Despre creativitate și jocuri pentru copii și, mai ales, parinți

Fiindcă e duminică și chiar a venit toamna împreună cu o serie nelimitată de muci pentru unii dintre noi, voi relua guest-posturile tradiționale. Astăzi, e rândul Cristinei Buja, care scrie pe funparenting.ro, una dintre acele prietene care sare în ajutor noaptea la 12 fiindcă ... ți s-a ars uscătorul de păr.

Dacă mă citiți de ceva vreme știți deja că fac des jocuri și activități cu David, fie le improvizez eu pentru el, fie le gândim împreună. Asta cu ”împreună” ține aproximativ de jumătate de an, de când insită el să mai inventăm un joc dacă a trecut săptămână și nu am mai facut ceva nou. Mă trage de mânecă, cum s-ar spune. De multe ori selectez ideile de joacă, pe dezvoltare de abilități, în funcție de stadiul la care este și nevoia pe care o identific eu (senzorial, motricitate fină, logică, vocabular etc) .

N-am început ritualul acesta cu ideea de a face un geniu din David. Nu cred că dacă învață să își tragă singur fermoarul la geacă, la 3 ani, va avea mai mult succes în viață decât dacă ar face asta la 4 ani și jumătate. Scopul care stă la miezul acestei idei de a inventa jocuri pentru el, este să îi dezvolt creativitatea și capacitatea de a gândi. Pânză de paianjen în conexiuni neuronale, capacitate care îi dezvoltă automat și memoria dar și viteza de captare a informațiilor. Plus că nu e stres, nu e școală, nu facem teme, nu e presiune, nu trebuie să “nimic” neapărat, doar ne jucăm cu ce avem prin casă. Sunt activități pe care le facem când vrea el și cum vrea el, îi ofer variante, îi dau libertatea să regândească jocul, nu există un program încărcat cu ele și nici obligativitatea de a le duce până la final.

Potențialul creativ există în fiecare copil, așa se nasc, unii găsesc mediul fertil să îl dezvolte, și alții mai puțin. Creativitatea nu este doar despre a lua o pensulă în mână și a scoate un tablou sub ea, este despre mai mult de atât, creativitatea devine abilitatea de a vedea lumea sub propria marcă, unic, neuzual, devine capacitatea de a găsi rapid soluții, de a folosi ceea ce avem în jurul nostru pentru a ne satisface nevoile. Putem stimula dezvoltarea creativității copiilor noștri prin tot ceea ce facem împreună în fiecare zi. Deci nu musai cu jocuri gândite de noi și sigur nu doar cu astfel de activități, este nevoie și de joacă nestructurată și liberă. Este dreptul lor să se joace fără a fi ghidați de adulți și fără a exista un scop educativ.

Și ai zice că nu e nimic educativ în a lăsa copilul să folosească căruțul roz de păpuși, pe post de remorcă, la motocicleta de armată și de a-și face costumul de militar din ce găsește prin șifonier: boxeri și 4 bluze. Dar este. S-a trezit într-o dimineață că vrea să fie ”om de armată”, așa zice el, a descoperit că nu are mai nimic și în loc să protesteze sau să ceară să cumpărăm, s-a pus pe improvizat. Eu cred că asta vine și din obișnuința de a inventa jocuri, de a găsi soluții, de a căuta ce să faci când mama scoate 3 foi, o cariocă și un lipici.

Activitățile și jocurile făcute cumva structurat, gândite pe categorii de abilități, îi ajută și pe părinți să se angajeze pe deplin în joaca cu copiii lor și să își întărească relația. Adevărul este că sunt mulți adulți care nu au răbdarea și deschiderea de a se lungi pe covor să plimbe 3 mașini și să fie cu adevărat implicați în asta. Eu eram unul din acești adulți, așa că jocurile și activitățile inventate, nu au fost doar pentru David, ci și pentru mine, să mă învețe să mă joc, într-un mediu cumva mai apropiat de structura pe care o aveam. Vorbesc la trecut pentru că acum sunt la next level, acela la care joaca e oricum și oricând lejeră și de la sine. Nu degeaba se spune că părinții cresc în același timp cu copiii. Ei se joacă natural și noi învățăm să ne jucăm. Nici nu știu cine pe cine crește mai mult!

Just Have FUN !

Pe Cristina o găsiți și pe facebook, unde mai pune din când în când, la cald, câte o perlă inspirațională, scoasă de cel mai vorbăreț băiat din lume, David cel frumos.

foto via Shutterstock, jocuri copil