Experiment în librărie: Au fost odată ca niciodată o mamă și fetița ei, care era într-un fel specială. Au scos din secțiunea de cărți pentru copii pe toate acele cărți care conțineau stereotipuri.
- Mai întâi, pe cele cu nici un personaj masculin. Fiindcă personajele masculine apar în 100% dintre cărțile pentru copii. (Un studiu FSU arată că avem 100 de ani de discriminare pe bază de sex în cărțile pentru copii.)
- Apoi, au scos toate acele cărți care nu aveau nici un personaj feminin. (Într-un studiu pe 5000 de cărți pentru copii, s-a arătat că 25% dintre ele aveau zero personaje feminine.)
- După aceea, au ales cărțile în care personajele feminine există, dar nu vorbesc. (Revista TIMES a făcut un top al celor mai bune cărți pentru copii, din toate timpurile. În doar 53 dintre ele apăreau femei care vorbesc.)
- Din cele rămase, le-au scos pe toate cele cu prințese al căror singur scop în viață era să își găsească un prinț.
Vedeți aici ce s-a întâmplat:
I-ai spune copilului tău o poveste cu o prințesă în pantaloni? Cu o fată care voia să ajungă pe Marte? Să se facă astronaut? Matematician, chimist? Una care voia să devină președintele Statelor Unite? Sau cu o regină adevărată?
Vreau să vă povestesc despre această carte, care sparge stereotipuri arătându-ne că le putem spune copiilor noștri despre personaje reale cu vieți de poveste.
Cel mai mult m-a impresionat povestea unui băiețel care își dorea să devină fată. Născut într-o familie foarte înțelegătoare, care i-a permis să se manifeste așa cum simțea, acest băiețel a devenit o fetiță fericită. E povestea lui Coy Mathis, primul băiat care a avut nevoie de un ordin judecătoresc pentru a folosi baia fetelor..
Am răsfoit și eu cartea ”Povești de seară pentru fete rebele” și am fost prezentă la filmările de la ”Jurnal pentru copii”, în care câteva eleve au vorbit despre ea. Doamne, ce copii frumoși mai are și țara asta a noastră! Nu zic că sunt toți așa deștepți, dar cu ăștia chiar nu îmi e rușine! Să vedeți câteva fetițe de vreo 10-12 ani, îmbrăcate frumos, într-o mansardă de librărie, cum vorbeau în fața camerelor de filmar despre ce au citit ele… Nu despre ce țoale și-au cumpărat sau despre la ce vloggeri s-au abonat. Și cum vorbeau, zău că am plecat acasă așa plină de speranță! Le-am felicitat când au plecat și m-am simțit onorată să fac parte din același reportaj cu niște copii atât de isteți.
Și vă zic eu, o să le placă și părinților și bunicilor să citească din cartea asta, îți îmbogățește muuult cultura generală. Și îți deschide mintea când îți dai seama că adevăratele prințese pot purta pantaloni, pot merge pe Marte sau practic pot face orice. Mi se pare super educativă și pentru băieți, fix ca să mai demolăm din mitul prințesei care e suficient să fie. Frumoasă, făcătoare de prunci și mereu acasă.
Mai multe, mâine dimineață, de la 9.30, pe Digi24.
Cristina
E foarte faină cartea! Abia aştept să îi citesc Sarei. Deocamdată o răsfoiesc cu Alex. 🙂
Miruna
E minunata pentru baieti! Nu stiu de ce au targetat doar fetele.
LAURA C.
Pare a fi interesanta!
Miruna
E minunata.
Carmen
nu sunt de acord. Consider ca sexul copilului nu il alegem noi, nici copilul. ci gena . Sau mai bine zis Dumnezeu ! Copilul trebuie sa stie ca el este baiat are cocosel si fetita are pasarica .Din cata medicina stiu eu si din ce am citit ,femeile si barbatii cresc si se dezvolta altfel. Si daca nu vrea sa fie ceea ce este . el prin organismul lui este altfel , baietii au mai multi muschi si gandesc altfel , fetele percep altfel viata sunt mai sensibile psihic si nu sunt atat de puternice fizic ca un barbat .Pune o fata sa care un rucsac de 35 de kg la 19 ani. cade lata jos(stiu eu ce zic).Nici psihic nu sunt la fel , si daca isi schimba puta. Nu inteleg ce este cu acest val sa fii ceea ce nu esti . Am uitat de Dumnezeu si avem o viata plictisita si nu stim ce sa facem sa ne-o agitam. Cred ca bunicii nostri , care ne-au crescut pe multi dintre noi se rasucesc in mormant …
Anca
Bineințeles că nu sunt puternice, din moment ce li s-a spus,incă de la naştere, că nu pot, că nu au cum, că sunt sensibile şi ar face bine să-şi aştepte cumințele prințul. Eu visez la altceva pentru fata mea: o visez curajoasă, descurcăreața, corectă, puternică(nu neapărat forță fizică, ci mai degrabă caracter, aşa că atenție : cumva toate aceste poveşti nevinovate cu prințese care doar sunt frumoase, cuminți, incapabile să se descurce fără ajutorul prințului salvator – induc ideea unui caracter slab al femeilor). Vreau să citesc această carte impreună cu fata mea, sunt sigură că nu imi va părea rău.
Miruna
Carmen, nici nu il alegem noi. Nimeni nu a spus asta. Insa acest fenomen exista indiferent daca ne place noua sau nu. Iar copiii vor afla despre asta indiferent daca vrem noi sau nu. Nu ne dorim asta pentru copilul nostru, e normal, viata oricarui om care iese din tipare e destul de complicata. Dar nu inseamna ca, daca le povestim, ii transformam in asa ceva. Le povestim despre hoti in poezia “catelus cu paru’ cret fura rata din cotet”. Oare asta ii face hoti? Gandeste-te la asta.
Oricum, cartea e minunata, e mult mai mult decat aceasta singura poveste.
Adina
Printi cu pasarica sunt destui in perioada asta. Sa vad mai des si unul care are c***e.Un barbat adevarat care se ingrijeste de casa,de familie, copii,fara sa fie tiran. Genul acesta sunt unul la un milion.Femeile pot,o femeie se chinuie si chiar daca ii este greu,reuseste tot ce isi propune. Am atatea exemple, mama mea,soacra mea..femei-barbat care au muncit o viata intreaga. Exemplul cu caratul rucsacului e deloc relevant,la fel va lesina si un pusti de 19 ani care nu are deloc conditie fizica. Totul tine de educatie, de ce ii insufli tu ca parinte ca poate sa faca. De ce limitari ai tu ca parinte. Daca in capul tau consideri ca doar barbatul trebuie sa faca anumite chestii si iti inveti si fata asa sau invers,vei creste un adult defect. Imi amintesc primii ani de căsnicie cand,parinteste si cu drag,parintii mei ma sfătuiau ca sotul meu trebuie sa faca asta,cealalta,ca un barbat trebuie sa faca anumite lucruri facute de partea masculina. In sinea mea deja il vedeam imperfect,ca nu e ca tata..stiti ce mi-a spus sotul meu,cand deja veneam acasa capsata si influentata de ai mei?”EU mereu am fost asa,tie ti s au schimbat perspectivele si pare ca nu iti mai ajunge nimic.”Ei bine, m-am trezit la realitate si am inteles si apreciat toate lucrurile care le facea sotul meu perfect, pe care prin comparatie tatal meu nu le facea si mama suferea. Am invatat sa accept si sa inteleg ca fiecare din noi putem face orice, duc eu masina in service,nu mai am pretentii ca el sa o repare (doar pentru ca tata facea chestia asta), dar cat de frumos e sa vii acasa sa gasesti curat,mâncare, copilul ingrijit cand si el este la fel de ocupat ca si tine la birou si ar putea sa fie la bere cu baietii,dar a ales sa te faca pe tine fericita. Fiecare dintre noi putem face orice,atat timp cat ne dorim. Sunt prea multe exemple cu oameni defecti,ca sa judecam strict la partea fizica, cine are pasarica sau cocosel..
Miruna
Adina, ❤️❤️❤️
Irina
I.as spune băiatului meu povesti cu fete care poarta pantaloni și nu visează prinți pe cai albi ci sa devina astronauți sau piloți de supersonice sau mineri sau ce vor ele! Nici o femeie nu se naște cu inscripție pe vagin că poate mânui doar cratița sau aspiratorul sau banii prințului pe cal alb. Nu i.as spune povești despre băiețelul care se crede fetiță și părinții i.ar spune lasă că totul e perfect normal și acuși tăiem și putza,să vezi ce fetiță drăguță ești. I.as spune că e o nebunie la moda care tâmpește oamenii și îi face să spună că albul e negru și negrul e alb . I.as spune sa nu se lase influențat de porcăriile astea și să distingă normalul de anormal.
Miruna
Irina, esti foarte tare. I like.
morbo
atata conformism…nu mai fiti atat de intepati. o viata avem, sa fim absolut nebuni daca avem chef si nu facem rau altora
dia
Carmen, cocoșeii și pasaricile sunt diminutive de păsări… nu denumiri de organe genitale.. eu zic sa le numim cum trebuie, penis, vagin, labie etc… oricum, cu mult înainte de vremea bunicilor exista homosexualitatea, transgender, etc. Cam de când exista omenirea asta, așa. Ca e suprimată din motive sociale/religioase etc asta e cu totul altceva. Dar fără frica, ca dacă le povestim copiilor noștri despre o alta orientare sexuală, nu o sa o urmeze… nu ca ar fi tragedie, dar nah..
dia
Cât despre Dumnezeu, ce as vrea sa știe băiatul meu e ca Dumnezeu( nu biserica-diferența trebuie făcută de multe ori) il iubește no matter what…
Roxana
Cocosel si pasarica tot Dumnezeu le-a numic sau…gena?!
CristinaM
Au existat si, inca, exista printese in pantaloni 😉
I-as citi si clasice si mai putin clasice, i-as spune si despre Dumnezeu, Buddha si Mohamed si despre o entitate mai presus de intelegerea noastra… religiile fiecarui popor se respecta si nu se judeca omul dupa religia lui…
Dar, desi multe persoane spun ” las copilul sa aleaga ce vrea el”, ” face numai ce doreste”, “decide copilul”, ” accept alegerile copilului” etc. nu cred ca sunt multi cei pregatiti psihic sa accepte o schimabare de sex, sa nu judece, sa nu puna sub semnul intrebari sanatatea psihica a copilului, sa nu invinovateasca lumea din jur si mai ales pe sine, sa accepte cu serenitate si sa nu indeparteze copilul…sa nu se gandeasca la ” ce o sa spuna lumea, vecinii”
Unii abia accepta alegerea adolescentui in ceea ce priveste facultatea…
Verbal, toata lumea-i pregatita pentru schimbari, psihicul ” ne omoara”
Cartea pare foarte interesanta, chiar daca eu acasa am un baietel…
( scuze pt eventualele divagatii)
Miruna
E minunata si pentru baietel!!! In rest, ai absoluta dreptate! Nimic nu te pregateste, nu cred ca cineva isi doreste sa aiba un copil diferit in sensul asta, prin simplul fapt ca viata unei astel de persoane nu e tocmai usor acceptata de societate nici in 2017.
Revenind, cartea nu e doar despre asta. E mult, mult mai mult.
CristinaM
O sa o cumpar cu siguranta ca doar sunt, prin natura jobului, predispusa la a cumpara si citi.
Si oricum, consider, ca avem de invatat din orice tip de carte! Fie ca ne place sa nu subiectul, autorul, abordarea etc
Roxana
Eram sigura ca este o carte pentru fete 🙁
Da, le-as citi baietilor mei cartea, de fapt, unul citeste singur si cred ca i s-ar parea interesant.
Am discutat deja despre homosexualitate, transgender, ei stiu ca exista acesti oameni, ca nu sunt extraterestrii, ii vor intalni pe parcursul vietii, probabil vor avea prieteni, ar fi ciudat sa nu stie, nu?!
Miruna
Au intrebat ei sau ai povestit tu?
Diana
Iti faci reclama proasta si pierzi cititori promovând o carte in care se prezinta ideea ca un baiat poate fi fata.
George
interesant experiment și trist rezultat. însă la fel de interesant ar fi de știut cum și cine a pus cărțile în acel corp de biblioteca. precum în statistică, unde importanța panelului analizat este esențială.
sunt tată de fată. am 49, fiică-mea 23. am crescut împreună (da, da!!!) într-o epocă mai puțin preocupată de discriminările la care au fost, sunt și vor fi supuse femeile. am încercat să-i insuflăm interes pentru lucrurile care ne apropie, mai degrabă decât să le exacerbăm pe cele care ne despart. și cred că am făcut ce trebuia, căci este o tipă foarte echilibrată. de ce să o fi asmuțit împotriva bărbaților, doar așa, de dragul conflictului? generalizările nu servesc nimănui. cu atât mai puțin servește unui copil să pornească în viață plin de frustrări și resentimente care nu-i aparțin.
părerea mea. însă eu sunt bărbat, deci bun de hulit, nu?
PS: sunt un feminist convins. evident că sunt. sunt tată de fată.
Miruna
Îmi pare rău dacă s-a înțeles că bărbații sunt de hulit, Doamne ferește, noi iubim bărbații pe aici! Totuși, cred că nu e vorba de a învăța fetele să îi hulească pe băieți, ci de a le arăta alternative la modelul prinț-prințesă. La cum citesc că v-ați crescut fata, cred că v-ar plăcea totuși să nu creadă că menirea ei în viață e să se mărite și să facă un copil…
George
chestia cu hulitul a fost o glumă.
fiică-mea nu a crezut, nu crede și nici nu va crede vreodată că menirea unei femei este aceea de a se mărita și de a pui (de la verbul “a pui” – a face pui). după cum nici eu, nici ea, nici mama Marei, adică soția mea, nu credem că o femeie se definește prin progeniturile ei. sau prin cariera ei. o femeie este atât de mult mai mult de atât!
cu toate acestea, este mare păcat că numărul femeilor inteligente aproape că este contrabalasat de al celor care se vând precum carnea, adică la kil. uneori chiar și cu termenul de valabilitate expirat.
George
nu-mi place cum sună “totuși”-ul acela 🙁 cred ca nu ați citit post scriptum-ul meu.