doua incepute; despre scoala chiar stau si ma gandesc ca unele chestii le am invatat degeaba, dar acum timpul este pierdut. Daca am putea da timpul inapoi , ce bine ar fi…

    0
  5. Gabriela

    Fix la asta mă gandeam în seara asta. Băiatul meu nu vrea să înveţe poezia pentru serbare. Îl întreb, vrei să spui poezia? Nu! Vrei să-ţi zic eu poezia? Nu!
    Dar parcă nici nu-mi vine să-l stresez sau să-l păcălesc că nu primeşte cadou de la Moş daca nu ştie poezia.

    0
    • Lasă, dragă, copilul în pace. Să te văd, cum o să-l obligi? :))

      0
    • morbo

      prin ce am trecut si eu ca copil pt niste mizerii de poezii si serbari…prea mult se da importanta unor fleacuri. serbarile si invatatul poeziilor inseamna ZERO.

      0
  6. Ana

    Eu sunt unul dintre oamenii aia care considera matematica importanta. Cred ca formeaza oamenii sa gandeasca mai flexibil, sa inteleaga mai usor lucruri noi. Convingerea asta mi s-a confirmat inca o data cand am fost la un curs de Java si cei care intelegeau mai usor erau cei care absolvisera un liceu cu profil real (fara sa fi facut programare in timpul liceului). Acum fiecare cu piticii lui…
    Referitor la poezii si altele de genul pe Icare Matei ar fi trebuit sa le invete pt serbari nu am insistat niciodata. Cat a vrut el atat a fost.

    3+
    • Da, matematica îți formează creierul într-un anumite fel, iar asta e bine .. de ce? Nu toată lumea trebuie să priceapă Java. Despre asta e vorba. Eu am fost la o clasă cu profil foarte real, iar singurul beneficiu era că aveam mulți băieți în clasă 😛

      7+
  7. Anca

    Ce ma bucur ca mai sunt parinti care nu vor sa faca din copiii lor premianti Nobel. Tudor are doar un an, dar ma gandesc cu groaza de ce va fi la scoala. E asa o concurenta….intre parinti…de ce trebuie pusa atata presiune pe copii!? Sa fie de 10 la scoala, sa fie un geniu al muzicii, sa picteze, sa faca balet, sa ia cambridge la grupa pregatitoare, daca se poate, iar daca spune copilul ca nu ii place scola, isi dau ochii peste cap. Sper ca atunci cand vom incepe noi scoala sa fie majoritari parintii ca tine Miruna si toate mamele care au lasat comentarii pana acum😊

    0
  8. Anca

    Cat de subiectiv e subiectul… cu toate ca sunt de acord ca nu trebuie obligati copiii sa ia note doar de 10, eu la fata mea de 6 luni doar “matematic” ii vorbesc: numar capsele la body, numar elefantii in cantec, numar degete cand nu am nici o jucarie in zona… Mi-e mai usor decat sa ii zic poezii.
    Asta ca mi se pare Pitagora esentiala, cel putin pentru 50% din populatie. In sensul ala in care daca ai invatat tabla inmultirii nu o sa mai folosesti adunari repetate(5+5+5+5+5=5*5). Asa e si cu Pitagora, in foarte multe domenii. Poate ca nu te ajuta sa pui plombe, dar te ajuta sa faci un unghi drept.
    Mie mi-a placut matematica, dar sentimentul de eliberare a fost la limba romana. Cred ca Ion e singurul roman “obligatoriu” pe care l-am citit.
    Nu stiu cum sunt alte sisteme de invatamant, dar sunt convinsa ca profesorul face diferenta la materii in invatamantul clasic romanesc. Eu tin minte aproape tot ce am invatat la matematica, in generala, dar nu imi amintesc nimic din istorie. Si am facut scoala in acelasi timp cu tine.

    1+
  9. CristinaM

    Mie mi-a placut matematica… am urat chimia, am iesit fericita de la BAC dupa proba de fizica :d
    Faptul ca am terminat o facultate tehnica ma ajuta… mi-a format o anumita gandire, mai logica…ma ajuta la actualul loc de munca desi nu-i in domeniu…
    Dar, faptul ca ma ajuta pe mine, nu inseamna ca ajuta sau ar ajuta pe toata lumea.
    Totusi, sper ca eu cu copilul sa fiu mai relaxata comparativ cu parintii mei 🙂

    0
  10. Anonim

    Din pacate uneori una gandim si alta facem… si asta pentru ca suntem foarte diferiti si nu avem sansa sa gasim doar oameni cu credinte ca ale noastre.. si atunci facem si mici compromisuri..
    Si eu imi doresc un copil fericit si impacat cu alegerile pe care le face…fata mea este considerata timida pentru ca vb incet si e foarte delicata. Dar a fost singura din clasa care a avut curaj la un moment dat sa isi exprime parerea si sa refuze o anume activitate. Mi-a crescut inima in piept cand am aflat… dupa un an de zile,au reusit si alte colege sa spuna nu.
    Ma simt nemaipomenit cand colegii ei de scoala vin sa imi ceara o imbratisare sau cand ma considera o mama cool.
    De cand am nascut-o ,desi poate pare stupid,I-am vorbit si povestit despre ceea ce vrem sa facem si ceea ce nu vrem sa facem. Si cred ca acum culeg roadele. Legat de scoala,invatam totul ca pe o poveste. Cand nu tine minte,inseamna ca nu o intereseaza si trecem peste…
    Eu sper sa nu ne mai fie frica sa ne exprimam parerile… faptul ca cerem sa nu ne fie umiliti copiii la serbari ,nu inseamna ca suntem impotriva invatatorilor.

    0
  11. Anca B.

    Acum o saptamana am terminat “Tatal celuilalt copil” si sper sa iti placa la fel de mult cum mi-a placut si mie. Te imbratisez cu drag!

    0
  12. Anda

    Eu cred ca orice meserie e faina si poti face lucruri extraordinare cu ea daca o faci cu pasiune.
    Sotul meu e genul care a luat 10 la mate in bac. Apoi s-a facut barman. Astazi face niste chestii super faine in bartending, este manager, trainer, calatoreste in toata lumea, de multe ori il invidiez pentru cariera lui. Si asta pentru ca a fost optiunea lui, nu ca nu ar fi putut mai mult.
    Eu am urmat o ruta mult mai clasica, facultate, master, job in IT. Nu ma simt mai implinita profesional decat el.

    1+
  13. Anne

    Eu nu am inteles nimic din articolul asta… ai trecut ba de la cuplul dubios, la cliseurile parentingului modern, mi ai dat senzatia ca ti ai revenit cand ai admis ca nu ti ai dori un copil prost ca apoi iar sa o dai in balarii… deci despre ce e vorba in propozitie?

    0
    • E vorba despre faptul că nu e nevoie să iei numai 10 și să fii cel mai deștept din clasă sau cel mai bogat din clasă pentru a fi realizat, împlinit și fericit.

      0
      • Anne

        funny coming from a family care si-au cam ros coatele pe bancile scolii, ati ales profesii pentru care ati invatat si veti invata toata viata… deci practic ne spui ca fiul acestei familii poate sa se faca gradinar (fill in the blanks cu orice meserie ti se pare asemenea bucatarului din poveste) si voi veti aplauda cu lacrimi in ochi? Come on :))

        0
        • Hm, as putea sa iti spun ca exista gradinari foarte artisti, care au proiecte mari si fac bani foarte multi. La fel cum exista bucatari celebri, foarte scoliti, doar ca in alte sensuri decat cele “matematice”. Ei sunt mai putin valorosi, e mai important un profesor banal de chimie, care preda obosit la un liceu? Habar n-am, cred ca important e sa fie fericit fiecare dintre cei doi din exemple. Implinit, realizat. Sa fie cel mai tare gradinar, sa fie cinstit, sa faca si bani, asta e important pentru bunastare.

          Insa da, eu as aplauda si mi-as sustine copilul. Nu stiu ceilalti ce ar face, deja avem niste discutii pe diverse teme, f mici. Daaaar, eu sunt ma-sa. Pe mine se poate baza, ca il sprijin si il apar de gurile celor multi. Oricat de roase coate ar avea ei.

          0
          • Anne

            Spuneam ca din start nu am inteles nimic din articol, pare-mi-se ca tu incepusei cu misconception ca un bucatar demn de o stomatoloaga?! Si ziceam ca e un articol dezlanat, pare ca ti uiti ideile si apoi iar revii si tot asa… bravo daca o sa l incurajezi sa faca ce-i place, eu cred doar ca se poate imbina si cu invatat la scoala…

            0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 185 queries in 0.543 s