Datoria femeii de a-i căuta bărbatului în telefon (p)

Am postat mai demult un text despre femeia care-a divorțat după un sms pe telefon. Era o poveste adevărată. Mi-a scris de curând pe mess:

Văd că ești înapoi în România și îți merge bine. Voiam să știi că și eu m-am întors (în Spania, nu în România). Și că m-am răzgândit. Toate femeile ar trebui să le caute bărbaților în telefon. Poate o să scrii la un moment dat asta pe blog.

Muchos besos, eu nu sunt de acord. Dar nu despre asta e vorba. Gagica asta (și nu exagerez, la cât de bine arăta) se măritase cu un veșnic întârziat acasă, făcuse imediat un prunc, după care-i căutase omului în agendă și, în loc să găsească multe cine planificate cu ea, a găsit o ditamai amanta. Așa că, scurt pe doi, a divorțat. Ăla i-a lăsat casa și copilul, normal, omul nu era rău intenționat. Doar că ambele veneau cu cheltuială multă, rate la bancă și adidași mereu noi. Booon. Ea era dentistă, dar tot nu se descurca. Așa că, a plecat în Anglia, să facă niște bani.

Și, uite-așa, trăia Sangre Caliente a noastră bine-merci la englezi, muncea de rupea, făcea și bani, nu e cazul să-i plângem de milă, dar nu e ca și cum se îmbogățea. Eu am cunoscut-o aici, în momentul ăsta de nervi maximi, în care simțea că pedalează în gol. În Anglia nu îi plăcea nici vremea, nici pacienții, fiu-său nu se adapta la grădiniță, era un calvar pentru ea. Atunci mi-a zis cum supraviețuiește. Că rămâne până își plătește toate datoriile și pune ceva la ciorap.

Era cea mai organizată ființă pe care am cunoscut-o vreodată. Ba, mai aveam o asistentă, mamă singură, cu trei copii, care era la fel de organizată. Adică, în fiecare lună, punea 10 lire de-o parte pentru Crăciun. Astfel, în decembrie avea peste 100 de lire, pe care nu le-a simțit ca să cumpere un cadou. Știa toate reducerile posibile. Era abonată la ceva site englezesc cu tips-uri pentru cum să cumperi mai ieftin. Cumpărăturile mari erau întotdeauna de Black Friday sau după Crăciun. Mereu profita de promoțiile de genul 3 la preț de 2 și se combina la ele cu încă cineva.

Sincer, eu sunt o persoană care niciodată nu a avut un venit fix (dar nici ea nu avea!) și care niciodată nu a știut cât cheltuie. Nu o avere, evident, adică știu sigur că niciodată nu aș da 1000 lei pe un tricou. Dar habar n-am dacă-mi permit luna asta o pereche de ghete, de exemplu. În schimb, fata asta, era exemplul ambulant ”iarna îți cumperi bicicletă și vara –sanie”.

Și-a reușit femeia. Am fost așa mândră de ea. O mamă singură, care avea toate șansele s-o ia pe cărare. Nu pe aia dreaptă, vreau să zic. Putea să intre în depresie. Ori să se apuce de băut. Putea să se prostitueze. Nu. În loc, ea a găsit o cale de a-și plăti datoriile, de a-și crește copilul și de a se întoarce acasă până la final!

Am tot respectul pentru ea și m-am bucurat că mi-a scris. Fiindcă știu mulți oameni care se simt subjugați de bănci și înglodați în credite pe viață. Cred că știți și dumneavoastră persoane care câștigă bani ca să plătească datorii. Te simți ca hamsterul pe roată. Ca un pește pe uscat. Ca o mamă care știe că n-o să mai doarmă niciodată.

S-a potrivit să vă spun povestea asta în contextul în care cei de la KRUK au inventat pe 17 noiembrie ”Ziua fără datorii”. Știu că a trecut, dar m-au rugat să vorbesc un pic despre asta, nu neapărat în termeni financiari, ci inclusiv morali. KRUK e o companie care ”ajută oamenii să-și ramburseze datoriile”.  Își dorește ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă asta. Că nu e vorba de nimic dubios, ci de un alt model de business. Practic, ei cumpără creanțe de la bănci, adică preiau cazurile în care clienții care au făcut un credit nu îl mai pot restitui conform înțelegerii inițiale. Astfel încât, KRUK renegociază practic un plan financiar ca omul să poată totuși restitui suma împrumutată. Fiindcă adesea lumea nu mai plătește creditele nu fiindcă nu ar vrea, ci fiindcă nu mai poate (și-a pierdut job-ul, a divorțat, a venit taifunul etc). Doar că banca nu îi poate aștepta, însă KRUK poate. Așa mi-a explicat un prieten avocat. Uneori renegocierea poate fi și că dai înapoi 30 de lei pe lună. KRUK se poate mulțumi cu foarte puțin, are mai multă răbdare decât banca. Cumva toată lumea iese în câștig. Fiindcă nu e normal să îți pui ștreangul de gât că tu ai rate, dar a venit criza și ție ți s-au înjumătățit veniturile, doar foame ți se face la fel. Da, e normal dacă ai luat ceva cu împrumut, să îl și dai înapoi. Deși întotdeauna când auzi despre asta, e de la oameni care au dat cu împrumut și nu au mai primit înapoi. Pe bănci însă nu le întreabă nimeni.

Așa că, mă gândeam acum. Dacă tot sunt așa grozavi cei de la KRUK, de scriu bloggerii despre ei că ”recuperează ”bine, ia să-mi dea și mie niște ore de somn nedormit înapoi. Și niște seriale nevăzute, căci încă n-am avut timp nici de finalul de sezon din Grey. Aș mai vrea și niște cafele cu mama, sunt îngropată până în gât în aceste datorii, mi-ar plăcea să recuperez și niște știți-voi-ce cu știți-voi-cine, iar orice ajutor e binevenit. Plus, dacă tot mergem pe ideea că orice lucru împrumutat trebuie dat înapoi, aș avea de returnat și niște kilograme. Însă pe datoria cu căutatul în telefon, grijă mare, că nu v-o poate nimeni da înapoi. E ca un credit în franci elvețieni: cea mai mare prostie.

sursa foto: Pixabay