Prin ce trece o blondă când schimbă 4 case în 5 ani (concurs)

casa din liverpool

vederea noastră din apartamentul din Liverpool, UK, 2011

Când stăteam în căminul de pe Babeș din Cluj, aveam o colegă de cameră care refuza să-și facă patul și să-și schimbe așternutul. Nici cu mătura nu prea dădea, așa că am desenat o linie pe parchet, cu creta, măturam doar în segmentul nostru, dar îi făceam patul și ei în fiecare zi. Când stai 3 într-o cameră, chiar un singur pat nefăcut și te simți ca într-o cocină împăducheată (cuvânt adaptat la situație).

Când locuiam în București, în apartamentul cu miros de ”ce frumoasă-i viața”, vecinul de la 5 avea un dulău. Omul, un tinerel din ăsta care-a lipsit la cursul celor 7 ani de-acasă, își lăsa rotweiler-ul mai ales vineri și sâmbătă noaptea singur acasă. Închis în 2 camere. Normal, stăpânul ieșea la club, vecinii intrau la balamuc. Fiindcă animalul atâta lătra, ba nu, hăulea, de uneori mă întrebam serios, cum e cățelește posibil ca niște corzi vocale să te țină atât de mult. Iar fazele nervilor erau cam așa: întâi îți venea să-l strângi de gât pe ăla, să chemi poliția, să îi tai cauciucurile de la mașină (am zis ”îți venea”, că dintre toate astea doar treaba cu poliția s-a chiar întâmplat), dar, la final, te apuca o mega-milă de rotweileruțul cel abandonat și te gândeai că, pentru el, ”ce frumoasă-i viața” stă altundeva. Probabil la curte.

Apoi m-am mutat  prima dată cu iubitul meu, într-un loc minunat și romantic, pe faleza lui Liverpool, cam pe unde se plimbau turiștii seara. Era un bloc înalt și modern, apartamentul nostru avea un singur robinet la chiuvete (cine-a fost măcar o dată în Anglia știe cât de important e acest detaliu), un perete întreg de sticlă și o vedere superbă spre clădirea emblematică a orașului. Ce mai, era cuibul nostru închiriat, de nebunii. Doar că, ce să vezi, l-am închiriat gata mobilat și, surpriză, patul din dormitorul nostru din lemn masiv și aspect regal era… prea scurt pentru iubitul meu brunet și înalt. Nu exagerat de înalt, doar patul era exagerat de mic. Și, uite-așa a dormit bietul om pe diagonală până ne-am mutat în următorul cuib închiriat. Care găzduise înainte un cuib de pisici, am crezut, la cât de puternic mirosea mocheta a asta.

Cel din Sheffield, era un apartament cu 3 camere, într-o zonă rezidențială, aproape de spital. Nu mi-a plăcut că mirosea a pipi de pisică, dar avea tavanul înalt și nișa aceea romantică în fereastră, tipică pentru englezi. În spatele curții noastre era grădina botanică plină de flori și veverițe, iar pe stradă aveam un vecin care cânta la pian. Cum am scăpat de mirosul usturător, să vedeți ce nu a funcționat: să aspir mocheta zilnic, să bag firmă profesională să spele mocheta (de două ori!), să pun praf din ală de curățat covoare, să îl las două zile fără să-l aspir, să bag deodorant de cameră în toate prizele din casă, să mă cert cu iubitul care făcea bronhospasm de la obsesia mea cu pisica. Maxima a venit însă de la proprietar, care mi-a zis cu zâmbetul pe buze, că nici nu  a existat vreo pisică vreodată pe acel covor îmbâcsit.

Concurs – Premiul cel mare, un voucher în valoare de 500 de euro

Dacă aveți și voi ceva povești asemănătoare, hazlii sau cutremurătoare, legate de mutarea în casă nouă, spuneți-mi în comentarii, să râdem și noi! Iar Storia.ro (site-ul de anunțuri imobiliare lansat de OLX anul trecut) o să premieze 3 dintre cele mai faine povești cu un voucher de 500 euro și 2 vouchere de 250 euro fiecare, la un magazin de design interior. Like&share nu sunt obligatorii, dar m-aș bucura să strângem cât mai multe povești și să râdem cât mai tare. Concursul durează o săptămână, până pe 16 octombrie, la ora 23.59. Câștigătorii vor fi aleși de cei de la Storia împreună cu mine.

Marți seara anunț câștigătorii, pentru care pregătesc o surpriză: își vor vedea poveștile ilustrate în benzi desenate de către Livia Coliji! (Dacă doriți să vă anunț care sunt câștigătorii sau să aflați când mai organizez concursuri pe acest blog, vă puteți abona aici.) Abia aștept, să curgă poveștile!

Ca să vă inspirați un pic, uitați-vă la ”Căutări în doi”, un serial online foarte simpatic, cu aventurile prin care trece un cuplu când își dă seama că e Momentul să-și caute o nouă locuință. Episoadele apar săptămânal, lunea, la ora 19, pe canalul de YouTube Storia. O să râdeți precis 🙂

episodul 2, episodul 3

Finalul

Colega de cameră din căminul de la Cluj a început să-și facă patul (probabil de rușinea noastră, apoi ne-am și împrietenit. Noi cu ea, nu ea cu mătura). Stăpânul de rotweiler ținut în 2 camere la bloc nu cred că mai există, cățelul sper că a supraviețuit. Dormitul în diagonală în patul cel mic nu a durat mai mult de un an de zile, iar acum aproape mă gândesc cu dor la îngrămădeala aceea circumstanțială, dacă e să zic. Acum mi se pare fain să te înghesuie iubitul noapte de noapte într-un pat mic! Lupta cu pisica inexistenă și-a găsit izbânda cu ajutorul domnului Timp. După ce-am locuit acolo o lună, ori am scăpat de miros, ori ne-am obișnuit. 😉

Update: concursul s-a încheiat, mulțumesc tuturor pentru participare, am citit niște povești extraordinare! Doamne, prin câte trec oamenii când se mută! Le-am trimis celor de la Storia.ro mai multe selecții de-ale mele pentru câștigători, aștept să aleagă ei și revin cu veștile bune. Vă mulțumesc tare pentru ce ați împărtășit. M-am distrat citind 🙂 Sper doar să nu visez șobolani și pisici la noapte.

update 2: Avem câștigătorii, am dat în lucru artistului ilustrațiile, iar cei de la Storia.ro mă roagă să public numele câștigătorilor doar când avem și desenele gata 🙂 crește suspansul… Asta se va întâmpla cândva săptămâna asta sau cea care vine, urmăriți blogul ca să nu pierdeți bucuria cea mare! 😉

Uldate 3: ca sa fim mai rapizi, doar locul 1 isi va vedea povestea ilustrata. Revin asap.

Articolul anterior

Am ales învățământul catolic pentru copilul meu, deși nu sunt nici catolică, nici religioasă

Articolul următor

O bunică norocoasă și un șofer Uber cinstit

200 Comentarii

  1. Stefania

    Nu am avut viata de camin,regret un pic, mai mergeam in vizita la cate o prietena in Grozavesti si mi se parea interesant faptul ca puteai interactiona cu o paleta larga de studenti 🙂 Cele mai frumoase amintiri le am din apartamentul de la etajul 10 din Dristor, unde am stat in timpul facultatii, impreuna cu sora mea si 2 prietene. Am scris si un poem dupa mutarea de acolo 🙂
    “De cȃnd m-am mutat la parter iau parte fără voia mea
    la spectacolul străzii, uneori crud, alteori burlesc,
    adesea de un tragism banal, pe care îl poţi vedea mereu la ştiri…
    Frȃnturi din viaţa altor oameni
    îmi trec zilnic prin faţa ochilor:
    ieri o fetiţă plângea trasă de mână de mama ei,
    pesemne nu vroia să meargă la grădinită…
    În altă zi o ambulanţă m-a asurzit chiar când vroiam
    sã imi pun zahăr in cafea,
    iar pe ȋnserat un grup de liceeni au trecut rȃzȃnd zgomotos,
    chiar cȃnd mă apucasem să citesc un studiu antropologic depre tăcere…
    Ciudată lucrare a lui Dumnezeu…
    În fiecare zi se întȃmplă lucruri importante
    prin fața ferestrei mele de la parter,
    dar nimeni nu are timp să observe asta…

    Şi mai e şi întunericul, îl ai în orice apartament de la parter,
    nimic mai exasperant pentru un fotograf..
    Despre gratii nici nu are rost sǎ mai vorbesc…

    Viaţa era altfel cȃnd locuiam la etajul 10 în Dristor-
    puteam admira zilnic răsăritul sau apusul,
    dimineţile îmi savuram cafeaua
    urmărind cum pescăruşii poposeau pe acoperişurile blocurilor,
    seara îmi linişteam gandurile sub cerul înstelat de Bucureşti…
    Aveam parte din plin de “l’art de vivre”, cum ar zice francezii…

    Acum înţeleg că nu oricui îi e dat să locuiască la parter,
    atȃt de aproape de pãmânt, atât de aproape de trecãtori,
    ca un arcaş ce aşteaptă încordat ivirea luminii… “

    • Andreea

      vaaai, Stefania, rezonez perfect cu ce ai povestit despre parter, zici ca am scris eu! si eu acum tot la parter locuiesc si da, off, da…regret timpurile cand savuram tumultul Bucurestiului de la inaltime :))

    • Wow, Ștefania, te-a inspirat parterul :))

  2. Adina

    In prima seara,in primul nostru apartament cumparat,prin Manastur,am vrut sa ne fierbem niste cremvursti..ca deh,fusese o zi lunga.Aveam doar bucataria mobilata,in rest,mancam pe jos,dormeam pe o saltea. Doar ca inteligentii de fosti proprietari au incastrat in mobila un aragaz,ridicand plita aragazului deasupra blatului si punand la ochiurile aragazului niste prelungitoare de la ochi la teava de gaz. Nu au simtit nevoia sa ne spuna acest lucru,noi am facut curat,am spalat aragazul si unul dintre acele prelungitoare o fi cazut. Cand sa aprindem ochiul respectiv,nimic.Am tot incercat…nimic.Doar ca in timpul acesta gazul s-a acumulat in interior aragazului si intr-un final a facut bum…norocul nostru a fost ca doar putin a epilat sprancenele si bretonul sotului,in rest totul a ramas la locul lui.Si dupa asa o zi plina….am mancat cremvurstii nefierti,pe parchetul din camera mare:-)

  3. Ana

    În prima noapte petrecută în prima noastră locuință , a fost mai dificil pentru soț să găsească ușa de la dormitor pentru a ajunge la baie.Așa că a pipăit vreo 2 pereți până a reușit să iasă din cameră.

  4. Cand citim anunturile imobiliare: finisaje lux pentru pretentiosi clar e mega kitchos si nu ne intereseaza, daca e cu mobila “clasica” zicem a murit bunica si acum mostenitorii ii inchiriaza apartamentul. Intr-un moment de disperare, cand cautam apartament de inchiriat, i-am intrebat pe agentii imobiliari daca proprietarii au impresia ca noi astia de ne cautam chirie in “orasul mare” chiar venim de la tara si pentru noi orice e peste ce avem acasa. In final am gasit un apartament decent amenajat, cu mobila din epoca noastra si confortabil. Nu avea loc de depozitare pentru toate lucrurile noastre, dar am avut loc suficient cat sa -mi mai montez un dressing pentru hainutele mele, iar cele ale prietenului sa le pun in dulapul existent din dormitor. Sa va zic ca eu sunt vinovata pana in ziua de azi pentru traficul din fiecare zi pentru ca am ales chirie prea departe fata de locul lui de munca, care oricum e in zona industriala si nu e zona de locuit? Si ca mi se reproseaza ca el a cerut doar sa aiba loc de parcare, dar dressingul meu a fost mai important decat masina lui? Mie mi s-a parut o alegere fireasca, voua nu?

  5. Andreea

    Când am hotărât sa ne mutam împreună, eu si iubitul meu, eram proaspat intrata in anul 2 de facultate, deci cu portmoneul fluturând in vant. Bazându-ne doar pe venitul lui, am cautat o chirie simpatica si ieftina. Prima oara am nimerit într-o mini gasoniera fara centrala termica și fara masina de spalat rufe. Masina am cumpărat-o. Insa dupa o luna de septembrie de ridicat din pat vesnic cu o ora înainte de trezirea oficiala pentru a da drumul la boliler, am cautat urmatorul cuib.

    Am impachetat masina de spalat si ne-am mutat într-o garsoniera in casa. Spațioasă, decenta, am ramas in ea ceva timp, sa tot fi fost un an jumate, poate 2, desi vecinii din curte erau cam ciudați si deseori se opreau curiosii de pe strada sa ma priveasca pe fereastra in timp ce imi schimbam bluza… Uram draperiile pe care trebuia sa le tin vesnic trase, insa nu asta a pus capac statului aici. Tot centrala ne-a venit de hac. Care s-a stricat si pana cand a binevoit proprietarul sa demareze procesul de reparație noi am înghețat. Si era sa murim. Ma rog, nu fix in ordinea asta. Am adormit cu o aeroterma la capul patului si ne-am trezit cu flacari de un metru lângă noi, langa haine aruncate pe jos, pe parchet lacuit. Ne-am impachetat masina de spalat si am plecat.

    Am nimerit in vila unui ungur. Cea mai frumoasa priveliste din lume. Stateai pe terasa si priveai padurea, orasul de sus. N-am nimic cu ungurii, dar acesta era unghie in gât. Si putin hot. Plateam pausal utilitatile. Chiar daca eram plecati in concediu. Iar de fiecare data când ne întorceam din cate o vacanta, ne trezeam cu cate un lucru in casa in minus. Cand ne-a luat si cuptorul cu microunde si am ramas doar cu o mini plita, am impachetat din nou masina de spalat. Si dusi am fost.

    Am ales cu grija următorul cuib. Am mers pe mana sigura, tocmai elibera o prietena un apartament întrucât isi luase Prima casa. Frumos, n-am ce zice, pacat de mucegaiul din spatele dulapului si de geamurile vesnic ude pe perioada iernii. Era aproape de padure, deh, atat de aproape încât ne-am întâlnit cu porci mistreți si vulpi in parcare. Si muream de frica sa nu ne ureze in vreo seara vreun urs “Bun venit”. Caci da, despre Racadau, Brașov vorbim aici.

    A venit apoi timpul sa ne luam si noi Prima casa. Cu bebelusul in burta si masina de spalat la subtioara, privim acum la muntele Tampa din propria noastra casa (ma rog, din propria noastra casa a bancii :)))). Si spalam rufe tot la batrana noastră masina de spalat rufe Arctic. Sa ii dea Dumnezeu sănătate!

    • Andreea

      Doamne Dumnezeule, m-a luat cu lesin dupa ce am recitit ce am scris! La ultimul paragraf am scris “privim” ” cu” bebelusul in burta”. Confuzie, bebelusul nu mai e demult in burta, ba chiar si al doilea locatar al burtii s-a aniversat de 1 an, alt bebelus nu mai e in burta, ma iau traspiratiile numai cand ma gandesc la posibilitatea asta :))). Nu cred ca batrana Arctic mai duce inca o tura de haine new born :))). Ma iertați, am rectificat ca sa pot dormi si eu linistita noaptea asta!

    • Alexandra

      Dumnezeule mare, de cati ani aveti masina de spalat? :)))

      • Andreea

        Alexandra, a implinit in septembrie 7 ani. Sunt fix 7 ani de când m-am mutat cu iubitul meu, actual sot si tata a doi nazdravani. Simbolul iubirii noastre, masina asta de spalat :))))

  6. Figen

    Vreau sa va spun ca m-am mutat în 6 ani, de vreo 8 ori… Prima oară la începutul facultății, împreună cu o prietena, intr-o căsuță cu proprietarii în aceeași curte. Nu a fost deloc amuzant ca aceștia intrau în casa, când noi nu eram acolo, pentru a opri căldura când ieșea puțin soarele, deși era iarna. Dar pe mine m-a amuzat când intr-una din zile proprietarul a intrat peste prietena mea în casa, fix când se dezbraca pentru a face un dus. Evident ca pentru ea nu a fost haios și a trebuit sa ne mutam.
    De acolo m-am tot mutat, ba cu fete pe care nu le cunoșteam, ba cu iubitul, apoi la bunicii iubituluI ( intre timp devenit sot) cu bebe după noi, iarași cu chirie pentru ca nu ne înțelegeam cu bunicii ( nu era amuzant sa ți se tina cont de câte ori te speli, sau de câte ori deschizi frigiderul) și tot așa pana când în sfârșit am ajuns la casa noastră.
    Ceea ce intr-adevăr a fost marcant în toate aceste mutari, a fost sa observ cum bagajele mele au fost din ce în ce mai voluminoase, de la un simplu geamantan burdușit cu de toate, la remorci închiriate și multe ture cu masina personala.
    Simt ca am lăsat o particica din mine în fiecare loc în care am stat. Nu regret niciunul, pentru ca fiecare în parte a fost la un moment dat “acasa”, dar evident ca nu m-as mai muta niciodată. ..

  7. Alina Pata

    Primii 4 ani de casnicie i-am petrecut in Abu Dhabi, Emiratele Arabe, timp in care am locuite in doua garsoniere. Prima, era intr-un bloc micut, garsoniera in sine un pic mai mare decat o sufragerie de apartament cu 3 camere de la noi. Nu aveam noi nevoie de prea multe, saream din pat direct in zona destinata gatitului (“bucătărie” ar fi un cuvant prea generos) insa era ok. Insa ce ne deranja era mirosul de mancare gatita de la vecini, in care predomina curry-ul. Mie nu mi-a placut niciodată mancarea picanta, si cu atat mai mult dupa acea perioada. Am stat acolo decat 1 an, apoi ne-am mutat intr-o zona mult mai ok pentru tot restul perioadei petrecute acolo.

    • nuuuuuuuu, ăla e un miros groaznic!!! Știuuuu. AM cunoscut un singur indian care nu mirosea a curry. Nu știu cum făcea.

  8. Anca

    Suntem în plin santier de mutare. Tocmai ne-am cumpărat prima locuință. Cel mai frumos apartament din oraș (super subiectivism). Mereu mă întreabă vecinii: “dar ce mai faceți în el, nu era totul pus la punct?”. Chiar așa a părut când m-am dus “mega-gravidă” sa-l văd. Dar acum, că e al meu, că am născut și că și-a revenit creierul meu: nu vreau forme de steluțe cu spoturi în tavan, nu vreau camere roz “chiloțiu”, chiar dacă am fetiță și chiar nu vreau sa treg prelungitoare pe sub covoare.
    Așa că am un soț ocupat zilele astea: jos tavane false in formă de stea sau de triunghi, jos spoturi, găuri pentru prize… nebunie.
    Lasă ca vine și rândul meu la decorat…
    Importan e că n-am vecini cu câini… am doar cu mâțe. multe. și avem și zona de cantină socială pentru cele maidaneze în subsolul blocului. dar cui nu-i plac mâțele?

    • Hahaha. Si eu ma mut, fix ce am aterizat cu o parte din bagaje si trebuie sa ma pun pe asezat. Eu nu am ce sa redecorez ca m-am mutat in mica mea grasoniera in care nu prea poti face multe. Acum m-am intors cu fata mea de 2 ani si 8 luni, inca e ok, dar curand me ramane mica garsoniera. Partea amuzanta este ca…am 2 bucati pisici, din care una gravida cu care habar nu am ce sa fac…clar sunt in pericol (ele, mâțele) cu Maria mea in garsoniera. M-am mutat, m-am mutat eu…, dar cu matele ce fac? 😀

  9. Cred ca prima casa a fost cea a bunicii mele, o minune de casa boiereasca enorma, cu camere inalte si mari, cu ferestre uriase si un beci in care-mi era frica sa cobor pentru ca aveam impresia ca voi ajunge-n infern. Atunci nu stiam ce-i ala infern, cum nu stiu nici astazi decat din carti si “oleaca” de la babele care nu s-au zgarcit sa-mi azvarle-n urechi hidosenii infricosatoare care sa-mi urateasca gandurile, dar banuiam eu ca locul aduce cu ceva rau situat in burdihanul intunecos, umed si infiorator al pamantului, cu miros de varza murata si castraveti . Desi beciul ma-nfiora, casa imi dadea o stare de bine si-mi sublinia ideea ca sunt o mica printesa care locuieste intr-un castel mare, frumos si luminos. Cum pe atunci moda era sa stai la bloc, ai mei au facut pasul urmator sarind direct intr-un apartament inghesuit cu trei camere, modern nevoie mare, dar miiiic si incomod, de-ncapea tot intr-o camera de-a bunicii. Dar cum era la moda si noi eram niste “moderni”, am facut-o si pe asta: am plecat din “palatul” luminos inconjurat de o curte enorma plina de pomi si flori si am ajuns intr-un bloc modern cu doua scari, ambele avand amprenta la sol mai mica decat casa bunicii T. Dar ce mai conteaza ..cu moda nu te joci. Apoi e frumos atunci cand sunt multi copii, miroase peste tot a varza murata, de fapt miroase a tot ce vrei cand vrei si cand nu vrei, plus ca e galagie, iar galagia inseamna libertate. Ce s-o mai lungesc, locul era nasol: mic, zgomotos, mirositor, dar avea multi copii, iar eu eram copil si-mi placea. Mai tarziu, tata si-a dat seama ca e aiurea sa traiesti ca gandacii si cu gandacii si ne-am mutat in alta parte, intr-un apartament mai spatios si luminos. Despartirea de cel mizer a fost dureroasa, eu sarutand si imbratisand peretii, melodrama ce aducea a film indian, dar durerea din sufletu-mi de copil era mare 🙂 .

    Plimbarile mele nu s-au oprit aici pentru ca abia ce-am crescut si-am plecat la facultate, ceea ce inseamnat doua gazde in Militari, in blocuri infinit mai nasoale decat blocul mizer al copilariei mele. Aici colegii mei de apartament erau sobolanii care ocupau baia si ghena, dar mai rau decat sobolanii erau gazdele, femei in varsta carora li se potriveste mai degraba titulatura de “Babe” pentru ca erau mai urate si mai rele decat vrajitoarea din Hansel si Gretel. Ca sa nu fiu nevoita sa apelez la un exorcist, mi-am convins parintii sa ma mute la camin, unde era raiul pe pamant, desi baia era la capat de culoar, iar femeia de serviciu “se facea ca face curat”. Dar ce mai conteaza, era liniste si pace, nici o vrajitoare prin preajma, asa ca eram fericita. In anii de facultate am schimbat doar trei sau patru camine, locuri in care m-am simtit bine si foarte bine, desi nu erau nici pe departe stralucitoare, dar eram libera si asta-mi convenea de minune. Pe culoare miroase a tot ce vrei, exact ca-n blocul mizer al copilariei mele sau poate ca mult mai urat, dar ca in copilarie.. nu-mi pasa. Eram fericita. Am terminat facultatea si m-am mutat intr-o garsoniera. Pot sa va spun ca pentru mine era cea mai tare garsoniera din univers: fereastra enorma care acoperea intreg peretele si parchetul vechi scartaitor, imi aminteau de casa bunicii in varianta scurta, impachetata si inghesuita, dar aerul…avea macar aerul. Nu vreau sa vorbesc de rau baia miniscula si bucataria care era si hol din blocul care aducea a camin pentru ca era un bloc de garsoniere, dar simt parca si acum multitudinea de mirosuri care ne inconjurau si ne imbratisau zi de zi, clipa de clipa. Vreti sa va povestesc si de vecina curioasa care gasea mereu motive sa ne intre in casa, sa ne guste mancarea sau sa ma intrebe daca eu eram cea pe care o vazuse la tv? Cam prea mult. Cu toate astea, m-am simtit bine in garsoniera mica pe care am aranjat-o cu drag, unde am fost fericita si impacata cu mine, unde am avut parte de cele mai tari petreceri. Ultima a fost cea de dupa nunta, fain, nu-i asa?

    Oameni buni, pana m-am mutat in casa in care stau astazi, m-am cam plimbat cu valizele-n spinare si simplu n-a fost, dar acum apreciez si mai mult ce mi-a dat Dumnezeu si stiu sa spun multumesc din tot sufletul. Am schimbat eu casele de-a lungul anilor, dar si ele m-au schimbat pe mine. Important este c-am fost fericita si am ramas asa. Daca atunci eram fericita pentru ca asa m-a facut Dumnezeu, acum vreau sa fiu fericita pentru ca asta este alegerea mea si mi se pare normal sa continui ce-a facut el asa de frumos.

    https://ingridmylife.wordpress.com/2017/10/09/cum-am-schimbat-eu-casele-si-ele-pe-mine/

  10. Diana Elena I

    Povestea de dragoste dintre mine si sotul meu a inceput in urma cu mai bine de 12 ani, in caminul studentesc numarul 7 din Sibiu. Eu studenta in anul 1, fara niciun prieten aproape si el anul 3, student cu state vechi in acest camin.
    Dupa 2 ani de convietuire in aceasi camera mica de camin cu alti 3 colegi, ne-am decis ca el sa isi urmeze visul de a urma masterul la Bucuresti, urmand ca si eu sa ma mut acolo cand termin. Offf si cat am mai plans amandoi in Gara de Nord cand plecam la Sibiu dupa cate un weekend petrecut in Bucuresti.
    Dupa un an departe unul de celalalt, decidem sa vin si eu in Bucuresti, insa banii erau putini, eu in cautare de job, criza din 2008 se apropia si singura optiune gasita pentru inceput a fost inchirierea unei camere in apartamentul unui fost profesor de rusa. Totul parea ok la prima vedere, apartamentul se afla in renovare, masina de spalat si un frigider ocupau tot holul si erau in cutie, camera inchiriata nu avea usa, ci o perdea, praf peste tot, insa noi eram tineri, creduli si plini de speranta. Din discutia cu proprietarul totul era o chestiune de zile pana la finalizarea renovarii.
    De la prima intalnire cu gazda, ceva nu parea ca e bine. Dupa fiecare plecare din camera gaseam televizorul si laptopul scos din priza pe motiv de consum inutil de electricitate, aveam sa aflam ulterior ca apartamentul se afla in aceiasi stare de ani de zile si chiriasii nu rezistau mai mult de o luna cu fostul profesor de rusa.
    Totul a fost atat de horror incat eu am decis sa renunt la visul meu de a ma muta in Bucuresti, am revenit acasa in Brasov, ne-am casatorit si avem 2 copii, insa ne amintim mereu cu mult drag de inceputurile noastre si de apartamentul de la Piata Norilor.

    • Piața Norilor??? Știi că eu stau foarte aproape??? :))) Tineretului e un cartier foarte special. Acolo e apartamentul cu miros de ce frumoasă-i viața!

  11. Elena

    Eu tin minte cand ne am mutat i apartamentul cu 3 camere proaspat renovat era sa intru intr o mica depresie. Fiindca nu mai statusem singura pana atunci, mi a fost foarte greu sa ma acomodez cand sotul pleca in interes de serviciu. Mi a aduc aminte ca adormeam cu lumina aprinsa, cu televizorul aprins, si auzeam toate zgomotele in toiul noptii , dar chiar toate. Dar am trecut cu bine peste. Acum daca as mai da timpul inapoi nu as mai vrea apartament ci o casa! O zi frumoasa sa ai!

  12. andreeasiatat

    Proaspāt casatoriti si foarte indragostiți,ne-am mutat intr-un apartament mic,inghesuit si deloc frumos de la periferia unei mari capitale europene.Dar cum dragostea era mare,am ignorat la inceput micile neplaceri gen uşa de la bucatarie trebuia inchisă ca altfel nu puteam deschide uşa de la intrare,beneficiam de razele soarelui fix 0,4 secunde pe zi,uşa de la duş nu se inchidea de tot(asta nu era neapărat un dezavantaj ținând cont ca duşul avea dimensiunile de 60×60),era situat la parter inalt dar fară gratii si geamurile nu se inchideau bine.Apoi au inceput sa ne supere unele chestii:intr-o zi când am inchis uşa la baie,uşă ce, ghici! nu se putea inchide daca n-o izbeai un picuț,au cazut trei placi de faianța de pe perete,in altă zi maşina de spălat nu clătea rufele,in ziua următoare mi-a facut un pulover marimea M o chestie 3XL,centrala de gaz se oprea uneori in timp ce faceam duş…Dar dragostea era mare si noi proşti grămadă..Pe mine insă, mă preocupa o alergie ciudată care imi strica feng shui-ul,piscături ca de țânțari care ma usturau ingrozitor dar nu era nici umbră de țânțar in luna decembrie.Aşa ca am inceput sa caut vinovatul:am aruncat balsamul de rufe,am schimbat detergentul,am eliminat semipreparatele din dietă,am renuntat la loțiunea de corp.Intr-o zi stăteam pe pat şi mă gândeam cum ar fi sa ma jupoi,ca sā mă scarpin mai bine cand am văzut pe marginea saltelei o gânganie.Am incercat sa o prind dar s-a ascuns.Am intors cu totul salteaua si iadul s-a dezlănțuit:erau zeci de gânganii odioase,PLOŞNIȚE!!!Ne-am mutat urgent si de atunci când văd o scamă neagră pe pat fac un mic infarct.

  13. P. Carmen Nicole

    Din pacate noi de abia la anul ne mutam:)Si pana acum am avut noroc,stam cu mama intr-un apartament cu 3 camere.Totusi acum vre-o 15 ani cand ne-am gandit sa schimbam geamurile vechi cu termopane,am apelat la o firma “de cartier”,care la dormitor au montat ei geamul dupa vreo 2 saptamani (noroc ca era vara),dar in sufragerie ne-au scos geamul vechi si ne-au lasat asa vreo luna:))))venise toamna si noi tot fara geam si fara bani (“firma”isi inchisese punctul de lucru din cartier,nr de telefon era inexistent etc).Sotul vorbea cu vecinii pe geam (doar o straduta mica intre blocuri),cand iesea din baie nu avea nici un stres ca il vedeau vecinii:)))Dupa ce ne-am dat noi seama ca nu mai avem nici o sansa de a vedea geamul pus de ei,am chemat o alta firma si in sfarsit am avut si noi geam la sufragerie:)))

  14. Cristina

    Eu cred ca primesc premiul pentru prostie! Si il mai si merit! Ma mut eu cu iubitul meu intr-un apartament primit de la socrii mei! Eu venită de la curte, neștiind ce înseamnă viata de bloc! Si intr-o zi era afara o mare furtuna! In Bucătărie pe peretele exterior se prelingea apa! Si stăteam cu cârpe si ștergeam, strângeam apa cu fărașul! Eram si însărcinată in 7 luni! Il sun pe iubit ii spun ca ne ploua in casa si el începe sa rada ca de fapt ma inunda vecinii de deasupra! Tot blocul știe pățania mea si de câte ori ploua ne amuzam

  15. Adi Lazar

    Pai sa va zic cum am stat eu prima oara cand am venit in Bucuresti. Dupa ce am terminat facultatea am facut tot posibilul sa ma mut in Bucuresti. Astfel am avut un interviu pentru un job, am obtinut postul, apoi a fost nevoie sa inchiriez un apartament. Am gasit un apartament de 2 camere la anunturi in ziar. Apartamentul era situat in Vitan, actuala proprietara il primise mostenire de la o matusa care nu avea niciun copil. Nu mai spun ca mobilierul era din 1970 toamna, masina de spalat model vechi romaneasca (eu zic ca avea cel putin 30 de ani), care avea ca centrifuga o piatra de rau din aceea mare si grea, astfel incat atunci cand ii dadeam drumul pentru a spala rufele se misca singura (scotea zgmote infernale si vibra foarte tare). O data am lasat usa deschisa la baie (pentru ca acolo era amplasata) si am gasit-o pe hol 🙂 jur ca nu inventez abslout nimic. Insa cea mai “tare” faza a fost atunci cand am aflat de la vecini cum a murit fosta proprietara. Ei spuneau ca ea si-a pus capat zilelelor inecandu-se in propria cada, de tristete ca era singura. Va dati seama ca din acel moment nu am mai avut curaj sa fac baie acolo, ca sa nu mai spun ca o saptamana nu am mai putut dormi noaptea de teama ca sufletul ei sa nu bantuiasca si sa imi faca rau 😀 Din momentul cand am aflat cum a decedat aveam impresia ca se misca tablourile, ca gasesc tot felul de semne, am gasit apa data drumul la chiuveta. La ceva timp, un vecin din bloc o luase razna si in fiecare zi isi facuse un obicei: se posta in fata blocului si nu facea decat sa injure cum ii venea la gura. Nu am mai rezistat mult si m-am mutat de acolo. Pentru mine, acela a fost locul groazei, parca era un film scary, care nu se mai termina.
    Succes tuturor si multumim pentru concurs! 🙂
    ps: De intamplarea mea reala sper sa nu aiba nimeni parte.

  16. Ana-Maria

    Eram tineri și aveam impresia că lumea toată ne aparține . Trebuia doar să ne iubim unul pe celălalt, să zâmbim și să clădim amintiri frumoase pentru viitor. Doar că nu știam că o să fie și greu. După 6 luni în care am făcut naveta Brăila-Sibiu si retur ne-am hotărât că a venit timpul să ne mutăm împreună.
    Zis și făcut ! Ne-am mutat împreună într-un cartier aflat la periferia Sibiului , într-o camera vai de ea pe care noi o vedeam palat . Am stat acolo o vară întreagă , până când într-o bună zi ne-am trezit cu “câteva bucurii plutitoare ”… care evadau nestingherite din acel loc pe care unii l-au botezat tron. Se supărase buda și s-a gândit să iasă la suprafață ca să ne dea o lecție despre importanța sa . În contrast cu situația noastră de “rahat pur Românesc” în care ne aflam , strada avea un nume rupt din basme -“Strada Florilor ”  .
    Am avansat mai spre centru într-un apartament de 2 camere situat la et 4, unde am aflat în scurt timp de ce prețul era incredibil de mic și de ce în debara erau tot felul de ligheane …pentru că ploua în el la fiecare ploaie mai serioasă. După vreo câteva ploi în care am mutat inclusiv patul în miez de noapte , ne-am hotărât să căutam ceva frumos, curat, luminos, la un etaj intermediar si evident, pe buzunarul nostru. Ne-am mobilizat si am început căutarile ! Si cum pe vremea aia erau la moda doar anunturile din ziarele locale si cum nu exista OLX , Storia sau alte site-uri de genul …ne-am entuziasmat cand am citit: “apartamenent 1 camera la vila, cartier Strand, intrare complet separata , mobilat si utilat , pret fix 50 euro. Acceptam si cupluri !” Am zis ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior si am plecat singurică să văd apartamentul care se potrivea și cu asteptarile si cu bugetul nostru. Am ajuns intr-adevar in fata unei vile impunătoare . Curtea divina, vila frumoasa, strada superba ..si totuși nu intelegeam de ce e atat de ieftin. M-a întâmpinat proprietarul cu un colt de camașă scos din pantaloni si puțin murdar pe la gură de iaurt. M-a poftit sa vad “palatul” din fundul gradinii. Am trecut pe lângă intrarea sa impunătoare, si ne-am indreptat spre o anexa care semana a garaj. A deschis usa, am intrat intr-un hol mic care era si pe post de bucatarie, am inaintat in camera (era mobilata modest in comparatie cu vila impunatoare), mă gândeam ca e cam micuț , dar totuși nu vedeam intrarea în baie. L-am vazut deschizând prima ușa a dulapului cu trei uși și invitându-mă în baie. M-am blocat ! Unde am ajuns?!? Cum de-am putut fi atât de inconștientă să merg într-un loc străin fără ca cineva să știe unde sunt ????! Dacă ajunsesem în casa unui instabil psihic? Dacă urma să mă violeze? Și când mă gândeam eu mai intens dacă e rost de fugă sau de luptă , l-am văzut pe nenea proprietarul intrând prin dulap și l-am auzit testând robineții din baie. Așa mi-am mai revenit în gânduri și simtiri, l-am urmat prin :”intrarea secreta” și-am descoperit că în spatele dulapului exista pe bune o baie . Și cum nu găsise un dulap de două uși care să se potrivească locului…a pus unul cu 3 usi si a transformat ultimul compartiment intr-o usa secreta spre baie.
    Am plecat de acolo si m-am minunat ani de zile de ingeniozitatea proprietarului .
    Ne-am tot “distrat” prin chirii încă vreo 3 ani când am prins curaj să visăm la un loc al nostru. Nu ne-a învățat nimeni cum se face o selecție, cum se negociază și cum se alege. Am semnat contractul pentru căsuța noastră in 1 septembrie 2006 și in 16 septembrie 2006 am avut nunta. Am plecat mireasă din casa mea , mândra foc de realizarea noastră ! (Și pentru ca n-am mai avut bani și de zugrav , ne-am echipat cu un trafalet si vopsea și am pornit la drum, siguri pe noi ca nu-i nevoie de –un master pentru o mână de lavabilă. Ei bine, n-am luat in considerare că trebuia să-ți acoperi parul cu ceva și nici că în contact cu părul acea lavabilă facea ravagii. Am aflat asta in dimineața nunții când coafeza a fost nevoită să foloseasca foarfeca în anumite zone pentru a îndeparta lavabila).Atunci nu mi-a ars de râs , dar acum cand s-au rezolvat toate…alfel râde omul!

    Si, pentru ca îmi doream foarte tare un loc al nostru…mi-am scris dorințele la vedere să nu uit de ce mă trezeam zi de zi : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1737750422893&set=a.1737749862879.71872.1812625357&type=3&theater

  17. Onu Laura-Nicoleta

    Nici nu stiu de unde sa incep. Am schimbat atatea chirii incat am impresia ca nici nu o sa mi le amintesc pe toate. Prima a constat intr-un apartament de doua camere cu 6 oameni inghesuiti si doar un pat. Asta nu e o problema, o sa ziceti si nici nu a fost, decat cand am constatat ca nu aveam apa si ca trebuia sa aducem cu bidoanele dintr-o piata publica. Ca trebuia sa facem cu randul la cine doarme in pat si cine in hol. Ca de altfel, toate ne-ar fi mers struna😁. Sa va zic si de urmatoarea care avea sa fie, noroc ca nu am apucat sa imi car decat jumatate din bagaje. O doamna trecuta de 50 de ani, care locuia singura intr-un apartament si isi oferea camera cealalta spre inchiriere. Ziceti ca e in regula, ca ce putea sa mearga rau? Aaaa, mai nimic, cu exceptia faptului ca doamna, inainte de a imi aduce si ultimele bagaje, s-a sinchisit sa ma avertizeze ca ea, uneori, noaptea se mai duce la baie sau bucatarie, iar daca ne mai intalnim prin apartament sa nu ma ingrijorez. Ea asa obisnuieste sa mearga, goala….adica NUDA ( accentuez doar ca sa nu credeti ca nu ati citit bine😂). Si ca din punctul ei de vedere nu are nimic impotriva daca si eu merg la fel (say whaaat??).
    Un al treilea apartament dragut, cochet si plin de gandaci. Din aia indaratnici, ‘greu de ucis’ si care sfidau orice lege a gravitatiei (apartamentul era situat la etajul 8). Proprietarul ne-a inteles dezamagirile si galant s-a oferit sa ne puna la dispozitie o a doua locuinta pe care o detinea, dar la parter. Ati spune ca a fost foarte dragut din partea lui…mno, si noi am zis la fel. Mai putin cand ne-a pus in vedere ca nu ar trebui sa ne speriem daca, din cand in cand, o sa vedem un sobolan prin casa. Era invechit pe acolo si nu puteau sa il extermine nicicum ( eu cred ca, de fapt, era o intreaga familie, ca in povestea cu broasca testoasa si iepurele).
    Urmatoarea chirie avea sa fie plictisitoare comparativ cu ce a urmat. Zic asta deoarece, la un moment dat, am fost nevoita sa ma mut intr-un alt oras, in interes de serviciu, si am apelat la cunostinte. Asa am ajuns la mama unei bune prietene de a mele, care nu o crescuse dar cu care tinea legatura. Am poposit pe canapeaua din sufragerie vreo 3 saptamani, cu o biblioteca imensa langa mine, fapt ce ma bucura enorm si un tablou al sotului proprietarei care trona ca o icoana. Nimic dubios…nimic rau, doar ca dupa o prima saptamana armonioasa, doamna s-a imbatat si a venit tarziu in noapte, s-a asezat in intuneric pe un fotoliu si a asteptat sa ma trezesc. Va puteti imagina, cred, cat de ciudat este sa te trezesti privita😕. De fapt, tinea sa imi spuna ca este extrem de deranjata, chiar geloasa ca Victor,(sotul din tablou, decedat de altfel de ani buni) ma privea cand ma dezbracam. Apogeul a fost in a treia saptamana cand m-a trezit in toiul noptii cu un lighean de apa turnat in cap, spunandu-mi ca ar fi mai bine sa plec. Stia ea ce stia😉, dar surpriza a fost mai mare cand dand sa plec, buimaca si uda, am constatat ca imi lipseau banii si actele. Dar am rezolvat si asta.
    In lipsa de acoperis deasupra capului am rugat o alta prietena sa ma primeasca pentru putin timp. M-a primit, dar aveam sa plec si de acolo tamaiata de mama-sa sub pretextul ca eu sunt Necuratul😈 in casa ei. De ras? Probabil, acum. Atunci a fost ciudat. Motivul real? Prietena mea traia o frumoasa poveste de dragoste cu un tanar de alta etnie, pe care mama sa nu il agrea. Asa a ajuns sa se imbrace noaptea cu hainele mele si sa iese din casa ca si cum eram eu, pentru a se intalni cu El. P.S. Acum cei doi sunt casatoriti si au doi copii superbi; sunt foarte fericiti si nepasatori fata de gura lumii si prejudecati.
    Darrr, sa nu uitam povestea chiriilor. Cand m-am reintors, am ales sa locuiesc cu o cunostinta care tocmai ce se mutase in chirie si careia ii mai era necesara o persoana pentru a plati mai usor chiria. Aveam sa regret. Tanara, in realitate, era amanta, iar regulile in casa erau facute de platitorul jumatatii de chirie, respectiv sotul infidel😑. Eu aveam mai putine de spus, fiind ultima venita, ea mai nimic pentru ca nu contribuia cu nimic. Oricum apogeul a fost cand ea, intr-un acces decizional de a se desparti de amant, a adus un tip acasa cu care s-a inchis in camera. Amantul a aflat si gelos fiind (ironic, nu?😄) a incercat sa o contacteze. Cum ea nu a raspuns la telefon, el a decis sa sparga geamul la balcon si sa intre prin sufragerie…exact unde dormeam eu. Acum nici asta nu ar fi fost o problema, ati zice….ca au mai fost situatii, doar ca, amantul amantei, a sarit in patul meu (ia mai faceti un exercitiu de imaginatie😄). Am plecat in zilele urmatoare fara a ma uita in urma.
    Ultima chirie, anterioara casei personale, in care ne-am mutat acum un an, a fost una linistita si de lunga durata. Ma rog, pe ici, pe colo a avut si ea unele exceptii. Dar ma obisnuisem ca proprietarul sa intre in lipsa noastra in apartament si sa ne manance dulciurile, desi avea un diabet in prima faza. De altfel, un batranel simpatic, cu care inca mai tinem legatura.
    Acum sunt “la casa mea”. Anost pentru prietenii mei care asteptau cu sufletul la gura sa le mai povestesc despre pataniile mele. E semi-goala, dar este cel mai sigur loc de pe pamant. Am o senzatie incredibila de acasa, iar prima musca care mi-a intrat pe geam a fost ca un oaspete mult-asteptat😊 (ce a patit dupa nici nu mai conteaza😈). Acum imi amintesc cu zambetul pe buze de toate aventurile mele existentiale si inca ma mai intreb daca o buna perioada am avut vreo energie prin care atrageam tot soiul de oameni ciudati sau asa mi-a fost destinul.

    • Nu știu dacă o să câștigi, dar cred că premiul pentru câte s-au spart în capul unui singur om merge precis la tine :))

  18. Anton Sandita

    Ah, am sa incep sa fac o recapitulare, ca nici nu stiu prin cate locuri am stat de.a lungul timpului. Incepe la 14 ani, intr.un apartament din Focsani, unde stateam cu fata preotului de la mine de la tara, a fost fain, insa singura amintire ramasa intiparita este ca asteptam zilnic sa ma sune tata de la public pe fix si boceam 10 minute. Apoi m.am mutat in alt apartament cu sora mea mai mica, acolo am stat 3 ani si amintirea de acolo este ca o vecina țăcănită imi batea in usa in fiecare seara ca avem muzica si nu se putea concentra baietelul(ditai baiatul)la lectii, (nu ascultam muzica la maxim, dar ma relaxam din cand in cand cu muzica chinezeasca (chiar!) pentru relaxare(eu eram cam tocilara :)) ). Dupa 3 ani m.am mutat in Iasi cu o colega de liceu, care semana cu a ta colega descrisa mai sus( imi amintesc ca ma suna cand vroia sa vina cu cineva acasa, convinsa ca voi face curat pana ajunge ea, se si intampla, imi era rusine sa creada individul ca am lenjeria intinsa pe scaune :)). N.am rezistat mult mirosului de cartofi prajiti mancati in varful singurului pat din camera(al
    meu!!!) si m.am mutat cu alta tipa (idem prima) n.am rezistat mult nici acolo si m.am mutat la o colega de facultate in gazda, avea caine, animalul ma fugarea non-stop si mereu il gaseam la baie, unde avea ladita de pipi. Asta a fost in primul an de facultate.Apoi a venit sora mea in Iasi( e mai mica decat mine cu un an, deci am fost deschizatoare de drumuri), eram departe de facultate, dar apartamentul era ok si stateam singure, amintira de acolo e cu un porumbel, a depus oua in aerisire si dupaa vacanta ne.am trezit cu peretele de la bucatarie plin de caca de pui de porumbel( nu iti imaginezi cum arata peretele).Dupa ne.am mutat mai in centru, langa fostul Moldova mall, acolo KFC.ul ne.a fost cosmar, stateam la 3 si hotele de la mall scoteau aerul spre noi. N.am intins nicioadata rufe fara sa imi curga balele. Dupa facultate am stat 2ani acasa,raiul pe pamant, la munte, mancare, calcat,spalat,nimic nu faceam din astea.Mama se ocupa,iar eu ii ajutam cu magazinul si pe tata la culesul si plantatul capsunilor.Dupa 2 ani m.am mutat in Bacau cu P. Am stat la o garsoniera fara caldura, tin minte ca ne.a facut mama veste din lana si mi.a cumparat masina de spalat rufe. Apoi ne.am mutat de doua ori, de fiecare data la parter si mereu am dat de mucegai.Intr.un final ne.am luat apartament prin prima casa, intre timp au venit fetele si acum nu.mi mai dau seama daca e ceva ce nu.mi place la casa asta, nu prea am timp sa respir. Spal, calc,fac mancare…raiul pe pamant pentru ele! Fetele mele ❤❤❤
    Imi cer scuze in avans, dar n.am sanse sa recitesc comentariul, sper sa nu fi facut greseli multe, una cu muci si una cu dureri de burtica&voma , am stat intre ele sa scriu! 🙂 :*

  19. Andreea D

    Peripeţiile mele cu mutatul datează tot de pe vremea căminului studențesc, atunci când împărţeam camera cu alte 4 fete, două dintre ele surori. Cele 2 surori erau la fel de prietene cu datul cu mătura şi aerisitul camerei cum sunt eu cu fizica cuantică. După ce am început să măturăm doar în partea noastră de cameră şi să le scoatem mâncarea din frigiderul nostru în semn de protest, ne-am trezit la uşă cu mama fetelor (noi am bănuit că a venit zburând pe mătură) care ne spunea, cu lacrimi în ochi, cât de harnice şi curate sunt fetele ei şi cât de nebune suntem noi. Nu a mers tactica şi a trecut la blesteme şi alte asemenea vorbe dulci, iar noi ne-am dus cu vorbele la şefa de cămin care le ştia deja că fetele erau la a patra mutare doar în căminul nostru. S-a lăsat cu plângere şi cu păzitul camerei, prin rotaţie, în week end, până au predat cheia de la cameră şi duse au fost. Noi am rămas cu păţania şi cu povestea asta care, între timp, a devenit amuzantă.
    P.S. Între noi fie vorba, eu am rămas şi cu soţul pentru că a venit să mă ajute să pāzesc camera şi, după o noapte întreagă de discuţii, am rămas împreună, dar asta e o poveste pe care o păstrez pentru următorul concurs. :p

  20. Stefi

    Aveam un coleg de casa englez care nu isi platea chiria, iar cand venea proprietarul se prefacea ca doarme, stingea lumina, oprea muzica, nu misca nimic cam cate o jumatate de ora. La un moment dat s-a saturat si proprietarul si i-a descuiat camera, unde l-a si gasit. Initial colegul respectiv a ridicat tonul si ii reprosa ca intrase peste el, dupa care s-a calmat imediat cand proprietarul i-a spus ca are un avocat bun care poate sa-i faca viata grea daca nu-i plateste chiria. Mi-a fost tare mila de proprietarul respectiv in anul ala, era un englez batran si cald care ne dadea cu aspiratorul in casa cand noi invatam pentru examene. 😂

  21. mihaela

    Am stat o perioada in Timisoara, intr-un apartament inchiriat cu mobila destul de veche. Parea si cam prafuit, se vedea ca cel mult se matura, nu se aspira. Prea multe posibilitati de schimbare nu aveam, apartamentul era inchiriat de firma la care lucra sotul. Toate bune si frumoase, pana am observat ca din afara se vedea foarte bine in dormitor, apartamentul fiind la parter. Soc si groaza, ca na, eram si noi la inceputri, fara copil in dotare ca acum, ci doar cu ganduri la asa ceva. Ne mutam in sufragerie. Intr-o noapte ne trezim amandoi cu muscaturi de insecte. Dam cu sprirt, nu trece. Asteptam noi un pic, incep muscaturile sa se umfle. Opa. Ce sa facem? Eram intr-un oras nou, mergem la urgenta. Acolo, doctorul se uita lung la noi si ne intreaba cu ce ne-am dat. Pai cu spirt. Aaa, trebuia cu otet, spirtul nu ajuta. Ok. Am plecat sa luam otet si apoi am schimbat apartamentul.

  22. Daniel

    Am stat o perioada in chirie. Greu, cu chirie, rate, salarii de entry level. Nu ne-am bagat internet ca sa nu avem o factura in plus. Dar eu, asta e, recunosc, am cautat retele wi-fi in jur. Si am gasit una neparolata. Stateam linistiti. La un moment dat, individul “mac”, de la care furam net, isi pune parola. Parola din 4 caractere. Incerc 1234, nu merge. Incerc abcd, nu merge. Incerc mac1, se conecteaza. Aveam din nou internet. Avem si acum, platim si factura, iar wi-fi-ul e neparolat.

    • nuuuu cred că i-ai ghicit parola!!! :)))) și că acum încerci să-ți speli păcatele :)) și eu m-am gândit, să știi, de ce avem parolă la wifi, nu m-ar deranja să fac un bine la tot blocul. Sau să-mi facă mie altcineva 😛

  23. Oprisan Alina

    Povestea mea… Vise! Când am început “cautarile casei de vis” nu aveam prea multe opțiuni:chirie, camera de cămin sau garsoniera. În cele din urma am achiziționat o garsoniera micuța, dar măcar ne oferea confortul (de moment), și era Acasă! Când ne-am mutat în casa “noua” bucurie mare, era”palatul de clestar”, ratele parca nici nu mai contau! Făceam curat non stop numai de drag :)))
    Am zis,deh sa fie de început asa ca pt 2tineri plini de entuziasm și ca în timp ne vom muta, dar cum niciodată socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă…. uită-ne tot în garsoniera noastră, dar de la 2tineri îndrăgostiți, am devenit 2parinti de fetita și băiat! Spațiul ne “inghesuie” la propriu, dar ne și ajuta sa fim un tot :)) Și cum speranța moare ultima, și vise sunt cu duiumul, încă sper la mult visata mutare! Abia aștept sa reiau căutările de tot ce înseamnă un nou început, visez cu ochii deschiși cum vor arata camerele puiuților noștri, ce personaje vor îndrăgi atunci și sa le creem povestea! Doamne chiar și în timp ce scriu vad, îmi închipui deja și îmi saltă inima de emoții și dorinte

  24. Miha

    De trei ori în cinci ani de zile, ăsta e recordul personal la mutat…
    Prima era casă, locuiam cu chirie, la demisol, iar proprietarii se bucurau de parter și mansardă. Era rece ca într-un beci, dar aerisit și spațios… Soții de deasupra, deși în realitate nu erau cine știe ce Hercule, păreau să aibă pași grei, de uriași. Știam în permanență pe unde se deplasează în casă, se auzea cum calcă de parcă ne-ar fi călcat pe creier mie și iubitului meu. Plus că, în prima dimineață în casă nouă, ne-am trezit amandoi speriați de o alarmă care nu suna de prin apropierea noastră. Era telefonul celor de sus, sunase alarma la ei, dar se auzea ca și cand ar fi fost la noi!!! Eh, ce vremuri! Ne-am mutat după doi ani de acolo, într-un apartament cu două camere și multă, multă, multă mobilă veche. O bibliotecă din care ieșeau roiuri de molii, cand ți-era lumea mai dragă… Și niște vecini care ba mutau canapeaua în zori de zi, ba dădeau cu bormașina în miez de noapte, ba făceau crize de gelozie de îi știa tot blocul… Acum stăm la casă, a noastră, e aproape mobilată și aproape perfectă, doar că avem un caine care ne latră nopțile, iar iubitul meu glumește că, dacă n-avem vecini care să ne facă viața mai frumoasă, cainele nostru face pe vecinul supărat…

    • Of, măi, îmi pare rău de câine. Termopane aveți? Ajută, măcar un pic.

      • Miha

        Avem, avem, dar ajută… un pic. El e paznic, nu-i bai, dar somnul meu iepuresc se dă dus repede cand lătrătorul nostru fugărește motani vagabonzi în miez de noapte!

  25. Maria

    Eu pe la 30 de ani abia m-am mutat din casa parinteasca in casa personala (bine, personala e un fel de a zice deoarece, ca tot omu’ care se respecta, am bifat un credit pe vreo 30 de ani, sa-mi ajunga). De! Asa e cand stai in Bucuresti si la facultate mergi tot acolo, cica nu te poti muta la camin (desi cumva ma atragea teribil atmosfera de acolo); asa e cand – desi esti fata lu’ tati – mai ai inca 2 frati si te trezesti in imposibilitate de a primi sponsorizare pentru casa de la parinti; asa e cand il crezi pe iubi (actualmente fostul iubi) ca isi cumpara casa si ne mutam impreuna, desi el nu ii rambursa lu’ mami a lui nici abonamentul la internet. Una peste alta, destinul a lucrat in asa fel incat prietena mea cea mai buna a ramas homeless in perioada cand se facea vremea sa ma mut la casa noua, iar eu am cam ramas fara iubi cel “chibzuit”. Eu single, ea single, apartament nou. Ne-am mutat in apartament dupa ce am cumparat doar un pat si sifonier, dar ne-am dat seama ca esentialul ne astepta deja acolo, si anume, de la fostii proprietari ne ramasesera 2 scaune, o scrumiera si un tirbuson (noi fiind la vremea respectiva fumatoare si consumatoare de vinuri – fine! Sa se noteze :P). Ce am fi putut sa ne dorim mai mult? 🙂

  26. Dan

    Candva prin 2007, abia mutat de vreo luna, de la casa din provincie la bloc in Bucuresti, in garsoniera matusii (nu Tamara din pacate).
    La ora 6 dimineata, nauc, prin somn se aud bubuieli in usa. Deschid cu ochii intredeschisi, moment in care 3-4 vecini (nu recunosteam nici unul) dau buzna peste mine ca o echipa SWAT de interventie:
    – Da da, de aici e sigur, tu, du-te in bucatarie, tu uita-te in baie si eu ma uit in camera.
    Pana sa apuc sa ma dezmeticesc (cred ca eram si in chiloti) incep rapoartele: in bucatarie nu curge; in camera nu se vede nimic; in baie nici atat…. hai peste ala de la 4…. hai repede repede ca mi-a intrat apa in sifonier. Cum au intrat asa au disparut, ca iluzia unui vis.
    Multumit ca cel mai mare cosmar al meu nu se indeplinise (acela de a inunda sau a fi inundat de vecini) ma intorc in pat.
    Dupa o jumatate de ora din nou bubuieli; desi nu aparuse Inception atunci am trait insa pe pielea mea conceptul de vis in vis si frica de a nu diferentia realitatea de vis, caci totul era ca prima oara: aceeasi, oameni, aceleasi instructiuni si eu la fel de neputincios in fata lor.
    5 minute mai tarziu, dupa cautari asiduue, iar eu avand sentimentul ca sunt hotul neprins, deci negustor cinstit, cand erau gata sa se dea batuti, din baie se striga: Aha, v-am zis eu ca potopul vine de la 3? (Da, eu eram 3, sau la 3…) – lumea s-a naruit!
    Ce mai tura-vura, s-a identificat faptul ca in perete, coloana de apa se sectionase in dreptul robinetului meu, iar asta a provocat, conform damage assesmentului, o ploaie tropicala in lustra vecinei de jos, a transformat sifonierul vecinului de la 1 in masina de spalat (i-am zis sa ma plateasca pentru aceasta inventie care ii usureaza viata insa n-am inteles nici pana acum de ce unii oameni nu sunt atat de deschisi fata de idei inovatoare), si un mozaic superb in casa scarii la parter.
    Pentru toate astea stau marturie si acum, dupa 10 ani, mozaicul de la parter, scrisorile de la vecin prin care imi solicita si alte idei de comasare a utilitatilor obiectelor din casa, precum si palmierul care creste mandru acum de la vecina din lustra.
    Chiar deunazi cand am fost la matusa mea in vizita (m-am mutat intre timp in propria garsoniera, dar la parter, ca sa fiu sigur ca macar nu mai sunt trezit de vecinii de jos), 2 tineri care probabil cautau ceva de locuit primeau un raspuns in hol, probabil de la un agent imobiliar: Aceasta pata este de la marea inundatie din ’07, a fost lasata aici drept monument in amintirea tevilor ruginite. Stati linistiti, intre timp blocul a fost renovat complet, intarit si indiguit…

    Cu adevarat pot spune ca sunt mandru ca mi-am lasat amprenta asupra acelui bloc pana in prezent.

  27. Dragă Miruna, o să ai de muncă la acest concurs cu atâtea povești frumoase și haioase.
    Mie mi-ar trebui o zi doar să povestesc câte case case/locuințe am schimbat, câte trăiri am avut în fiecare și ce a reprezentat pentru mine.
    Vreau doar să-ți las un articol scris pe blog la mine despre ultima noastră mutare care, în mod sigur, nu e ultima. Nu e așa de râs dar e o parte din mine acolo.

    http://laurabucur.ro/din-cenusaresei-in-olimpiadei-inapoi-si-de-la-capat/

  28. Titlul mi se potriveste manusa.
    Si nici n-am inclus statul la camin 6 ani si periplul de colege de camera si patanii ca ar trebui sa scriu vreo 2000 cuvinte numai despre asta.
    Locuitul in chirie in calitate de proaspat angajat si tanar adult, ei bine, aici se ingroasa gluma. Am inceput cu o garsoniera luminoasa si simpatica, cu proprietari mega afaceristi, undeva in frumosul Bucuresti. A fost cuibul perfect, priveliste faina, obiecte noi, pereti imaculati, pana a devenit neincapatoare si colaborarea cu domnii proprietari s-a suprasaturat. Ne-am promovat la un apartament mai spatios, am schimbat si orasul si am inceput sa facem planuri pt a ne improprietari cumva, candva, in anii urmatori. De data asta am nimerit proprietari oameni de treaba si am rasuflat usurati, numai ca n-aveau cum sa se astearna toate asa lin, fara batai de cap. Vecinii erau tare petrecareti, iar unul foarte posesiv cu cele 5 locuri de parcare de care abuza ilegal. Posesiv la modul turnat cafea si spart oua pe parbriz. Apoi, la vreo saptamana de la mutare, s-a infundat chiuveta de la bucatarie. I-am dat cu nervi, cu mr. musculo si sarpe de desfundat tevi si am reusit sa aflam si dedesubturile, casa avea ceva “imbunatatiri” facute fata de planul de constructie. A mai trecut ceva timp si apartamentul a inceput sa-si arate varsta si lucrarile de reparatie efectuate la acoperis in urma cu 4 ani sa dea rateuri. Si ce ti se poate intampla cand stai la ultimul etaj si vine anotimpul cu ploi? Mda, sa-ti ploua in casa. Intai timid, o mica pata in bucatarie, de avertizare. Apoi in forta, in holuri, sufragerie, chiar si in dormitor, prin lustra, in pat! In timpul asta, contactat proprietar, administrator, firma de reparatii si strans din dinti cu gandul ca “lasa, ne-om muta curand la casa noastra”. Am dormit o luna pe jos pe saltea in sufragerie, dar mai conteaza? Am ars-o romantic cu popcorn in brate si filme pana tarziu seara ca doar suntem tineri si putem noi duce multe. S-a oprit si ploaia, s-au reparat si peretii(ce de praf de glet am mai curatat!), toate bune si frumoase pana intr-o zi cand, venind de la munca, deschid usa si zic c-am nimerit intr-un stup de albine. Bazaiau linistite vreo 15 harnicute, se agitau in toate partile, pe borcanele de dulceata de la bunica(nu va asteptati, nu?), pe frigider, dulapuri si perdele, se simteau ca acasa. Pe unde or fi intrat n- am apucat sa aflu, ne-au mai vizitat si in zilele urmatoare in numar mai mic, din fericire. Credeam ca am indurat suficiente, dar nu ne-am fi plictisit noi daca nu s-ar mai fi intamplat nimic, ziceti voi? Intr-o seara a inceput sa curga caloriferul din bucatarie si l-am descoperit cand deja era ditamai balta pe parchet. Ca doar nu se umflase suficient parchetul de la toate ploile anterioare. Paharul meu era deja destul de plin si istoricul de cautari pe google incepuse sa includa si inchirieri apartamente. M-a imbunat sotul, hai ca mai avem putin, ce mai conteaza juma de an, stiti cum e. Apoi a avut el parte de distractie cu instalatia de la bucatarie. Cum e sa-ti curga chiuveta, dar cum e sa-ti curga si instalatia din masca de unde incercai sa inchizi robinetul pt ca iti curgea chiuveta. Pana am dat eu de seful de bloc sa inchida instalatia din boxa(si sa lase temporar pe toti de pe coloana respectiva fara apa, oops!), al meu facuse deja ceva baie cu apa rece ca gheata si bucataria era inundata. S-au reparat si astea si in vreo 2 luni ne-am mutat la ai mei. Da, da, stiu, masochisti cu acte-n regula. Ca sa n-o mai lungesc, dupa 5 luni si inca o tura de strans din dinti, am ajuns la casa noastra si am catalogat experientele anterioare ca fiind initiatice, asa cum ni se preda la limba romana in liceu. Ei, cu cat ti-e mai greu, cu atat apreciezi mai mult finalul, nu? Casa, dulce casa(de parca n-am avea batai de cap in continuare). Important e ca stim sa tratam situatiile cu umor, sa nu le luam prea in serios.

    • Inițiatice all right. Să știi că și noi am fost invadați de albine la cabinet în UK. Își făcuseră cuib în apropiere și mereu intrau multe rău, nici nu puteam deschide geamul. Am chemat de 2 ori o echipă specializată să le extermine. Am pățit și la noi acasă cu albinele, abia a scăpat de ele proprietarul… auuu, am uitat să povestesc de albine, vezi?! :p

      • Si cum a scapat de ele proprietarul?
        Noi am dat din lac in put, suntem de aproape 3 luni la casa noastra care include, pe langa paienjeni si un soricel(asta-i veste proaspata, acum vreo 3 zile i-am auzit prima data pasii gingasi in pod), si vreo 2 cuiburi de viespi. S-a facut sotul Robocap cu masca de gaze si tot tacamul si a descarcat pe ele un tub intreg de spray anti-zburatoare-cu-ac.
        Mi-e mila de ele, pe bune, dar am istoric de angioedem si taaare n-as vrea sa aflu daca-s alergica si la albine.

  29. Miruna

    Primul loc in care am stat in Bucuresti e o camera de camin din fundul Bucurestiului. Literalmente cumva, fiind caminul din Fundeni 🙂 Camera mirosea a umezeala, mocheta a 1000 de picioare si era atat de putin spatiu incat, cand in camera erau mai mult de 3 oameni, parea ca esti in metrou la 6 seara. Mi-am dat seama mai tarziu ca e ca in metrou, ca la Fundeni metroul nu ajunge, iar drumul pana la facultate presupunea un tramvai + un autobuz & mai bine de 60 de minute.

    Daaaaar raftul de lemn de deasupra patului, care semana exact cu cele pe care le aveau bunicile in bucatarie, a fost prima biblioteca a mea si doar a mea (am impartit camera cu sora mea pana am plecat la facultate si cam totul era la comun). Cearsaful roz pus pe masa din camera, tot darapanata si ea, a fost prima interventie de design interior care mi-a bucurat ochii si sufletul perioada aia si rasetele din camera aia minuscula au fost mai puternice decat petele de vin pe care le-am lasat amintire in (si pentru) vremurile in care nu stiam cum se deschide o sticla de vin. Cumva tin minte toate momentele tragico-comice de acolo cu tare mult drag, o fi vreun farmec al primului loc in care stai de cand devii un pic om mare 🙂

    • Ce frumos ai scris, se vede că ți-a plăcut acolo. Mi-am și imaginat talentul tău de decoratist (așa se zice?) și băutor de vin 😛

  30. Stiti faza aia cand te muți din chirie de la un apartament minuscul împărtit cu alte 2 persoane, in casa ta si te trezesti ca ai o casa plina cu lucruri? Stăteam deasupra lor si ma întrebam cu naiba au încăput in 30 de metri pătrați, ca in 90 ocupau tot spațiul. Pfuai cat am mai sortat!!!!!!!

  31. Cristina

    Povestea mea se transformă în cum am făcut credit pe 30 de ani si am investit tot in casa iar curând va rămâne a lui ca eu nu imi permit ratele iar noi probabil vom divorta. Yey! Ma uit deja pe storia după o chirie :((( ce sa mai zic, ar fi funny daca nu ar fi real …

  32. oana harabagiu

    Dacă mă apuc să scriu toate poveștile mutărilor, îți consum toate paginile de blog:). Am 22 de ani de la plecarea din cuibul părintesc și am schimbat 10 locuințe, incluzând-o și pe asta din Londra care singură ar putea să fie vedeta unui serial față de care Tânăr și neliniștit ar părea scurtă nuvelă :). Primul loc de independență a fost la cămin unde nu era fabulos, adică făceai pipi la capătul culoarului și aveam realmente o cutie de chibrituri în loc de cameră. Spre deosebire de a ta, colega mea de cameră își făcea patul, dar cam aici se oprea teoria ei despre curățenie. Aaaa, și era obsedată să aerisească, mai ales la -25 de grade. Îți imaginezi bucuria mea având în vedere că eu sunt genul de om care supraviețuiește abia de la +25 în sus. așa că prietenia noastră n-a durat mult și nici în ziua de astăzi nu mai vorbește cu mine. Dar nu e vina mea că ea nu a înțeles cruciada pe care o duceam împotriva gândacilor de bucătărie care brusc se transformaseră în gândaci de orice cameră. prima dată când i-am văzut în toată splendoarea lor, am crezut că e stupul cu albine la mine în dulap, așa de mulți și fericiți erau. Îi bănuesc de faptul că erau studenți și trăiau și ei adevărata viață de cămin altfel nu-mi explic de ce ba dispăreau, ba se înmulțeau (probabil că în funcție de camera unde gândacul șef dădea petrecere). Am terminat anul fără ușă la duș. fără țeava de apă pe care trebuia să o cari singur când vroiai să faci duș (era o țeavă la 2-3 camere), fără bec deși plasa de sârmă din jur rămăsese (ăsta e un mister care mă bântuie și acum) și evident fără uși la wc. Apoi am schimbat diverese case până am ajuns într-un bloc vechi din piața domenii, absolut fabulos doar că încălzirea era prin sobe pe gaz care lipseau cu desăvârșire în baie. Când te spălai pe dinți aveai senzația că-ți cad cuburi de gheață din gură ca să nu mai vorbesc de senzațiile aboslut hard core când făceai duș. Mă rugam cu disperare să se scoale bărbată-miu primul și să facă duș ca să-mi fie și mie cald, doar că nu știu cum mereu se trezea taman când eu ieșeam pe ușă, cu ovarele bine congelate. Na că uite acu îmi dau seama de ce nu reușeam să fac copil :). Pe urmă am divorțat și m-am mutat într-o garsonieră cu căldură, care a fost coșmar căci administratorul nu rata niciun moment să-mi spună că eu sunt doar chiriaș. Apoi a venit momentul casei mele (mă rog, a băncii), casă pe care a trebuit să o rad din temelii. Proprietarii avuseseră un câine crescut în spirit liber, în sesnul că făcuse pipi unde îl apucase nevoia. Și acum mai simt mirosul ăla în nări și mă gândesc ce stea norocoasă am avut că n-a făcut parchetarul infarct când a scos vechiul parchet, de la duhoarea și viermii găsiți dedesubt! Și acum m-am mutat în anglia. Proprietarul și agenția consideră că sunt o snoabă cu fițe căci le-am spus să ia banii înapoi de la ăia de au făcut curățenie că i-au păcălit. Sunt convinsă că e ceva mort îngropat sub mochetă. Presimt că aventura caselor în anglia abia a început și voi avea material de două-trei romane 🙂

  33. Catalina

    Noi ne-am trezit în flăcări. Tot Cluj, la primul mutat de cuplu împreună, după 3 săptămâni de căutări dezastruoase, am găsit apartamentul de vis cu nr 33, la etajul 3, pe strada cu nr 13. Apartamentul avea 3 încăperi cu trecere și o baie simpatică. După multe transporturi, curățenie și așezare, am vrut să ne zenificăm fricile ascunse de mutatul împreună și oboseala maximă, acumulată în ultimele săptămâni. Foarte romantic am aprins o lumânare pe marginea raftului din bibliotecă și fără vreun preludiu am adormit amândoi în timp ce povesteam. Ne-am trezit că luase foc lacul de pe raftul lemn natur improvizat frumos, de altfel. Ardea cu patos și miros intens lângă colecția mea de beletristică. Raftul de sus și cel de jos se înnegriseră bine 🙁 Am fost norocoși că ne-am trezit și am aruncat repede și cu țipete niște apă. Am marcat fizic primul pas important al relației. Din fericire, asta nu a fost un semn de rău augur pentru noi, ba din contră, acum suntem doi soți și părinți mișto :)) Piromani, ai zice :)))))

  34. Dana

    Cand ne-am mutat prima data intr-un noiembrie, pe la sfarsitul anilor ’90. Ne mutam dintr-un oras in altul. Sotul meu a venit cu toata gospodaria noastra incarcata intr-o sa (un camion lung), o dubita si o dacie umpluta pana in tavan. Au ajuns tarziu si nici nu ne-am gandit ca vom avea nevoie de ajutoare prea multe. Noul apartament era la etajul 4(din 4, deci fara lift). S-au apucat oamenii,care condusesera pana atunci, de descarcat si de urcat mobila la etaj, impreuna cu noi; asta dupa ce-i omeniseram, ca-n Ardeal. Cam cand se crapa de ziua reusiseram sa descarcam tot, dar o multime de lucruri erau inca in fata blocului, inclusiv numerosi saci cu carti. Oamenii si masinile lor trebuiau sa plece, aveau ora de ajuns in alta parte. Ne-am mai chinuit noi doi catava vreme dar, intr-un final, sotul meu a cedat: s-a intins pe-o usa de dulap si a adormit instant. Am reusit in dimineata aia sa aduc cativa oameni in ajutor si pana la pranz aveam, de bine, de rau, toate lucrurile sub un acoperis. Unele au trebuit uscate, ca incepuse sa si ninga intre timp.
    Oricum tot nu ne-am invatat minte: urmatoarea mutare tot la final de toamna am facut-o. Macar a doua oara am avut ajutoare mai multe, din prima 🙂

  35. CristinaM

    Am stat in camine pt studenti fix 8 ani… am vrut la politehnica dar nu vroiam in camin( am fost obligata de mama)… in primul an, prima camera cu o javra pe modul( hol comun pt 2 camere si 2 bai), era cainele administratorei care latra cand era somnul mai dulce si visul mai frumos, javra care ma si muscat…aceeasi camera, la parter… o noua cucerire a unei colege a decis sa-i cante o serenada, la 4 dimineata… in al doilea an nu mi-a mai trebuit parter si javra asa ca am schimbat caminul si etajul, am urcat la 5 unde nu era caldura iarna… situatia a fost remediata desfacand un filet la calorifer, din nefericire era un filet pe tur: am inundat de la 5 pana la parter toate camerele ce erau sub noi; la sfarsitul lui noiembrie eram cu mocheta intinsa pe banci afara, noi cu pantaloni ridicati la genunchi si in papuci( eram mutate in camera de o saptamana ca pana atunci se renovase caminul), nu, nu am fost date afara din camin… vara ne-am copt de nu mi-a trebuit mare; a fost bine prin camine ca doar asa mi-am cunoscut sotul.
    Prima chirie… prin 2011 ca ma saturasem de camin, job aveam de ceva timp… camera la mansarda, in vila cu baie si bucatarie, in cotroceni… chirie si cheltuieli misto, camera misto, coleg si mai misto… in 6 luni ne-am vazut la fata de 2 ori, proprietara super de treaba, fiu-su , nora si nepoata: fa orice si ocoleste, rar asa tate rele… cand vorbeau una cu alta dadeau impresia ca urmeaza sa se ia la bataie imediat; o vecina de pe strada a amenintat ca ma reclama la protectia mediului, sau ceva de genul asta, fiindca facea masina iubitui zgomot prea mare cand era pornita… am stat acolo vreo 3 ani si ne-a placut dar ne-am mutat la soacra, ca sa facem economii si naveta la joburi in bucuresti, zilnic 80 de km… era bine la soacra: masa pusa, haine spalate dar in 2 ani nu am economisit nimic iar deja sotului i s-a acrit de atata stat in masina pe dn1 de 2 ori pe zi plus ca mie mi se marea burta considerabil… asa ca in luna a 5-a de sarcina noi cautam apartament, criteriul principal: locul de parcare dar si 3 camere, de preferat, cat de cat renovat… l-am gasit repede, 4 apartamente intr-o saptamana, al 4-lea cu noroc, intr-o luna aveam actele semnate… moment cand mi-am dat seama ca nu-mi place gresia si nici faianta din bucatarie, intai o criza de nervi fiindca eram presati de timp apoi o criza de plans ca nu pricepea sotul ca eu nu imi doream faiana alba cu chit verde praz in bucatarie, faianta a disparut, eu am facut o concesie iar gresia a ramas… nu de alta dar peste o luna de la toate astea am nascut si ne trebuia mobila, pe care momentan nu o am in totalitate

  36. Munteanu Emilia

    Noi cand ne-am mutat asteptam bebele.am gasit un apartament fain in apropiere de unde locuiam atunci,era coada,la propriu in fata blocului..intram 2 cate doi ,ca in arca lui Noe…si pana la urma am observat ca tanti nu avea o chirie fixa ci mai mult licita apartamentul..deci nu aveam sanse.ne-am dus acasa si de suparare sotu s-a pus pe mancat usturoi..eu dezamagita m-am pus pe cautat altul si surpriza am gasit(desi era seara si cam tarziu).Am fost invitati sa vedem apartamentul…sotul mi-a zis ” eu nu deschid gura,te las pe tine sa vorbesti ca daca simte asta cum miros cheama pe altcineva sau ne mareste pretul” 😀 asa ca am vorbit eu si de 3 ani si ceva locuim aici 😀

  37. Andreea Elena

    Da, m-am hotarat pe care amintire sa v-o (de)scriu si voua. Dar este una destul de sinistro-haioasa….ca sa stiti din start daca o cititi sau nu.
    Se intampla intr-unul din apartamentele inchiriate la inceputurile mele in Bucuresti. Locuiam singura intr-un apartament din Drumul Taberei, eram si la inceput de cariera, etc. Munca, munca, dar mai vine si timpul concediului, nu? Toate bune si frumoase, bagaje facute pentru o saptamana in Grecia, ganduri ca va fi soare si apa calda la mare. Din obisnuinta am scos totul din priza pentru a preveni anumite situatii periculoase. In concediu a fost foarte frumos, mai ales ca am avut telefonul inchis si nu m-a deranjat nimeni.
    Cand ajung in tara, imi deschid telefonul si vad multe mesaje de la proprietarul apartamentului si de la vecini, in care ma intreabau daca mai traiesc sau/si daca sunt bine.
    Ce s-a intamplat? In neatentia mea, am uitat sa scot mancarea ramasa din frigider. Si era multa din nefericire, atat mancare gatita cat si carne la congelator. Scotand frigiderul din priza, cum va spusesem mai sus, bineinteles ca mancarea s-a stricat si a inceput sa miroasa. La un moment dat a miros atat de urat (a hoit, din cauza carnii), incat mirosul a ajuns la vecini. Acestia mi-au povestit, cand m-am intalnit cu ei, ca si-au facut griji ca am murit si ca am intrat in putrefactie, de aceea credeau ei ca nu raspund la sonerie, in timp ce eu ma lafaiam in Marea Egee :p Au sunat propietarul, aceasta a venit, l-a traznit mirosul si pe el de la un km, m-a sunat, a vazut ca nu raspund, nu a mai stat pe ganduri si a spart usa. S-a linistit cand a vazut ca nu era vorba de mine, ci de frigider, a avut de adunat cateva pungi de viermi, iar eu a trebuit sa ma obinsnuiesc cu acel miros groaznic, care s-a impregnat in pereti, cateva luni. Deci oameni buni, cand scoateti din priza frigiderele, verificati sa fie goale 🙂

    • dada, bun sfat. Și când plec la Sibiu 2 zile, curăț frigiderul. Deși nu îl scot niciodată din priză. De ce l-ai scos din priză totuși??

  38. Gabriela

    Esti mai tare decat mine, eu sunt la a treia casa in 6 ani. Dupa casatorie m-am mutat la soacra mea, singurul avantaj fiind ca nu trebuia sa gatesc(acum zic avantaj dupa ce am vazut ce inseamna gatitul zilnic, atunci voiam sa-mi arat talentele in bucatarie dar nu aveam loc de soacra mea). Dupa un an ne-am mutat cu chirie intr-o garsoniera. A fost de vis, a aparut si baietelul in viata noastra. In vara ne-am mutat intr-un oras mai mare, intr-o casa inchiriata pe care a trebuit sa o zugravim. Holul era jumatate roz, jumatate rosu. Alt hol mai mic era verde. Mai avem multe de facut, dar nu mai avem chef caci ne gandim la casa nr 4, care speram sa fie proprietatea noastra( bine… a bancii 🙂 ). Asa ca stam cu jumatate de usa vopsita, cu o camera in care sotul a facut reparatii, dar nu a mai dat cu vopsea lavabila si chitul de rosturi o sa-l folosim la casa noastra.

  39. De cand sunt in Bucuresti, am stat in multe case. In primul an de facultate pentru ca nu erau prea multi bani de chirie, am gasit o gazda si am zis ca voi rezista cateva luni acolo pana reusesc sa gasesc ceva mai ok. Gazda mea era o batranica de 70 de ani care avea un apartament de 2 camere tip vagon si partea cea mai “faina”era ca trebuia sa trec prin camera ei ca sa ajung in dormitor. Horror. Nu aveam voie sa ajung mai tarziu de ora 10 acasa, nu aveam voie sa aduc pe nimeni in casa si nici sa lipsesc mai mult de 2 zile de acasa. Cu alte cuvinte, zici ca eram in casa parintilor mei again. Ea era draguta si incerca sa ma ajute, se oferea sa imi gateasca, dar eu refuzam mereu. Si motivul era unul bine intemeiat. Bucataria era ataaat de murdara si felul in care gatea, ah ma trec fiorii si acum. Tin minte ca a intrat o data peste mine in baie, zicand ca are nevoie sa foloseasca toaleta. Asta in conditiile in care eu o foloseam deja. Imi folosea sapunul, il lasa cu par si nici pana in ziua de azi nu sunt sigura ca periuta mea de dinti nu a fost folosita si in alte scopuri. Apartamentul era vechi, mobila veche din 1900 toamna si camera mea arata ca o camera de depozitare mobila, aveam loc doar sa ma strecor pe langa pat : stanga dreapta sifoniere mari, in mijloc o masa mareee si patul care ocupa mai mult de jumatate din camera. De vis. Am scapat de acolo dupa 6 luni groaznice si am ajuns in camin. Acolo camera frumoasa, curata. Era un camin privat si reusisem sa prind un loc cu ajutorul unei prietene. Partea aiurea era ca trebuia sa platim 20 lei pentru fiecare obiect electric pe care il aveam. Nu trebuie sa mai spun ca laptopul, placa , fierul erau mereu ascunse printre haine. Al treilea loc am zis ca poate va fi cu noroc. Si asa a fost – un apartament de 3 camere frumos, situat in Titan – zona verde, vecini super ok – acolo a fost cea mai frumoasa perioada din facultate. Mereu o sa imi aduc aminte cu drag de apartamentul acela – avea mobila veche si geamuri din alea de lemn vechi, dar avea un aer asa boem ( exact ce ne trebuia noua atunci – 3 fete cucuiete in lupta cu facultatea). N-a durat mult si m-am mutat intr-un alt apartament. Tot cu chirie. Si de data asta un apartament vechi, dar frumos – cu tavane inalte , iar blocul era situat intr-o curte frumoasa – cu bancute de lemn si alei pavate. Era pe vremuri locuit de cei din Armata. Trebuie sa spun ca mereu pe unde am stat am incercat sa mut mobila, sa aranjez dupa gustul meu si sa fac in asa fel incat sa ii dau o nota personala. Aici a fost cea mai tare experienta – am ramas singura acasa intr-un weekend si m-am apucat eu sa mut sifonierele , sa mut patul, sa aranjez camera. M-am apucat si am mutat de una singura unul din sifoniere, si am trecut la al doilea. Am scos hainele din el si nu m-am gandit ca fiind unul vechi nu va rezista. Era unul din ala cu 2 dulapuri sus si nu m-am gandit sa le dau pe alea jos inainte. Rezultatul- cand am incercat sa il mut, a inceput sa se destrame si uite-ma pe mine singura in casa incercand sa tin sifonierul sa nu se destrame . Am stat jumatate de ora asa nemiscata, incercand sa imi dau seama ce trebuie sa fac. In final, i-am dat drumul si s-a prabusit complet. Proprietarul nu a fost incantat. Deloc. Dar m-a ajutat sa rezolv problema si m-am oferit sa merg la IKEA sa luam unul nou. Criza depasita 🙂 Al cincilea apartament a fost unul banal, avea mobila mai moderna, dar nu ma simteam deloc bine in el. Desi arata frumos si era totul ok, ceva acolo nu era bine. Si urma sa stiu de ce, nu stateam acolo si cu iubitul ( actualul sot ) . Asa ca dupa cateva luni, am decis sa ne mutam impreuna si sa incheiem ciclul mutarilor in fiecare an, la care el a luat parte de fiecare data. Si ca sa fie treaba frumoasa – inca nu am terminat cu mutatul :))) Cred ca ne place. Abia la anul vom reusi ( sper ) sa ne mutam in casuta noastra de la banca.
    Succes tuturor! Multumim Miruna pentru acest concurs tare fain!

  40. M

    Buna,
    Eu la sfârșitul facultății am plecat pt cateva luni in Italia unde stăteam cu inca 4 colegi (3 băieți si o fata) intr-un apart de 3 camere cu o singura baie. Dimineata aveam program de petrecut timp la baie si culmea ca toti eram din aia care aveau nevoie de mult timp. Ne lua cam 2 ore dimineata sa fim toti gata si mergem tot impreuna catre facultatea de acolo care era la aproape o ora de mers cu tren, autobuz si pe jos. Dar seara ne întorceam acasa relaxati pe malul marii 🙂 Apartamentul era la o aruncătură de bat de mare iar in zona erau multe magazinașe cu fructe si legume proaspete, pizza si inghetata ft bune. Doar in acea perioada aproape ca am atins aceeasi greutate ca cea de sarcina ulterior. In timpul asta prietenul meu (actualul sot) locuia in Franta si ne vizitam cat de des puteam. Uneori chiuleam cate o saptamana si stăteam cu el in camera lui de cămin pe care o împărțea cu un prieten, ne înghesuiam amandoi in patul lui de o persoana 🙂
    Apoi am stat impreuna o perioada in Bruxelles intr-un loc cu tavan inalt care avea doar doua uși: la intrare si la baie. Era o singura încăpere mare – living cu bucatarie, iar deasupra bucătăriei era o platforma pe care era un pat (dormitorul) unde ajungeai pe niste scări amețitoare. Daca aveai nevoie de ceva noaptea trebuia sa te trezesti complet ca nu cumva sa ratezi scările. Dar a fost un loc frumos. A fost amuzant sa avem mai multi prieteni in vizita care au dormit pe jos, ne auzeam cu totul. Apoi soțul meu a plecat iar eu m-am mutat singura intr-o gazda, camera de sus cu baie in casa unei familii. Era iarna si era un friggg. Stiu cum coboram la proprietar sa ma plang de frig si la ei era atat de cald, iar el imi zicea ca ‘nu, nu e frig, uite ce cald e la noi’. Da inteleg ca e cald la voi, dar la mine e frig. Il chemam sus sa vada caloriferul meu călăi si el zicea ca nu, nu e frig ca lui ii e bine si ca mie mi se pare ca e frig; termometrul arata 16 grade noaptea! In camera nu afara. Cu greu m-am mutat din locul acela, cum făcusem contract pe mai multe luni iar ei erau cam hapsani. M-am mutat intr-un loc dragut unde aveam camera mea cu tavan inalt, luminoasa si călduroasă si un coleg indian cu care împărțeam bucătăria si baia. Nu prea ne întâlneam niciodata, el petrecea maxim 5 min la baie dimineata si nici in bucatarie nu-l prea vedeam, dar pe mine nu ma deranjea deloc asta 🙂
    Apoi m-am mutat din nou împreuna cu soțul meu intr-un complex de apartamente cu sala de sport si piscina care erau mai mereu populate, lucru care ne-a motivat sa ne apucam de sport. Am stat acolo pana cand a aparut bebelina si ne-am gasit locul nostru cu tavan si ferestre înalte, unde ma simt norocoasa pentru 5 minute neîntrerupte in baie.

  41. Aura

    Prima chirie din Bucuresti a fost o garsoniera din Berceni. Intr-un fel era foarte tare pentru ca am gasit-o dupa ce fusesem sa vad una cu dusul la chiuveta (desi proprietarul jura ca nu este confort III) si alta in care deja locuiau niste chiriasi care incercau sa o subinchirieze si care nu aveau “decat” vreo 20 milioane restante la intretinere. In alt fel, era destul de amarata si aceasta. Mobila era atat de veche, incat nu am incercat niciodata sa o misc catusi de putin, televizorul avea diagonala de vreo 40cm (si nu, nu era in bucatarie), iar garsoniera, desi maricica, este, de departe, cea mai intunecata pe care am vazut-o vreodata. Ma trezeam in week-end la ora 14, atat de intuneric era!
    Desigur si aceasta garsoniera a venit la pachet cu niste obligatii, printre care, in data de 20 a lunii, indiferent ca era miercuri sau sambata, la ora 7 dimineata doamna proprietareasa venea la usa sa-si ridice chiria. Primeam, in schimb, un bilet format A5 pe care daduse cu subsemnata ca a incasat de la mine “una suta cinci zeci euro”. Clasic, nu?
    Am stat aproape 2 ani acolo, timp in care o perioada am locuit cu niste gandaci, o perioada cu prietenul meu care, dupa un timp, a pus piciorul in prag si a spus: “Iubi, te roooog, hai sa incercam… sa ne mutam.. undeva, unde mobila nu e de aceeasi varsta cu mama!”. Zis si facut.

    Garsoniera nr. 2 a fost intr-un ansamblu nou, in alt sector, nou – nouta deci, dar goala pusca. Am spart pusculita si am luat o canapea, o masa, un dulap, ce sa mai? Aveam de toate! Aici, centrala era electrica, deci la baie aveam boiler. Baia era huge, cada era wow, deja ne imaginam seri romantice cu o cada inspumata si pahare de vin. Asta pana la primul dus cand ne-am dat seama ca boilerul ramane fara apa dupa 5mn, nici vorba ca vreodata sa poti umple cada cu apa sau, in nici un caz, cu apa calda. Insa am invat foarte foarte bine cum sa economisim apa la dus.

    Ne-am mutat si din garsoniera aceasta dupa alti doi ani. “Prima casa” a pus capat povestirilor din epoca statului cu chirie. Cel putin, deocamdata. 🙂

  42. Gheorghe Alexandrina

    Peripeții am tot avut pe parcursul a celor şapte ani de când m-am mutat în jungla urbană București. Inițial am stat în Regie….ce pot să zic, nu sunt făcută pentru așa ceva. Primul student pe care l-am văzut în cămin a fost un băiat( beat sau drogat) cam euforic pentru gusturile mele, care stătea lipit de peretele după palier si cânta la chitară….în acel moment mi-am dat seama că mă așteaptă o lungă călătorie şi multe de văzut şi învățat. Ce să spun….aventura din Regie a durat şase luni….şase luni în care hamsterul colegei mele de cameră m-a terorizat psihic, dar nici eu nu m-am lăsat mai prejos. Avea cuşca lângă patul meu şi în fiecare noapte”alerga” pe rotiţa din cuşcă de ziceai că participă la vreo competiție şi vrea să fie pe primul loc. Eu însă îl pedepseam crunt ziua, îl amăgeam că îi dau semințe….el mă chinuia noaptea, iar eu îmi lua revanșa ziua. Pe parcursul a celor şase luni am înfruntat o invazie de gândaci de bucătărie, o bătaie între colega mea de cameră şi iubitul ei, o cerere în căsătorie( nu s-a întâmplat minunea la mine)…culmea că e vorba despre același cuplu. Cu lacrimi în ochi şi speranță în suflet m-am despărțit de acel mediu “academic” şi m-am mutat în Berceni. Wow…raiul pe pământ şi nu mă refer la aspectele bune ale sale. Aici oameni ca în grădina Edenului, dar nu ei erau problema cea mai mare. Stăteam în gazdă la o doamnă şi ce mai doamnă…ieșise la pensie în anul când mama mă aducea pe lume…la cei 23 de ani aveam un talent nemaipomenit, eram antisocială şi nu suportam femeile în vârstă, iar soarta mă lovea încă o dată. Aveam program: aveam voie sa îmi fac duș marţea şi sâmbăta( mă spălam pe ascund, îmi dezvoltasem abilitatea de a nu face zgomot, trebuie să recunosc că mă ajuta şi sforăitul infernal al doamnei) şi bineînțeles ceva pentru sufletul meu….trebuie să stau la povești cu ea. După trei luni am cedat psihic şi m-am certat cu ea în miez de noapte pentru că am refuzat cu vehemenţă momentul de stat la bârfă şi am depășit timpul alocat pentru baie. A doua zi, mă despărţeam de “doamna” comunistă şi…mă mutam la o altă “doamnă”…tot comunistă, dar cu alte preocupări. O sa fiu directă( nu de alta, dar mai am şi alte peripeții de povestit), “doamna” m-a întâmpinat într-o rochie scurtă, transparentă( practic am putut să văd părţi ale corpului pe care nu mi-aş fi dorit să le văd nici pe plajă la Mamaia). Am rezistat o săptămână, în momentul când mi-a spus că pot să vin cu un băiat acasă şi dacă vreau să am intimitate cu el a improvizat ea într-un colţ al sufrageriei un locușor de nebunii. Frapant a fost momentul în care mi-a şi explicat cum să folosesc fotoliul….a fost jenant pentru mine, o fată crescută la ţară cu anumite valori morale…..şi nebunia a continuat. M-am mutat tot în Berceni, la câteva străzi mai departe de cele două “doamne” a Bucureștiului modern. Aici, în apartament de patru camere, am dat de un proprietar care voia să se însoare. Da, aţi ghicit, eu eram “norocoasa”. Nu sunt împotriva căsătoriei, dragoste să fie….din ambele părţi, iar eu aveam alte planuri cu viața mea. Trebuie să recunosc, am plecat din acel loc lăsând în urmă mea un suflet distrus. Mă uimea perseverenţa lui, deşi îi dădea cu flit de fiecare dată, el se întorcea şi insista…..mereu….mereu până în ziua când m-am mutat şi din acel loc. Următorul loc pe care l-am numit “casă” a fost un apartament cu două camere. Foloseam doar sufrageria pe care o transformasem în dormitor pentru mine, prietena mea, nepoata ei şi cei doi copii ai săi. Da, eram cinci suflete într-o cameră mică şi încercam să fim fericiți. Nu prea ne-a ieșit faza cu fericirea şi ne-am mutat în alt apartament. Lipsa banilor ne motiva să alegem locații cât mai ieftine, dar mizeria şi lipsa ușilor de la dormitoare m-a determinat să plec din acel loc după două luni de chin şi jale….jale mare şi focar de infecție……Am părăsit cartierul Berceni şi m-am mutat la periferie…liniște şi pace…..dar şi aici am avut peripeții suficiente….pe care sper sa vi le spun cu altă ocazie……

  43. Mintescu Ancuta Evelina

    Octombrie 2009 -Mutatul a fost intotdeauna o provocare pentru mine. Inca de pe bancile liceului, mai exact la inceputul clasei a douasprazecea, incepusem sa-mi fac planuri marete. Mi-am zis: oare ce schimbari va lua viata mea cu privire la noul camin? Si tot ma gandeam eu mult si bine, pana cand a venit acea zi in care a trebuit sa plec de acasa. Anul I de facultate la Jurnalism in Targoviste. Un nou mediu pentru mine, dat fiind ca nu eram de acolo. Prima mea impresie cu privire la plecarea de acasa, a fost ceva de genul: vai cata libertate o sa am de acum inainte, nu-mi mai tine nimeni evidenta in ceea ce fac, sunt stapana pe situatie. Toate bune si frumoase, pana cand am ajuns la camin cu bagajele, unde am fost lasata de catre familia mea. Ei bine, de abia atunci m-am trezit din vis, am vazut realitatea realitatilor, mai exact ca nu eram doar eu, mai erau 4 fete in afara de mine, si ca lucrurile nu sunt atat de roz pe cat vor ele sa para. De la sentimentul de libertate, beatitudine, am ajuns la o stare de responsabilitate imbinata cu melancolie. Prima luna a fost o mare provocare in viata mea, pana cand am incercat sa ma acomodez cu fetele, dar tot n-am ajuns la blestemata aia de libertate pe care mi-o doream cu ardoare. Si au trecut lunile, chiar anii de facultate, cu persoane de tot felul, iar Evelina tot nemultumita de situatie. Fie ca era vorba de program, erau fete care seara aveau activitati diverse, iar eu ce credeti, seara voiam sa ma odihnesc. Dimineata, ca majotitatea oamenilor, aveam activitati, in schimb respectivele colege atunci doreau sa se odihneasca. Fara trantit de oale, fara lumini aprinse, fara nimic. Octombrie 2014- Am suportat cat am suportat, pana cand am zis ca este vremea schimbarilor. Si soarta a facut sa ajung la Bucuresti. Inainte de a ajunge aici, am cunoscut un tip, care si pana in prezent sunt cu el, de altminteri. Initial am locuit tot la un camin, dar in paralel locuiam si in apartamentul lui. La caminul din Bucuresti, o alta poveste interesanta. Fetele voiau sa para dragute, si de multe ori chiar reuseau sa le si iasa. Dar ce faceau ele acest lucru? Deoarece stiau ca din 7 zile, doar 3 le petrec impreuna cu ele. Deci, imi stiau programul, iar cum se zice in popor “mai rarut ca e mai dragut”, a functionat perfect si in cazul lor. Octombrie 2015-Dupa aproximativ un an, eu impreuna cu prietenul meu, am decis ca este vremea sa punem punctul pe i, drept dovada ne-am mutat impreuna. Initial locuiam intr-un apartament ceva mai vechi cu 2 camere, dar unde am imortalizat momente frumoase. Camera mea de suflet a ramas sufrageria in respectivul apartament. Acolo ne invitam prietenii, familiile, depanam povesti pana seara tarziu.
    In prezent- octombrie 2017, am reusit sa ne mutam intr-un apartament nou cu 3 camere, spatios, modern, care are un design placut, armonios si ne face zilele mai frumoase, prin culorile vesele si deschise ce il caracterizeaza.
    Se spune o vorba: Cu rabdarea treci si marea, ce-i drept asa asa a si fost in cazul de fata, iar acum traim fericiti si incantati de alegerea facuta.

  44. Vladutu Ana Monica

    Povestea mea incepe când aveam 19 ani. Din Hunedoara m-am mutat in București, la unchiul meu, care stătea la etajul 13, undeva pe la Universitate. Într-o zi ne-am hotărât să ne luăm un frigider nou. Nici nu vreau să-mi imaginez ce gânduri “bune” ne-au urat cei de la livrări, că nu încăpea în lift și au fost nevoiți să îl ducă pe scări până sus. Până au ajuns cu el sus, aveam deja frigiderul plin :))). După vreo 4 ani l-am cunoscut pe actualul meu soț și m-am mutat cu el într-o grasionera, unde am stat aproape un an. Am găsit să ne mutam la etajul doi al unei case, in curtea căreia se află și o firma de termopane. Casa respectiva se afla la aproximativ jumătate de km de garsoniera, așa că, frumușel, ne-am mutat toate lucrurile dintr-o parte în alta, pe jos, bineînțeles. De ce sa mai dăm bani și pentru asta? Am slăbit câteva kilograme :))) Bine că nu am avut și mobila, prea mare :)) Am rezistat și acolo un an și apoi iar ne-am mutat. Dar acum era mai departe și nu mai puteam sa ne plimbam cu ele, așa că cei de la firma de termopane ne-au ajutat. Și ne-au dus toate lucrurile, dar au zis că ar fi frumos sa avem și o amintire de acolo și, la ieșirea din curte, au agățat și un cablu de telefonie și l-au tras după ei. :)) Ne-am mutat tot la casa, într-un fost garaj transformat în locuința. Înghesuială mare, mai ales că venise și mama mea sa stea peste iarna la noi și am mai și adoptat o pisică, să fie treaba completă. :)) Dar nu am rezistat decât 6 luni și iar ne-am mutat. La Obor, la etajul 17. Din garaj am ajuns la mama naibii sus! Mi-era frica și să întind hainele pe balcon, că nu era închis. Așa că am plecat repede și de acolo. După 3 luni, ne-am mutat iar. Dar, de data asta, am schimbat și orașul. Ne-am mutat tocmai la Hunedoara, orașul meu natal, nu cu părinții, ci în chirie. După aproximativ 1 an și jumătate, a venit și bebe și eram o familie fericită! Dar ceva nu era bine…deja stăteam de prea mult timp în același loc, așa că…daaa, ne-am mutat iarăși! Dar am rămas în Hunedoara! Și au trecut aproape 3 ani de când ne-am mutat aici și suntem o familie fericită! Dar…ceva nu e bine… 😉 Urmează o noua mutare, doar că trebuie să găsim locuinta perfecta. Și asta e povestea mea cu mutatul. 🙂

  45. Bibi

    Hey…aventura mea cu mutatul a început o data cu facultatea….brasoveanca fiind nu am vrut să urmez facultatea in Brasov si am vrut sa plec de acasa macar pana in Sibiu caci aprobare părintească pentru Cluj nu am primit…Am gasit gazda in centrul vechi al Sibiului in ultimul moment si in buget…Am găsit o batranica tare faina dar in rest am dormit într-un pat cu scândură sub saltea…pe care o aranjeam in fiecare seara inainte de culcare…era mai degrabă un fel de burete îmbrăcat.. .nu chiar saltea….baie făceam in bucătărie cu apa încălzită in bidoane colorate pe balcon….iarna factura de gaz era imensa dar temperatura tot scăzută rămânea.. dormeam îmbrăcată su cu totul ascunsa sub plapumă.. ..dar au fost 2 ani frumosi in care am castigat o bunica….Dar urmatorii 2 au fost in chirie cu o colega….deh vroiam conditii mai normale…gen baie….iesit afara fara sa spun la cat ma întorc.. ..si am gasit un apartament cu 2 camere…dar una închisă…camera obscură…asa ii spuneam pt ca mereu se auzeau sunete ciudate de acolo…vecini gălăgiosi si multa egrasie….dar au fost si amintiri frumoase….si de acolo am ajuns la iubitul meu acasă.. ..locuia cu bunica lui …descrisa de el ca fiind “de gasca ” dar abia atunci a început telenovela….dar o lăsăm pentru episodul urmator…Cele bune!

  46. Cristina

    Buna! M-am mutat cu iubitul meu, student la Teologie in vremea aceea, intr-un apartament achizitionat prin prima casa intr-o zona foarte draguta din orasul. Toate bune si frumoase. Vecina de sub m-a invitat sa facem impreuna plaja pe bloc(dupa ce mi-a spus ca este doctor docent in nu mai stiu ce pentru ca era imbracata intr-o bluza transparenta si nu puteam decat sa ma holbez la un asemenea peisaj 😨) ..Ceilalti vecinii din bloc, toti cu varsta peste 60 nu i-am zarit intrucat nu faceau altceva decat sa se uite pe vizor cand urcam scarile. Totul a inceput cand de Sf. Ion,fiind ziua iubitului meu, am chemat cativa colegi de-ai lui sa ne petrecem cu o pizza si un pahar de vorba. Probabil ca unuia dintre vecini i s-a parut ca am intrecut masura ca ne-a lasat un biletel : “Toparlanilor v-a placut sa petreceti?”. Acesta a fost primul biletel. Au urmat si altele in care am fost facuti in fel si chip. Locuiesc in continuare acolo insa cred ca s-au obisnuit. Nu am mai primit nimic de vreo 2 ani. 🙂

  47. AdinaM

    Anul 2 de facultate.. M-am mutat la Cluj ca aici am zis ca se intampla mai multe, ca o sa-mi mearga bine. Si aud de niste fete, trei mai exact, ca isi cauta colega. Am luat decizia fara sa vad macar o poza cu casa. Nimeresc in camera si-n pat cu una dintre ele.. Nu va ganditi la prostii, asa eram noi in chirie, 2 cate 2 in apartament cu 2 camere. Dar bunul Dumnezeu stie ca am ramas traumatizata. Pe langa problemele grave de curatenie, draga mea colega de pat nu facea curat decat asa, la suprafata. Dar manca BIO. Si ECO. Si Vegan si raw-vegan. Si usturoi, muuuuult usturoi, iar eu dormeam cu ea in pat. Atat de mult usturoi manca, incat mi-a crescut si mie imunitatea si racelile nu s-au atins de mine o buna vreme. Intr-o noapte m-am pus cu capul la picioarele ei ca sa nu mai simt aroma de usturoi.. Pana la urma am cedat si am plecat, la fix un an de la mutare. Cand am plecat, mi-a spus: multumesc ca ne-ai aratat cum se face curatenie! As fi vrut sa-i multumesc si eu pentru imunitatea crescuta, dar cred ca am facut intoleranta la usturoi..

    • Mor de râs cu usturoiul, am și eu o poveste haioasă rău :))) am făcut odată supă de usturoi (eu,c are nu gătesc). Doar că, în loc de 3 căței de usturoi, am pus vreo 3 kg. A ieșit f bună, ca o cremă, dar nu am putut mânca decât o dată, vinerea, după serviciu. Iar lunea, la cabinet, una dintre asistente a întrebat: pfoaaa, care ați mâncat usturoi în weekend??? :)))

  48. Tudorica Viorel-Gabriel

    Pana la 13 ani am stat cu parintii mei intr-un apartament de bloc si aveam vecina o cantareata de opera, ar fi vrut ea de fapt sa fie, si aveam, in special seara pe la ora 10 seara, parte de concerte nedorite din care incercam sa evadez adormind cu casti si muzica in ureche. La vremea respectiva nu erau cd-playere si alte dispozitive evoluate. Aveam un amarat de walkman si aveam vreo 25 de minute la dispozitie sa adorm caci altfel trebuia sa intorc caseta.
    Apoi, deh, ca in viata oricarui barbat in devenire apare o prezenta feminina si implicit deciziile nebunesti specifice varstei. Asa ca indragostit fiind m-am mutat la ea, la tara, o cunoscusem la bunici, am renuntat 1 an la scoala si am incercat acel stil de viata. Ma trezeam dimineata la 4 jumate, plecam cu animale la islaz, si cam acolo ne consumam relatia. Era o viata intr-o casa mica, dar aveam camaruta noastra, era frumos iarna, la caldura sobei, iti venea sa adormi instant.
    Asadar la 14 ani am revenit la cantareata de opera care mi-a mai “incantat” auzul inca 3 ani, cand s-a mutat din ce am inteles intr-o vila pe langa Bucuresti. Am dat un party de 3 zile cand am aflat vestea.
    Dupa terminarea liceului, desi aveam unde sa stau, am ales ca pe timpul facultatii sa testez si varianta unui trai la comun asa ca am experimentat viata de camin, plina de libertati, de boacane, de prietenii si de nopti nedormite. A fost o prima zi de camin asa cum vedeam la televizor, in sensul ca fiecare venea de acasa cu resou, frigider, cuptor electric, tigai fiecare cu ce avea in consecinta. Eu in schimb necrezand in scenariile astea de le vedeam la stiri am venit doar cu cei 2 hamsteri si un portbagaj de haine. Ce sa zic despre viata de acolo, acoperea cu brio peretii cu pete de igrasie si alte cateva elemente care pareau mici defecte.
    Apoi, dupa terminarea facultatii, negasind un job pe placul meu am plecat peste mari si tari, am nimerit in Oman, unde am stat 2 ani. O perioada frumoasa cu multe descoperiri, prima experienta cu alta cultura, cu alte stiluri culinare, alt stil de viata la propriu.
    M-am intors in Romania si mi-am facut un cuib de la zero, prima oara am gandit sa fie ca un fel de mini gradina botanica, stransesem peste 200 de ghivece cu diverse plante, dar nu m-a tinut prea mult hobbyul, asa ca renuntand trebuia sa ma reorientez. Am zis sa am o casa mai speciala, si placandu-mi culoarea bleu, am facut un mic paradis in culoarea asta. Pereti bleu, carpete bleu, mobila bleu, lustre bleu cu becuri bleu, pana si geamurile erau cu folie bleu aplicata, Mi-a fost mai greu sa gasesc electrocasnice bleu dar am reusit. Ma simteam ca un pilot de avion, asa cum stau ei sus in aer si probabil vad cerul in nuanta asta, asa vedeam eu si de-abia asteptam sa vin seara sa ma relaxez. Era ciudat in special in zilele mohorate, ieseam pe balcon, vedeam vremea de afara, inspira tristete, senzatie mai urata. Intram in casa si ma simteam ca la plaja.

  49. Anca

    O temă foarte bună, temă ce mi a dat un refresh al începuturilor în doi. Era prin 2005 ,după “nunta la primărie” că doar atât ne permiteam pe atunci ,nuntă făcută în forță majoră (cu toate că dragostea ne zvacnea din călcâie până-n crestet) pentru că altfel nu obțineam o “mega garsoniera ” de 4×4m, de serviciu. Ascultam cu entuziam ASIA – “In garsoniera mea ” … Să revin la subiect, super garsoniera era plină de dragoste si cam atât, un pat din două paturi, un sifonier “kinder surprise ” (de fiecare dată când deschideam vreo usa cădea câte un raft ,şurub ,maner) şi cam atât. Pereții erau “roz profund” şi desi hormonii fericirii pluteau în aer , ne am decis să zugravim. Am muncit 2 zile sa scoatem profundul din decor… am terminat intr un final si la ultimul trafalete pe tavan s a rupt patul , al meu proaspăt soț zugravea de pe un scaun ce stătea cocoțat pe patul fără saltea . Asa ne am petrecut prima seara dormind pe doua saltele “rustice de epocă “. Ne am amenajat apoi holul de 1×4 in bucătărie si baie, da ..se poate ,desi acum nu stiu cum am reusit. In dreapta era chiuveta si deasupra ei stătea mândră mobila de bucătărie, o bucată de lemn fixată in perete pe care țineam mega picuratorul de vase, ei… aveam si vase , chiar 2. Am plecat româneste “de la lingura si furculița “. Imi amintesc cum mi a căzut prima farfurie peste nostalgie, pardon cap (atunci nostalgia ,romantismul erau la ofertă). Am petrecut 2 ani frumosi “in garsoniera mea “. Vecinii erau minunați . Aveau fel si fel de hobby uri ,de genul “băutul pe hol “, “aruncarea nevestei pe geam” , “veața mea,maneaua mea ” etc. După 2 ani am revenit in civilizație domle’ ,”la bloc de apartamente “, două “cămeri ” . Ne am închinat creștinește atunci când am cărat ultima serie de bagaje ,”proprietari cu acte-n regulă “. Ne am dat chiar o sansă la viață ziceam pe atunci ,un deceniu in urmă (ma inspaimanta asta cu deceniile ,dar nici 10 ani in urmă nu mi suna prea bine). Să revin la apartamentul de la bloc , frumos , ce să mai , ca la oraş ! Vecinii toți politicosi, “vaii mamă, cei mai tineri din bloc !” , inițial am zis ca e de bine ,ca si cum am avea multe mame si mulți tati, dar copilul cu mai multe mame rămâne nemancat de obicei, cam asa si noi. La prima petrecere, de casă noua, ne am cunoscut “neamurile din Moldova ” , obosite rau de pe la ora 20.00, am aflat ca nu prea asculta rock si ca “chiar daca suntem pensionari, vrem liniste “. In rest, toate bune.. Avem un deceniu de cand strangem bani pentru o casa in padure,fara vecini…

  50. Vilceanu Ecaterina

    În clasa a zecea am plecat la Timișoara,am dat treapta a doua la liceu și m-am cazat la căminul de fete unde am fost 8 intr-o cameră,aveam o colegă de cameră cam nespălata,eu cu încă două fete am hotărât intr-o seară că trebuie să facă dus fata,avea o cămașă de noapte rigidă pe ea, și ne-am gândit că trebuie să o înmuiem unpic,am luat-o forțat de pe pat,ea s-a opus, bineînțeles, și am dus-o la dușuri,am bagat-o sub duș cu cămașă și am frecat-o cu o perie pe care am găsit-o în baie, părul era măciucă, încâlcit,ea tipa,dar noi ne vedeam de treabă, după ce am terminat am lasat-o in baie, cred că a stat o oră până a venit în cameră! Concluzia: fata era blondă!

  51. Dana

    Acum vreo 5 ani, după ce m-am măritat si m-am mutat împreună cu al meu soț, dormeam liniștiți si îmbrățișați, când deodată pe la 12 sau 1 noaptea să fi fost, au început sa se audă tot felul de strigăte, tânguieli, urlete disperate ( exact în ordinea asta) : “Măi vecine vino si ma ajută, vino că nu mai pot!” Trebuie să specific că locuim la casă si vecinul este cunoscut ca fiind “consumator profesionist și bătător de muiere” drept pt care ne-am vârât capul mai bine sub perne si sub ploaia de rugăminți ne-am văzut de somn, convinși ca vecinul iar s-a împărtășit prea darnic si nevasta cumva necumva a reușit să-l dea afară din casă si sa închidă ușă (cu cheia) in urma lui.
    Dimineața avea însă să ne dezvăluie adevărul: vecinului nostru făcândui-se sete a coborât noaptea in beci pt a-si potoli setea si a reușit cumva sa rupă cepul si astfel vinul a început a curge năvalnic pe jos. Disperat ca pierde licoarea dătătoare de fericire a început să strige după ajutor, doar ca ajutorul s-a lăsat așteptat si astfel omul nostru plin de vin si obosit după lupta cu vinul si cepul și strigătele după ajutor, a adormit cu capul pe butoi, unde a fost găsit de dimineața de soție.
    După câteva zile de la întâmplare îî zice soțului: “Bei un pahar de vin? ” “Beau vecine, daca îmi dai.” ” Bei pe dracu, daca ma ajutai, acuma beai!”

  52. Andreea-Carmen Radu

    Eu n-am povești spectaculoase 🙂 Excepție face doamna binevoitoare, vecina noastră din blocul de garsoniere unde am stat prima data cu Mircea și care știa instant când veneam acasă. În secunda în care băgam cheia în ușă ea ieșea pe hol 🙂 să vadă cine e și ce face. A, și când mai venea la noi pe motiv că a pus poștașul plicul pentru noi în cutia ei, se uita tot timpul peste umărul meu să vadă cum arată la noi camera…

  53. Roxana C.

    Să recapitulez: în primul an de liceu am stat la o mătuşă care locuia într-o cameră, în spatele unei biserici şi avea o găină pestriță oe nume Cocuța ca animal de companie.Mânca alune în ciocolată, avea ciocul strâmb şi, cel mai rău, dormea şi îşi făcea nevoile în pat sau pe perne.Mereu o sunan pe mama plângând .Nu am rezistat tot anul.M -am mutat într-un apartament de trei camere, cu doi tineri căsătoriți şi cu fratele ei.Toate cât de cât okay până când trebuia să vină proprietarul cel bătrân să-şi facă amantlâcurile în dormitorul ce îl ocupam.Yuck!Până am terminat liceul, am mai schimbat trei gazde.Apoi la facultate am nimerit în cameră cu o tipă mai mare, avea 27 de ani, pasionată de manele la maxim şi de țoale scumpe cumpărate de iubitul austriac.M-am mutat apoi îbtr-un cămin de fete cu o colegă pasionată de GreenDay şi muzică rock.Mai bine,zic eu. După facultate m-am mutat în chirie cu iubitul meu,actualul soț într-o garsonieră de unde auzeam mereu certuri şi înjurături.Apoi am plecat intr-un apartament cu două camere care părea minunat, modern, etc.Numai că în prima noapte acolo m-am trezit că îmi mişuna ceva pe mână.I-am spus soțului că am un gâbdac pe mine, el că mi se pare.Am sărit din pat, am aprins becul şi maroniul scârbos era pe mine.Am deschis uşa dormitorului să merg la baie, numai că pe clanță erau alți 5 monştrii.De atunci am fobie de gândaci.Am scăpat de ei dar şi de apartament după 10 luni şi ne-am mutat unde stăm de patru ani.Întrr timo a vrnit pe lume şi fetița noastră de un an şi cinci luni acum şi sper din suflet că următoarea mutare vs fi la noi acasă, nu tot în chirie.Mi-au ajuns 5 mutări în liceu, 2 în facultate, 1 ca iubiți şi 2 ca soț şi soție.:)

  54. Alexandra

    Cand m-am mutat in Cluj in chirie cu o fosta colega de liceu a fost mare bucurie. Mai ales ca eram amandoua pe aceeasi unda. Cu timpul undele s-au cam incurcat si colega mea n-a mai dat cu matura, nu si-a mai facut patul ca sa vin si eu linistita cu musafiri acasa si a inceput sa-si petreaca noptile jucandu-se pe laptop (manichiura lunga pe tastele laptop-ului nu-i cea mai faina muzica pe care sa adormi, credeti-ma pe cuvant! 🙂 ) si mancand seminte, chipsuri si alte chestii crocante care ma zgariau pe creier. Am rezistat cu stoicism 1 an, iar apoi m-am mutat in camera alaturata care se eliberase intre timp, singura. Toate bune si frumoase pana am plecat un weekend acasa iar cand m-am intors mi-am gasit camera pe dos. In lipsa mea se daduse o petrecere acolo. Super! Colega m-a considerat un “party-pooper”, si-a luat catrafusele si dusa a fost. A venit o alta fata, necunoscuta dar cu care ne-am inteles foarte bine! Apoi ni s-a alaturat o alta fata care era putin paranoica si credea ca tot ce vorbim noi e despre ea. Asa ca, in semn de protest, a inceput sa umble pe tocuri prin casa, pe parchet. Nu, nu ziua. In toiul noptii! Asa cam pe la ora 3:00-4:00. Apoi a inceput sa pandeasca pe gaura cheii sau pe sub usa daca am becul stins seara si daca era stins incepea sa tranteasca toate usile din casa. Pana m-am prins de faza…ca dupa aia dormeam cu veioza aprinsa. De nervi a reusit sa dea jos caloriferul din baie si ne-am ales cu o micuta inundatie. Ca sa nu mai zic ca cealalta fata a iesit pe balcon si a inchis-o acolo pana a amenintat-o ca suna la politie. Intr-o zi ne-am trezit cu mama ei la usa, revoltata. Tot ea! Degeaba i-am zis ce ne facuse odrasla-i, asa ceva nu era posibil, copilul ei era un mic ingeras. Norocul nostru, a terminat facultatea si a plecat. Scriind toate astea acum, dupa 5 ani, mi se pare chiar amuzant dar atunci era o adevarata drama pentru mine. Dupa aceea m-am mutat si eu cu job-ul in alt oras, impreuna cu o prietena. Nu stiu cum am incurcat facturile la Electrica dar una a ramas neplatita si ne-am trezit fara curent. Asa ca in una din serile noastre romantice la lumina lumanarilor si asteptand sa ne re-branseze, ne-am gandit ce tare ar fi sa ne casatorim cu doi frati si sa ne cheme la fel. Prenumele ne era deja la fel. Ei bine, frati nu a fost sa fie dar sunt verisori si visul nostru s-a implinit :))
    Dupa nunta ne-am mutat intr-un apartament in care am fost inundati de vecinul de sus in prima zi dar am trecut peste asta usor, doar aveam cada verde in baie si nu oricine are asa ceva si asta conta : )) Nu, nu e chiar asa, dar am inchis ochii la acest detaliu pentru ca zona era buna, apartamentul dragut si spatios, pretul bun. Inca locuim in apartamentul cu cada verde. Chiar am observat ca e o “atractie” pentru toti cei care ne viziteaza dar speram sa ne mutam in curand in casuta noastra si sa ne impresionam musafirii cu altceva 😛

    • Ce fain ai scris 🙂 Da, măi, e greu când nu te ai bine cu colegele de apartament, e un iad la tine acasă. Nu vreau să îmi imaginez.

  55. Dragos

    Eu am doua povesti si ambele sunt mai degraba de plans decat de ras :D.

    Prima:
    Inceputul
    Il stiu pe Octavian cam de 7-8 ani prin intermediul unei fete si am ramas prieteni pe internet. El e din Lumina, judetul Constanta, pacat ca nu are si creierul luminat. Tipul e amuzant si te poate relaxa jucand un joc recomandat de el, dar are tendinta exagerata de a … exagera cu jucatul non-stop. Pacat ca in viata trebuie sa fi om, sa iti traiesti viata, sa infrunti probleme, sa te bucuri de solutii si nu sa fi un… nick sau un caracter dintr-un joc sau mai multe jocuri.

    Inainte de venire
    Nu reusise sa ia bacul in 2011 si nici in vara lui 2012. Desi ne-am certat de mai multe ori decat permite legea… i-am mai dat o sansa, de fapt i-am dat mai mult decat o sansa, i-am dat un viitor, i-am dat toata mana mea si speram sa nu imi ia tot corpul… Da… Nu i-am dat un deget, i-am dat ceva mai mult. L-am invitat in Timisoara, sa locuiasca cu mine, sa impartim chiria, cheltuielile si viata din Timisoara. Si a venit, spunand ca in Constanta el nu gaseste de lucru… ceea ce este imposibil pentru ca este un oras port si exista si acolo ca in orice oras mare: agentii de recrutare. Da, nu sunt cea mai buna solutie in general pentru o angajare, dar sunt solutia cea mai buna pentru o persoana fara Bac sau fara cunostinte.

    Venirea
    A venit in Timisoara… cum a venit e jalnic. Parinti abia i-au pus 3 tricouri, 3 perechi de sosete, de parca ar fi venit intr-o vacanta de 2-3 zile. In timp, i-au mai trimis prin posta haine si alte lucruri, iar prin curier calculatorul, care nu stiu cum, dar a ajuns demontat… Si totusi a venit la clasa I la cuseta…

    Primele saptamani
    Primele doua saptamani au fost relativ ok, asta pentru ca atunci a avut si bani, dar si cheltuiala a fost pe masura. Desi nu i-am cerut nici chirie, nici intretinere in prima luna, dandu-i o sansa sa isi gaseasca un loc de munca si abia dupa sa plateasca ceea ce trebuie incepand de luna viitoare, tot a ramas fara bani.

    Motivele plecarii
    Imi spunea, la inceput, ca a plecat pentru ca nu mai suporta tipetele surorii sale mici sau reprosurile mamei.
    Niste motive total imature… Motivele plecarii trebuiau sa fie inceperea unei vietii noi, unui job nou, intr-un oras nou plin de oameni necunoscuti, toate acestea putand oferii un viitor nou unui prezent sarac.

    Fast-food
    Zilnic, manca kebaburi si alte prostii. In intreaga sa perioada ca si coleg de vagauna, si-a cumparat jocuri, a irosit bani pe mancare care era doar de gust si nu de umplere a stomacului cum ar fi ulei, branzeturi Hochland, pe gamepad, pe saltele, diverse piese pentru bicicleta care au valorat mai mult decat bicicleta insasi(200 ron) si multe altele… cand parinti sai mai aveau 2 fete de crescut, tatal era la pat, bolnav cu spatele, iar bunicii erau batrani si s-ar fi bucurat si ei de pensia lor…

    Job
    Intr-o saptamana, cu ajutorul meu, a reusit sa se angajez si el la Flextronics, prin Adecco, unde a trebuit eu sa ii amintesc de mai multe ori sa isi ia bonurile de masa. Dupa inca o saptamana, ajunsese la Datagroup, unde l-au tinut in proba nu o luna cum era in mod normal in aceea perioada, ci doua si apoi l-au mai tinut. dandu-i diverse restrictii… La servici si-a instalat tot felul de jocuri, inclusiv Steamul.

    Dupa 3 luni de servici, inca cerea banii de la parinti, reusind sa cheltuie 800 ron in nici 3 saptamani, in loc sa ii tina pentru mancare…

    Salteaua
    Si-a cumparat de la Real saltea cu 40 lei… nu a fost in stare nici macar sa si-o umfle… a trebuit sa vina un coleg si bun prieten al meu sa faca acest lucru. A reusit in doua saptamani sa sparga salteaua fara sa o ridice de pe jos cand se trezea si trebuia sa treci efectiv calcand-o in picioare, si-a cumparat alta cu 80 lei tot de la Real, cu 2 perne si cu pompa de mana… A avut nevoie de instructiuni pe Skype timp de o ora, de la tatal sau care era in pat, dupa un accident la spate. Ce era asa greu sa bagi furtunul si sa umfli efectiv salteaua ? Dupa 3-5 miscari la pompa… deja se plangea ca a obosit… si ca salteaua nu se umfla… Cum sa observi ca se umfla cand tu nici macar nu te-ai ridicat de pe scaun, ai intins salteaua sa vezi ca de fapt.. se umfla ? Odata cu aceasta, a doua saltea si-a cumparat si un gamepad cu 25 lei… cand inainte de salariu cu 2-3 zile, el nu avea ce sa manance si ar fi trebuit sa fie constient ca si luna viitoare va fi la fel…

    Jocurile
    Incepuse dupa prima luna de la Datagroup si chiar mai repede, dupa ce primea bani de la bunici/parinti sa isi cumpere jocuri in prostie. Azi un set de jocuri cu 1$, maine unul cu 10 euro, poimaine inca unul. Cam asa se desfasura prima saptamana de dupa salar sau de dupa primirea banilor. Dupa care la sfarsit de luna, cu o saptamana inainte de salar se trezea ca nu mai are banii de mancare… Mi-a luat si mie jocuri, recunosc, dar niciodata nu i-am cerut sa imi ieie. Ma gandesc ca acesta era modul lui sa se revanseze la toate porcariile care le facea si despre care urmeaza sa spun si care toate merita boldate.

    Tineti cont ca jumate din salariu pe decembrie l-a primit in avans ca sa isi plateasca mutarea… si in acelasi timp, nu stiu de unde, a facut rost de cei 200 ron care imi datora ptr intretinere in lunile octombrie si noiembrie… Totusi, in mijlocul lunii, adica mai erau 2 saptamani sa primeasca restul de 700 ron , si-a cumparat jocuri in valoarea de … peste 15 euro …

    Ok, cumperi jocuri ca e altfel cand sunt cumparate, cumperi jocuri ca e mai interesant… dar frate… cum sa injuri calculatorul/jocul ca nu esti in stare sa treci de o misiune, cum sa iti alegi ca si caracter o femeie, o dezbraci, o tatuezi,, iar coechipierul sa aibe ca si caracter un mascul gol… si sa mai si vorbesti cu el pe skype… si atat si tu cat si coechipierul sunteti… barbati…

    Cutitul
    Prima noastra cearta fata in fata a avut ca si punct de pornire stupiditatea lui Octavian si ca subiect cutitul de bucatarie.

    Eram in fata laptopului, ma uitam la un film si mancam. Cand fac aceste 2 lucruri nu doresc sa fiu deranjat pentru ca vreau sa ma bucur de film si de mancat. Octavian apare pe la ora 19.00, cu mai mult de o ora mai tarziu decat deobicei, isi scoate din frigider mancare si cauta cutitul, il cauta 5 secunde, incepe sa se incalzeasca, tranteste usa de la frigider, usa de la camera, vine la mine si…

    „Stai acolo si mananci ca un porc! Zi unde e cutitul?!!”

    Eu cu o fata 😐 , ii spun ca nu stiu si sa il caute, continui sa ma uit la film si sa mananc. Se mai invarte odata si apoi sare in fata mea spunand ca imi inchide laptopul daca nu ii zic unde e cutitul. I-am reprosat ca e ratat si ca nu sunt dadaca lui sau trebuie sa ii schimb si pampersul? S-a enervat si a iesit din garsoniera. La revenire isi cumparase tot felul de bomboane, ciocolata si salam. Pana a revenit, am terminat de mancat, am dus la gunoi ce aveam de dus si langa… cutitul intre 2 cutii de pizza pe care chiar el le-a pus acolo. Pana a revenit i-am trimis un sms in care i-am scris clar ca:

    „Nu sunt nici ma-sa, nici sora-sa si nici o pizda de a lui sa faca scene din astea de cacat” si ca il zbor daca mai face asa.

    Murdaria vagaunei si igiena personala
    Cand a primit calculatorul s-a instalat la masa care era langa geam in coltul opus usii de la intrare. Langa dulap, avea salteaua. In orice moment al oricarei zile, indiferent ca era zi de curatenie unde doar eu faceam curatenie, puteai gasi in spate si sub masa cduri, ambalaje de ciocolata, mezeluri, pungi si orice altceva inafara de curatenie. Dupa ce i s-a spart prima saltea, eu a trebuit sa o duc la gunoi… o lasase pe dulap, nedezumflata. Cand se adunau cate 2-3 saci de gunoi, eu trebuia sa ii duc. De maturat eu trebuia sa matur, de adunat tot felul de sticle de pepsi, tot felul de pungi, ambalaje de mezeluri si dulciuri. Vasele tot eu trebuia sa le spal, chiuveta din bucataria improvizata tot eu trebuia sa o spal. Probabil tot eu trebuia sa ii spal si chiloti care stateau in ligheanul din baie sau pe gaura de la scurgere unde umblau tot felul de insecte si care dadea afara apa pentru ca era blocata. Probabil tot eu trebuia sa il sterg si la cur cand se caca. Probabil trebuia sa ii bag briceagul in fund, sa il despic in doua de la oua pana la gat. Si totusi am fost tolerant…

    In prima zi de curatenie, pe care recunosc ca nu o fac prea des, dar totusi adun dupa mine toate prostiile dupa ce nu le mai folosesc, a stat pe scaun si se uita la mine cum adun de sub pat sticle de pepsi, sprite si apa pe care si le cumparase, le golise si le lasase. La un moment dat imi spune : ” Iei doar sticlele de sub pat?” , nu i-am raspuns… nici macar nu se ridicase de pe scaun, nici macar nu si-a dat jos castile, nici macar nu avea bun simt.

    Pana a venit aceasta prima zi de curatenie, adica cam o luna, hainele lui toate stateau aruncate pe holul de intrare de 1m latime si… neavand unde sa calc, logic ca le foloseam pe post de covor.

    Nu stiu cum reuseste sa le spele si apoi sa le mai si poarte.

    Cam cu 2 saptamani, inainte sa ne mutam, imi trimite mail, spunand ca a fost nevoit sa arunce doua tricouri si o pereche de pantaloni pentru ca a fost lenes si puturos si nu si-a spalat hainele.

    Pretentii de rege
    Cand se uita la un film sau se juca, nu aveai voie sa il deranjezi, altfel facea extrem de urat, fix ca si cum i-ai fura mancarea la o hiena. Si cand se juca, se juca zgomotos, apasand pe taste in repetate randuri foarte tare sau vorbind pur si simplu singur zgomotos, injurand caracterele controlate de calculator. Cand se uita la un film, se auzea tot filmul clar, chiar daca era pe casti… Si radea prosteste la film.

    Dar cand eu vorbeam pe skype sau cand eu ma uitam la un film trebuia sa tac, trebuia sa dau mai incet, ca … se auzea.. si nu putea fi atent la joc sau sa doarma.

    Pretentii de rege avea si cand vorbea cu parintii lui la telefon sau pe skype… Ok, logic ca vorbesc mai incet, dar daca si eu am de vorbit pe skype asta nu inseamna ca tac sau ca imi voi schimba tonul si modalitatea de socializare cu aceea persoana doar pentru ca pe skype e si ma-sa si ii este rusine sa auda injuraturi facute la misto. Insa atunci cand vorbeam eu la telefon… el radea, injura caracterele din jocuri, nu avea nici macar o treaba sau o decenta.

    Reusisem la un moment dat sa nu il mai ascult deloc, pentru ca imi cumparasem casti A4tech HS-50 si dadeam la maxim orice ascultam si efectiv nu il mai auzeam chiar daca gesticula. Il bagam in seama doar in momentul cand imi facea cu mana in fata ochilor, lucru care il facea foarte des si reusea sa ma irite enorm de tare.

    Bicicleta
    Dupa doar o luna, reusise sa iroseasca 200 ron pe … o bicicleta. O bicicleta tampita, care trebuia sa o care pana la etajul 3 si sa o lege pe hol. Doar eu stiu de cate ori ma gandeam la diverse modalitatii sa o fac disparuta…

    Vroia sa isi ia nu doar claxon, ci chiar si bec pentru semnalizatorul din spate.

    In doua saptamani reusise sa cada jos de pe bicicleta, sa se loveasca la cot, sa isi taie laba piciorului si sa fie oprit de politie, care i-a dat doar un avertisment dupa ce le spusese ca este doar de o saptamana in Timisoara.

    Cu bicicleta ajungea de 2 ori mai repede acasa de la servici decat mine. Mie imi lua o ora, lui 30 minute… si tot nu era in stare sa se duca dupa apa de la sala Olimpia si sa mai economisim niste bani. Ma trimitea pe mine sau prima oara m-a rugat sa il astept in fata blocului sa duc eu sticla de 5 litri si el sa duca bicicleta ca cica nu putea sa vina cu ambele, desi facuse acest lucru de 2 ori inainte. Deci eu dupa ce ca dimineata fac o ora pe jos pana la lucru, stau 9 ore acolo, mai fac o ora pe jos pana acasa, urc 3 etaje, trebuia sa cobor inca 3 etaje sa car eu apa si sa urc 3 etaje… De cand e nevoie de 2 oameni sa care o sticla cu apa de 5 litri ? Pentru ca, in final, asta era ideea: sa luam o sticla de 5 litri de apa ca sa economisim banii pe apa minerala.

    In 2 luni, la bicicleta i s-au stricat pedalele, dinamul si farul… a luat altele noi depasind aproape valoarea bicicletei si dupa 3 zile s-au desfacut… Cum nu stiu… Probabil a lovit cu putere pedalele… Il sunase pe Roby de vreo 20 de ori in 5 minute… acesta nu a auzit telefonul.. Cand in final ii raspunde… marea problema era ca i se stricase pedalele de la bicicleta… insa modul cum i s-a adresa la Roby.. „Ce faci, ma, de nu raspunzi ?” De parca Roby era femeia lui… Domnul ratat, ajunsese aproape de casa cand Roby il intreaba de ce nu a adus si bicicleta pentru ca oricum trebuie sa o aduca sa o repare… S-a intors pe jos dupa ea si asa a ajuns in final acasa dupa 2 ore si jumatate de cand a terminat programul de lucru… in loc sa ajunga intr-o ora, aducand bicicleta pe jos si pedalele in buzunar.

    Cumparaturi
    Cumparaturile cu acest „coleg” erau mai mult decat inselatoare si adevarate pierderi de bani. Daca azi ne intelegeam ca mergem la Profi sa facem 50-50 costurile si sa cumparam de comun acord tot ce era nevoie, individul isi lua cate 4 ciocolati, suc. Asa ajungeam sa dau cate 1-2 bonuri doar ca sa platesc jumate din dulciurile lui. In plus de multe ori ajungeam in loc sa platim 50-50 , sa platesc 60-40, asta pentru ca nu avea la el destui banii. Ca sa nu mai spun ca dadea bani aiurea pe oua doar ca sa le fiarba sau pe ulei doar pentru simpla prajeala si asa mai departe. Dupa doua luni, ajunsese sa faca el cumparaturile cu o pizda… ca de parca cu ea statea in garsoniera si aia stia ce imi place mie… Ei bine l-am lasat prima luna sa faca asa cumparaturi, la a doua i-am zis ca mie nu imi mai trebuie nimic si sa isi ia ce vrea.

    Ajunsesem sa il rog pe tatal meu, cand mai trecea prin Timisoara, sa imi aduca mancarea la un bun prieten si sa merg in fiecare noapte sa mananc acolo, ca sa nu impart mancarea cu acest ratat. Astfel, mancarea imi ajungea o luna, in loc de o saptamana. Si in aceasta perioada, Octavian tot imi oferea doze de cola, dulciuri, ca apoi sa se roage de mine sa luam pizza… logic ca nu am luat pentru aveam ce manca.

    Evitarea
    Ajunsesem, la un moment dat, cand ieseam cu Philiphe la Roy sau altundeva sa mancam si sa facem un brainstorming, sa il evitam cat mai mult posibil. Ne intalneam in coltul intunecat al parcului si mergeam in complex prin partea blocului pe unde stiam ca nu are cum sa ne vada. Si asta din cauza faptului ca o data cand a venit Philiphe si m-a invitat in oras, Octavian s-a ridicat repede in picioare si a spus ca vine si el… stia deja, ca mai fusese de 2 ori cu noi in oras, ca Philiphe plateste consumatia. La aceasta ultima masa, a povestit in continuu despre jocuri… lucruri care ne dezinteresa total atat pe mine cat si pe Philiphe. Totusi acesta l-a intrebat daca stie vreun limbaj de programare sau daca stie cum sunt facut aceste jocuri… Octavian a enumerat 3 engineuri, dar nu stia nici unul in ce limbaj este facut sau alte informatii care ajutau la crearea lor… Dupa aceea, Philiphe m-a rugat sa il evitam pe cat mai mult posibil atunci cand ne intalnim noi doi.

    Ajunsesem sa il evit si eu si Philiphe, dar si Roby care l-a ajutat sa isi repare un pin al placii de baza… Octavian vroia sa isi cumpere imediat o noua placa de baza cu piesele aditionale pentru compatibilitate… El marele cunoscator de hardware care nu a fost in stare sa isi repare propriul calculator, dar era platit de altii in satucul lui uitat de Dumnezeu sa le repare calculatoarele, mie mila de cei care i-au fost clienti. Tot , Roby i-a imprumutat 20 ron, care era vorba ca ii primeste inapoi dupa 2 saptamani… nu i-a primit inapoi nici dupa 2 luni si sincer nici acum nu cred ca i-a primit. Octavian s-a scuzat prima oara ca nu are marunt sa ii dea, iar apoi si-a luat gamepadul care era 25 lei si nu a … mai dat datoria unde trebuia.

    Ajunsesem sa nu ii raspund la telefone, pentru ca ma suna dimineata cand plecam la munca pentru simplul motiv ca nu ii merge netul sa ii zic parola de la laptop sa refaca reteaua wireless… , cand el trebuia in maxim 5-10 minute sa mearga la servici. Am facut pe prostul si i-am dat 2-3 parole mai vechi care nu mergeau si apoi a renuntat. Avea extrem de prostul obicei sa umble pe laptopul meu dimineata dupa ce plecam sau cand i se scula lui, dar daca tu umblai la calculatorul lui , reinstala sistemul de operare imediat, pe motiv ca cine stie ce i-ai facut.

    Ajunsesem sa nu ii mai raspund la mailurile de la servici, nu era zi sa nu imi deie un mail cu cate o prostie si daca nu ii dadeam un raspuns, se simtea atat de important incat imi dadea un mail in care scria „Ai treaba sau n-ai chef sa ma bagi in seama ?” . Fix pe el trebuia sa il bag in seama, nu aveam de facut altceva… cum ar fi sa scriu acest articol ?

    Ajunsesem sa ma plimb singur pe strazi sau sa stau pe banca din fata blocului singur, uitandu-ma la oameni sau la cer ore insir, doar ca sa nu ii simt mirosul hainelor, sa nu ii simt prezenta sau vocea.

    Modul de a manca si alte obisnuite proaste
    Avea obisnuinta de a pune hainele la uscat pe caloriferul electric si sa il lase aprins la maxim … atat timp cat observam eu si il stingeam… Cum sa lasi aprins noaptea, vara, caloriferul electric toata noaptea pana dimineata?

    Avea obisnuita sa isi lase hainele aruncate oriunde era acest loc si in special toate prostiile pe patul unde dorm eu, lucru care ma deranja cumplit pentru ca imi intindeam picioarele si nu i le mai impingeam jos, pentru ca aveam un gram de decenta si bun simt… Dar dupa o perioada, mi-am bagat pixu si i le aruncam pe jos.

    Avea enorm de scarboasa obisnuinta sa muste din parizeul intreg si apoi sa ma roage sa mananc si eu parizeul ala ca e mai bun. Avea enorm de proasta obisnuinta sa desfaca cate 2-3 mezeluri, o conserva de pateu si o cutie de branza topita si sa le lase neterminate.

    Avea enorm de scarboasa obisnuinta sa manance pateul ca pe un sos… da exact, ca pe un sos, lua miezul painii si il inmuia in pateu pana se satura, efectiv, irosind pateul si painea, iar apoi pateul il punea in frigider, fara sa se mai atinga vreodata de el si rugandu-ma pe mine sa il mananc…

    Avea obiceul tampit de a lasa felia de paine neterminata in farfurie si sa o puna in chiuveta… si cand spala painea se umeazea si…

    Avea obiceul extrem de prost sa unga pe paine margarina cu lingura 😐 😐 😐 . Poate pe la tara la ei asa se mananca….

    Un adevarat PORC tampit.

    Usa
    Reusise dupa aproximativ o luna sa lase deschisa usa de 2 ori, iar a treia oara … cu cheia inauntru pe dinafara. Cum? Nu stiu. Ma suna cam dupa 30 minute dupa ce ies de la servici si imi spune ca a pierdut cheia si sa ii dau a mea sa faca o copie … Ajung acasa, ma asteptam sa il vad pe hol ca ma asteapta, el era inauntru. Ajung la usa, vad cheia din usa, deschid usa il intreb cum a intrat daca a pierdut cheia, zice ca a gasit usa deschisa… Am dedus atunci ca el a lasat-o deschisa, ii zic ca e 25 lei o copie si nu se face in apropriere niciunde, dar pentru el e gratis si scot cheia din usa si i-o arat… a ramas 😐 , cat de prost sa fi sa nu iti dai seama ca ai lasat cheia in usa, sa zici ca ai pierdut-o, dar tu ai reusit totusi sa intri in casa ?

    De 3 ori l-am prins eu ca era usa deschisa… dar cum in mod normal el ajunge mai repede acasa… nu am cum sa stiu niciodata de cate ori s-a intamplat.

    Odata i-a dat niste bani pe care Roby i-a imprumutat ca sa isi ieie un joc pe steam. Cand a scos banii din portofel, a scapat portofelul si cheia… si-a dat seama ca a scapat cheia, dar nu s-a mai sinchisit sa caute cheia si sa o ia… Pana s-a trezit ca nu sunt eu acasa… Sunt foarte sigur ca a trantit usa de vreo 3-4 orei si m-a sunat spunandu-mi sa ii deschid.. De parca eram acasa !! Asteptandu-l pe el…
    Atunci s-a scuzat, spunand ca a uitat cheia in casa pe undeva… in 2 zile nu a mai gasit-o. Apoi s-a dus cu Roby sa faca o copie… pana a ajuns acasa a pierdut copia.. a doua zi a facut una noua…

    Mutarea
    Cand l-am anuntat ca ma mut, am facut-o prin mail, pentru ca poate deveni cam recalcitrant si spre mirarea mea a fost de acord cu mine spunand ca si el s-a gandit sa se mute din aceleasi motive… Motivele care le-am zis eu fiind marimea garsonierei, faptul ca nu ne intelegem intre noi si igiena cat si pretul… Mi-a cerut ajutorul sa gaseasca o chirie mai aproape de Datagroup si mai ieftina… I-am oferit siteuri unde gaseste colegi si anunturi cu chirii… dar mi-a dat reply spunand ca el nu se simte bine in grupuri mari… 1-2 persoane reprezinta grupuri mari de persoane ? De cand ? Nu ii convine marimea de aici, dar ar fi incantat sa se mute cu alte 4 persoane intr-un camin pe aceeasi suprafata de 16 m patrati… Dar spera sa fie masina de spalat… pai prietenas, masina de spalat si wc si bucatarie este doar pe hol la comun cu tot etajul… Multe mofturi, banii putini, prostie mare.

    Planul de „Evacuare” si familia
    Mofturi avea, bani nu, prostie iar avea… Imi trimite mail ca ar fi nu stiut ce concert in Timisoara cu Edvin Marton, si cel mai ieftin bilet ar fi de 100 ron… „Nu stiu daca ai vazut afisele, insa, daca-ti place Edvin Marton, are concert in Timisoara pe 19 decembrie, cel mai ieftin bilet este 100 ron . Daca nu ma car din Timisoara pana atunci imi sacrific steam winter sale si ma duc la spectacol.”

    In conditia in care el nu are unde sa se mute si nici macar bani si nici macar cum sa isi mute lucrurile sau bani ca sa si le mute… el vrea sa mearga la concert de 100 ron… Cu o zi inainte de acest mail, l-am surprins discutand pe skype cu ai lui si spunand ca planul sau de … scapare ca sa zic asa sau de evacuare ar fi demisionarea dintr-un job de 1200 ron oferiti si mutarea la rudele din Jimbolia, rude cu care nu tine legatura… nu vad de ce l-ar tine la ei si in special dupa ce isi vor da seama ce adapostesc, probabil il vor trimite in grajd langa porci.

    Tot in aceasta discutie pe skype, cerea 200 ron intretinerea pe lunile octombrie si noiembrie… si ai lui au venit cu interesanta idee de a nu ii da punandu-se problema ca atunci eu ar trebui sa platesc 200 ron + inca 200 ron si sa iau o teapa de la stimabilul. Ma luase la un moment dat, ca imi da cei 200 ron la salariu asta fiind peste 10 zile de cand ne mutam… ceea ce era inaccesibil. I-am trimis un mail furios si pana la urma in 2 zile mi-a dat banii.

    Pana acum m-am ferit sa ii judec familia, dar incep sa nu ma mai mir de acest porc… daca si familia sa e profitoare, nesimtita e clara treaba. Cum poti sa propui asemenea lucru tu om matur de 40+ ani ? Prima experienta negativa cu familia sa , am avut-o in dimineata interviului pentru Datagroup cand eram grabit, emotionat si in drum spre interviu si observ ca ma suna un numar de telefon… Era maica-sa care ma ruga sa ii zic adresa Postei de langa noi… De parca nu exista Google femeie… A trebuit sa imi bat capul si cu interviu si apoi sa intru eu de pe telefon pe google si sa ii dau adresa pana la ora 9 dimineata. In decursul zilelor , primeam apeluri de la taica-so pe motiv ca rahatelul nu are minute nationale si taica-so facea pe posta…. Penal

    Cu o saptamana si jumate inainte de mutare, mi-a spus Octavian ca maica-sa din Judetul Constanta a reusit sa ii gaseasca un loc de mutat, ceeea ce e impresionat cum cineva din Constanta poate si el, fix din Timisoara nu a reusit sa isi gaseasca…

    The end
    Sfarsitul… avenit uitandu-si sacul de dormit, o pereche de blugi, 3 saci si pompa de umflat salteaua… Nu a mai venit dupa ele… mi-a dat direct block/ignore peste tot : Steam, Skype, Messenger… . Cica sta intr-un apartament cu 3 camere, doarme pe o canapea si… cine stie ce rahaturi mai face… Imi este mila de colegi sai de apartament…

    Raceala
    La sfarsitul lunii octombrie, tampitul s-a racit. Dormi daca poti! Fix ca un taran isi tragea nasu’ in loc sa doarma, se impiedica de scaun si de orice cablu, statea cu geamu deschis pe frig cate 3 ore, ii picau pantaloni de pe el si … i se vedea fundu.

    Cat de prost sa fi sa stai cu geamu deschis si tu tusesti si iti tragi nasu ?

    Cat de taran sa fi sa iti tot tragi nasu din 2 in 2 secunde in loc sa il stergi??

    Aroganta si tupeul
    Avea aroganta si superioritate, dar mai ales tupeul sa imi reproseze mie tot ceea ce patea sau imi trimitea mailuri de genul ” daca o sa fi cuminte, iti iau jocul ala sau fac nu stiu ce” . De cand pizda masii trebuia eu sa fiu cuminte si un copil prost de 20 de ani cu minte de 3 isi permite sa imi spuna mie asa ceva. Era profitor si santajist. Cum vedea o ocazie de a manca gratis sau de a face orice chestie care ii convenea gratis, imediat profita de ocazie si de oameni indiferent de efectele pe termen lung. Cand i-am povestit ca Alexandru poate sa ma ajute sa calatoresc gratis cu Ratt, repede ca vrea si el, sa fac doua abonamente pe numele meu… Cat de prost sa fi sa-mi ceri asa ceva? Cand aparea Philiphe imediat vroia sa profite si el de o masa gratis. Cand aparea Roby, imediat vroia sa profite de imprumutul de la el sau de cunostintele sale hardware.

    Mai nou are obiceiul sa intervina, imi da la o parte o casca de la ureche si ma ia cu vrajeli… de genul, exista o cercetare care demonstreaza ca daca nu stingi laptopul de tot, ochii nu se pot odihni cum trebuie… pacat ca displayul meu se stinge in 2 minute… dar el tot m-a rugat sa il sting de tot ca nu poate dormi… saracutul….

    Prostia
    Cand eram la o terasa afara cu Philiphe, trecea pe langa noi fara sa ne observe… dar noi ne bucuram ca dupa aceea, nu mai scapam de el.

    Odata am ajuns acasa mai repede decat el, am inchis usa si am bagat cheia pe dinauntru. A venit a vazut ca nu poate deschide usa, a trantit-o, a lovit-o, noroc ca era de metal ca o rupea… Ce gandire de primitiv avea, in loc sa incerce sa o deschida sau sa caute un lacatus… Ma suna , i-am raspuns, desi vorbeam in soapta si eram in casa, nu si-a dat seama… Ma intreaba daca eram in casa, ii zic ca nu, ca sunt plecat. Imi ordona sa ajung acasa imediat ca sa ii deschid usa, i-am zis ca voi ajunge… si am ramas asa jumate de ora, pana cand m-am dus am deschis usor usa, am pandit si am vazut ca era in capatul holului… Am avut noroc ca fix atunci a aparut Philiphe si m-am prefacut ca am venit deodata cu el si ca deschid usa in timp ce il strigam sa vina… ca e deschis…

    I-am cerut 200 ron pentru intretinerea pentru lunile octombrie si noiembrie, partea sa. Si imi spune daca poate sa imi deie bonuri de masa, ca nu are de unde sa dea…

    Cum sa fi atat de prost?

    Altadata, cand juca cu Roby tenis de masa… tampitul a sarit pe masa sa loveasca mingea, dar avea in buzunar telefonul si a reusit sa il … zdrobeasca intre slanina lui si masa din beton…

    Altadata, a reusit sa … hahaha… :)) , scape telefonul in wc si sa ii strice displayul…

    CAT DE PROST SA FII SA SCAPI TELEFONUL IN WC !!!!!!!!?????????

    Si mereu prietenii mei ( Roby) trebuie sa il ajute pe bietul muritor de rand…

    Este atat de prost, de inapt in a trai viata propriu-zisa, de imatur si iresponsabil incat trebuie sa se holbeze la telefon cate o ora sau chiar doua cand se pune pe saltea, ca sa adoarma… Nu e in stare sa isi impuna de buna voie somnul necesar zilei urmatoare…

    E atat de prost ca imi trimite smsuri ca sa ii citesc mailurile, in loc sa imi trimita direct textul din mailuri ca si sms. Si mailurile sunt scurte, nu lungi :).

    Rusinea
    Dupa o luna de convietuire cu acest animal, ca altfel nu ii pot spune, in urma comportamentului sau, am inceput sa imi fie rusine ca suntem colegi de garsoniera si ca il cunosc. Imi era rusine fata de Roby, Philiphe si oricine altcineva care ma cunostea pe mine si care prin mine l-a cunoscut pe acest porc. Desi aveam indoieli in privinta bunul sau simt inca dinainte sa il invit, dupa ce a trecut o luna de cand era deja la mine, imi era frica nu doar ca poate in orice moment sa aibe un acces de prostie combinat cu furie si sa imi ieie din bani, haine sau chiar laptopul/telefonul. Imi era frica ca in orice moment putea sa scoata pe gura tampenii, jigniri sau orice altceva care nu avea decenta in fata oricaruia dintre prietenii mei si sa le aduca lor anumite neplaceri.

    Drog
    Individul asta e ca un drog. Te acapareaza incet, iti ofera momente de amuzament si relaxare, uneori da dovada chiar de momente de bun simt si cunostinte IT foarte bune, dupa care pac, te loveste, luandu-ti tot timpul liber, vrand sa joci cu el tot felul de jocuri de cacat, aratandu-si adevarata fata si faptul ca de fapt nu are bun simt si nici cunostinte IT. E un drog el insusi, dar nu ai cum sa fi dependent de asa ceva. Cand l-am invitat la mine, am crezut ca invit un om, un prieten si nu un porc, nu un taran prost care e in stare sa se cace in mijlocul locului unde doarme si altul sa trebuiasca sa sterga dupa el ( nu s-a intamplat asta, dar daca mai stateam cu el …).

    A doua:
    Acum sa trecem la trupa de soc, al carei membrii mi-au fost colegi rand pe rand in noua locuinta. Bineinteles, ei nu se cunosc unul cu celalalt. Le voi da trei porecle dupa comportamentul si atitudinea lor. In ordinea cronologica: Betivul, Mincinosul si Femeia.

    Betivul a adus cele mai multe pagube financiare spargand un geam in timp ce se legana pe o panza de paianjen si vroia sa isi faca si ceva de mancare. Tot el mi-a adus si cea mai mare dezamagire, fiind copilul nasilor mei de botez si fiind mai mare decat mine cu un an… dar degeaba ai varsta daca nu ai creierul maturitatii. A reusit sa vomita pe covor, sa nu ma lase sa dorm leganandu-se ca daca a dormea vomita, sa aduca mirosul de alcool si in special, bere proasta in casa si sa ma minta in fata ca pleaca la Arad cand, de fapt, el se muta pentru o luna in alta parte dupa care ajungea acasa… I-am gasit de lucru in constructii, si ii mai gasisem inca 2 variante. L-am primit prima luna gratis, in cazul in care nu isi gasea de lucru, iar daca isi gasea trebuia sa plateasca luna logic, dar se eschiva mereu. Am ajuns sa ii spun la maica-sa ce facea, doar ca sa dea banii. A ajuns sa il opreasca politia pe strada pentru ca bea bere noapte si sa ii dea o amenda de 100 lei. A ajuns sa manance din mancarea mea. A ajuns sa se foloseasca de laptopul meu de parca era a lui, sa se uite la seriale si pe youtube aiurea. Doua luni a rezistat si apoi a zburat … Of of Stefane…

    Mincinosul, banii mi-a dat pe jumate si apoi s-a rugat sa il las mai mult pana sa faca rost de restul, a spus chiar ca a vorbit cu proprietara… trebuia eu sa ii aduc aminte sa vorbeasca cu ea pentru prelungire. Cand ajung acasa, aflu ca de fapt nu a vorbit cu proprietara si atunci si eu si ea, ne-am pus de acord si l-am rugat sa plece..

    Femeia, asa imi place sa ii spun ultimului, era un pitic de 30 si ceva de ani, cocosat care abia mergea si care … facea ca o femeie, in sensul ca se plangea pe la spate de altii. Desi banii mi-a dat cum trebuie, ne-am pus de acord ca sa nu fumeze in camera unde dormim, regula care oricum dupa o luna a fost ca si cum nu ar fi existat vreodata. Tot el, dadea centrala in noiembrie la maxim, cand in Timisoara erau 20 si ceva de grade si eu stateam in tricou in casa… si asa a venit gazul 120lei… Am ajuns sa ne certam din cauza asta… Isi aducea totii prietenii, se uita la televizor pana dimineata, venea de la discoteca la 5 dimineata si plangea la gagica-sa pe mess ca nu il lasam pe laptop sa vorbeasca cu ea :|. Ce au oamenii astia cu laptopul meu? Poate ar trebui sa deschid o sala de internet cu supra-taxa. Plangacios si sensibil ca o femeie, de ii futeam una murea instant si tot avea tupeul sa comenteze. In casa mirosea a fum de tigara + spray si el se plangea de miros dand vina pe mine…

    Ei bine, de unde i-am cules? Sau mai bine zis, de unde m-au cules? Din anunturile de pe net… o greseala enorma.

    Acum stau de cateva luni singur si e mai linistitor!.

  56. În 9 ani am schimbat 5 case. Primele 3 au fost în Cluj, pe perioada facultăţii, iar ultimele 2 au fost în Luxembourg, acolo unde am plecat după omul care astăzi îmi este soţ. În 9 ani peripeţiile au fost multe.

    Primul apartament era undeva în Mănăştur. M-am mutat cu cel mai bun prieten al meu, student la topografie pe vremea aia. Din start am priceput că vecinul de sub noi nu ne place. După multe înţepături şi priviri piezişe, într-o noapte a intrat peste noi cu toporul pe motiv că facem gălăgie şi nu mai suportă. Eu dormeam şi prietenul meu desena cu un alt coleg. Uşa era descuiată! De atunci am rămas cu obsesia încuiatului uşii.

    La câteva zile ne-am mutat de acolo într-un apartament pe Calea Turzii, la parter. Nu mai vreau la parter veci. Se construia încă în împrejurimi, deci curăţenia nu era tocmai ce ar fi trebuit să fie. Pe lângă şobolanii care se jucau în spatele blocului, mi-a fost dat să văd într-o seară un domn care mă privea în timp ce ieşeam de la duş. A fost panica de pe lume. Am plecat şi de acolo.

    În al treilea apartament m-am mutat cu o prietenă, într-un alt bloc de pe Calea Turzii. La vreo 2 zile după mutare ne-a bătut un domn la uşă: “Aici se fac masaje?”. Am înlemnit. Fetele care locuiau înaintea noastră făceau masaje la domiciliu. Şi nu erau masaje de relaxare din câte am putut să înţeleg. Pe lângă asta, am aflat mai târziu că dăduseră cheia apartamentul drept garanţie în urma unui împrumut luat de la cămătari. Cea mai mare “distracţie” a fost când cineva a încercat să descuie uşa în miez de noapte. Yala era deja schimbată spre norocul nostru.

    Primul nostru cuib din Luxembourg avea 40 mp. În acelaşi spaţiu aveam bucătăria, dormitorul, livingul şi dressing-ul. Era în buricul târgului şi scump ca naiba. Dar a fost prima noastră casă în care am locuit împreună, eu şi viitorul soţ. Proprietara era o doamnă cunoscută, dar am umblat după ea mai bine de un an şi jumătate să ne restituie garanţia. Nu voia şi pace. Asta până am început să o sun insistent la muncă. 🙂

    Al doilea apartament a fost un noroc chior. Era situat la 100 de metri de primul, cu o suprafaţă aproape dublă şi la costuri mai mult decât rezonabile. A fost prima casă mobilată de noi, locul unde am păşit ca soţ şi soţie,casa în care ne-am crescut copilul până la vârsta de 2 ani. Am avut nişte vecini şi proprietari minunaţi. Am plâns când am plecat, pentru că erau pereţii între care am fost mai mult decât fericiţi, locul în care am crescut ca familie şi am petrecut cele mai frumoase momente.

    Astăzi ne amenajăm apartamentul nostru, prima casă cumpărată împreună şi am pornit pe un drum cu alte peripeţii. 🙂

  57. Marta

    In urma cu vreo 20 de ani cand am fost sa vizionam apartamentul in care locuim acum,era ceva,,,nemaivazut!Proprietarii de atunci aveau o pisicuta si un buldog.Cand am intrat am vazut pisicuta dar cainele…era inchis in balcon si n-am stiut de prezenta lui acolo..Tocmai ma indreptam spre usa balconului s-o deschid..cand sare ‘catelusul’spre mine..am crezut ca fac infarct!

  58. Naomi

    Am trait 25 de ani in acelasi apartament dintr-un oras universitar, intai cu ai mei iar ultimii 5 singura (adica fara parinti, dar imi gasisem tot felul de colege, unele mai ciudate, altele mai normale, care sa ma ajute cu intretinerea). Ai mei se mutasera la casa, care era in plina constructie – deci nici vorba sa mai investeasca vreun banut in apartamentul in care ma lasasera. Facusem eu modificarile minime pe care mi le permiteam atunci, dar tot in patul meu din copilarie dormeam, tot acelasi dulap de haine foloseam, aceeasi gresie si lustre le vedeam zilnic.
    Abia asteptam sa schimb locul fiindca aveam impresia ca prinsesem radacini. De ce nu m-am mutat mai repede daca nu imi placea? Pai simplu: parintii nu imi cereau chirie, zona buna aproape de facultate, bloc fain, vecini de treaba. Stiti momentul ala cand te cunosc toti vecinii de cand te-ai nascut, iti stiu evolutia si marimea la pantofi, se simt responsabili pentru educatia ta si adauga “draga mea” la salut? Ei bine, momentul meu dura de 25 de ani. Asa ca atunci cand m-am casatorit am considerat ca e momentul sa fac si marea schimbare, si nu numai ca am schimbat apartamentul, ci si orasul si judetul.
    Apartamentul in care locuim acum de 2 ani, ne-a atras intai cu pretul foarte bun pentru un apartament in bloc nou, apoi cu tavanul inalt si geamurile pana jos care ii dau un aer de casa nu de apartament, era gata mobilat modern + terasa mare si garaj propriu. Foarte incantati ne-am inceput viata aici. Nu ne cunosteam vecinii (vreau sa zic nu la față), dar in cateva luni am descoperit ca langa noi traiesc in armonie salbatica 3 fetite cu voci ascutite si cu parintii lor; am mai dedus ca vecinii de deasupra sunt probabil de varsta a 2-a, oameni “cu greutate”, agitati sau doar sportivi si plictisiti in fiecare zi de pozitia mobilei lor, apoi cand am auzit bubuituri concomitente in 3 locuri diferite din tavan am decis ca sigur au un copil mai nazdravan, un caine de talie mare sau chiar un pui de elefant pe care l-au dresat ca la fiecare 10 minute sa sara si sa fuga dintr-un capat in altul al casei. Iar odata pe luna petrec pe muzica house impreuna cu mai multi prieteni. Sper ca nu va imaginati ca noaptea e concediu, ca doar au de facut pipi la baie, de baut apa de la bucatarie (sau invers, cine stie?), de trantit usa la balcon, de racnit si de aruncat cu cate ceva etc. Lucrand mai mult de acasa, am privilegiul sa iau parte si sa nu pierd aproape nici un episod din ritualurile lor complexe (caci am banuit si ca fac parte dintr-o secta dubioasa de Zgomotiți). Am ajuns chiar sa imi ghidez si dozez timpul dupa zgomotele lor – gen: spaghetele trebuie sa le opresc dupa o saritura, un hârșăit si o lovitura, sau: ciclul scurt al masinii de spalat dureaza exact 2 sarituri, 3 alergari si 8 pasi grei. Vara le e foarte cald si folosesc incontinuu climatizarea, a carei transpiratie din tub se scurge alene in tot balconul lor (am verificat de pe casa scarii de unde se poate vedea in incinta), dar si in balconul meu, stropind de pe balustrada patrata rufele mele intinse la uscat. Atat! -am zis. Urc etajul inarmata cu nervi, curaj si un zambet crispat, bat la usa si astept ca ditamai locatara(ul) sa se infiinteze in cadrul usii. Zgomotele amutesc brusc (de am crezut ca mi-am pierdut auzul), timpul se opreste in loc si dupa un timp se deschide usor usa, cam 15 cm. O fata/femeie cam de 23-25 de ani, slaba si scunda (!) si cu fata de sfanta scoate capul curioasa si raspunde aproape in soapta ca habar n-are despre ce vorbesc …desi au si ei geamuri pana jos si la balcon si pot vedea ce am vazut si du de pe casa scarii. S-a spulberat filmul meu cu oamenii nu chiar tineri dar grei, mai ales cand l-am vazut ulterior si pe barbat, unul tot tras prin inel, mic si chel. Asa ca am reformulat scenele, de data asta mai deocheate 😉 Zgomotele nu numai ca n-au incetat, dar s-au intensificat. Am mai rabdat cat am putut, ca deh – sa nu ma pun rau cu vecinii – dar intr-o zi am raportat la administratoarea blocului, care mi-a spus ca se mira ca nu ne-am plans mai devreme, deoarece a mai avut probleme cu dansii si cu fostii proprietari apartamentului nostru. Am aflat ca de fapt voluminosii de varsta a doua ,care sunt doi tinerei slabi, au si un bebe de 4 luni. Desi nu il auzim niciodata plangand sau existand, pe bebe nu il banuim ca face ritualurile alea de apartenenta incerta, doar ne e mila de el. Acum ne-am schimbat din nou scenariul filmului, am eliminat partea deocheata si ne imaginam ca de fapt il plimba prin casa cu caruciorul, sau cu masina, ca imping patutul din fundul dormitorului pana pe casa scarii, ca explodeaza cate un scutec bomba, ca sunt ei in depresie post-partum si se dau cu capul de pereti sau de gresie sau ca fac concursuri dubioase; -cert este ca aproape nu imi mai imaginez viata fara sansa de a imi pune imaginatia in miscare cu ajutorul vecinilor. Daca inceteaza vreodata, ma voi panica si voi merge sa verific daca n-au patit ceva.
    Ori sunt in faza de resemnare, ori m-au innebunit si pe mine. Un lucru e sigur, n-am de gand sa ne mutam de aici, asteptam sa cedeze ei.

    Redactarea acestui mesaj a durat fix 3 hârșăituri, o fuga pe ruta usa de intrare – balcon dormitor, si doi pumni/capete in perete.

    • băi, mie mi se pare că nimeni nu merită o asemenea pedeapsă, pe bune! E ca picătura chinezească, o adevărată tortură! Nu știu cum rezistați. Sincer.

  59. Dorogea Magdalena

    Buna ziua!
    Mutandu-ne am inceput cu mobilarea bucatariei pe gustul meu.Merg intr-un msgazin,comand coltarul si dupa cateva zile ajunge acasa,minunatul coltar de bucatarie!Problema!Nu intra pe usa bucatariei!Ideea sotului sa il coboare pe balcon pentru a l baga pe geam!Zis si facut#Numai ca vecina de sub a anuntat politia pentru a anunta un furt din apartament!Declaratii,etc!

  60. doinita

    Cind ne-am mutat la apartament prin anul 90 toamna ,ca fiecare familie tinara cind cauta sa isi puna amprenta pe cuibul ei prin zugraveala ,curatat vopsea de pe pereti etc ,intr-o zi am hotarit sa ne punem o sonerie si vecinul din fata curios din fire a intrat in vorba cu noi si ne-a intrebat ce vrem sa facem,la care sotul fara sa stea pe ginduri ii raspunde -vreau sa imi pun si eu bing-bang ca al dvs -am ris de m-am strimbat mult timp,si cum era ziua devreme ,pe inserat ca tot omul la casa lui intra in baie sa faca baie ,dar inainte avea o nevoie fiziologica care l-a obligat pe sot sa foloseasca toaleta,toaleta care inainte bazinele erau din fonta prinse sus in perete.Stind el pe toaleta ,nu stiu in ce faza a nevoilor era ca la un moment dat s-a auzit o bubuitura in baie si sotul cu pantalonii in vine tipa de acolo de mama focului,Ce credeti s-a rupt boltul de la bazin si a cazut .Norocul lui ca a venit drept in jos ,ca cedase teava aia prin care ajungea apa in toaleta ,ca de nu mai pateam necaz ,si cum va spuneam apa tisnea ,el cu pantalonii in vine si nu stiam ce sa fac mai intii ,dar ochii mei era pe apa care tisnea ca la fintina arteziana ,de restul nici ca mi-a mai pasat cum arata ,dar am ris atunci ,dar ma umfla risul si acum cind am in imagine situatia de atunci.

  61. Cristina

    In februarie 2016(1) m-am despartit de partenerul meu,am luat copilul(la acel moment avea 4 ani jumate.Ne-am mutat in apartamentul unui frate mai mare,stabilit in Austria.Totul a fost OK(liniste si pace) pana la sfarsitul lunii august,cand fiul fratelui meu a fost expulzat pe o perioada de 5 ani din Austria,si a venit in tara..logic ca in apartamentul unde locuiam..Nu aveam sa risc sa pierd copilul,si am facut bagajele,multe chestii adunate in saci,intr-unul fiind rechizite pt scoala copilului..De stres,am confundat sacii,si la gunoi am aruncat rechizitele,si am “pastrat” gunoiul.Ne-am mutat la mama mea(Doamne,sper ca nu sunt singura cu o mama efectiv rea si egoista)..3 sapt am rezistat acolo,din care una in spital cu copilul(a facut pneumonie)..Cum nici acolo Nu era un mediu propice pt copil..ne-am mutat din nou..la fostul partener,tatal copilului ..provizoriu,pana adun bani de o chirie,si ne mutam iar…:((((

  62. Andreea

    Eu cred ca Octavian nu este singurul care are o problema. Tu de fapt, ai mai multe! Mi am pierdut timp prețios pentru a citi văicărelile tale mai siropoase decât ale unei fetițe de 5 ani, ești enervant și foarte plin de tine! Și câte ar mai fi de zis…

    • Andreea, acolo a fost precis o mare problemă. Noi nu știm decât o versiune a poveștii, însă sunt sigură că nu i-a fost nimănui ușor, asta imi e clar.

  63. Sandu Madalina

    Primul an de facultate..m-am mutat in gazda la o batranica..de treaba ( credeam eu)😂 la inceput in camera era un miros inchis..bine ma gandeam ca nu a mai stat nimeni acolo de mult. La cateva zile dupa mirosul era acelasi..am zis sa fac curatenie…gasisem un bol sus pe dulap unde dospea paine
    🙈🙈 de acolo si mirosul de mucegai..ok. totul bine si frumos, trec 2 saptamani si constat ca mancarea din frigider cam “dispare”😂tanti manca din mancarea mea😂 pana aici..mi-am luat bagajele i-am zis ca am gasit loc la camin ca e mult mai aproape de facultate bla bla.. si dusa am fost😂

  64. Enache Mihaela

    Prima oara cand m-am mutat de acasa a fost acum 10 ani in Franta, cu o bursa Erasmus. Eu studenta la drept, ailalti toti studenti la inginerie (majoritatea barbati). Camerele erau separate, dar baile la comun. Era o adevarata aventura sa faci un dus fara sa fie vreun curios dubios. Aaa….si mirosea a iarba peste tot. Localitatea era aproape de Olanda. Cred ca daca imi faceau astia analize, ieseau clar pozitive.
    A doua oara a fost la un alt camin studentesc prin Tg Mures (o perioada scurta de vreo luna asa). Eu eram la master, dar lucram. Colegele erau din RM studente in anul 1. Vorbeau o romano-rusa ceva de speriat, dar ne-am imprietenit repede, mai ales ca gateau fantastic, iar eu sunt un pic antitalent in bucatarie chiar si acum. M-au nenorocit de creieri chefurile din fiecare noapte din camin. Dormeam numai cu doape in urechi….d’alea din fabrica nenicaaaa. Apoi m-am mutat intr-un apartament cu 2 colege – eu munteanca, alta ardeleanca si cealalta bucovineanca (atentie!! Nu moldoveanca!!! Mi-am luat ceva capace ca ii ziceam moldoveanca). Apartamentul apartinea unui ungur.
    Moldoveanca(!? sau…:)) ) gatea fantastic. Ardeleanca s-a combinat cu un tip fain. Are 2 copii acum. Eu n-am de gand prea curand.
    Si acum tadaaam. M-am mutat cu iubiiii. Urmeaza sa ne casatorim anul viitor. Ne-am dus noi ca 2 frumosi la agentul imobiliar. I-am zis fain sa nu ma vrajeasca cu 2 stifturi inainte sa-mi arate de fapt apartamentul ala bun de dat…ca stiu mecanismul, bla bla. A ras. Ne-a dus direct la al treilea. Bun ca pret de chirie, dragut la interior. Stabilim sa ne vedem cu proprietarul. Vine tipul, negociem chirie si garantie. Renegociem. Il pun scrie cu mana lui cati bani a primit si ce reprezinta (sunt jurist, ce puii mei). Dam mana la final. Imi zice ca inregistreaza contractul la finante si ca imi va aduce un exemplar secretara. Vine secretara a doua zi. Ne plesneste rasul pe amandoua pentru ca realizez ca eu am asigurat consultatii juridice pentru firma proprietarului de 3 ani, desi nu il cunosteam pt niciodata nu vorbisem cu el, ci doar cu subalternii. Altfel spus, el nu stia ca mi-e client, eu nu stiam ca mi-e client.

  65. ELENA GEORGETA

    AM STAT LA BLOC,APARTAMENT CU 2 CAMERE,TATA,MAMA SI NOI PATRU FRATI,DE CAND AM MERS IN CLASA I .DUPA TERMINAREA LICEULUI,M-AM INCADRAT IN CAMPUL MUNCII,PARINTII S-AU MUTAT LA CASA ,EU AM RAMAS IN ACELASI APARTAMENT CU SORA MEA MAI MICA SI FIUL MEU.CASATORINDU-MA CAND ACESTA AVEA 4 ANI,SORA MEA S-A MUTAT CU PARINTII.DUPA 13 ANI A VENIT PE LUME O FETITA SI DUPA INCA 1 AN SI 8 LUNI UN BAIETEL.NICIODATA NU MI S-A PARUT APARTAMENTUL NOSTRU MICUT PENTRU O FAMILIE DESTUL DE NUMEROASA.LA FRUMOASA VARSTA DE 45 DE ANI A VENIT PE LUME MICUTA CARE NE-A FACUT SA VEDEM CA ACEL APARTAMENT ERA CAM MICUT SI NE-AM MUTAT LA CASA,IN VARF DE MUNTE,NU NE DERANJEAZA VECINII DECAT DIN CAND O VULPE,UN PORC MISTRET ,O TURMA DE CIUTE.COPIII AU FIECARE CAMERA LOR,IAR EU MULTA VREME SI CHIAR SI ACUM UNEORI,DESI LOCUIM AICI DE PATRU ANI,MA SIMT DE PARCA AS FI CAZATA INTR-O PENSIUNE,TOTUL E LUMINOS,SPATIOS SI NU IMI DAU SEAMA CUM AM PUTUT LOCUI ATATA VREME IN CUTIA DE CHIBRITE DE LA BLOC .SUNT O ADEVARATA PRINTESA CAND COBOR DE LA ETAJ,UNDE LOCUIESC COPII CEI MARICEI,CEL MARE RAMANAND SA MOSTENEASCA CUTIA DE CHIBRITURI,PROBABIL PANA II VOR VENI PE LUME COPII.

  66. Andreea

    A doua mutare ca si cuplu, la 7 ani dupa prima, s-a intamplat pe 24 decembrie – eu insarcinata in 7 luni jumate (exclusiv la pat de la 6 luni din cauza unei amenintari de nastere prematura). Din acest motiv sotul meu s-a ocupat singur de tot ce a insemnat mutare, impachetat, despachetat, instalat mobila si cele specifice bucatariei. In tot acest timp venea regulat acasa sa imi dea sa mananc, neavand voie sa merg nici pana la bucatarie. Plus plimabt de 2 ori pe zi cei doi caini din dotare. Si pe 24 decembrie dupa amiaza ma incarca, la propriu, in masina sa ne ducem la casa noastra ( pe care, btw, o vazusem doar in poze pana atunci, ca si mobila, perdelele, draperiile, tot). Sotul meu era de cateva zile racit cobza, dar facuse cumparaturile ca sa faca si ceva de mancare, de sezon, ca doar venea Craciunul 🙂
    Numai ca, din cauza drumului, scurt, de altfel, cu masina si a unui etaj urcat pe scari, m-au apucat contractiile, lui ii crescuse temperatura destul de mult…prin urmare am dormit direct pe saltea in noaptea aia, iar mancarea a facut-o incet incet in toate cele 3 zile de Craciun (partea buna a fost ca am avut si de revelion :))))
    Finalul e unul fericit, acum suntem trei si doi caini 😍

  67. mihaela

    Noi ne am mutat în același bloc ,doar ca la un etaj mai jos si un spatiu mai generos. Stăteam în primul apartament de peste 20 de ani ,cu parintii ,care după căsătoria mea au plecat la țară. Iar după câțiva ani de la căsătorie am decis ca avem nevoie de mai mult spatiu. Din fericire un vecin chiar vindea si am reusit sa cumparam . Era greu sa ne despartim de prieteni si vecini, si a fost ideal ptr noi sa ne mutam in acelasi bloc .Din obișnuință, în prima lună am intrat de nenumărate ori peste noul proprietar , deoarece uitam ca trebuie sa cobor din lift la 3 si nu la 10 :)) . Am băut câteva cafele cu noul proprietar si i am creat si ceva probleme cu inima cand se trezea cu mine in holul casei . Amuzante erau atunci imaginile cu fata mea tampa si uimirea cumparatorului care a inceput sa stea cu usa incuiata nonstop .

  68. Miron Ioana

    După aproximativ 3 ani de stat cu soacra si 6 luni de chirie ne-am cumpărat un apartament la etajul patru. ( Normal prin programul prima casa) Cand am văzut ca in apartament exista un pat, o chiuveta, o masa si niște scaune si ca proprietarul ne-a spus ca după semnarea contractului o sa fie toate ale noaste ne-am bucurat enorm deoarece noi oricum nu aveam nimic. Cand am primit cheile in mana si ne-am întors la apartament surpriza in el nu m-ai exista nimic, nici măcar caloriferele, vechiul proprietar între timp cred ca se răzgândise. Asa ca in prima seara am dormit pe jos, eram asa de Fericiți ca nu mai conta. Eu trecut șase ani de atunci si suntem Fericiți alături de cele trei fetițe.

  69. Raluca

    Raluca Botusan
    Buna tuturor! Stateam deja de un an in chirie intr-o garsoniera, cand apare brusc proprietarul, ca gata trebuie intr-o saptamana sa va mutati, ca vine “proprietarul” .Cum adica? Pai cum: Un prieten de-al lui a plecat in America si l-a rugat sa ii mai aeriseasca din cand in cand in casa, sa mai intre pe acolo, sa plateasca ce era de platit, etc. El a facut altcvea: s-a mutat cu toata familia in apartamentul prietenului si garsoniera lui ne-a inchiriat-o noua. Dublu avantaj: a stat si in casa mai mare si a facut si un ban 🙂

  70. candrea nadia

    E un amestec de orgoliu si haz in povestea ultimei mutari in casa noua! Spun ultima, pentru ca au fost si altele. de acasa am plecat la 19 ani si cinci luni, sa studiez Biochimia in capitala Moldovei, la Iasi! Au fost cei mai frumosi sase ani din viata mea probabil(am facut si masterul) si in fiecare inceput de octombrie ma mutam intr-o alta camera de camin. deci punem la socoteala sase “inceputuri”, cu bune si mai putin bune, cu colege noi in fiecare an, mofturi, aventuri. viata de camin! Sansa a facut sa fiu aleasa apoi sa lucrez intr-un colectiv nou, intr-o zona de munte din Bucovina. am luat-o de la capat. am stat binisor 4 ani intr-o garsoniera, locuinta de serviciu si a fost minunat!!!doar ca era tare mic spatiul! Intre timp, l-am cunoscut pe actualul meu sot! am facut nunta frumoasa in 2009 si am locuit pentru o vreme tot in garsoniera, “cutie de chibrituri”. si am mai fi stat…dar…sotul meu finisase etajul in casa parinteasca si urma sa ne mutam acolo, in casa noua la propriu, la un moment dat. pentru ca venea iarna, am decis sa imi duc in casa sotului meu niste plante de apartament. am avut multe dintotdeauna, si am si astazi o gradina botanica in miniatura acasa! doar am absolvit facultatea de Biologie!!! toate bune si frumoase, am dus florile, le-am pus in fata unui geam cu vedere estica si am plecat inapoi in paradisul minuscul al garsonierei. din cand in cand mai mergeam sa le udam, sa vedem cum le merge! stupoare!!! soacra-mea tragea jaluzelele toata ziua, sa nu se decoloreze peretii de la soare!!!!!!!!!!!!!! astazi asa, maine tot asa, pana cand am inceput incet, incet, sa ne mutam toate lucrurile! am preferat sa imi protejez florile (erau singurii mei “copii” pe vremea aceea) si sa ma mut sub acelasi acoperis cu soacra!!!

  71. Irina S

    Casele si mutarea… of nu stiu cu ce sa încep la cate am trăit si văzut in 25 de ani. Fara sa mai exagerez, hai sa încep cu copilăria. Primi ani din viaţa într-o casa la Bucureşti, zona Mărgeanului sector 5, micuţa si cu o curte in care ma jucam toată ziua, dar aglomerata seara de seara, tatăl meu era tânăr si avea foarte multi prieteni cu care chefuia după serviciu, iar eu adormeam cu greu si acum am rămas cu sechele. Asta a durat 5 ani, după ne-am mutat la tara într-o casa a bunicilor mei si am ajuns de la baie in cada la baie la lighean, de la parchet la pământ lipit pe jos, de la asfalt la noroi si la o curte cu animale cu care încercam sa ma joc pentru ca nu aveam vecini in zona, doar moşi si babe care vorbeau despre război si muzica populara. In căsuţa asta, trecând peste faptul ca era ţărănească cu presuri pe jos si prosoape de borangic pe pereţi, unde îmi era cam ruşine să-mi aduc colegii de clasa, am avut o copilărie frumoasa si am rămas cu amintiri pe care nu le voi uita niciodată. Am crescut si a trebuit sa merg la liceu, aici a intervenit schimbarea, părinţii mei mi-au cumpărat un apartament cu 3 camere in oraşul Giurgiu si a început distracţia. In apartament sateam doar eu cu sora mea mai mica cu 11 luni ca mine, ea era mai liniştită, eu mai pusa pe distracţie. Mi-am făcut repede o gaşcă de vreo 20 de prieteni cu care veneam aproape zilnic acasă. Eu si prietenii mei mâncam tot din frigider, fumam pana nu ne mai vedeam de fum in bucătărie, ascultam muzica, petreceam si făceam mizerie. Toate astea pana când sora mea si vecinii mi-au stricat distracţia care durase 3 ani. Sora a spus tot ce făceam părinţilor, i-ar vecini au mers la Asociaţia de Proprietari si au declarat ca in apartament locuiesc persoane zilnic, nu 2 cat declarasem noi si cum trebuia sa fie de fapt. Părinţii mei s-au supărat, mi-ai făcut bagajele si m-au adus la tara, un lucru care m-a salvat de la eşec… era in perioada examenului de bacalaureat si nu învăţasem nimic. M-am trezit la tara fara telefon, fara prieteni si cu programul zilnic de studiu făcut. Am stat 3 săptămâni in care am studiat intens, am dat bacul si am luat cu 9.48 si i-am mulţumit pe toţi. Am intrat la facultate la Universitatea din Bucureşti, la buget si m-au dus la o mătuşă comunista in casa. Avea încălzire cu soba pe gaz in toată casa, mai putin in camera in care stăteam eu si m-a pus sa cumpăr lemne de foc. In iarna aia nu am simţit căldură decât in RATB când mergeam la facultate. Seara când veneam eu de la facultate sa fac focul era cu minus in camera si nu se încălzea soba niciodată, parca locuiam in iglu. La baie aveam program de maxim 10 minute sa nu consumam. Într-o noapte i-am mâncat un borcan de nutela si in următoarea zi a sunat toate rudele noastre sa le informeze. Si din cauza asta nici nu i-am mai cumpărat alt borcan. Am scăpat de ea, am terminat facultatea si m-am întors la tara. M-am angajat la un service auto si m-am logodit. M-am mutat cu logodnicul la el acasă unde am dat de o soacra acra + o pereche de bunici gălăgioşi care fac mizerie toată ziua, in casa asta sunt toate condiţiile, mai putin curăţenie, zilnic dau cu mopul si nu se vede nimic, bătrâneii sunt activi si nu pot să-i obişnuiesc cu curăţenia. Ne-am cumpărat recent o casa dărăpănată pe care vrem sa o dărâmam si sa ne construim alta, dar din lipsa de resurse financiare o sa mai dureze. Sper ca visul de a avea o casa frumoasa si liniştita in care să-mi întemeiez o familie sa se concretizeze cândva. Asta este povestea mea legata de case, nu prea hazlie si va mulţumesc ca aţi avut răbdarea sa o citiţi.

    • O să se îndeplinească într-o zi. Știi cum e, unele lucruri se întâmplă când e momentul lor, nu când vrem noi să fie.

  72. Marin Gabriel

    Renovare cu inundare
    In urma cu ceva timp am decis sa ii fac o surpriza sotiei si fiicei mele fapt pentru care le-am spus ca am castigat o excursie
    Toate bune si frumoase am stabilit de comun acord data plecarii si locatia insa in realitate surpriza era alta.
    Participand la un concurs am castigat un premiu constand in reamenajarea unei camere a locuintei respectiv, zugravit, schimbat parchet si calorifer. Profitand de faptul ca meseriasii ii puteam alege eu am apelat la un amic care avea o firma de constructii respectiv toate categoriile de meseriasi necesare pentru efectuarea lucarilor aferente (decontata ulterior de organizatorul concursului (o firma de vopseluri) Astfel inpreuna cu meseriasii am mers in magazin de unde am cumparat tot ce aveam nevoie. In momentul in care am cumparat caloriferele (am profitat si le-am schimbat pe toate avand in vedere ca manopera era MOKKA, instalatorul a intrebat vanzatorul despre niste dopuri (nu stiu exact daca asta este denumirea exacta a pieselor in cauza) care lipseau de la partea inferioara. Nu stiu exact ce raspuns a primit insa am vazut cum vanzatorul i-a dat instalotorului o punguta in care se aflau garnituri si cred ca respectivele dopuri pe care acesta le-a bagat in buzunar insa nu stiu din care motiv a desfacut o alta piesa de la partea inferioara Toate bune si frumoase am plecat in vacanta am lasat cheile apartamentului amicului meu care dupa vreo trei zile a inceput sa imi trimita poze atat mie cat si organizatorului concursului (una din conditiile solicitate de acesta) Nu mai retin exact dar stiu sigur ca la cina in restaurant era spectacol iar la masa noastra a venit un magician care a intrebat-o pe fiica mea daca nu vrea sa transforme ceva de pe masa in altceva. Stiu ca am ras
    foarte mult atat noi cat si o parte din ceilalti aflati in sala deoarece fiind foarte curioasa (avea in jur de 4 ani) a inceput sa il caute pe magician prin buzunare sa ii dea inapoi ceva , ala scotea de fiecare data altceva, fata incepuse sa planga, a venit cineva i-a adus o mascota de plus a hotelului, pentru ca in tot circul sa primesc un telefon de la un vecin care razand mi-a spus doar atat, MULTUMESC VECINE M-AM SCOS CU ZUGRAVEALA,, dupa care a inchis si nu a mi-a mai raspuns la telefon.
    Am ajuns acasa dupa vreo doua zile iar dupa ce am intrat in casa IMPACTUL VIZUAL si nu numai a fost de nota 10+ insa in momentul in care m-am apropiat de fereastra a simtit cum iese apa de sub parchet iar cca 1 mp din acesta era usor desprins.
    Nu stiu cine a fost DORELul care a bagat apa pe coloana deoarece fiind vara instalatia era goala (am inteles ulterior ca au facut verificari deoarece schimbasera o portiune din coloanele vechi cu polipropilena iar aceasta fiind de proasta calitate, sau lucrarea facuta de mantuiala cedasera ) insa am constatat ca si eu am avut un supermaserias in casa care dupa ce montase caloriferul in sufragerie a uitat sa monteze cele doua doape pe care le ceruse in mod expres la cumpararea acestuia. Nu stiu daca intelegeti cum e sa treci instantaneu de la extaz la agonie insa am avut puterea sa imi sun amicul pentru al felicita pentru lucrare. Rectia lui Ce zici fratelo a fost incantata madam, surpriza nu gluma, Asa mai zic si eu sa pleci de acasa si sa gasesti totul schimbat inclusiv curatenia facuta Esti bun de cinste. Raspunsul meu Super incantata, fa cum faci si treci pe la noi indiferent la ce ora ca te-ai lipit de o lucrare la unul din vecinii mei care i-a vazut pe baietii la treaba si a fost incantat. Nu a mai ajuns in aceea seara insa a doua zi in jurul pranzului acesta a venit cu un tablou si fiind foarte jovial a inceput sa isi faca singur reclama MAMA CE FRUMOS ATI REDECORAT SUFRAGERIA SI CE BINE AU LUCRAT MESERIASII , CE FRUMOS E ZUGRAVIT SI PARCHETUL CE BINE E PUS ASTIA DA MESERIASI SA MII RECOMANZI SI MIE POATE II IAU LA LUCRARI..
    Caind a ajuns in dreptul caloriferului am crezut ca face infarct
    S-a oprit iar pentru cateva secunde a tacut si a ramas nemiscat dupa care a iesit foarte tacticos din casa iar cand a ajuns pe casa scarilor a inceput sa injure asa cum nu il auzisem niciodata pana la aceea data.
    Cine credeti ca a iesit primul sa vada ce se intampla vecinul de la parter care totodata la si abordat pentru continuarea discutiilor. E drept ca totul s-a rezolvat in foarte scurt timp iar costurile minime prin prisma faptului ca auzind despre cele intamplate organizatorul concursului in momentul in care a venit sa faca poze a adus si doua cutii cu vopsea lavabila pentru vecinul Asa ca luati aminte inainte sa faceti surprize aveti in vedere ca din echipa ,,organizatorilor,, sa nu faca perte si un Dorel supermeserias

    • Of, așa mă enervează că în ROmânia nu există asumarea responsabilității de către acești meseriași. Ei strică, tot tu plătești.

  73. Badescu Margareta

    Imi aduc aminte de prima gazda unde am stat in timpul liceului.Era o camera la curte ,cu soba pe lemne .In primele zile de acomodare am auzit niste zgomote prin peretii casei. Proprietara m-a linistit ,a zis ca asa este la casa,mai sunt si soareci.Asa au inceput noptile mele albe.Dar totusi imi placea sa aud cum ard lemnele in soba.Intr-o seara pe cand ma pregateam sa bag lemne in soba ceva ca un sobolan mare a iesit din soba si a inceput sa alerge prin camera.M-am speriat teribil.Abia apoi am vazut ca era pisica unor vecini ,dar era neagra de la funingine.

  74. Bassi Alina

    Eu am stat cu mama soacra o perioada,după care,a văzut dansa că cu mine nu ii merge,și ne-a abandonat și s-au mutat la țară.Dar până sa de mute am avut mult de indurat.Cand am venit la dansa in casa,totul a fost bine cam o săptămână,după și-a schimbat foaia,când a văzut că eu vreau să rămân.Si a fost greu pentru că soțul era după fusta ei.Sa nu cumva sa ii fi zis ceva de mămica lui.Eu plecam la servici,că un om normal,când mă întorceam seara găseam scotocit prin șifonier,iar daca o întrebăm ce s-ar întâmplat,îmi spunea că a căutat să vadă dacă are soțul haine rupte,că i le coase ea,că eu am servici și n-am timp.Spalam vasele,și când ieșeam din bucătărie,le mai spală și ea o data,daca o întrebăm de ce,îmi spunea că nu erau clătite bine.I-am spus că dacă m_a văzut că nu le clătesc bine putea să îmi spună,că nu mă suparam.,și nu mai spălăm vasele de două ori.Stia că sambata era ziua mea libera,și atunci bagam și eu rufe la spălat,dar nu știu cum ar făcea că toată săptămâna ea nu avea timp să spele și spală și ea tot sâmbăta.Trebuia să mă scol de la 6 dimineață că să pot să spăl,că dacă nu spală săptămâna următoare,că nu știu câte haine avea doamna,dar spală toată ziua la mașină.Si am avut multe peripeții dintrastea dar nu am timp sa povestesc acum.Oricum,ce conteaza, e că acum suntem liniștite amundoua,fiecare la casa ei.

    • Asta e cel mai bine. Cu unii oameni te poți înțelege cu atât mai bine, cu cât distanța dintre voi e mai mare. Pățești.

  75. N-am stiut pana acum un an si ceva ca piciorul de plai si coltul de rai sunt intr-un cartier bucurestean unde, daca bate vantul mai tare, aproape ca aduce nisipul de la mare, ca-i aproape de autostrada.

    M-am mutat in Cuibul Dorului ca o floare, nici treburile casei nu ma cunosteau pe mine, nici eu pe ele. La capitolul mancare, stiam doar sa pun capacul la tigaie sa nu sara ficateii pe perete iar la cel de prajituri, singura mea contributie e ca stau cu pisica in brate cat framanta mama.

    Curand, mi-am chemat prietenele in vizita, mandra nevoie mare. In seara cu pricina, m-am dus sa-mi iau pahare cu picior de la Auchand-ul de langa, mi-am luat un set de mi-era frica sa nu mi-l deoache cineva. Au ajuns fetele, s-a lasat cu felicitari, cu pupaciuni, cu flori desi le-am zis ca astea o sa se sinucida decat sa se lasa ingrijite de mine. Toate bune, mi-am scos paharele vechi de juma’ de ori sa ciocnic, da’ atunci m-am prins ca n-aveam cu ce. Bajbai ca na, mai uita omu’, ca n-avem vin. Una dintre fete se ofera ca o eroina, eu cu capul plecat o astept sa vina. Ea se intoarce cu un rose parfumat, pe care sa-l savuram mai ceva ca Loredana cand canta despre vinul ghiurghiuliu.

    Din nou veselie. Din nou aduc paharele pe masa. Si-apoi ma loveste: da’ eu nu am desfacator. De data asta, o imbulinasem. Magazinul din colt cred ca inchisese, fata n-a mai suflat vreo vorba. Si atunci, alta vine cu ideea ca e timpul sa-mi cunosc vecinii.

    Si uite asa, am sunat la o usa aleatorie, putea sa locuiasca acolo si Spanul, atata timp cat avea desfacator. Insa femeia care mi-a deschis nu doar ca mi-a dat unul, dar din vorba in vorba, a ajuns si sa ciocneasca un pahar, de bun-venit.

    Asa s-a incheiat prima mea seara cu prietenele (si cu vecinele) iar cea mai buna treaba e ca acum am cui sa las in grija pisica, ca pe langa desfacatoare, vecina mea mai are si o gramada de jucarii de facut ferfelita.

    • heeeeeeeeeei, cred că e prima poveste fericită! Mulțumesc 🙂

      Am și eu una tot cu un tirbușon lipsă. Ghici ce am primit cadou la primul Crăciun de la prietena mea 😉

  76. Berta Toma

    Când ne-am mutat in casa noua, Athos the brave era proaspăt adoptat.. dintr-o pădure. Și a stat el cuminte primele câteva zile.. dar spre sfârșitul săptămânii m-a sunat soțul și mi-a zis sa nu mă crizez când ajung acasă (pe la 3).. Până am plecat eu la 5 de la munca m-am tot perpelit că nu mi-a zis ce s-a întâmplat.. am ajuns acasă într-un final la următoarea scenă: ușa de la dormitor efectiv eviscerată (ușa de mdf), priza scoasă din perete și coltul camerei râcâit (și scos metalul ăla de se pune la rigips). După ce am făcut un show la telefon… Îmi spune soțul că el a găsit și siguranța sărită. Mda.. acum mai avem ușa ca amintire păstrată.

  77. Dina Aurelia Nicoleta

    Dragă Miruna,
    Cu acest articol m-ai facut sa imi amintesc cu mult drag si dor de cateva momente minunate.
    Eram doar o adolescenta cand parintii mei plecati sa-si incerce norocul (fara succes) intr-o altă tară mi-au propus sa merg si eu acolo unde aveam sa imi cunosc si ceilalti doi frati mai bine, eu fiind crescuta de bunicii materni. Locuiam intr-o garsonieră nu foarte mare dar suficient de spatioasa pentru noi. Un prieten de familie tocmai ne daruise un caine golden retriever pe care eu împreună cu fratii mei l-am numit Max. Era teribil de energic, doamne, parca avea baterii, nu altceva…Prima nebunie pe care a facut-o a fost sa sară pe geam de la etajul 1 unde locuiam, fix pe masina vecinului parcata sub fereastra noastră. Max a fost in regulă, nu a patit nimic, însă nu acelasi lucru il pot spune despre masina vecinului…
    Altă zi, altă ispravă facea Max al nostru. Intr-o zi decidem eu si fratele meu sa-l scoatem la plimbare. Zis si facut, ii punem hamul, luam saculetii pentru nevoile lui Max si plecam. Nici nu am apucat sa iesim pe ușă că Max al nostru a rupt-o la sănătoasă cu tot cu fratele meu târâs dupa el, eu alergand in urma lor. Noroc ca s-a rupt hamul, altfel bietul fratemiu…
    Reusim intr-un final sa prindem “bestia” si intram intr-un magazin sa-i cumparam alt ham, sa ne continuam plimbarea…
    Nu trecea o zi fără ca Max al nostru sa nu faca ceva. Locul lui preferat era masa din sufragerie, unde il gaseam de fiecare dată si evident ce se afla pe masă ajungea sub masă…
    Max era extrem de inteligent si iubitor, oricate traznăi facea, nu ne puteam supara pe el, il adoram. Până si vecinii il indrageau desi s-a intamplat o dată să prindă usa deschisă si s-a plimbat in tot blocul (4 etaje) unde a facut tot ce a vrut, da, va imaginati bine, si-a facut nevoile pe toata scara de bloc. Bietul tata, a luat galeata si mopul si dai si curata si freaca si parfumeaza, dai cu odorizant, cu uleiuri parfumate, o adevarata aventură, nu altceva. Intr-un final, am ajuns cu totii la concluzia ca din păcate garsoniera era mult prea mică pentru el asa ca am stabilit sa meargă la o cunostintă ce locuia la casă si avea suficient spatiu exterior pentru nevoile lui Max. Asa dor imi este de el… Cu mare drag mi-am amintit atât de Max cat si momentele destul de putine, si daca stau bine sa ma gândesc singurele, dar frumoase, petrecute cu fratii mei. De aceea, desi au trecut aproape opt ani, încă imi amintesc fiecare coltisor al acelei locuinte si tare dor imi este de ea. Intre timp fratii mei au rămas in acelasi oras insa au schimbat locuinta, iar eu m-am întors “acasă”, unde m-am casatorit si am două fetite. Mi-e dor, mi-e tare dor…
    Cu drag…

  78. Andra

    Pe la inceputurile relatiei cu domnul sot trebuia sa ne cautam chirie impreuna. Eu lucram mult, el de acasa, asa ca a picat in grija lui 🙂
    A gasit un apartament dragut, mare, mobilat frumos si ieftin. Entuziasmat pana in dinti, a dat avansul si luna in curs, buletinele si o parte din bagaje pana sa imi zica si mie.
    Ei, spilul minunii imobiliare era ca una din cele trei camere era inchisa, proprietara spunandu-i ca mai are lucruri pe acolo. De fapt, ea mai venea prin bucuresti cam o data pe luna si statea acolo..buun, asta e, nu-i bai.
    Ei, si vine tanti (o tanti trupesa din vaslui) la un moment dat. Seara, pe la 9-10, noi eram in pat, in momente si ipostaze relativ intime. Si deodata bate tanti a noastra la usa camerei, intra si ne povesteste dintr-o suflare cum a fost la nu stiu ce slujba a nu stiu cui si a primit apa sfintita si fleosc-fleosc cu apa aia prin camera si peste noi (noi fiind in pat, semi dezbracati si cu falcile pe podea) ne si zice trei vorbe de noroc si soarta buna si iese cum a intrat.

  79. Cand m-am mutat in București, am stat câțiva ani buni într-un apartament care era foarte “zgomotos”. Se auzea zgomot de afară de la tramvaie și mașini, dar și mult zgomot de la vecini. Cei mai “nocivi” erau vecinii de deasupra, care uneori in weekend deschideau o sticlă de băutură și puneau manele. După ce se încălzea puțin atmosfera, începeau să se certe foarte tare, încercând să acopere zgomotul muzicii. Partea bună era că adormeau relativ repede, pe la 12 noaptea deja era liniște.
    De câteva luni ne-am mutat în altă zonă, mult mai liniștită, fără tramvaie, fără vedere la bulevard cu oameni mai liniștiți în bloc. Sau cel puțin așa ni s-a părut o vreme. De curând am constat că și vecinii de aici ascultă același gen de muzică ca și foștii vecini, doar că ei sunt mult mai “nocturni”. O plăcere să asculți manele la 3 noaptea, în timpul săptămânii.

  80. rebreanu sebastian

    Eu am o poveste si hazlie si cutremuratoare, si frumoasa si mai putin frumoasa, si scurta si lunga. O poveste personala dar totusi des intalnita pe scara blocului, des intalnita in cartier si cunoscuta in lumea intreaga.
    Totul a inceput in 2005, cand blocul a fost finisat complet, toti propietarii isi primisera cheile si au fost date toate hartiile in dosare frumos impachetate atent cu un mesaj dragut – Sedere frumoasa si bine ati venit! Sebi, stapanul propietatii a pasit pentru prima data pe parchetul care mirosea a lac de vara cu zambetul pe buze, trimitand un vibe optimist, tinand in mana un metru si un caiet, urmand sa masoare tot perimetrul pentru mobila cea noua. A luat si draperii black-out, a cumparat si vana de dus cu hidromasaj si mobila fara manere, care la o simpla atingere se deschideau singure. M-am bucurat asa de tare cand l-am vazut prima data si pe parcursul intalnirilor noastre ne-am imprietenit din ce in ce mai bine si am inceput sa-l cunosc incat sa va spun ca e un baiat de nota 10! Dupa echiparea completa si punerea la punct a tuturor detaliilor am primit prima veste surprinzatoare! Sebi a intrat cu prima tura de chiriasi, un cuplu de studenti veniti dintr-un orasel mic in inima Clujului pentru un viitor mai bun, dar nu a fost asa. Asteptam sa ii intalnesc la Sebi familia, copiii si cei doi labradori pufosi, sa le prezint la fiecare camera unde urmau sa stea, dar toate astea mai trebuiau sa astepte cativa ani si cateva ture de chiriasi. Din diferite motive, chiriasii au venit si plecat pe rand, unii au avut mai multa grija de spatiul oferit cu atata caldura de catre Sebi, erau harnici si meticulosi, reparau lucruri daca se intamplau surprize si igenizarea era la ordinea zilei, unii au fost mai galagiosi, mai lenesi, mai putini afectati de murdaria si mizeria de prin camere, altii si-au lasat animalele de companie sa zgarie peretii, mobila, sa isi marcheze teritorii si nu au respectat regulile de buna purtare intr-o locatie inchiriata. Tot zbuciumul si bataia de cap, toata agitatia inutila si persoanele necunoscute, s-au terminat cand Sebi a luat deciza sa se mute cu familia si sa ramana pentru totdeauna aici!
    E 2017 si de cativa ani duc cea mai buna viata pe care oricare dintre noi si-ar dori-o, dar prea putini ajungem sa avem parte de ea. Imi beau cafeaua cu Sebi, adorm cu cei doi pitici ai lui ascultandu-le povestile spuse de mama lor cu atata drag si armonie si am mereu grija sa nu le lipseasca nimic. Imi doresc un astfel de happy end pentru toti vecinii mei de pe scara blocului.

    Cu mare drag, apartamentul lui Sebi.

  81. Leonte Ramona Nicoleta

    Da,sunt blonda!Si,gandesc!Dar, cateodata,o mai dau in bara!
    De exemplu..acum 5 ani cand ne-am mutat in casa noua,eu si sotul.Dupa ce am schimbat usile,la bucatarie si balcon,am zugravit,iar apii dupa ce am cumparat frigiderul am realizat ca nu incape pe usa.A trebuit sa scoatem iar usa,sa spargem din perete pentru a putea baga frigiderul!Haios,nu?

  82. Inainte sa ne casatorim am stat un an cu chirie sa vedem daca ne place unul de altul si daca ne vedem zi de zi. Eram de 3 ani impreuna, dar una-i plimbatul prin parc si zbantuiala prin cluburi, alta-i sa manageriezi bani, sa faci mancare, curat si sa te trezesti zi de zi langa aceeasi fata. Am trecut testul cu brio si ne-am luat. Apoi, ne-am cumparat si un apartament. Era octombrie spre final. Trebuia renovat de la 0 si noi voiam sa ne mutam cat mai repede. Pe 24 decembrie au plecat muncitorii. Am muncit in noaptea aia ca niste sclavi, dar pe 25 dimineata, casa era locuibila. Nu aveam mai nimic in ea, doar niste mobila veche, adusa de la maica-mea, dar radeam si spuneam ca avem decor rustic minimalist. Am gatit pe capacul masinii de spalat, ca n-aveam masa. Am luat una pe 31 decembrie. Am dat in anul ala cea mai tare petrecere de revelion, cu o oala de-aia de ciorba plina cu vin fiert. Petrecerea s-a tinut in bucataria noastra fara mobila, dar atat am ras in noaptea aia de a ramas in mintea noastra si a prietenilor cel mai frumos revelion. Si am tot fost plecati in alti ani, dar ala a fost the one. Au trecut 11 ani de atunci, avem mobila, copii, si amintirea unei mutari in forta de care radem in fiecare an de Craciun cand ne intrebam: mai tii minte cum eram noi cu scara de zugrav, galeti si saci de ipsos in mijlocul sufrageriei?

  83. Vio

    Pana acum nu m-am gandit la…cate mutari in cati ani…hm…am “cunoscut” si “testat” 6 case in vreo…7 anisori; pf…ce-a trecut timpul…
    Ei bine, am plecat dintr-o camera de camin (camin in care am petrecut nu mai putin de 5 ani, studenta fiind) sugubeata…rad mereu cand imi amintesc de camera mica, situata la parterul cladirii, in geamul careia am pus o perdea alba, cu model des, cu flori (daruita de mama). Obisnuiam ca in serile calduroase sa lasam (aveam o colega de camera) geamul larg deschis, pentru a ne aerisi creierul in timp ce invatam. Subliniez faptul ca eu eram tipa cuminte, timida, fricoasa, iar colega protectoare si indrazneata. La un moment dat s-a umflat perdeaua atat de tare, incat m-am speriat, crezandca cineva vrea sa intre pe geam si am strigat catre prietena mea, asteptandu-ma ca ea sa se duca la geam si sa-mi demonstreze ca e totul ok; nici gand de asta, insa…a iesit repede din camera si a tinut de usa, ca eu sa nu pot iesi :)) . Dupa ce si-a dat seama de reactie, a intrat, intreband daca sunt ok…eu – alba ca varul; am ras copios amandoua, de patania asta. De atunci nu am mai lasat geamul deschis (dupa ce apunea soarele).
    M-am mutat intr-un apartament micut, cu o camera (nedecomandat – intram direct in camera, iar de acolo in baie si bucatarie), in care am facut cunostinta cu sute de gandacei…de vreo 3 tipuri (maro si lunguieti, negri si rotofei, zburatori); in fiecare sfarsit de saptamana vecinii dadeau petrecere, ca apoi, ramasi singuri, sa se certe pana-n zori, in timp ce eu tremuram de frica si groaza, facandu-mi tot felul de scenarii; a urmat o camera de nefamilisti…o incapere mica, cu o baie la fel de mica. Acolo…o, da…acolo am invatat sa gatesc, cu adevarat, la resou. Mai cochetasem eu cu aparatul in studentie, insa prea putin, rezumandu-ma la portii mici si simple (cartofi prafiti, ochiuri, omlete…tipic studentesc). Devenisem experta in ciorbe, tocanite diverse, supe. Dura extrem de mult gatitul, dar fiind tanara nu il simteam ca pe o povara.
    A urmat traiul in doi, intr-un apartament cu o camera (decomandat, spatios)…apoi traiul in trei, adaugand pe lista si un micut patruped, catelusul nostru. Toate bune si frumoase aici, pana s-a anuntat un nou membru al familiei, asa ca a trebuit, cu burtica mare in brate, sa mutam iar tot (canapea, dulap, biblioteca, televizor, frigider, saci cu haine, incaltaminte…) intr-un apartament cu 2 camere (decomandat). Erau probleme cu canalizarea, asa ca o data la cateva luni, vecina de la etajul inferior ne batea in usa suparata, iar noi trebuia sa-i varuim baia; in plus, tot ea era mereu deranjata de micul nostru catelus, spunand ca face prea multa galagie cu gherutele (pe hol aveam gresie si catelul cand trecea dintr-o incapere in alta, facea…clip clip clip clip); proprietara ne-a luat apararea, spunand ca nu are de gand sa ne ceara absurdul, adica sa ii punem bietului animal sosetele :)) . Locuiam la ultimul etaj, iar vara era ingrozitor de cald, iar iarna peretii erau plini de egrasie, asa ca a trebuit sa ne mutam, iar…
    A urmat un apartament la casa. Aici am facut cunostinta cu doi soricei…unul a ramas necunoscut, insa al doilea era tare istet: stateam seara pe pat si micutul incepea sa imi dea semne (ca limbajul morse) de sub parchet (mereu in acelasi punct venea); imi era simpatic si mi-ar fi ramas simpatic, poate, daca in toiul noptii nu ar fi preferat sa se aventureze prin casa, spre disperarea mea si a catelului ; a facut ture vreo 2 saptamani, pana am decis ca e timpul sa inceteze, asa ca am pus capcana; pf…ce rau imi parea apoi (desi a fost spre binele familiei)…imi lipsea micutul jucaus…

  84. Ada Iacob

    Cand m-am mutat prima oara in Bucuresti cu niste prietene, am gasit un apartament ca un hibrid intre casa batraneasca si barlog modern. Era destul de ieftina chiria, dar pe atunci nu stiam de ce. Nu, nu erau gandaci, nici tevi sparte sau subrede si nici nu era bantuita. Era cu totul altceva! Sau mai degraba, altcineva. Vecinul de deasupra noastra era psihopat, in termeni medicali. Intr-un bloc plin de pensionari, noi eram singurele fiinte care urcau scarile in cateva secunde, care radeau cu pofta si care ascultau muzica, dar in limita bunului simt. Se pare ultimele doua lucruri nu erau permise, pentru ca intr-o seara, vecinul de sus ne-a batut in teava atat de tare incat am crezut ca o va rupe. S-a urcat pe geam si a urlat la noi ca ne da foc si ne taie gatul daca mai mutam mobila. Prima ora am crezut ca glumeste! Cum sa muti o mobila care nici macar nu putea fi miscata. Si stai, asta nu ar fi trebuit sa spuna vecinul de jos? Probabil gravitatia functioneaza altfel la el. Aceste amenintari au continuat si chiar a venit politia intr-o seara in care toata lumea dormea, pe motivul ca ascultam muzica prea tare! Din nou, toata lumea dormea! Stiu ca povestea asta nu e amuzanta de loc, ba chiar e putin ingrijoratoare, insa noi ne amuzam (pe silent) de faptul ca nu puteam trage apa la baie, din cauza ca nebunul batea in teava, peste tot, TOT TIMPUL. Asta a fost primul an de studentie. Nici vorba de petreceri sau ras tare, ci doar chestii soptite si motive de invadat petrecerile altora, doar pentru ca noi nu aveam voie. Acum intelegeam de ce chiria era atat de buna!

  85. Rebeca M

    Din toamna anului 2015 sunt studenta si m-am mutat de trei ori. Nimeni nu m-a avertizat ce peripetii o sa ma astepte, iar acomodarea intr-un anumit loc nu e o treaba foarte usoara. Si aventura a inceput intr-o seara, nu trecuse de ora opt, iar strada era pustie si intunecata. A trebuit sa car dupa mine valiza cafenie pe mocirla noroioasa si ce sa vezi. Cladirea impunatoare era ingradita cu garduri inalte si zimtate, si eu o luasem pe o cale gresita. Ahhh, dar portarul cu coiful sau haios unde era? Dormea in camaruta lui la tv. Degeaba tot strigam, cu bratul sprijinit de gard si cu fruntea de brat, in aceea seara racoroasa ca o padure. Dar, printul pe cal alb profita de ocazie si isi incepe spectacolul de salvare. Imi arunc valiza enorma peste gard, speram doar sa nu se sparga ceva, si il trezeste pe portar sa deschida poarta la castel. Okey, nu era print, nici castel, era de fapt un camin privat, ingradit ca inchisoarea Bastilia, cu orar sinistru de la 6:00 AM pana la 10:00 PM, iar portile se inchideau. Jur, conditiile erau foarte bune, cladire noua, apa calda non stop, camera o imparteam cu doua fapturi zambitoare, blande care le-am considerat surori de suflet, iar curatenia o faceam noi, si niciuna nu era indiferenta la mizerie. Am rezistat cu mici siretlicuri, dar desigur asteptam noile aventuri de anul viitor la caminul de stat nou.
    Aveam o medie foarte buna si am fost repartizata la caminul abia infiintat in incinta Campusului, eram fericita. Aveam baia in camera. Era ca o garsoniera noua, pe care o imparteam cu doua fete, iar pretul era fix 130 ron, deoarece eram la locuri bugetate si mai primeam si bursa. Pana acum dulce ca mierea, bucatica de zahar furat din cer, pana sa locuiesc un an de zile, in acel camin de culoarea rasaritului. Eram la ultimul etaj, iar presiunea o simteam apasator, dintre cate luni am frecventat facultatea 70% eram bolnava, doua viroze care au tinut doua luni, alergii, rinite, si o tuse magareasca care nu imi dadea pace. Era prea cald, noaptea curgeau siroaie de ape prin porii mei, nu respiram. Imi facuseam doua radiografii in acel an, si care ziceau ca sunt bine, am mers la alergolog la cabinet privat, a zis ca nu e necesar vaccin, ma vindecasem de la sine. In sesiune mergeam in toate locurile, aveam nevoie sa ies din aceea incapere. Colegele nu erau ca cele de anul trecut, ci mai putin intelegatoare cu starea mea de sanatate. Ma priveau speriate, cu ochii aceia mari si albastrii, adanci ca oceanul si cercetatori ca o furtuna.

    Secatuita de munca extenuanta de a ma scuza de accesele mele de tuse convulsiva, mai ales ca eram si studenta la medicina, si in fiecare zi urcam scarile de la ultimul etaj de cel putin 4-5 ori. A fost destul de bine pentru muschii picioarelor mele, insa la cat de obosita eram intr-o zi nu mai vroiam sa fac altceva decat sa dorm. Stateam la fereastra si era minunat sa vad amurgul splendid la acele ore putin tarzii, ma linisteau, imi linisteau mintea si plamanii. Si apoi imi amintesc perfect cum se auzeau cristalin vocile fetelor pe hol strigand ” – Masina, gata masina! “.
    Iar anul acesta vanturile schimbatoare ale timpului ma poarte spre alte meleaguri. Chiar in fata spitalului judetean se afla apartamentul prietenei mele la care de doi ani incoace se ruga insistent sa ma mut in chirie. Apartamentul era mare, luxos, imbracat cu parchet de coloarea chiparosului, usi frumoase si gresii de culoarea focului. Sufrageria enorma cocheta in confortul oferit de canapeaua rosii cu pernele londoneze, televizorul cu plasma era urias si puteam sa ne uitam la orice film nou aparut. Bucataria mobilata si pusa la punct cu tot ce vroiai inclusiv blender de sucuri si aparat de cafea. Erau doua bai mari, luxuriante, cu o cada noua care abia astepta sa o inabus in aburii calzi, de la o relaxare profunda in ape de spume parfumate si petale de trandafiri. Dormitorul ei de printesa era la fel de frumos precum al meu. Cu mobila care mirosea a nou, birou, oglinzi din abundenta, locuri in care sa ne punem machiajele si toate lucrurile de cochetarie. Si aveam acces direct la balconul asemanator unei terase, cu un peisaj superb. Te miri sa nu existe o pata urata care sa stricea toata aceasta descriere rupta din rai, ehhh, da, se afla!!! Erau doua pisici, una mare, lenesa si umflata de mancare. Aceea nu ma deranja de fel, inafara resturilor pe care le lasa in urma. Ea era prea lenesa sa se miste, sa sara de pe un scaun pe altul, sau sa se urce pe mobila din bucatarie, sau si mai rau, in chiuveta cu vase, precum facea deopotriva camaradul sau mai tanar. Dar mirosul de la litiera nu se ducea nici macar dupa ce dadeam cu o gramada de sprayuri de orhidee, trandafiri sau lacrimioare. Nici dupa ce dezinfectam mobila, sau duceam gunoaiele in fiecare zi. Era un miros caracteristic lor, ahh si ce sensibila sunt la mirosuri. Voi avea multe aventuri in aceasta noua casa. Va fi bine, va fi distractiv, va fi de munca, de facut curat si de pastrat un ambient cat mai placut si relaxant ca intr-o oaza cu flori salbatice si sfarsietor de frumoase. Asa vreau sa adorm in patul meu, in asternuri noi, si mirositoare de muschi alb. Cu gandul ca in fiecare zi adaug o parte din mine locului in care ma asez.

  86. Mara

    Când am ajuns prima dată în Cluj, cu câteva zile înaintea admiterii la facultate, orașul mi se părea tot un deal și-o vale, eu fiind venită de la o zonă de câmpie. Mi-a priit atât de mult totul, de la peisajul deluros, până la luminițe, festivaluri, oameni și parcuri, încât nu m-am mai dat dusă nici până în ziua de azi. Iar partea cu câmpia n-o regretam deloc, ba dimpotrivă, mă bucuram că văd și altceva în zare decât linia orizontului.
    În cămin mi-a fost dat să cunosc fel și fel de oameni. Am întâlnit de la tipe maniace cu curățenia, care spălau în fiecare zi covorul trăgând un lighean cu apă călduță după ele, până la fete care își uitau cu zilele vasele cu dâre de mâncare sub masă. Dar tot în cămin, la capăt de palier unde stăteam, aveam seri de cântat la chitară, și prietenii care încă mai rezistă.
    Apoi ne-am mutat la mansardă, eu cu 2 prietene. Cu butelie și cu un acoperiș șubred, pe timp de furtună te simțeai precum Dorothy, gata să-ți iei zborul. Ba, uneori, mai și picura în casă. Când schimbam butelia, aveam metoda noastră de verificare, cu bulele de șampon, s-o verifici cu brichetă era deja prea mult, mai ales ca mansarda era pe structură din lemn uscat.
    Am plecat și de acolo și senzația a fost că tocmai am ieșit de pe teren minat. Asta deși lăsasem în urmă și un car de amintiri frumoase.
    Între timp mi-am luat și eu bărbat și ne-am închiriat o garsonieră decentă, tot pe vârf de deal. Cea mai frumoasă parte e priveliștea. În caz de concert la Polivalentă, muzica se aude perfect de pe balcon, iar de focurile de artificii nici nu mai vorbesc cât de frumos se văd.

  87. Dascalu Elena

    Cred ca nu a scapat nimeni de agitatia mutatului intr-o casa noua. Fie ca ai plecat de la casa ta, fie ca ai decis sa te muti pur si simplu intr-o alta chirie, cum a fost in cazul meu. Am 14 ani de cand ma tot mut dintr-o locuinta in alta – in clasa a IX-a ma mutam cu 8 fete intr-o camera din internatul liceului din Ploiesti, apoi intr-un apartament nou in clasa a XII-a, a urmat facultatea – alt an, alt camin
    Cand am facut un an de studentie la Paris , am constatat ca studentii se mutau impreuna, de desparteau si se mutau cu altcineva intr-un fel de joc cotidian. Statul oferea multe avantaje financiare cuplurilor in ‘concubinaj’ asa ca acesta devenise un fel de sinonim cu termenul de pereche chiar daca dura 6 luni, un an, 6 ani.
    Pentru mine, mai conservatoare atat cu valorile cat si cu libertatea mea personala, dar si destul de tanara ca varsta, chestia asta era departe de a fi un ideal.Cativa ani mai tarziu mutatul impreuna a venit ca o evolutivitate fireasca si treptata. N-a fost un gest de o singura zi.
    De cand ne-am “cuplat” la mare, am venit amandoi impreuna, si am stat fie la el, fie la mine, dar numai impreuna.El avea in chirie o garsoniera de o camera, mica, ingusta, in care am stat cam 2 luni, eu stateam intr-un apart. cu doua camere,
    Cel mai frumos lucru facut in aceasta vara a fost ca m-am mutat intr-o casa care-mi ofera liniste si o stare de bine, fiind si cu mult mai aproape de job.Fiecare casa iti ofera o noua perspectiva, o noua etapa a vietii, noi invataminte, fresh air. Eu mi-am luat o zi libera si tot ma plangeam ca timpul e limitat. Am mers la IKEA cu sotul meu, ne-am mai luat diverse si pana ne-am mutat, ele erau deja montate
    De flori si vin se ocupa Fabian, cu care m-am si mutat. De prajituri eu, mai nou..

  88. elena simion

    Perioada studentiei echivaleaza pentru mine cu conserve din acelea de carne la conserva, suc la dozator si paine, branza si oua trimise de mama prin tren. Cum v-ati imaginat eram in chirie, la Sibiu prin anii 2000. Cum eram tare limitata la bani am fost nevoita sa imi iau chirie la o tanti in varsta , intr-un apartament undeva la et 7 . La prima conversatie mi s-a parut draguta babuta si tot spunea ca are cel mai mic pret si totusi nimeni nu vroia sa se mute la ea. Ma tot miram de ce, pentru ca zone era centrala , chiria la fel, in fine am decis sa merg sa ma uit la camera. Urc sus cu babuta (nu avea lift) si cand deschide usa , sa mor acolo , cred ca in apartament ereau vreu 10 pisici atat de galagioase incat mi se parea ca ereau un stol de ciori flamande. Am inteles imediat de ce nimeni nu vroia sa se mute. Am dat sa o iau inapoi , dar babuta cu lacrimi in ochi mi-a spus ca in camera mea nu va intra nici o pisica, ca de obicei sunt linistite si nu deranjeaza, numai sa ma mut . Cum eream eu constransa de timp si bani ,am zis ca nu mor cateva luni pana trece iarna si caut altceva, pisicile imi placeau asa ca am decis sa incerc. Mi-am luat bagajele si m-am mutat. Primele zile au fost ok, dupa care au inceput aventurile… Una a facut obsesie pentru fata mea si de fiecare data cand dormeam, ma lingea. Una isi facea nevoile numai in cadita de dus. Una isi aducea puiutii pe perna mea si acolo le dadea sa suga. Una , cea mai nebuna, cum se apropia miezul noptii incepea sa zgarie usa cu ghearele de ziceai ca-i posedata! A fost cosmarul vietii mele si deja incepusem sa visez pisici, sa vad par de pisica peste tot si auzeam cum miauna peste tot. Insa a pus capac la tot cand , intr-o zi eream la masa cu o farfurie de ciorba in fata , geamul de la bucatarie era deschis, pisicile se harjoneau peste tot si deodata..intra in viteaza in casa o vrabie. Am crezut ca mor acolo!! Nu am apucat nici macar sa reactionez cumva ca toata satra de pisici era in bucatarie dupa vrabie. Pisica in farfuria mea de ciorba, pisica pe aragaz, pisici zburatoare peste tot..se dezlantuise infernul pe pamant!!! Noroc cu biata vrabie care cum a intrat , asa a si iesit! Iar pisicile…reusisera in cateva minute sa faca praf bucataria! Asta a pus capac la toate si in doua saptamani zburasem din apartamentul groazei spre linistea mea sufleteasca . Oricum de atunci sa nu vad pisica pe langa mine si a doua ora cand m-am mutat prima intrebare care gazda a fost daca are pisici!!!

  89. Irene

    Pe scurt, povestea suna cam asa.
    Tineri, nerabdatori sa ne mutam dar ramasi fara bani dupa cheltuielile mereu “neprevazute” cu renovarea, materialele, muncitorii etc, bucataria a ramas neterminata in sensul ca aveam scaune, nu si masa.
    Gateam pe scaune si chiar cozonacii pentru masa de Craciun i-am pregatit in astfel de conditii.
    Astazi imi amintesc insa cu mult drag de acea perioada de entuziasm, in care lipsurile nu “contau” chiar atat de mult.

    • Daaaaa, și noi ne-am mutat la București fără să avem bucătărie, doar ca să fim împreună. Aveam doar frigider, cuptor cu microunde, o masă și un bebeluș sugar.

  90. Camelia

    Eu am schimbat nu mai putin de 12 locuinte in ultimii 10 ani 😢
    Am inceput cu un camin in U-uri, o camera de 30 de mp pe care o imparteam cu alte 2 colege de an. Socul vietii a fost cand una dintre ele a facut sex cu iubitul cu noi in camera, actiunea incepand la fix 1 minut dupa ce am stins lumina. Au fost multe nopti luni, apoi in timpul zilei uneori se inchideau in bucatarie si o auzeam. Atunci am invatat ca barbatilor le place sa li se vorbeasca murdar 😂😂😂 n-am rezistat mult; orice incercare de a discuta despre subiect devenea o discutie despre frigiditatea mea.
    La un moment dat m-am mutat cu iubitul de atunci, absolut minunat, pana cand am aflat ca vom dormi separat. Poftim??! Da, separat, tu acolo, eu aici. Am incercat sa-l pacalesc, sa adorm in patul lui 😂😂😂 iluzii, la inceput se ducea in camera mea, apoi ma trezea sa ma duc in camera, ca patul meu era incomod. Se pare ca vorbeam in somn si il mai si dezveleam😊 noroc cu shaormeria dupa colt, a umplut multe goluri. Relatia a mai durat inca un an, apoi mi-am inceput aventura in Vestul Salbatic, unde ca rezident am schimbat la fiecare 6 luni caminul.
    A fost greu, cu multe lipsuri. Tin minte si acum ce ciudat a fost sa-mi cumpar un set intreg de vesela cand m-am mutat in ultima chirie. M-am simitit un adult 😂😂😂 eu care pana atunci aveam o furculita, o lingura, un cutit, o farfurie. Sau cand am invitat prieteni acasa, inainte locuiam prin niste camere darapanate, vai mama lor, dar gratuite 😜
    Anul asta am reusit sa-mi cumpar un apartament. Nu stiu ce voi face exact cu el ca l-am luat in Bucuresti, iar eu locuiesc in Franta, dar cred ca e subconstientul meu care imi trimite un mesaj 😊

    • 12 locuințe în 10 ani, cred că ăsta e recordul de pe aici!

      • Camelia

        Cam asta se intampla cand esti zgarcita si alegi sa stai in camera oferita gratis de spital, si cum schimbam spitalele la fiecare 6 luni … Oricun ce am constatat e ca pe masura ce ma mutam, crestea perioada pana despachetam bagajele in noua locuinta. Maximum: o luna si jumatate.

  91. Adylly

    Si eu tot o blonda sunt, iar povesti cu mutari am o gramada 🙂 Acum 8 ani, pe vremea cand parul meu avea culoarea frunzelor de toamna si nu culoarea razelor de soare, m-am indragostit si mi-am urmat iubitul in Bucuresti. El statea deja acolo cu chirie impreuna cu sora si cel care intre timp a devenit cumnatul lui. Totul bine si frumos, fluturi in stomac, na, tineretea…doar ca aveam sa aflu destul de curand ca nu suntem singurii chiriasi din apartament, ci impreuna cu noi mai locuiesc si niste gandaci de bucatarie. Stiti gandacii aceia scarbosi maronii pe care pare ca nu-i distruge nimic? Ei bine, noi mancam impreuna cu ei, dormeam cu ei, de cateva ori au calatorit cu mine si la facultate sau serviciu, ce sa mai…eram nedespartiti. Dormeam cu groaza noaptea gandindu-ma ca se plimba pe mine si poate inghit vreunul. Desi dadeam cu tot felul de solutii, am reusit sa scapam de ei abia cand baietii au astupat bine fiecare coltisor din casa, astfel incat sa nu mai poata veni de la vecini…pentru ca degeaba dadeam noi cu solutii daca vecinii ii menajau. Dupa 6 ani nu mai aveam gandaci, dar nici dragoste nu a mai ramas, asa ca ne-am despartit si a trebuit sa ma mut. Pentru ca era urgent, am ajuns sa locuiesc cu o fata pe care n-o cunosteam si pe care am vazut-o doar de vreo 6 ori in cele 6 luni cat am stat impreuna. Apoi m-am mutat singura intr-un apartament si, pentru ca nu voiam sa mai deranjez pe nimeni sa ma ajute cu transportul, mi-am carat bagajele cu taxiul:)) Cand am ajuns in bloc am avut o surpriza, nu functiona liftul…am mentionat cumva ca apartamentul era la etajul 10 si ca mai aveam un drum de facut? Mi-am aranjat eu totul frumos acolo, dar in scurt timp mi-am dat seama ca proprietara tot venea in lipsa mea. Initial am crezut ca sunt paranoica, dar in momentul in care am realizat ca se intampla lucrul acesta, m-am mutat urgent la o prietena. Dupa o luna, prietena mea a primit o oferta de munca in Anglia si a plecat. Mi-am luat bagajele si m-am mutat in camin cu o verisoara, unde m-am reintalnit cu vechii mei prieteni, gandacii:)) Am stat doua luni in camin, timp in care nu stiam cum sa ma mai feresc cand intru astfel incat sa nu ma vada paznicii, pentru ca n-aveam voie sa stau acolo. A venit luna iunie si se inchideau caminele intr-o saptamana, asa ca am alergat cu verisoara mea sa gasim o garsoniera. Dupa vreo doua luni, o prietena de-ale ei s-a despartit de prietenul ei si nu mai avea unde sa stea, asa ca am primit-o la noi, unde am dormit pe aceeasi canapea toate 3 vreo doua luni si jumatate:))) Nu mai spun ca dimineata mergeam la baie cu programare…daca mai stateai 5 minute in pat, asteptai sa termine celelalte doua si apoi mergeai si tu. Inceputul lui noiembrie (2016) ne-a prins, insa, in casa noua…3 fete cucuiete intr-un apartament cu 3 camere, deja ne lafaiam. Faceam mancare si curatenie impreuna, ne uitam impreuna la filme, mergeam impreuna in club, in fiecare seara ne strangeam in bucatarie cand veneam de la munca si povesteam cum ne-a fost ziua. Ce sa mai, a fost cea mai frumoasa perioada din Bucuresti 🙂 Dar, cum totul are un sfarsit, luna aceasta m-am mutat inapoi acasa la parintii mei. Mi-a ajuns sa platesc chirie sa stau in casele altora si m-am saturat de mutari. Acum mananc mancare facuta de mami si ma uit la filme cu fratele meu si cumnata mea. Pana cand va veni ziua in care ma voi muta si eu la casa mea 😉

  92. diana

    De ce dureaza asa de mult rezultatul???

    • Diana, știuuuuuu, știu că a durat mult, însă a fost o campanie pe mai multe bloguri și se lucrează la ilustrații. Voi anunța mâine câștigătorul, mulțumesc tare că te-ai întors să verifici! :*

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 533 queries in 0.532 s