Iertarea e și în lucrurile mici

Știți, când schimbi banda dintr-o dată, de aproape te bagi în nefericitul care circulă regulamentar lângă, fie pentru că e în punctul mort sau fie pentru că pur și simplu nu îl vezi (cred că tuturor ni s-a întâmplat măcar o dată să pur și simplu nu-l vedem), iar el -în loc de înjurături și claxoane- dă din cap că nu-i nimic?

Știți când ai întârziat ultima dată, deși chiar te-ai străduit să fii punctual, doar că fix atunci kharma a decis să se răzbune, de pisica a făcut pipi pe covor, ai rămas blocat în lift și nici taxiul nu venea? Iar omul care te aștepta la întâlnire ți-a dat pe sms: stai liniștit, eu beau o cafea și stau de vorbă cu mine. Hai încet.

Mi s-a întâmplat nu demult să mă supăr teribil pe cineva care mi-a comunicat greșit o treabă pe care, la rândul meu, am comunicat-o mai departe greșit. Doar că eu aveam de dres busuiocul, obrazul meu era la mijloc și tare m-am mai supărat. Până când mi-am dat seama că omul a greșit, că totuși nimeni n-a murit, putem vorbi despre asta, ne cerem scuze și nu tăiem capul nimănui. Știți ce s-a întâmplat după? Am devenit prieteni.

Tot nu demult ne-a inundat vecinul de sus, un domn care trăiește singur din pensie, cu unica fiică plecată departe de aici. Era negru de supărare după ce instalatorul a dat verdictul: era ”vina” lui. Lăsați, nenea Andronache, că nu-i un capăt de lume. Țevile se sparg și se repar, cu oamenii-i mai greu. Noi să fim sănătoși. Și i-am dat fix jumătate din bani, i-a acceptat cu insistențe și i-a mai revenit culoarea în obraji.

Eu chiar cred că în viață strângem puncte de kharma. Dacă noi suntem amabili cu niște oameni, alți oameni or să fie amabili cu noi. Dacă noi îi ajutăm pe părinții altor copii, poate și pe părinții noștri o să-i ajute cineva când copiii lor nu vor putea. Dacă noi îi învățăm pe alții meserii, poate și alții ne vor învăța pe noi din ce știu ei. Ieri a fost cu mine cineva foarte iertător. Doi cineva, de fapt. Că eram deja amărâtă destul, vinovată oricum. Dar nu m-au pedepsit. Ce credeți că mi-a spus? Că mă înțelege și să nu îmi fac griji. Și știți ce s-a întâmplat? M-a cucerit definitiv.

Fiecare om știe când greșește. Chiar și cei mai răi oameni de pe pământ. Chiar și cei mai nesimțiți șoferi din trafic. Iar atunci când nu le scoți ochii sau îi înțelegi, când nu îi claxonezi ca descreieratul, e ca și când le-ai da o îmbrățișare și o doză de putere. Ca data viitoare să fie mai atenți. Până la urmă, așa e. Dacă oricum faptele sunt consumate și necazul e pe noi, la ce bun să ne mai și certăm unii cu alții? Știți, eu am adunat câteva exemple aici; dacă vreți mai multe, căutați povești cu câini și cu copii.

Articolul anterior

Iubirea nu se măsoară în câte cămăși i-ai călcat (p)

Articolul următor

Despre creativitate și jocuri pentru copii și, mai ales, parinți

18 Comentarii

  1. Liliana

    Din cauza observatiilor deloc placute pe care le-am primit ani de zile la fiecare mica greseala facuta( la un fost job) am ajuns sa imi fie super frica sa recunosc atunci cand gresesc..si e greu ca naiba cand te autopedepsesti de fiecare data..si ciudat tare cand intalnesti oameni care spun ca “e ok,se intampla…”

    3+

  2. mari

    Imi place articolul acesta! <3 <3 <3
    In puncte de karma eu nu cred, dar cred in Dumnezeu.

    3+

  3. Oh da, cata dreptate ai. Si eu sunt absolut convinsa ca binele facut ni se intoarce inapoi sub o forma sau alta. Si mai ales iertarea. Eu efectiv simt ca imi eliberez sufletul cand iert pe cineva.

    2+

  4. In trafic mi-e greu sa imi stapanesc nervii pentru ca nu toti fac ce fac din greseala, marea majoritate o fac cu buna stiinta. Cu toate astea, am reusit de cateva ori sa iert si sa fiu mai chill.
    La munca reusesc de fiecare data sa fiu ok cand descopar greseli. Colegii mei stiu ca imi recunosc greseala atunci cand o fac si ca mi-o asum si atunci in momentul in care gresesc si ei, sunt foarte ok si incerc sa ii ajut sa rezolve problema. Evident ca exista situatii in care emotiile negative pun stapanire pe corpul meu, daaar we’re only human. E atat de multa presiune pe noi.. Se mai spune si ca o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata 🙂

    1+

    • Normal ca nu sintem tot timpul zen si iertatori. Dar ideea e sa fim tot mai des. Stii, cand cineva ti-a gresit tie, brusc te simti in pozitie de putere si parca simti ca il poti strivi ca pe un gandac. Daaaaar daca nu o faci, ii vei castiga acelui om recunostinta vesnica. Eu cel putin asa simt. Cand cineva ma iarta, imi ispaseste o greseala, ma simt mica si vinovata oricum, dar ma simt si bucuroasa ca fac parte dintr-o lume buna si frumoasa, care te sustine in cele mai groaznice versiuni ale tale. Si simt ca data viitoare o sa stiu face mai bine, pleca mai din timp, parca mai rapid si erc

      2+

  5. Larisa

    Sunt oameni care iarta si trec peste lucruri si fapte insemnate si oameni care nu iti iarta un lucru marunt si mai tin si dusmanie. E atat de surprinzator atunci cand te astepti ca un om sa se supere pe ceva ce ai gresit si apoi iti zice din toata inima: “nu-i nimic!”

    3+

  6. Ioana O

    Minunat articol, Miruna. Prin ceea ce facem, minut de minut, secunda de secunda, ne cream viitorul. De aceea, cu atentie trebuie sa “plantam” semintele care vor crea stejarul dorit :). Multumesc.

    0

  7. in trafic sunt f. calma si toleranta, ca asa e in metrou cu cartea in mana.

    4+

  8. Dar sa te amuzi. Ii povesteam azi colegului cum acum 12-13 ani m-a inundat vecinul de sus, un pensionar ce traia din pensia amarata si o bea pe toata ca il auzeam cum vomita in baie cateva zile dupa venitul pensiei. L-am vizitam sa zic de inundatie, era beat, am chemat instalatorul blocului sa verifice, si la 2 zile de la inundatie a murit vecinul. Zau 😀 😀 😀

    3+

  9. Alta Miruna

    Frumos. Iertarea isi are originea in impacarea cu sine. Si am observat asta pe mine: cand am “toti boii acasa” sunt mult, mult mai toleranta. In rest sunt o scorpie. :))

    0

  10. Greta

    Ai scris foarte frumos și mi-a mers la suflet. Mare, mare dreptate ai. Cred că e unul din cele mai mișto texte pe care le-am citit la tine 🙂
    More or less off topic, o rugăminte am: acum, că devii din ce în ce mai cunoscută și monetizezi din ce în ce mai eficient blogul, să nu te schimbi. Să nu devii înfumurată, importantă, ultraprețioasă și ultrasensibilă. Să nu ne ”patronize” (mi se pare că sună mai bine în engleză, raportat la ce vreau să spun). Să rămâi tot tu, cea de acum.
    Zic asta pentru că am asistat la niște exemple de genul ăsta în Social Media. Schimbarea e stridentă, urâtă și, aș mai spune, dezonorantă.
    Rămâi tu cea de acum, Miruna. Că ești tare faină! 🙂

    5+

  11. A ajuta e lucru mare. Stăteam de vorbă cu un amic bun și l-am intrebat cum se simte el mai ușor, mai împăcat cu sine. Și mi-a răspuns: Reglez karma, atăt eu cât și nevasta. Facem salarul 80-10-10. Ce faci, mă, l-am întrebat nedumerit. 80% din salar sunt pentru cheltuieli în casă, 10% punem deoparte, iar 10% donăm persoanelor cu adevărat nevoiașe. Deci…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 182 queries in 0.361 s