Sunt una dintre acele norocoase de femei, care au avut o sarcină atât de ușoară și de frumoasă, încât, dacă ar fi să mă iau strict după asta, aș mai face vreo 5 copii. Nu mi se umflau picioarele, dormeam bine noaptea, nu mă durea spatele decât foarte puțin, spre final. În afară de greața care mi-a fost până prin săptămâna a 20-a, nu mă pot plânge de nimic. Ba dimpotrivă. Părul îmi strălucea, piele așa catifelată n-am avut în viața mea, pofta de dulciuri nu mai exista, energia zilnic creștea … într-un trimestru cât la alții într-un an. Ca să înțelegeți, în ultimele săptămâni de burtoi, mergeam în medie 7 km pe zi, ba cu câteva ore înainte de a naște, am urcat pe niște coclauri minunate din oraș, pe care le vedeam pentru prima dată. Noroc că nu m-au luat durerile facerii pe-acolo, că nici cu GPS-ul nu mă găseau!
Sincer, toată sarcina și perioada imediat următoare, pentru mine, au fost vârful rollercoaster-ului, din punct de vedere fizic și emoțional. Da, și eu mă întreb cum mă puteam simți atât de bine cu un balon de 3 kg pline în fața mea, dar eram frumoasă, deșteaptă, soțul îmi făcea masaje și simțeam literalmente că lumea e a mea.
Secretul? În afară de o minune mică ce se-ntâmpla în burta mea, am renunțat la cafea, n-am pus nici un strop în gură. Luam micul dejun în fiecare zi, toate vitaminele și mineralele după o schemă pe care singură mi-am compus-o, plus supliment de vitamina D și fier.
Încet-încet, simt că îmi revin după sarcină. Ceea ce nu e deloc bine, ca la celelalte femei. Redevin eu, cea care am fost: cu câteva kilograme în plus, nu multe, fix câte să te enerveze când ai de mers la niște nunți, cu câteva dureri de cap din când în când, fix câte să îți amintească și că porți ceva pe umeri, cu niște stări emoționale de rahat, fix cât să îți aduci aminte că viața nu e numai un dulce împachetat.
Mi-aș dori să refac acele stări din cele 10 luni de sarcină, pe cuvântul meu. Dar nu știu cum. Sunt conștientă că a fost și un dans hormonal acolo, uneori mă mai apucă norișorii de mână și facem petrecere până în zori, de scriu texte înlăcrimate și a doua zi dimineața nu mi se mai pare nimic fascinant.
Acum sunt obosită, am dureri de cap, uneori amețesc fără motiv (nu, nu sunt însărcinată), pielea îmi e teribil de uscată, părul îmi cade peste tot, fără să-mi ceară voie sau să se mai întoarcă vreodată. Și astăzi, scriind acest articol pentru dumneavoastră, e prima dată când îmi trece prin cap să-mi fac niște analize de sânge. Ce mai cizmar cu cizmele rupte!
Da, fiindcă tocmai am primit un mail cu un studiu făcut pe doamnele din România, legat de carența de fier. Zice așa: Conform unui studiu de piață comandat de compania Vifor Pharma România, 22% dintre femeile care au efectuat analize de sânge prin care a fost testat nivelul de fier din organism au primit diagnostic de anemie feriprivă și 19% de carență de fier.
Opaaa, păi asta nu e bine. Cam multe doamne cu probleme, zic eu.
Rolul fierului în viața noastră, deși nu intrăm în metabolism și biochimie:
- Fierul este folosit în majoritatea proceselor care fac posibilă funcționarea corpului uman: de la creier la mușchi, până în ADN.
- Fierul este utilizat pentru transportul oxigenului în celulele roșii din sânge şi pentru depozitarea oxigenului în țesuturile musculare.[1]
- De asemenea, rolul fierului este esențial în producerea energiei de care are nevoie creierul zi de zi[2].
- O parte din energie este folosită în formarea de noi sinapse între celulele nervoase, pe lângă menținerea în funcțiune a celor deja existente.[3] [4]
De asta, se pare că la nivel mondial, carența de fier afectează productivitatea noastră, a celor foarte mulți care posibil avem lipsă de fier și poate chiar anemie. Pentru mai multe informații, vizitați carentadefier.ro. Găsiți lucruri foarte utile despre rolul fierului în hrănirea și înțărcarea copilului și despre rolul fierului în dezvoltarea bebelușului.
Atenție, carența fierului e important să o țineți sub urmărire. Dacă medicul vă recomandă supliment, refaceți analizele după o vreme. Carența de fier sau anemia poate fi semn și de alte belele, deci e musai să știm sigur-sigur că s-a corectat.
Nu sunt pentru luat suplimente după ureche,
nici pentru făcut analize din plictiseală. Însă, dacă sunteți mai obosiți în ultima vreme, deși nu s-a schimbat mare lucru în rutina voastră, dacă vă cade părul, vi se exfoliază unghiile, vi se usucă pielea, dacă aveți palpitații inexplicabile sau simțiți că vi se taie gazul când urcați 2 scări, e cazul să vă puneți niște semne de întrebare. Toate lucrurile astea nu sunt normale, eu nu cred că e bine să ne obișnuim să fim obosiți. Nu trebuie să trăim cu dureri de cap, doar fiindcă avem impresia că asta e norma. E bine să investigăm, să căutăm explicația și să găsim soluția. Știți, soțul meu a avut pacient care s-a prezentat la neurochirurg foarte speriat că are are o tumoră la creier, simptomele fiind clare: dureri de cap și amețeli regulate. Problema, de fapt? Omul nu bea niciun strop apă.
Și tocmai v-am arătat cum un neurochirurg a vindecat o tumoră cu apă chioară, căci toate simptomele au dispărut.
Ce vreau să spun e că uneori lucrurile sunt mai simple decât par. Haideți să avem curajul să ne preocupăm de noi și de cei din jur. Iar eu mă programez acuși la analize. Sau mai fac un copil 😉
[1]Beard JL. Iron Biology in Immune Function, Muscle Metabolism and Neuronal Functioning. J Nutr. 2001:568-580.
[2] Radlowski EC, Johnson RW.Perinatal iron deficiency and neurocognitive development. Front Hum Neurosci. 2013;7:1-11.
[3] Pinero DJ, Connor JR. Iron in the Brain: An Important Contributor in Normal and Diseased States.
Neurosci. 2000;6(6):435-453.
[4] Agarwal R. Nonhematological benefits of iron. Am J Nephrol. 2007;27(6):565-71.
Ioana
Si eu am avut o sarcina frumoasa. A doua a mai fost la fel.
Miruna
A fost sau nu la fel? Stiu ca pot fi foarte diferite.
Roxana
Sa stii ca ai dreptate! Si eu am niste dureri de cap si ameteli de ma ia cu stare de voma… si le pun toate pe seama discopatiei cervicale… Analize mi-am facut in luna mai cand eram in parametrii..
Miruna
Da, păi și asta e o posibilă explicație. Dar faci ceva să ameliorezi? Fizio, kineto, te-a văzut vreun medic?
Mihaela
Adevărul e ca avem prostul obicei sa ne neglijam. Cel puțin eu asa fac. Și nu e ok. Simptomele sunt niște semnale,care ar trebui sa ne atragă atenția ca ceva ii lipsește organismului sau ca ceva nu mai funcționează cum ar trebui. De ceva vreme ma preocupa faptul ca uit, nu reușesc sa mai memorez nimic. Într-o zi am sa întreb un medic ce am. Într-o zi am sa îmi fac timp și curaj sa merg. Pana atunci mai dau vina pe stres ca să ma conving ca situația nu e grava.
Miruna
Știi, dacă ți se strică frigiderul într-o zi, le lași pe toate și să vezi cum îți faci timp să îl repari! Sau dacă te inundă un vecin, am pățit eu! Brusc, nimic nu a fost mai important decât să rezolv asta.
Priorități, priorități…
Mihaela
Ai perfecta dreptate. Din păcate anumite priorități pun stăpânire pe timpul nostru. Îmi promit mie ca am sa îmi fac timp și pt mine.
Luminita
Eu sunt insarcinata in patru luni si am saptamanal niste migrene cumplite. Asta pe langa vomat non stop la greu, arsuri de stomac si somn prost. Si faptul ca nu pot lua decat paracetamol desigur ca nu ajuta. Ginecologul mi-a zis ca pot aparea in timpul sarcinii si ca din pacate investigatii mai ample momentan nu se pot face, asa ca….tac si indur. Te invidiez pt sarcina ta, ale mele ambele au fost nasoale.