Cele mai haioase și teribile 3 povești cu schimbat apartamentul, premiate de Storia.ro (p)

storia.ro

Ca să vedeți ce face o blondă noaptea, în concediu: după ce amândoi băieții mei au mers la culcare, am luat la citit comentariile voastre lăsate la articolul cu Storia.ro, în care mi-ați spus poveștile cu schimbat apartamentul. Am râs de una singură și am visat ploșnițe în noaptea care a urmat. Unul dintre comentarii e de vină 😛

Ce voiam, de fapt, e să știți, dacă vă mai căutați un apartament nou vreodată, că există Storia.ro. Fără povești ciudate, sper că pe astea le-am lăsat pe toate în articolul trecut. De acum înainte, să aveți parte doar ferestre care se închid bine și de vecini care nu sforăie tare.

Vă mulțumesc mult pentru participarea așa de numeroasă, mi-a fost greu să aleg dintre atâtea pățanii. Serios. Simțeam că mulți, foarte mulți meritați premiul cel mare doar pentru că ați supraviețuit situației… fără să ajungeți la închisoare ori la nebuni! Mă rog, am făcut o selecție de 10 comentarii pe care le-am trimis celor de la Storia.ro și, iată ce au ales:

Un voucher în valoare de 250 de euro, la un magazin de design interior …

…merge la P. Carmen Nicole, comentariul poate fi văzut aici:

storia.ro

Celălalt voucher în valoare de 250 de euro, la un magazin de design interior

… merge la Onu Laura Nicoleta, comentariul poate fi văzut aici.

Nici nu stiu de unde sa incep. Am schimbat atatea chirii incat am impresia ca nici nu o sa mi le amintesc pe toate. Prima a constat intr-un apartament de doua camere cu 6 oameni inghesuiti si doar un pat. Asta nu e o problema, o sa ziceti si nici nu a fost, decat cand am constatat ca nu aveam apa si ca trebuia sa aducem cu bidoanele dintr-o piata publica. Ca trebuia sa facem cu randul la cine doarme in pat si cine in hol. Ca de altfel, toate ne-ar fi mers struna😁. Sa va zic si de urmatoarea care avea sa fie, noroc ca nu am apucat sa imi car decat jumatate din bagaje. O doamna trecuta de 50 de ani, care locuia singura intr-un apartament si isi oferea camera cealalta spre inchiriere. Ziceti ca e in regula, ca ce putea sa mearga rau? Aaaa, mai nimic, cu exceptia faptului ca doamna, inainte de a imi aduce si ultimele bagaje, s-a sinchisit sa ma avertizeze ca ea, uneori, noaptea se mai duce la baie sau bucatarie, iar daca ne mai intalnim prin apartament sa nu ma ingrijorez. Ea asa obisnuieste sa mearga, goala….adica NUDA ( accentuez doar ca sa nu credeti ca nu ati citit bine😂). Si ca din punctul ei de vedere nu are nimic impotriva daca si eu merg la fel (say whaaat??).
Un al treilea apartament dragut, cochet si plin de gandaci. Din aia indaratnici, ‘greu de ucis’ si care sfidau orice lege a gravitatiei (apartamentul era situat la etajul 8). Proprietarul ne-a inteles dezamagirile si galant s-a oferit sa ne puna la dispozitie o a doua locuinta pe care o detinea, dar la parter. Ati spune ca a fost foarte dragut din partea lui…mno, si noi am zis la fel. Mai putin cand ne-a pus in vedere ca nu ar trebui sa ne speriem daca, din cand in cand, o sa vedem un sobolan prin casa. Era invechit pe acolo si nu puteau sa il extermine nicicum ( eu cred ca, de fapt, era o intreaga familie, ca in povestea cu broasca testoasa si iepurele).
Urmatoarea chirie avea sa fie plictisitoare comparativ cu ce a urmat. Zic asta deoarece, la un moment dat, am fost nevoita sa ma mut intr-un alt oras, in interes de serviciu, si am apelat la cunostinte. Asa am ajuns la mama unei bune prietene de a mele, care nu o crescuse dar cu care tinea legatura. Am poposit pe canapeaua din sufragerie vreo 3 saptamani, cu o biblioteca imensa langa mine, fapt ce ma bucura enorm si un tablou al sotului proprietarei care trona ca o icoana. Nimic dubios…nimic rau, doar ca dupa o prima saptamana armonioasa, doamna s-a imbatat si a venit tarziu in noapte, s-a asezat in intuneric pe un fotoliu si a asteptat sa ma trezesc. Va puteti imagina, cred, cat de ciudat este sa te trezesti privita😕. De fapt, tinea sa imi spuna ca este extrem de deranjata, chiar geloasa ca Victor,(sotul din tablou, decedat de altfel de ani buni) ma privea cand ma dezbracam. Apogeul a fost in a treia saptamana cand m-a trezit in toiul noptii cu un lighean de apa turnat in cap, spunandu-mi ca ar fi mai bine sa plec. Stia ea ce stia😉, dar surpriza a fost mai mare cand dand sa plec, buimaca si uda, am constatat ca imi lipseau banii si actele. Dar am rezolvat si asta.
In lipsa de acoperis deasupra capului am rugat o alta prietena sa ma primeasca pentru putin timp. M-a primit, dar aveam sa plec si de acolo tamaiata de mama-sa sub pretextul ca eu sunt Necuratul😈 in casa ei. De ras? Probabil, acum. Atunci a fost ciudat. Motivul real? Prietena mea traia o frumoasa poveste de dragoste cu un tanar de alta etnie, pe care mama sa nu il agrea. Asa a ajuns sa se imbrace noaptea cu hainele mele si sa iese din casa ca si cum eram eu, pentru a se intalni cu El. P.S. Acum cei doi sunt casatoriti si au doi copii superbi; sunt foarte fericiti si nepasatori fata de gura lumii si prejudecati.
Darrr, sa nu uitam povestea chiriilor. Cand m-am reintors, am ales sa locuiesc cu o cunostinta care tocmai ce se mutase in chirie si careia ii mai era necesara o persoana pentru a plati mai usor chiria. Aveam sa regret. Tanara, in realitate, era amanta, iar regulile in casa erau facute de platitorul jumatatii de chirie, respectiv sotul infidel😑. Eu aveam mai putine de spus, fiind ultima venita, ea mai nimic pentru ca nu contribuia cu nimic. Oricum apogeul a fost cand ea, intr-un acces decizional de a se desparti de amant, a adus un tip acasa cu care s-a inchis in camera. Amantul a aflat si gelos fiind (ironic, nu?😄) a incercat sa o contacteze. Cum ea nu a raspuns la telefon, el a decis sa sparga geamul la balcon si sa intre prin sufragerie…exact unde dormeam eu. Acum nici asta nu ar fi fost o problema, ati zice….ca au mai fost situatii, doar ca, amantul amantei, a sarit in patul meu (ia mai faceti un exercitiu de imaginatie😄). Am plecat in zilele urmatoare fara a ma uita in urma.
Ultima chirie, anterioara casei personale, in care ne-am mutat acum un an, a fost una linistita si de lunga durata. Ma rog, pe ici, pe colo a avut si ea unele exceptii. Dar ma obisnuisem ca proprietarul sa intre in lipsa noastra in apartament si sa ne manance dulciurile, desi avea un diabet in prima faza. De altfel, un batranel simpatic, cu care inca mai tinem legatura.
Acum sunt “la casa mea”. Anost pentru prietenii mei care asteptau cu sufletul la gura sa le mai povestesc despre pataniile mele. E semi-goala, dar este cel mai sigur loc de pe pamant. Am o senzatie incredibila de acasa, iar prima musca care mi-a intrat pe geam a fost ca un oaspete mult-asteptat😊 (ce a patit dupa nici nu mai conteaza😈). Acum imi amintesc cu zambetul pe buze de toate aventurile mele existentiale si inca ma mai intreb daca o buna perioada am avut vreo energie prin care atrageam tot soiul de oameni ciudati sau asa mi-a fost destinul.

Premiul cel mare, un voucher în valoare de 500 euro, la un magazin de design interior

… merge la

Felicitări, Cristina! Tot nu mi-ai spus ce culoare are părul tău 😉

 

Ilustrație de  Livia Coliji

Articolul anterior

Când vă e greu, citiți asta

Articolul următor

De ce mi-e frică de Botox și acid hialuronic

  1. Ioana

    M-am gandit ca are potential comentariul cu ploaia. Pacat ca nu ti-a raspuns fata la intrebare. Deci blonda sau nu?

    0
  2. Cristina

    Buna! Mulțumesc pentru premiu, sunt absolut incantata! Parul meu e castaniu si suvitat blond pentru a prinde putina viata:)! Va mulțumesc mult! Cum intram in posesia premiilor?:)

    4+
  3. CristinaM

    Spor la cumparaturi si felicitari!

    1+
  4. Onu Laura-Nicoleta

    Oau, multumesc, multumesc! 😚😚😚

    1+
    • ECARULAN

      Vai, ce magnet de chirii zanatice ai fost!
      Doamna cu tabloul sotului este ceva cu totul special 🙂 Dupa asa ceva, batranelul care va manca dulciurile este ca o ploicica placuta de vara – ati fi putut chiar sa aduceti o ofranda sortii care v-a scos, in sfarsit, in calea un proprietar asa de potolit si sa treceti la dulciuri de regim :))

      0
  5. Miruna

    Mi-a plăcut mult povestea Laurei Nicoleta Onu. De mult nu am mai ras așa :)) In opinia mea, ea merita premiul cel mare.

    4+
    • Sa stii ca m-am bucurat ca decizia finala a fost a celor de la Storia 🙂 asa mi-am luat mainile de pe aceasta responsabilitate :))

      0
  6. Peste 20 de mutari. Le adun si scriu o carte, asteapta doar sa ma pensionez putin 😉

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 170 queries in 0.477 s