7 tipologii de părinți care își bat copiii

tipologii părinți bat copiii miruna ioani

Știți clipul care a devenit viral de câteva ore pe facebook? Dacă nu aveți inimă să îl urmăriți până la capăt, vă spun, pe scurt. E cu un băiețel aproape torturat de un Moș Crăciun prost costumat, cu o fetiță care spune Tatăl nostru în genunchi în fața acestei creaturi a naturii, mulți alții care se aud din fundal că râd, în timp ce băiețelul plânge cu sughițuri. Apare și mă-sa la un moment dat în peisaj, care bodogăne ceva, nu am înțeles ce, nu pot da replay acestui clip.

Până în acest moment, clipul are peste 6200 de shares și aproape 6mii de like-uri.

Îl vedeți aici, dacă vă țin coronarele.

Ceea ce mi-a amintit de un studiu publicat săptămâna asta de World Vision România despre cum și cât își bat românii copiii (culmea!). Primisem comunicatul pe mail și văzusem acest articol la Ioana.

Citez:

Raportul “De ce lovim copiii?” arată că doar 1 din 10 (9%) părinți români nu şi-ar lovi niciodată copilul;

Iată și cele 7 tipologii distincte de părinţi și cum justifică ei violența:

  • 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;
  • 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
  • 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
  • 8% invocă motivații religioase;
  • 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
  • 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
  • 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.

Lovirea este spre binele copilului?

Nu, lovirea este spre descărcarea părintelui, care credem și înțelegem cu toții că poate fi foarte furios, dar pote folosi o pernă pentru a da pumni. Lovirea unui copil ”ca să faci om din el” sau ”fiindcă altfel nu pricepe” este doar oglinda evidentă a faptului că părintele nu știe cum să îi explice copilului pe limba lui ceva. Nu știe să îi dea ACEL argument care să-l convingă. Sunt conștientă că există situații limită, dar violența nu este niciodată justificată. Fix așa cum nu ne lovim șeful, vecinul sau idioții care parchează în locul nostru pe loc plătit și nu lasă număr de telefon (ăștia scot cea mai fiară din mine, ceva de speriat), fix așa cum nu le tai nefericiților cauciucurile, nu le dau autograf pe portieră și nici nu le dau o palmă când apar agale pe cărare, tot așa nu îmi lovesc copilul.

Lovirea este o reacție a părintelui, o alegere a sa.

Nu poate fi din cauza copilului, poate fi din traume din copilărie, din lipsă de educație, din proasta gestionare a furiei, din multe alte vine, mai puțin a copilului. E ca și când mi-aș lua-o acum pe coajă fiindcă nu pricep chineza. Pe bune?!

Batem copiii, dar îi batem în privat.

Am auzit pe facebook că nu prea e culeanu așa treaba asta, unii zic că prin Germania ai face închisoare și ceva suedezi chiar și confiscă la o adică pruncii, nu ești sigur dacă ești sub jurisdicția lor, dar de ce să ”te riști”. Mai bine îi bați acasă, cu ușile închise. Ca atunci când mănânci noaptea și speri că nu se pune.

Motivații religioase?!

Asta cred că au răspuns ăia care nu știau ce să bifeze. Unde mama-soarelui și în ce religie e bătaia scrisă în cărți și preaslăvită drept drumul către fericire. Mă depășește cu mult.

Cei care lovesc copiii gratuit și fără motiv

și care mai și recunosc asta merită tratați cu cureaua la fundul gol de 3 ori pe săptămână, la un fel de spa gratuit și fără motiv.

Să faci ceva pentru că toată lumea face la fel

…e o justificare pentru ce culoare îți vopsești părul, deși ai riscuri și acolo (mie mi-ar sta oribil roșcată, dar na), e o justificare pentru a merge la noul restaurant de paste într-o seară, pentru merge să vezi Avatar (deși nu reziști până la capăt), să-ți cumperi o carte, m-ați înțeles. Dar să îți bați copilul pentru că toată lumea face la fel? Țineți-mă, că leșin.

Și că părinții ăia se simt vinovați,

mă scuzați, e irelevant. Despre cum se simt copiii scrie undeva?

Fiindcă față de părinții care își lovesc copiii nu am nici un fel de înțelegere, mi se pare că nu merită altceva decât niște ore de terapie și îmi dau seama că s-ar putea să vă supăr pe unii dintre dv când spun asta. Da, e o diferență între o palmă dată la fund și o bătaie ruptă din rai, deși… până când? Azi o pălmuță, mâine încă una. Azi un pahar, mâine vreo zece. Limita e subțire tare.

Din experiența mea, se vede de la o poștă găuroiul din relația copiilor bătuți când erau mici cu părinții lor acum, când sunt mari. Fără excepție, părinții culeg ce au semănat.

Am și eu copil, deși susțineam aceleași lucruri și înainte să îl am. Mă mai enervez și eu, deși încă nu am spart nimic prin casă și cred sincer că ar trebui să învăț să număr și să respir, știu sigur-sigur că nu ne vom bate niciodată. Nu cred în educația prin violență, sper ca acum părerea aceasta să fie luată mult mai în serios fiindcă sunt mamă. (Ironie) Dacă soțul meu sau oricine altcineva ar îndrăzni măcar să ridice mâna la copilul meu, fiara aia care nu iese când îmi găsesc ocupat locul de parcare… s-ar dezlănțui în glorie. Și fără remușcări.

Nu vă loviți copiii. Iubiți-i. Violența nu poate fi bună nicicând, nu a fost bună când am fost noi mici, nu e nici când ne-am făcut mari. Violența e aceeași, doar poziția noastră s-a schimbat. Care e o variabilă vicleană, puterile se schimbă destul de rapid. Oricine poate fi în locul oricui. Nu v-ați meritat curelele încasate, nici lacrimile plânse. Nu ați ”ieșit bine” datorită acelor bătăi, ci în ciuda lor, vă asigur că viața e mult mai frumoasă fără vânătăi.

Ce credeți, că băiețelul din clip va fi ”un îngeraș” de mâine?

*Cercetarea de faţă a fost realizată de către Reveal Marketing Research pentru Fundaţia World Vision România şi face parte din campania naţională de conştientizare publică cu privire la violenţa asupra copilului, pe care World Vision România o derulează, ca parte a campaniei globale It takes a world to end violence against children a World Vision Internaţional.

Articolul anterior

Rizzoli te ajută să faci un cadou de Crăciun: 21 de perechi de cizme (concurs)

Articolul următor

Cele mai bune eclere pentru care merită să mergeți până la Sibiu

39 Comentarii

  1. Elena

    Am vazut si eu filmuletul azi dar fara volum si nu tot. Pacat ca inca exista oameni care trateaza copii ca pe niste fiinte fara sens, cand de fapt ei dau tot sensul vietii noastre. Mi a fost mila de el saracul, si nu inteleg cum au putut sa filmeze asa ceva…la randul lor ar trebuie pedepsiti dar Dumnezeu are grija de fiecare sunt convinsa! Romanica trezeste-te!!!

    1+
  2. Am plâns cu sughițuri. Nu am rezistat sa mă uit pana la final, chiar nu as fi deschis deloc filmul. Eu am 3 copii ( 7 ani jumate, 5 ani jumate și 2 ani și 3 luni ) și îi educ cu toată răbdarea și intelegerea de care sunt eu capabila. Nu sunt perfecta, dar încerc sa fiu.

    1+
  3. Me

    Recomand “Tatal celuilalt copil” tututor parintilor care nu cred in blandete. E minunata!
    Cat despre filmulet, mi s-a rupt sufletul. Frica acelui baietel arata drama lui de fiecare zi. Ce e mai grav e ca foarte multi se vor uita la filmulet si nu vor intelege ce nu e in regula.

    4+
  4. Văzusem articolul Ioanei… Filmul nu îl deschid. E crunt ce se întâmplă și după câte o mizerie din asta tot zic că nu ne mai facem bine… 🙁

    2+
    • Ioana a scris tone pe tema asta… problema e sa ajunga mesajul acolo unde e nevoie.

      1+
      • Alina

        Scriu cu lacrimi in ochi. Si eu am fost una dintre mamele care isi loveau copiii.Tot timpul m am simtit foarte vinovata dupa ce l am lovit. A fost vina mea ca n am stiut cum sa reactionez si de cele multe ori ascultam de altii, care mi ziceau sa ii dau , ca o palma n a omorat pe nimeni. Articolele Ioanei au venit la Fix. Ioana sa scrie, sa scrie incontinuare, scrie bine si PE mine m a ajutat enorm,chiar daca la inceput mi se pareau prostii.

        0
  5. Stef

    Imi amintesc de niste batai pe care le-am incasat in copilarie din varii motive: de la impunerea autoritatii mamei la indrazneala mea de a ii raspunde sau a-i iesi din cuvant. In acele momente ma simteam foarte vinovata: pentru faptele in sine (atat ale parintelui abuzator, cat si ale mele), pentru cuvinte, pentru defectiunea pe care am perceput-o de mica in ceea ce m-a privit. Dar asta-i o alta poveste de speriat pruncii. Nu am inima sa ma uit la filmulet. Nu tolorez violenta de niciun fel si ma ingrozesc numerele pe care le-ai exemplificat. Sper sa fim niste parinti mai buni ca parintii care ne-au crescut.

    2+
  6. Laura

    Ooo, un subiect “sensibil” pentru cei ce-si lovesc copiii. Mă bucur ca fac parte din cei 9 % care nu si-au batut niciodata copilul. Mi-ar fi placut ca procentul sa fie mai mare. Am un copil deosebit. Asa zic eu, ca sunt mama lui. A intrat la cea mai buna clasa la cel mai bun liceu din oras. Ca asa a vrut. Fara macar o ora de meditatii. Fara sa o oblig sa faca ceva impotriva vointei ei (aici intra si lucratul suplimentar, pe langa temele date la scoala de invatator/profesori). Si da, mi-a mazgalit peretii cu textmarkerul (ca am avut eu chef sa-i fac 4 pereti ai camerei in 4 culori diferite si ea m-a “ajutat”, a spart obiecte, a varsat lichide pe covor,a intrat incaltata in casa (asta o mai fac si eu) si alte boacane de copil. Dar parca nici una nu mi s-a parut de nerezolvat, sau de rezolvat cu bataia. Ne-am mai suparat uneori dar de fiecare data ne-am impacat. Repede, ca nu are rost sa tii manie fara rost. Acum termina liceul. Cu note mari, cu intelegerea ca invatatul nu e pentru mine, e pentru ea, ca nefacerea temelor si chiulul o afecteaza direct pe ea, nu pe mine. Ca un viitor bun si-l face ea, eventual cu suportul nostru, al parintilor. Si da, se poate educa un copil fara bataie. Mai ales daca intelegi tu mai intai ca nimic nu e si nu trebuie sa fie perfect in viata, si un perete murdarit cu ciocolata nu e un sfarsit de lume. Dar cel mai important este faptul ca ea a inteles ca bataia nu e rupta din rai si educatia cu cureaua nu e un “must”. Si viitorul ei si al copiilor ei va fi unul fara violenta.

    1+
  7. Steluta

    Nu am deschis filmuletul, descrierea ta e suficienta 😐 Cred ca astfel de comportamente se invata in familie si uneori se transmit in familie ☹️ Ma simt neputincioasa in fata acestor lucruri ☹️ Nici eu nu cred in violenta de niciun fel, asupra nimanui si mi e greu sa inteleg ce s ar putea invata prin intermediul agresiunilor de orice tip 😐 Uofff! Imi pare atat de rau ☹️☹️☹️

    1+
  8. Larisa

    Intrebarea este ce se poate face? In Suedia,Norvegia sau alte tari ce au legi care intradevar se aplica copilul ar fi ajuns in grija statului rapid. Dar la noi? Stim cu totii ce vieti au bietii copii aflati in grija statului…o amenda? Probabil odata ajunsi acasa membrii familiei isi varsa din nou nervii pe acelasi copil sau orice alt suflet bland…si totusi ceva trebuie facut.ce?

    2+
    • Monica

      Update la mentalități și suport/consiliere psihologica pt toată familia
      Pe englezește se zice ca ”Hurt people hurt people” si de la distanta asta pare sa fie o problema generala în România, nu doar la capitolul violenta în familie

      0
      • nu cred totuși că acestui copil i-ar fi mai bine departe de mama lui. Cred că ar fi o traumă în plus pentru un copil deja traumatizat. Dar cred că mama poate fi ajutată cu terapie, cu niște cărți…

        1+
  9. Cricket

    Nu prea am luat bataie copil fiind, cel mult o palmuta la fund cand eram mai mica. In schimb s a mers pe retragerea iubirii, adica mama nu mai vorbea cu mine, lucru pe care il fac si eu cand ma supar pe sot. Ca deh, asta am invatat. Eu niciodata nu imi voi lovi copilul si nici nu voi aplica tactica cu nevorbitul. Sper sa mi tin nervii in frau cat pot de bine. Am observat si ca mai ridic tonul cand mi e frica. N ajuta pe nimeni si incerc sa ma abtin, dar e instinctual.

    1+
    • Să știi că noi aveam regula: nu mergem niciodată la culcare supărați. O aplic și cu soțul meu. And it works.

      0
      • Cricket

        Well si noi o avem. Foarte rar am incalcat o. E greu sa iesi din tipare, si acum mi e frica sa nu se supere maica mea si sa nu mai vorbeasca cu mine.

        0
  10. Mihaela

    Eu am văzut azi la știri o parte din video. Nu am reușit sa îl urmăresc pana la final. E trist. Oare cine ar mai avea curajul sa le spună celor doi copii ca vine Moșul? S-au folosit de un personaj iubit de copii pt a-i “educa” în stilul propriu. Niște părinți care habar nu au să își asculte copiii, care nu știu sa ii educe și folosesc tertipuri de doi bani dar care lasă urme adânci. Niște părinți care probabil pun în practica ceea ce au trăit pe propria piele, copii fiind. Cine știe? Dar un lucru e cert. Copiii aceia vor creste, vor deveni adulti. Iar traumele copilăriei ii vor transforma în adulți stresați, speriați, fără pic de autostima, care nu își vor găsi locul în societate. Sau în adulți agresivi care se vor răzbuna pe toți cei din jurul lor . Lumea ii va privi, ii va analiza și critica fără sa înțeleagă ca nu e vina lor. Ca au răni adânci și ca dacă nu primesc ajutor se vor transforma în “calai” pt proprii lor copii. Nu ne naștem învățați, copiii nu vin pe lume cu un prospect care sa ne explice ce și cum. Dar avem datoria sa cerem ajutor atunci când situația ne depășește. În ziua de azi avem atât de multe surse de unde putem lua informații de tot felul. Nu mai avem nici o scuza pt a ne “educa” copiii cu nuiaua pt simplul fapt ca străbunicii spuneau ca “bătaia e rupta din rai”. Nu mai avem scuze ca sa le spunem ca dacă nu sunt cuminți vine doctorul și le face injecții, ii ia nenea polițistul sau ii bate Moșul. Rolul educației è foarte important atât în copilărie cât și atunci când suntem deja adulti. Mi se pare trist faptul ca lăsăm moștenire copiilor noștri, o lume plina de răni.

    1+
    • Sursele alea nu vin singure la noi, e nevoie de preocupare să le cauți, să le rumegi cu inima și mintea deschisă. Acolo unde sunt bubele cele mari, sursele nu ajung singure.

      0
  11. Mihaela M

    E foarte trist, offf! Acum vreo lună m-am certat pe un grup cu niște mame. Eu nu comentez pe grupuri, dar atunci nu m-am putut abține. Ele susțineau că “o palmă dată la fund nu e bătaie”, adică e ceva ce nici nu merită menționat, e ceva normal.
    Offf! O palmă, orice palmă, e bătaie, una care doare fizic mai puțin, dar doare la fel emoțional. Oare când o să conștientizăm că bătaia nu educă? Bătaia doare și sperie. Nu asta e soluția!

    0
  12. cris

    Parintii care isi bat copiii vor produce niste adulti violenti sau, daca constientizeaza ca nu e bine (pt. asta trebuie sa fii inteligent), niste depresivi. Un copil care nu a fost fericit in copilarie (iar baietelul din filmulet nu e) nu va fi fericit nici in viata de adult. Asta nu inseamna ca nu iti educi copiii, ci doar ca exista alte metode, care chiar functioneaza. Bazele bolilor mintale se pun in copilarie. Oricat de inteligent va deveni copilul, daca are probleme psihice nu il va ajuta in viata. Ducem mai departe modelele de comportament din copilarie, inclusiv in relatia de cuplu.

    0
  13. Gabriela

    Probabil o sa te socheze ce o sa spun, dar o fac pentru ca eu cred ca sunt multe mame in situatia mea. Mi-am batut copilul! Ii dadeam la fund ca facea pisu pe el, il trageam de urechi ca iesea in strada, adica pentru niste prostii. Stiam ca gresesc, ma simteam vinovata dupa ce il loveam, eram frustata ca nu sunt o mama buna. Nu reuseam sa ies din cercul vicios. Daar, citind articolele Ioanei am inceput sa ma educ, sa ma controlez. Mi-am dat seama cat de mult gresesc intr-o seara, cand la fel imi lovisem copilul si si in timp ce imi ceream scuze el imi zice sa nu mai dau in el, ca apoi si el bate catelul si il doare :(((. Citind mult am inteles ca bataia nu este o solutie, ca ne putem intelege foarte bine si fara sa tip la el si sa-l lovesc.Nu mi-a fost usor, numaram la inceput saptamanile fara bataie, apoi lunile. Eram ceva de genul, yey au trecut 3 saptamani fara sa-l lovesc. As vrea ca toate mamele care isi lovesc copiii sa afle ca se poate si altfel, este greu, dar se poate. Problema este la noi, nu la copii. Si copiii nostri merita sa facem acest efort, ei sunt buni si iubitori( sufeream foarte mult atunci cand ii dadeam una la fund si el venea cu bratele intinse la mine sa-l imbratisez. Eram socata, cum poate sa ma mai iubeasca?). Mi-am promis mie si lui ca nu o sa-l mai lovesc. Vreau sa ma tin de cuvant!

    6+
    • Gabriela, ce poveste frumoasă ne-ai spus! Am mai auzit persoane spunând că au avut acest efect asupra lor articolele Ioanei. Ce minunat!

      0
      • Gabriela

        Iti multumesc ca nu m-ai pus la zid(cu siguranta se gaseau multi sa arunce cu piatra). Gestul tau de pe facebook poate incurajeaza si alte mame sa recunoasca ca au gresit si sa-si doreasca sa fie mai bune.

        0
  14. maddy

    ieri am dat peste acel clip dar nu l`am putut urmari pana la capat pentru ca e revoltator.
    e foarte important ca tu, printesa urbana si alte bloggerite de parenting scriu despre lucrurile astea pentru ca articolele ajung sa fie citite si discutate de multa lume, poate prin public sunt si parinti care isi bat copiii si mesajul vostru ii face sa se gandeasca si sa`si dea seama sa nu e bine (comentariul de sus e exemplul ideal pentru ca arata ca e posibil sa te schimbi daca vrei).
    cred ca educatia unui adult in acest sens se face tot ca educatia unui copil, cu repetat mult, argumente, fara acuze, etc.

    1+
  15. Eliza

    Disclaimer: A abuza un copil verbal sau fizic, este exact asta: abuz. Este complet inacceptabil. Nu sunt de acord cu asa ceva, consider ca este abominabil si ca efectele unui asemenea comportament se vad o viata intreaga. Si da, este de ajuns un episod ca acesta sa iti pierzi increderea ca si copil ca mai exista speranta sa te iubeasca cineva neconditionat si sa te protejeze.
    Am vrut sa mentionez asta deorece ceea ce voi spune mai departe s-ar putea sa trezeasca niste sentimente mai putin placute. Nu consider ca acesti copii trebuie luati de langa mama lor. Sistemul romanesc de servicii sociale catre care acesti copiii sunt incredintati este un sistem la fel de abuziv (in unele cazuri chiar mai abuziv) decat mediul din care sunt scosi copiii. Ma refer aici strict la cazul de fata. Ideal ar fi sa avem un sistem in care mama sa fie trasa la raspundere in mod legal prin amenda, care sa fie costisitoare dar sa fie platita printr-un sistem de rate, pe o perioada determinata de timp. Ideal este sa fie ceva ce familia isi poate permite astfel incat suferinta financiara sa nu fie prea mare luna de lunam dar sa fie o aducere aminte ca platesti si financiar (nu doar moral) pentru acest gen de fapte. Din nou, in mod ideal, banii ar merge catre fundatii care ajuta mama si copilul sau cursuri de cotrol al emotiilor si reactiilor, in fine, ceva care sa ajute tot zona de parenting. Apoi, familia ar trebui verificata destul de des de serviicile sociale (care tot in acest cadru ideal sunt persoane pregatite, trecute prin teste psihologice riguroase, regulate si fiind psihologi ei insisi), care dau sfaturi pertinente si ofera solutii viabile pentru situatii specifice familiei (ma refer aici in caz de conflict sau in cazul in care mama este pusa in fata unei situatii cu care nu stie sa se descurce). Separat mama (si toata familia implicata in cresterea copiilor) face terapie si cursuri de parenting, ca sa se inteleaga pe ei si sa inteleaga copiii. Ar fi frumos daca am investi si in asa ceva, intr-un sistem de servicii sociale ca sa ajute si sa invete familiile sa se pastreze unite, sa isi rascumpere greseli, sa invete ca exista a doua sansa daca vrei sa o primesti si esti dispus sa faci schimbari. Asa am creste oameni mai drepti, mai umani, mai siguri pe ei, mai putin schiloditi sufleteste si care intr-un final ar creste copii mai buni ca ei.
    Ca sa rezum, copiii ar trebui sa ramana in familia in care sunt, familia ar trebui sa primeasca consilierea necesara pentru a putea trece peste impreuna si pentru a putea lucra la o versiune mai buna a lor ca familie. Nici nu vreau sa intru in detalii despre de ce nu este in regula pentru copii sa intre in sistem, cred ca lucrurile acestea se stiu.

    P.S. Acest comentariu l-am postat si pe pagina facebook cu video-ul si il postez si aici doar pentru ca eu mereu vreau sa cred ca mai degraba ajutam omul sa isi constientizez greseala si il ajutam sa nu mai faca decat sa luam copiii din mediul pe care il cunosc (si il iubesc, da iubesc pentru ca ei atat stiu, familia este majoritatea universului lor) si sper sa mai vad aici oameni ca mine, oameni care isi doresc ca parintii lor sa fi fost ajutati sa se schimbe la timp.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 194 queries in 0.595 s