Ea: -De câte ori ți-am spus să iei sticluța verde?! Verde, nu pe aia galbenă, că aia galbenă e pentru altceva!
El: -Dar eu de câte ori ți-am spus să nu mai țipi la mine, că nici culorile nu le mai știu de nervi.
De fiecare dată când trecem în parc pe lângă un cuplu care împinge un cărucior și se ceartă din motive din astea importante, cum ar fi culorile unei sticluțe de bebeluși, ne umflă râsul și Horațiu-mi zice aproape satisfăcut: Ai văzut, și ăștia se ceartă.
Da, măi, oamenii se ceartă. Un pic mai mult după ce au un bebeluș decât înainte, cred că e normal. Fiecare e cu nervii întinși în direcția lui, întâlnirile dintre ei sunt ceva mai rare, dacă mai sunt vreun pic, ea e nedormită, el e nemâncat, ea e nevorbită, el e tot stresat. Aș fi făcut și o altă poezie, dar nu se potrivea rima. De asta e important ca pruncul să fi venit pe o bază solidă de iubire și înțelegere, fiindcă baza aceea va fi destul de încercată la un moment dat.
Se spune că, dacă nu divorțezi în primii trei ani după ce faci un copil, nu mai divorțezi niciodată
Așa că puteți respira ușurați voi, ăștia care ați sărbătorit petrecerea de 3 ani. Restul, ochii și urechile încoace. O să supraviețuim și noi. Atâta vreme cât nu facem din fiecare șosetă aruncată un capăt de țară. Din fiecare farfurie neadunată un armăsar de mizerie emoțională. Vă spun ce mă ajută pe mine în fața unei crize de nervi: îmi amintesc de unul dintre principiile mele, că lucrurile pe lumea asta se împart în cele importante și restul. Important e că iubitul meu e un tip deștept, că are o minte deschisă, că știe care-i înghețata mea preferată și fuge să prindă ultimele 5 minute înainte să închidă. Restul e format din șosete aruncate și farfurii abandonate.
Și mă gândesc așa: se dă această situație cu, să zicem, șosete. Șosetele sunt o metaforă, v-ați prins. Putem schimba vreodată situația cu șosete? Dacă răspunsul e da, ne liniștim, doar nu ne-or plesni aortele de la atâta lucru. Dacă răspunsul e nu, iar partenerul e cam mincinos din fire și nici inteligența nu-i dă o mână de ajutor, mă tem că treaba-i complicată. Sau na, mai depinde și de credințele fiecăruia. Eu, una, spun că-ți poți schimba șosetele, nu și caracterul însă. Dar tot eu spun că știu pe cine am lângă mine și că baza aia de care vorbeam e acolo indiferent de șosete.
Dar eu nu sunt un expert în terapie de cuplu. Sunt o biată obosită, care uneori nici să vorbească nu mai are puteri, apăi să se mai și certe. :)))
Partea frumoasă a cuplului după apariția unui copil e că lucrurile devin mai intense pe unitate de timp.
Exemplu: A adormit copilul. Cât avem până la prima trezire? Vedem un film, mâncăm prostii sau facem un duș? Parcă apreciez altfel fiecare secundă, fiecare cafea la care ședeți amândoi.
Două invitații pentru dv:
Pe 25, 26 și 27 septembrie va avea loc o nouă serie de conferințe din cadrul evenimentelor „Fii bine cu tine!”. Tema de anul acesta este dedicată relației de cuplu.
- Partea și întregul: unde sunt Eu în Noi
- Tu și cuplul – cum să dai „totul” în relație (fără să te pierzi pe tine)
- Lacrimi de bucurie printre nopti de nesomn – viața de cuplu după apariția copilului
Conferințele vor începe la ora 18.00, la sediul ISTT (Str. Giacomo Puccini nr 8A, etaj 1). Participarea costă 75 lei/persoană. Detalii aici.
Am 2 invitații pentru dumneavostră, aș vrea să îmi lăsați un comentariu să îmi ziceți la care dintre ele ați vrea să participați. Dacă sunt mai mulți, tragem la sorți 2 câștigători și îi anunț sâmbătă dimineața prin later edit. Vă puteți înscrie până deseară, 22.09, la ora 23.59.
Știți, nu cred că bebelușii sunt de vină pentru cât se ceartă părinții. Nu, tot părinții sunt de vină, fiindcă nu-și știu gestiona emoțiile. Nesomnul, grijile, stresul. Distanța. A ne învinovăți copiii pentru problemele noastre e ca și cum am învinovăți soarele că afară plouă. Știți ce zic?
Update:
Cele două invitații merg la Liliana și Roxana Ioniță, felicitări! Veți primi un email de la mine.
Am făcut de 2 ori extragerea, fiindcă prima dată a câștigat CristinaM, care a zis că nu participă la conferințe.
foto via Shutterstock, cuplu cărucior
veronica
Buna! Ar trebui sa ma inscriu pe lista de tras la sorti pentru oricare dintre prezentari, pentru ca avem nevoie. Doar ca n-avem cu cine lasa copilul si mai suntem si din provincie. Insa avem cu siguranta nevoie de ajutor si vreau sa iti cer sfatul: la cine ar trebui sa apelam? Phisolog? Terapie de cuplu?
Problema e ca eu sunt o mama care creste aproape singura copilul. Si sunt neindemanatica. Si dezordonata. Si obosita. Si mai nou copilul care merge de-a buselea are tot felul de accidente (minore). Si desi de 2 luni ii spun sotului ca nu mai pot, ca am nevoie de ajutor, ca diversificarea e un chin, copilul nostru e neastamparat, un adevarat denis pericol public, el nu face decat sa imi reproseze ca e vina mea, ca “alte mamici cum fac?”, ca nu sunt in stare…
Miruna
Veronica mea draga, diversificarea este o etapa, pentru mine a fost cea mai grea, te inteleg perfect. Cred ca, in primul rand, sotul tau are nevoie de jumatate de zi sa stea el singur cu copilul. Si apoi isi va revizui atitudinea, iti garantez. Atunci cand nu va mai avea plasa de siguranta, sa stie ca iti pune copilul in brate si il linistesti. Lasa-l sa se descurce singur o jumatate de zi!
Nu stiu daca el ar accepta un psiholog, ar fi super sa fie asa, dar, daca nu, stiu ca poate merge si un singur partener si asta sa fie super de ajutor.
Eu zic ca merita sa incerci orice, orice, ca sa iti salvezi relatia. Vorbitul si comunicarea nu cred ca functioneaza in toate cuplurile, contrar mitului “sexul si comunicarea”. Unor barbati e mai important sa le arati ca vorbesti serios, adica fapte, nu vorbe, pe altii merge sa ii ameninti etc dar eu nu sunt psiholog. Am trecut insa prin diversificare, de era sa intru in depresie dupa 2 saptamani. Am plecat la mama, fiindca aveam nevoie de ajutor.
Ce am mai descoperit ca ajuta (la mine, cel putin) e sa ii dau indicatii precise: am nevoie sa cureti tu acum bucataria, eu sunt obosita, schimba tu scutecul acum, fa-i tu baie astazi, iesiti voi doi mai repede, ca sa ma pot si eu aranja. E mai rapid asa decat sa il las pe el sa isi dea seama, barbatii nu ai chestia asta.
LAURA C.
Veronica, si celelalte mame fac la fel, se descurca la fel, simt la fel. Stai linistita!
o femeie
veronica, sa stii ca nu esti singura dar te incurajez ca trece. Am avut perioada aia cand tati era 4-5 zile in deplasare(pleca luni venea joi, sau vineri seara). Mi-a trebuit luciditate si lacrimi si un grup de mamici in aceeasi situatie sa accept ca e musai sa scot o hartie si sa ma organizez, sa ma schimb eu. Am gasit asa timp sa ma odihnesc si asta a facut minuni…
Da, m-au ajutat sa ma inspir de la alte mamici si sa inteleg ca e suficient sa gatesc o data la 2-3 zile si simplu si ca diversificarea nu inseamna sa fiu sclava de bucatarie. Adica fix cum fac alte mamici.
Elena
Offff, din pacate si eu ma regasesc in ceea ce ai scris, dar fiindca eu sunt o fire agitata de fel, am zis sa incerc sa am rabdare mai multa. Inca mai lucrez la capitolul asta. Si eu am descoperit ca timpul este pretios dupa venirea unui copil si de putin timp caut diverse metode sa ma relaxez si am zis ca o las mai moale cu treburile.
Obisnuiam sa zic si eu ca nu mai pot,chiar daca am ajutor de la mama soacra pana am vazut o mamica in parc care zicea ca nu are pe nimeni in oras ,mama si soacra sunt la nu stiu cati km departare, iar sotul este la servici mereu, si copilul e foarte dependent de ea, ii dadea si san. Cand am auzit o, mi as fi dorit sa o pot ajuta, dar nu am avut cum. Si de atunci am invatat sa pretuiesc ajutorul, oricat de mic ar fi.
Pentru veronica, lasa copilul cu tatal macar o ora daca ai cum si iesi la o prajitura, pana la mall iti va face bine si spune i sotului sa nu te mai compare cu alte mame fiindca fiecare este unica.
veronica
Multmesc, Elena pentru incurajare! cred ca de fapt asta e tot ce am nevoie: o vorba buna si o gura de aer singura
Miruna
Elena, eu am o prietena care are bebe si caine, e foarte mobila si super optimista. Cand am vazut-o cu bebele in marsupiu, cu catelul in lesa, cum s-a aplecat sa adune caca de pe jos, m-a superinspirat! Eu nici pana la mega nu mergeam, fiindca erau 3 scari de urcat! We are better together!
Liliana
Buna,
Noi avem in plan un bebe la anul, dar pana atunci vrem sa ne asiguram ca suntem o echipa inainte. Ne-am hotarat deja sa mergem la terapie de cuplu pentru a rezolva problemele inainte de venirea puiului de om. Ne-ar interesa f mult cea de-a doua prezentare, pentru ca cele mai multe frustrari sunt pe tema asta…
Miruna
Liliana, iti trimit o mare imbratisare. Sunteti niste luptatori, admir foarte mult oamenii care cer ajutor. Sunt sigura ca viata voastra impreuna va fi o poveste!
Anamaria
As vreau eu o invitatie 🙂 stii, cred ca am mai citit la tine metafora asta cu sosetele.
De fapt sunt destul de sigura de asta, pentru ca mi-a ramas destul de puternic in minte si mi-o reamintesc frecvent, in momente strategice.
Si da, sunt doar niste amarate de sosete, altele conteaza.
Si ce daca nu le duce nimeni la loc acum, o sa o faca cineva la un moment dat.
Viata asta e prea importanta sa ne cramponam la o pereche de sosete 🙂
PS. la cea de-a doua as vrea sa particip: “Tu si cuplul”
Miruna
Daaaa, am mai scris! Ca nu ne certam de la sosete! Ma bucur ca ai aplicat 😉
Nina
Buna Miruna, comentariul meu e off topic. Voiam sa-ti spun ca ti-am descoperit blogul acum vreo cateva luni, de atunci am citit mai mult de jumatate din postari. Imi place tare mult cumn scrii. De aproape sase ani locuiesc in Anglia, am ti-am citit toate postarile din perioada in care erai si tu in Anglia si m-am regasit in multe dintre situatiile descrise de tine, referitoare la viata de aici. Acesta e primul meu comentariu pe blogul tau, scuze ca e cam lung, ce voiam sa spun, de fapt, e ca imi place tare mult cum scrii. Sunt doua bloguri pe care le citesc in fiecare zi: al tau si al lui Mihai Vasilescu.
Miruna
Mihai Vasilescu e un prieten bun! Nina, iti multumesc pentru mesaj. Te asteptam oricand acasa! 😉
Andreea L.
Din pacate, despartirile pot aparea oricand indiferent de varsta copilului sau de cea relatiei…oare e la moda sa fii despartit?
Miruna
Nu cred, mai, cum sa fie la moda?!
Roxana
Nu stiu daca e la moda, dar in cele mai multe cazuri pe care le-am intalnit e mult mai bine, fiecare parinte are mai mult timp pentru sine, cand copiii sunt cu celalalt, fac mai multe lucruri programate impreuna si, culmea, la unii nici nu mi-am dat seama ca sunt separati, asa bine se intelegeau :)))
LAURA C.
Pentru noi…aparitia copilului a fost exact ca si cum ne-am fi trezit in mijlocul unei furtuni. Copilul plangea fara incetare, in special noaptea, frica era foarte mare, nepriceperea la fel, lipsa ajutorului a contat enorm. Probabil ca daca am fi avut timp, am fi divortat in primele luni de viata ale bebelusei. :)) A fost cumplit, nu greu! Usor-usor…situatia s-a imbunatatit, ne-am mai domolit. Ii admir pe cei care reusesc sa isi pastreze cumpatul (daca resusesc si nu braveaza)! Abia acum la 1 an si 10 luni, cand ne-a vizitat mama, am aflat ce bine e sa ai pe cineva care sa te ajute. Daca iti plimba copilasul doua-trei ore, si casa arata altfel, si masa, si tot… Cred insa ca va fi mai bine pe masura ce cresc si-si castiga independenta (dinanumite puncte de vedere, desigur).
Miruna
Da, si eu cred ca viata mea ar fi perfecta daca mama ar fi langa mine.
LAURA C.
Am scris ceva haios pe tema asta: https://blogarealacotidiana.blogspot.ro/2017/04/sofia-x-3.html?m=0
Sper sa nu te superi ca am lasat un link, nu am blog de succes, nu fac reclama la produse, e doar o postare obisnuita din viata noastra de parinti.
Miruna
Nu ma supar, e foarte bine! 😉
Roxana Ionita
Yaay, ce articol fain 😊 as vrea si eu sa particip la a treia prezentare, cu viata de cuplu dupa aparitia lui bebe. Cred ca e foarte folositoare si avem ce invata de acolo, macar cum aa ne gestionam mai bine emotiile si sentimentele 😊 zi faina!
Miruna
Dada. Si eu tot la aia intentionez sa merg 😉
LAURA C.
Eu sunt, de la natura, mai agitata. Nu am cum sa nu stau in garda permanent. Mi-ar placea sa fiu mai relaxata si sa ma bucur de fiecare moment, dar nu stiu cum se face asta. E greu!
Miruna
Inteleg, poate iti mai trebuie vreo 3 copii, sa vezi cum te relaxezi urgent :)) stii, ca in bancul cu omul care locuia intr-o camera si merge la rabin sa-l sfatuiasca? Ce sa fac, stam sotia si cei 3 copii intr-o singura camera, e spatiu mic, ne e foarte greu… si rabinul ii spune, ia adu tu in camera un cal, o vaca, un elefant.. si locuiti asa vreo 2 zile. Apoi scoate-i pe rand. Vezi cat spatiu aveai? :))
LAURA C.
Nu ma vad capabila. Nu am firea necesara. Asta e adevarul. Ma consum precum lumanarea.
Adina Maria
Pe zi ce trece am impresia ca te iubesc 🙈
Miruna
❤️❤️❤️
Cristina Ivan
Draga mea, cred că mi-ar folosi toate conferințele, dar dacă e musai să aleg, atunci a 2-a ar fi prioritară. Îți mulțumim pentru această șansă, dar mai ales pentru articol. O să țin minte: important și restul! Așa frumos ai scris! Noi, femeile, tindem să lăsăm oboseala și frustrările să ne conducă, ar trebui să ne mai relaxăm puțin.
o femeie
eu nu vreau sa ma inscriu dar sa stiti ca dupa 10 ani inca sper ca nu or sa mai fie sosete aruncate sub scaun. Pentru ca da, acum si fiica mea arunca 😀 😀 , am dublu de strans 😀 😀
LAURA C.
:))
Roxana
Sa nu ma mai inviti pe la tine, ca si eu sunt din aia care arunca sosete :))) am disperat barbatul, a vrut sa divorteze, noroc ca s-a obisnuit :)))
o femeie
Tu macar ti le mai strangi singura, din cand in cand 🙂
andra
Buna Miruna,
As vrea sa particip si eu la conferinta : Lacrimi de bucurie printre nopti de nesomn – viața de cuplu după apariția copilului.
Te pup!
Roxana
Ahh ce rau imi pare ca nu pot sa ajung la eveniment, sa povestesc cum a vrut barbatul sa divorteze de mine pentru ca aruncam sosetele prin toata casa, ma urcam cu ele in pat…iar vara, cand purtam sandale, eram mereu cu labele murdare :))
S-a obisnuit domne, ce sa faca! Le ia si le duce la cos 🙂
CristinaM
Ti-am descoperit blog-ul din greseala, numele acestuia a fost cel care a atras :)) dar am facut tare bine ca am apasat pe link si nu am trecut mai departe, cum se intampla de multe ori.
Interesant articolul, probabil si prezentarile or sa fie interesante si educative…
Mereu am considerat ca sunt femei facute sa fie mame, cu instinct extrem de “ascutit” in ceea ce priveste bebelusul, femei ce par neobosite, lipsite de nervi si frustrari, cu un comportament exemplar fata de bebelus SI femei care trebuie sa se educe ca sa devina mame…
Eu fac parte din a doua categorie, categoria care VISA ceva si s-a trezit intr-o cu totul si cu totul alta realitate; categoria care se simte rau, regreta si are un sentiment acut de vina fata de bebelus cand isi aminteste si-si doreste libertatea la care a renuntat.
Nu doresc inscrierea pt nici una dintre conferinte.
Miruna
Mie mi se pare foarte curajos să recunoști asta. Sunt multe femei în aceeași situație, care nu ar recunoaște nici în ruptul capului că, dacă ar mai fi o dată, ar face diferit.
Bine ai venit, te mai aștept pe la mine.
CristinaM
Poate era bine daca eram si mai mult informata sau poate situatia ramanea aceeasi…
Cu cat trece mai mult timpul, cu atat raman, in memorie, amintirile placute… poate ca e bine asa, desi pentru persoanele care cer impresii, sfaturi, fara sa se realizeze, li se face un rau si sunt “deposedate” de un adevar de care ar avea nevoie …
Probabil ca nu-s singura ce ar avea nevoie de un psiholog dar nu are timp …
Cricket
CristinaM te inteleg perfect. Si eu sunt la fel si ma simt f vinovata fata de copilul meu. A trecut aproape 1 an jumate si nu reusesc sa ma adaptez. Sunt cea mai oribila mama, desi imi iubesc copilul, dar mi e tare greu sa am grija de ea si doar atat. Nici nu mai stiu cine sunt. Am vb si cu persoane de specialitate si am ajuns la concluzia ca nu ma poate ajuta nimeni. Sotul meu e minunat, ma ajuta mult. Pacat ca a nimerit pe cineva ca mine 🙁
Miruna
Cricket, îmi pare atât de rău că treci prin asta. Te-ai întors la job? Tu știi că eu cred că suntem mai mult decât mamele lor.
Cricket
Am mai vb noi pe tema asta anul trecut. Mi ai trimis si un mail si m ai incurajat. De atunci am si perioade mai ok si mai grele. Nu, nu m am intors pt ca nu am cu cine sa o las si am ales sa vin la parinti sa ma ajute si sa fiu aici pt ea chiar daca mi e greu. Unul din motivele pt care am si spus ca am un super sot pt ca m a sustinut sa fac asta, el ramanand fara noi. Caut bona pt ca vreau sa ma intorc si vreau sa sper ca va fi mai bine. Imi place jobul meu, poate prea mult.
CristinaM
La mine au fost persoane care mi-au zis ca ar trebui sa-mi fie suficient copilul, ca imi ocupa destul timpul… da, timpul dar am si un creier care functioneaza si care nu este atat de ocupat…
Nu ma pot intoarce la munca, cel putin nu pana cand implineste bebe 1 an… desi, ca in cazul tau imi place jobul, poate prea mult…
Nu ma pot intoarce fiindca sefa mea insista foarte mult sa stau acasa macar in primul an ca sa nu regret dupa… imi intelege in mare parte sentimentele fiindca le-a avut si ea cu ceva timp in urma…
Asa ca, sunt cand acasa la noi, cand la mama cand la soacra… si zic ” sarumana” ca sotul sustine plimbarea mea cu “cortul” si face si el cat poate…
Laura
Off Miruna nu stiu daca e valabila chestia cu 3 ani….asta daca nu o iei de la capat cu altul! Mda, tocmai am scris si eu pe tema asta si mai am de scris…dar cand esti in mijlocul furtunii e mai greu.
Roxana
Ce mi-ar fi placut sa merg, of, poate la anul.
Nu-mi ramane decat sa promovez si eu conferinta.
Cris
Daca eram in tara as fi mers la oricare. Cred ca primul pas e sa fii tu bine cu tine insati. Si da, eu cred ca baza sta in comunicare si in sprijinul partenerului in discutie. Cred ca noi am acceptat ca in primii ani ai copilului vom fi foarte solicitati, si incercam sa nu uitam de noi. Nu avem familie langa noi, asa ca o iesire seara.. pfoai nici nu intra discutie. Dar am reusit sa rugam un prieten, care sa stea doar 2 ore dupa ce a adormit cea mica. Si ne-am recastigat treptat timpul nostru. Acum cu al doilea 🙂 avem noroc ca dorm amandoi cam pe la aceasi ora, 8-8.30.
Andreea
Tocmai ce am sărbătorit aniversarea de 3 ani a baiatului nostru. Am scapat? Wait! Mai avem unul care face 1 an :)) deci inca 2 ani. Una peste alta, bine zici cu prioritizarea. Cand reusesti sa treci peste sosetele murdare aruncate si farfuriile nespalate si ai sa intelegi esenta din toate, atunci vei supravietui.
Miruna
Bine, dacă nu ai alte probleme care sunt din ciclul: nu mai putem schimba. Felicitări, să vă trăiască și copiii și relația!