Iertarea e și în lucrurile mici

Știți, când schimbi banda dintr-o dată, de aproape te bagi în nefericitul care circulă regulamentar lângă, fie pentru că e în punctul mort sau fie pentru că pur și simplu nu îl vezi (cred că tuturor ni s-a întâmplat măcar o dată să pur și simplu nu-l vedem), iar el -în loc de înjurături și claxoane- dă din cap că nu-i nimic?

Știți când ai întârziat ultima dată, deși chiar te-ai străduit să fii punctual, doar că fix atunci kharma a decis să se răzbune, de pisica a făcut pipi pe covor, ai rămas blocat în lift și nici taxiul nu venea? Iar omul care te aștepta la întâlnire ți-a dat pe sms: stai liniștit, eu beau o cafea și stau de vorbă cu mine. Hai încet.

Mi s-a întâmplat nu demult să mă supăr teribil pe cineva care mi-a comunicat greșit o treabă pe care, la rândul meu, am comunicat-o mai departe greșit. Doar că eu aveam de dres busuiocul, obrazul meu era la mijloc și tare m-am mai supărat. Până când mi-am dat seama că omul a greșit, că totuși nimeni n-a murit, putem vorbi despre asta, ne cerem scuze și nu tăiem capul nimănui. Știți ce s-a întâmplat după? Am devenit prieteni.

Tot nu demult ne-a inundat vecinul de sus, un domn care trăiește singur din pensie, cu unica fiică plecată departe de aici. Era negru de supărare după ce instalatorul a dat verdictul: era ”vina” lui. Lăsați, nenea Andronache, că nu-i un capăt de lume. Țevile se sparg și se repar, cu oamenii-i mai greu. Noi să fim sănătoși. Și i-am dat fix jumătate din bani, i-a acceptat cu insistențe și i-a mai revenit culoarea în obraji.

Eu chiar cred că în viață strângem puncte de kharma. Dacă noi suntem amabili cu niște oameni, alți oameni or să fie amabili cu noi. Dacă noi îi ajutăm pe părinții altor copii, poate și pe părinții noștri o să-i ajute cineva când copiii lor nu vor putea. Dacă noi îi învățăm pe alții meserii, poate și alții ne vor învăța pe noi din ce știu ei. Ieri a fost cu mine cineva foarte iertător. Doi cineva, de fapt. Că eram deja amărâtă destul, vinovată oricum. Dar nu m-au pedepsit. Ce credeți că mi-a spus? Că mă înțelege și să nu îmi fac griji. Și știți ce s-a întâmplat? M-a cucerit definitiv.

Fiecare om știe când greșește. Chiar și cei mai răi oameni de pe pământ. Chiar și cei mai nesimțiți șoferi din trafic. Iar atunci când nu le scoți ochii sau îi înțelegi, când nu îi claxonezi ca descreieratul, e ca și când le-ai da o îmbrățișare și o doză de putere. Ca data viitoare să fie mai atenți. Până la urmă, așa e. Dacă oricum faptele sunt consumate și necazul e pe noi, la ce bun să ne mai și certăm unii cu alții? Știți, eu am adunat câteva exemple aici; dacă vreți mai multe, căutați povești cu câini și cu copii.