7 tipologii de părinți care își bat copiii

Știți clipul care a devenit viral de câteva ore pe facebook? Dacă nu aveți inimă să îl urmăriți până la capăt, vă spun, pe scurt.

Update 2021: Un bărbat din Hunedoara îl înșfacă de haine pe un copil, îl ridică în aer și apoi îl izbește de pământ. Apoi repetă figura cu alt copil. Cineva filmează întâmplător totul și tipul ajunge ”vedetă” imediat.

Din declarațiile agresorului, cei doi copii se certaseră și a vrut să le aplice o corecție, conform Digi24.

În 2017 a mai fost un clip viral cu un băiețel aproape torturat de un Moș Crăciun prost costumat, cu o fetiță care spune Tatăl nostru în genunchi în fața acestei creaturi a naturii, mulți alții care se aud din fundal că râd, în timp ce băiețelul plânge cu sughițuri. Apare și mamă-sa la un moment dat în peisaj, care bodogăne ceva, nu am înțeles ce, nu am putut da replay acestui clip.

Până în momentul publicării acestui articol în 2017, clipul respectiv avea peste 6200 de shares și aproape 6mii de like-uri. Între timp a fost scos, nu îl mai găsesc.

Cel din 2021 cu bătaia din Hunedoara are peste 12mii de shares (aici) și 51 mii (aici.)

Ceea ce mi-a amintit de un studiu publicat de World Vision România despre cum și cât își bat românii copiii (culmea!). Primisem comunicatul pe mail și văzusem acest articol la Ioana.

Citez:

Raportul “De ce lovim copiii?” arată că doar 1 din 10 (9%) părinți români nu şi-ar lovi niciodată copilul;

Iată și cele 7 tipologii distincte de părinţi și cum justifică ei violența:

• 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;
• 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
• 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
• 8% invocă motivații religioase;
• 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
• 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
• 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.

Lovirea este spre binele copilului?

Nu, lovirea este spre descărcarea părintelui, care credem și înțelegem cu toții că poate fi foarte furios, dar pote folosi o pernă pentru a da pumni. Lovirea unui copil ”ca să faci om din el” sau ”fiindcă altfel nu pricepe” este doar oglinda evidentă a faptului că părintele nu știe cum să îi explice copilului pe limba lui ceva. Nu știe să îi dea ACEL argument care să-l convingă. Sunt conștientă că există situații limită, dar violența nu este niciodată justificată. Fix așa cum nu ne lovim șeful, vecinul sau idioții care parchează în locul nostru pe loc plătit și nu lasă număr de telefon (ăștia scot cea mai fiară din mine, ceva de speriat), fix așa cum nu le tai nefericiților cauciucurile, nu le dau autograf pe portieră și nici nu le dau o palmă când apar agale pe cărare, tot așa nu îmi lovesc copilul.

Lovirea este o reacție a părintelui, o alegere a sa.

Nu poate fi din cauza copilului, poate fi din traume din copilărie, din lipsă de educație, din proasta gestionare a furiei, din multe alte vine, mai puțin a copilului. E ca și când mi-aș lua-o acum pe coajă fiindcă nu pricep chineza. Pe bune?!

Batem copiii, dar îi batem în privat.

Am auzit pe facebook că nu prea e culeanu așa treaba asta, unii zic că prin Germania ai face închisoare și ceva suedezi chiar și confiscă la o adică pruncii, nu ești sigur dacă ești sub jurisdicția lor, dar de ce să ”te riști”. Mai bine îi bați acasă, cu ușile închise. Ca atunci când mănânci noaptea și speri că nu se pune.

Motivații religioase?!

Asta cred că au răspuns ăia care nu știau ce să bifeze. Unde mama-soarelui și în ce religie e bătaia scrisă în cărți și preaslăvită drept drumul către fericire. Mă depășește cu mult.

Cei care lovesc copiii gratuit și fără motiv

și care mai și recunosc asta merită tratați cu cureaua la fundul gol de 3 ori pe săptămână, la un fel de spa gratuit și fără motiv.

Să faci ceva pentru că toată lumea face la fel

…e o justificare pentru ce culoare îți vopsești părul, deși ai riscuri și acolo (mie mi-ar sta oribil roșcată, dar na), e o justificare pentru a merge la noul restaurant de paste într-o seară, pentru merge să vezi Avatar (deși nu reziști până la capăt), să-ți cumperi o carte, m-ați înțeles. Dar să îți bați copilul pentru că toată lumea face la fel? Țineți-mă, că leșin.

Și că părinții ăia se simt vinovați,

mă scuzați, e irelevant. Despre cum se simt copiii scrie undeva?

Fiindcă față de părinții care își lovesc copiii nu am nici un fel de înțelegere, mi se pare că nu merită altceva decât niște ore de terapie și îmi dau seama că s-ar putea să vă supăr pe unii dintre dv când spun asta. Da, e o diferență între o palmă dată la fund și o bătaie ruptă din rai, deși… până când? Azi o pălmuță, mâine încă una. Azi un pahar, mâine vreo zece. Limita e subțire tare.

Din experiența mea, se vede de la o poștă găuroiul din relația copiilor bătuți când erau mici cu părinții lor acum, când sunt mari. Fără excepție, părinții culeg ce au semănat.

Am și eu copil, deși susțineam aceleași lucruri și înainte să îl am. Mă mai enervez și eu, deși încă nu am spart nimic prin casă și cred sincer că ar trebui să învăț să număr și să respir, știu sigur-sigur că nu ne vom bate niciodată. Nu cred în educația prin violență, sper ca acum părerea aceasta să fie luată mult mai în serios fiindcă sunt mamă. (Ironie) Dacă soțul meu sau oricine altcineva ar îndrăzni măcar să ridice mâna la copilul meu, fiara aia care nu iese când îmi găsesc ocupat locul de parcare… s-ar dezlănțui în glorie. Și fără remușcări.

Nu vă loviți copiii. Iubiți-i. Violența nu poate fi bună nicicând, nu a fost bună când am fost noi mici, nu e nici când ne-am făcut mari. Violența e aceeași, doar poziția noastră s-a schimbat. Care e o variabilă vicleană, puterile se schimbă destul de rapid. Oricine poate fi în locul oricui. Nu v-ați meritat curelele încasate, nici lacrimile plânse. Nu ați ”ieșit bine” datorită acelor bătăi, ci în ciuda lor, vă asigur că viața e mult mai frumoasă fără vânătăi.

Ce credeți, că băiețelul din clip va fi ”un îngeraș” de mâine?

*Cercetarea de faţă a fost realizată de către Reveal Marketing Research pentru Fundaţia World Vision România şi face parte din campania naţională de conştientizare publică cu privire la violenţa asupra copilului, pe care World Vision România o derulează, ca parte a campaniei globale It takes a world to end violence against children a World Vision Internaţional.