Sunt o mamă rea dacă vreau bonă?

mamă obosită copil

Am o săptămână fix de când am intrat în acest cerc vicios al unor stări consumatoare de energie bună si furnizoare de agitație, nervi și oboseală. Știți, degeaba sunt eu grozavă în capul meu, degeaba am idei geniale și oameni buni în jur, care-s dispuși să sară atunci când eu strig. Dacă nu mai am timp să strig.

Astăzi mi-am dat seama că nu mâncasem la prânz decât un colț de pâine fix când m-am așezat în fața unei farfurii mari cu pizza comandată și simțeam că mi se încleștează maseterii necontrolat, plus încă niște mușchi la ceafă, am uitat cum se chemau. Semn de lipsă de calciu, magneziu și scaun la cap.

Ce-i cu goana asta după titlul de mama number one? Sau vrei să fii casnică? Nu ar fi nici o problemă să fii casnică. Dacă ai fi fericită.
Spui că viața ta e perfectă acum, că adori diminețile voastre la fel, tu cu el, mirosind a somn și a copilărie. Dar spui și că ești obosită, frustrată și agitată. Nu se prea potrivesc astea sub titlul “ce fericire mare e totul în acest moment”. Unde mai ai tu loc lângă acest “totul”?

Problema nu e că sunt mama lui. Problema e că nu mai prea știu ce sunt. Și nici a cui. Cred că multe mame se confruntă cu o criză de identitate la un moment dat și mi-aș dori mult să știu ce să le spun.
Însă astăzi, simt că e vremea să îmi spună și mie cineva câte ceva.

Cum ar fi că există și bone bune pe pământ.

foto via Shutterstock, mamă și copil

Articolul anterior

Cum își ridică moralul o mamă obosită (concurs)

Articolul următor

Oferim job pe 5000 lei, păcat că n-avem cui

84 Comentarii

  1. Nu ești o mamă rea. Ba dimpotrivă, îți dai seama că ai nevoie de ajutor ca să fii bine cu tine și să poți fi bine apoi și cu Broscuțul. Și da, sunt și bone minunate. Noi am avut două până acum și îmi place să cred că o vom găsi și pe a treia.

  2. mihaela

    Te inteleg perfect. Eu nu credeam ca a avea grija de un copil mic inseamna ca tu sa dispari cu totul din peisaj, sa devii doar cea care imbraca, dezbraca, hraneste, culca, canta, ingrijeste pe altcineva. O existenta transformata intr-o non-existenta. Mi se pare cumplit uneori. Merita intr-adevar, dar rutina poate fi uneori devastatoare. In privinta bonelor, nu stiu. Nu pot decat sa sper.

    • Mie îmi place viața noastră împreună, doar că nu mai am timp și de o viață a mea. Și, Doamne, sunt atât de multe lucruri pe care îmi doresc să le fac!

  3. Daca ajungi sa uiti sa mananci atunci e ceva prea mult, asa ca musai sa schimbi macazul, si cu o bona.

    Nu stiu ce au occidentalele din jurul meu de reusesc sa isi gaseasca un echilibru si cu 2 3 copii si cate un mic business. Nu e ceva intalnit la romance, si imi scapa.

    • Lasă copiii să plângă, îți zic eu.

      • Deci am stat 1 sapt in camping langa o familie cu 3 copchii (si zi si noapte, da’ am mai lipsit si noi cate 5-10 ore pe zi), holandezi, si alte 4 zile langa alta doar cu 2 copchii dar unu alaptat, si o data nu am auzit plangand. Banui ca le dadea alcool 😀 😀 😀 . Si daca erau singurii… oho, erau vreo 100-200 in fiecare camping, majoritatea cu copchii.

    • Cred ca ele nu isi propun sa faca personal totul, ciorbica si piure, sa dea cu aspiratorul etc. Au o viata ok cu munca si cu copii pentru ca prioritizeaza. A sta in parc 4h pe zi nu este quality time, nici sa stai acasa cand copiii dorm. Sunt ore pe care le pot petrece bine mersi cu o bona si timp in care mamele pot face altceva, ca nu erau menajere inainte sa fie gravide, nu?

      • da, ai dreptate, copiii cresc si cu paine cu branza (asta e fel traditional la olandezi) dar cu o mama linistita. La curatenie nu am vazut natzie mai curata ca ei – nu ‘s cum fac!!! A, m-au socat, culca copiii la 7-8 seara.

        • Andressa, asta simt si eu. Ca timpul petrecut in parc cu e timp de teambuilding.

        • Diana

          Pai va zic eu, ca eu cresc copil in Olanda 😁 se intorc la munca part-time, nu au bone, cresa, sau daca au mai multi copii unul dupa altul, stau acasa, dar de regula se intorc la 4 luni part-time. Multi tati lucreaza si ei 36h sau ceva asemanator, deci o zi sta si tatal lor cu odoarele. Curatenie si mancare fac amandoi cu randul, in functie de program, sau au menajera, iar copiii sunt invatati sa stranga dupa ei si sa se imbrace si spele singuri f devreme. Culcarea la 19:30, baie, poveste, pupic, gata, nu adormit de parinte. Si toate cele sunt relaxate, mananca frugal, nu tocanite care fierb nspe ore, copilul se spala regulat nu la toate cele o suta de porceli pe zi, si tot asa 🙂 nu, nu-i lasa sa planga, dar de mici sunt respectati ca indivizi, nu comanda parintele in locul lui la restaurant, isi alege singur, nu prea au motive de frustrare

          • Și eu cred că am putea să ne mai relaxăm un pic.. 😛

          • Diana

            Sa stii ca invat inca in fiecare zi chestia asta cu relaxarea.
            Eu m-am intors la 4 luni full time, de nevoie (eram in bucuresti ) , copilul a mers la cresa privata. F inconstienta daca ma gandesc acum, nu doar ca nu aveam backup daca se imbolnavea, dar situatia era de asa natura la job, ca nici n-am fi putut sa ne luam concediu fara sa ne pierdem joburile. Nu s-a imbolnavit! In 3 ani de cresa a stat acasa cred de 3 ori 🙂 pe la un an insa n-am mai putut, am trecut pe freelancing cu 32h de acasa, apoi am emigrat, acum lucrez cca 23h birou si acasa si flexibil. N-as fi stat casnica, clar, dar nici full time nu m-s fi intors din prima. Copilul are nevoie de mama intreaga la minte, cum iti e tie bine asa ii e si lui

          • Nici eu nu mă gândesc să mă întorc full time dacă nu avem nevoie din punct de vedere financiar.

        • Salariile sunt mai mari asa ca majoritatea familiilor isi permit sa anagajeze pe cineva pentru curatenie. Mentalitatea e alta si asa sunt si copiii crescuti, sa fie spirite libere, se joaca pe afara mult dar asculta de parinti, nu se indeparteaza de casa. Parintii ies mult cu copiii afara in parcuri, chiar si iarna cand e innorat (sau mai ales iarna ca sa elibereze endorfine si sa prinda fiecare strop de soare ca e foarte putin. Parintii aici pot si isi iau copiii peste tot, asa ca sunt obisnuiti, au multa energie dar in acelasi timp nu devin acel tip de copil agitat caruia nu ii poti intra nicicum in voie. E pur si simplu altceva, si a fost construit sistemul in felul acesta in multi ani. Romania o sa iasa si ea incet-incet la mal. Semnele se vad 😀

    • Mary

      Au bonă!!!Eu am avut grija de 6 copii !Mama lor se trezea, lua micul dejun si pleca in oras; restul faceam eu…

    • Bianca

      Femeile din Occident au un soț implicat (vb despre Olanda majoritar) care ajuta in aproape aceeași măsură ca și femeia. Au și un mediu înconjurător care încearcă să le facă viața cat mai ușoară…

  4. Dar eu, daca la varsta lui T al tau, vreau sa il duc pe T al meu la cresa, sunt o mama rea? Eu cred doar ca vrei sa faci multe lucruri bune (asta tot faci de cand te-ai intors) si iti e greu sa te imparti (ceea ce e normal). Deci nu, nu esti o mama rea. Nu cunosc bone, dar sper sa gasesti una pe sufletul tau si sa iti iei putin timp pentru tine.

    • Stai să vezi, Simo,când va ajunge Tudor al tău de vârsta asta, că multe se mai schimbă până atunci. Și eu făceam planuri…că stau numai un an și uită-te la mine 😛

  5. Existe bone bune, foarte bune, o sa gasesti persoana potrivita pentru micut. Ai incredere in tine si in intuitia ta, nu poti da gres.
    Mai bine alaturi de bona acasa decat la cresa.

  6. Naty Mihaela

    Oricat de stresant ar fi nu as accepta sa fie crescut de altcineva ;ma refer si pentru doua ore zilnic ,de exemplu .Am avut cateva urgente in noua ani de zile si a ramas cu altcineva din familie care nu a stiut practic cum sa aiba grija si de atunci prefer sa stau acasa ori sa il iau cu mine oriunde merg . Pot fi judecata sau pot fi inteleasa ;depinde de fiecare cum percepe ce am zis.

    • Eu am ajuns la concluzia că mai bine 2 ore de calitate pe zi în care să fiu numai a copilului decât 8 ore chinuite, în care abia aștept să adoarmă, fiindcă eu am deadline sau mailuri de trimis. Depinde probabil și de activitatea mamei și de dorințele ei.
      Poate voi ajunge și eu la concluzia ta, însă momentan simt că am nevoie să încerc.

  7. Ai mei au mers amandoi la cresa de la 1 an si 5 luni în mare parte pentru că nu am avut de ales. Câtă lume nu și-a dat cu părerea că o să le distrug viața, că o să se îmbolnăvească des…ideea era că sunt o mamă rea, foarte rea. Noi ne-am văzut de ale noastre, copiii sunt bine mersi. Mă gândesc, că după 9 ani se vedeau ceva efecte. I-am lăsat și la bunici când am simțit că nu mai pot sau că e nevoie de timp în doi. I-am lăsat și la cumnată și la mătușă. Gura lumii o sa trăncăne indiferent ce faci. Tu, copilul și tatăl lui să fiți împăcați, că ceilalți nu preau au relevanță în discuția asta. Eu prefer să stau o zi fără ei și apoi să fiu fresh, decât să fiu ca o pisică zbârlită de oboseală, stres, dar ”împreună”.

  8. Ma bucur ca ai ajuns in sfarsit in acest punct, jur! Nu erai o casnica inainte sa ai copil, de ce trebuie sa fii acum?!
    Nu e nevoie de tine in parc si in multe ore din zi, T nu mai are 3 luni, alaptezi rar, GO LIVE WOMAN!
    Nu inteleg de ce a sta acasa 2-3 ani este asa o mare calitate, macar daca ai lua indemnizatie haha dar nici nu e cazul (pentru ca nu ai lucrat in Romania inainte de copil). Asa ca misca-ti fundul, tatal lui Tudor opereaza oameni pe creier, tu vrei sa faci doar Lego 8h pe zi?! Zau asa.

    • Andressa, tare bine ai zis. Sunt femei pe care maternitatea le implineste. Pe mine munca – desi nu fac munca super inteligenta (nu, nu operez pe creier) dar imi place sa imi folosesc creierul atat cat este. Bon, tre sa recunosc ca speram ca dupa intors la munca scap de facut curat/papa/caca/ dar cum am mai putin timp le fac mai repede si mai pe saritelea 😀 😀 😀

    • Bubulina

      Nu as fi spus la fel de direct ca Andressa, dar la fel cred si eu. Copilul nu m-a anulat pe mine ca persoana, si nevoia lui nu mai e la fel de mare de mama sau de tata, dar nevoia mea de a face ceva ce imi place intr-un cadru “oficial” e la fel de mare si legitima. Deci vine un timp cand trebuie gasit un echilibru.

      Noi am vizitat 3 Kita cand eram in cautare de loc pentru V, si pot sa-ti spun ca la una am simtit amandoi (eu si sotul) ca e super, la alta ca nu e bine (desi arata la fel ca prima, nici acum nu pot sa-ti spun ce nu mi-a placut, dar sentimentul e la fel de puternic), iar la cealalta ca e ok… asa ca incearca, si ai incredere in instinct!

    • E mare treaba asta cu lego, nici daca stau 10 ore/zi nu imi iese, la final vine sotul si zice ca e o greseala undeva si trebuie desfacut totul :)))deci n-are sens sa fiu casnica ca nici la lego n-am evoluat

      • Andreea, I hear you, baby.
        Iar celelalte fete, sunteți minunante și pe sufletul meu.

        • Primii ani din viata copilului sunt foarte importanti DAR asta nu este echivalent cu un parinte care sa stea numai acasa. RESET!

          • Diana

            Da, da, pfuai ce mi-am luat eu in ro cu intorsul la munca. Sunt importanti, dar important e ansamblul si pe termen lung, ca daca ar traumatiza copilul intorsul la munca devreme n-ar avea Olanda, de ex, concediu de 16 sapt (si alte tari )

  9. I feel you Miru! Și eu aș dori o bonă și să dau curs la tot felul de proiecte. Dar în același timp îmi amintesc că primii trei ani din viața fiicei noastre sunt temelia viitorului ei. Ce proiect mai ar putea fi mai important și mai urgent ca acesta? Motivul care mă oprește să fiu casnică și nu-mi permite să fiu fericită cu o astfel de decizie este că mi se pare că aș fi judecată de cei din jur. Subiectul a fost discutat la noi în familie, iar soțul meu ar fi foarte bucuros să aibă financiar grijă de întreaga familie, atât timp cât eu aș fi FERICITĂ cu decizia de a fi casnică.

    • Am observat ca am foarte multe persoane ingrijorate pt starea mea financiara, ma tot intreaba lumea ce voi face dupa ccc, dar NIMENI nu vrea sa stie daca am cu cine lasa copilul.

      • Da, cred că atunci când tu ești cu adevărat happy cu decizia ta, nu mai ai nevoie de aprobarea din exterior. De asta întreb și eu cu bona, că nu sunt sigură că e bine, aș vrea să le pot face eu pe toate cele.

  10. Georgiana

    Am bona de cand avea fetita mea 1 an. Acum are 7 si avem aceeasi bona. A fost o relatie extraordinara si mi-a facut viata mult mai usoara. Consider ca nu e o rusine sa ceri ajutor. Nu trebuie sa ne sacrificam pentru a fi mame bune. Nu trebuie sa fim eroine, nu de asta au nevoie copiii nostri ci de niste mame fericite care sa petreaca cu ei timp de calitate.

  11. Eu am fost lasata in grija unei familii mai in varsta (tataia si mamaia, le ziceam), i-am iubit mai mult decat pe cei de care eram legata prin sange si m-au iubit ca pe una din nepoatele lor. Am numai amintiri frumoase datorita lor. Mi-as dori sa gasesc pt Sofi pe cineva, dar…nu stiu! Intai se discuta despre salariu, ore, daca diarne, daca-scancita… Nu stiu ce sa zic! CHIAR MA TEM!

    • Eu mă tem mai degrabă să nu ajungă copilul să iubească pe altcineva mai mult decât pe mine, fix cum povestești tu. Mie mi se pare foarte trist… știu, e egoist, dar asta simt.

      • Oana Stoica

        Temerea aceasta am avut o si eu, si oricat m am chinuit eu sa le fac pe toate, sa fiu eu mereu, doar eu, DOAR EU, 4 ani, dada 4 ani, copiii mei sunt topiti dupa soacra mea, care a stat cu ei in medie o zi pe sapt, dar a fost doar a lor, n a fost strigata” hai ne jucam”, ” hai desenam”…. si n a raspuns uneori ” stai putin sa termin ceva…” La bona nici nu m as gandi😊😊😊

  12. Timeea

    Oooo si eu am monente cand le-as lasa si cu femeia de pe casa scarii! Am momente cand ma intreb: ” oare azi am facut duș?, ce-oi fi mancat?” . Ma târăsc seara in pat desi incerc sa mai raman treaza macar o ora dupa ce culc fetele. Incerc sa raman cu gandurile mele care, culmea, se indreapta tot spre ce mai gatesc maine, in care parc iesim … Stiu ca am primit exact ce mi-am dorit, o familie mare si frumoasa, un sot care imi spune in fiecare clipa cat de mult apreciaza ceea ce fac si cat de mult ma iubeste dar …. da, simt nevoia de nu stiu ce exact. Nu-mi ajunge o sesiune de manichiura si un masaj. Am incercat! 😀 Eu te imbratisez tare si te inteleg!

  13. Luminita

    Impartasesc si eu din experienta mea. Cat timp am fost in Romania, am stat cu fetita acasa 11 luni, apoi am avut o bona combinat cu bunica timp de un an, apoi bunica a decretat ca nu mai are chef sa stea cu nepoata, asa ca am inceput gradi si am continuat si cu bona part-time pentru momentele de boala. Am avut marele noroc sa gasesc o bona super, desi eu una, la cat de stresata eram, nu credeam ca voi gasi vreodata pe cineva suficient de bun pentru copilul meu. Deh, ca toate mamele! 🙂 Important este sa cauti/incerci. Dar gradi a fost by far cea mai buna optiune pentru fetita mea, a plans la inceput, apoi nu mai vroia sa vina acasa. 🙂 Acum locuim in Belgia si aici vad alta mentalitate (nu vorbesc acum de familiile musulmane, unde mamele in general nu muncesc, doar stau acasa si fac 2-3-4 copii). Aici lumea muncitoare (cel putin din cercul meu) sta acasa numai trei luni, apoi copilul merge la cresa si ele inapoi la servici. Este adevarat, sunt alte conditii in crese si gradi decat am experimentat eu una in Bucuresti, iar mamele (including me) la ora cinci maxim pleaca, pot eventual lucra ulterior de acasa, important e sa iti faci treaba bine, nu te intreaba nimeni de unde lucrezi exact si in ce interval orar. Copiii care merg de la 3 luni la crese aici, vad in jurul meu cazuri clare, la colegi si prieteni, devin extrem de sociabili, nu au nici un fel de probleme de adaptare. Tatii ajuta si ei foarte mult cam peste tot, au cu totul alta atitudine (din nou, perceptia si experienta mea) decat a celor din Romania. Gatesc, fac curat, se ocupa mult de copii, cot la cot cu mamele, uneori si mai mult, si de placere. Adica un copil nu inseamna ca gata, nu mai muncim, ne inchidem in casa si altceva nu mai facem. Intr-adevar, recunosc, din ce vad, aici ai alte posibilitati – fetita mea toata vara a fost zilnic la stagii de vacanta si a facut niste chestii super haioase, creative, muzica, dans etc.etc., si pentru asta nu iti trebuie venituri de top aici. Deci da, si posibilitatile sunt altele, dar si familiile au alta optica. Sunt si familii ajutate la greu de bunici, clar, dar si multe ca noi, unde parintii lucreaza minim 8 ore pe zi, nu avem nici bona, nici bunici implicati deloc, si totusi ne descurcam si cu serviciul si cu copilul. 🙂 Depinde si ce iti doresti, zic eu.

    • dia

      Oricum ar fi Luminița, cat copilul e f mic, cel puțin pana la un an, ideal e sa fie acasă. Oricât ar fi creșa aia de creșa. Locuim si noi peste ocean si as avea acces la creșe f bune, dar doar daca altfel nu poti, nu cred ca pentru un bebe de 3 luni creșa, fie ea de top e locul cel mai potrivit. Ce observ inafara României sunt job-uri part-time la ambii părinți ca unul sa poate sta cu copiii cat sunt mici.

      • Există studii care arată că până la 2 ani se formează atașamentul sănătos și e ideal să fie petrecuți alături de mamă. Unde se poate, bineînțeles.

        • ECARULAN

          Adica copiii olandezi ar fi ne-atasati santos? Par bine-mersi, chiar daca nu sunt atasati.
          Poate ca nu e o cerinta obligatorie ca sa ai copii fericiti si impliniti?

        • dia

          A-propos, au facut un studiu destul de stufos aici la univ din Maryland sa vadă ce e cel mai important pentru well being-ul copilului.. si stupoare! Educația mamei si situația financiară sunt pe primul loc. Numărul de ore petrecute cu copiii intre 2-9 ani e fix pix, nu contează ca sunt 2 ore sau 8. Asta a cam dat peste cap mitul ca daca stai acasă copiii tai o sa fie ei mai ok..nu sunt in totalitate de acord, cred ca trebuie sa fie un echilibru, dar unele părți au sens

          • Andreea

            Experienta mea e ca a Luminitei. Locuim in Germania, am inceput part time cu bebele de la 4 luni. Pare o nebunie dar la inceput mergeam si eu la cresa si stateam impreuna cu fetita apoi o luam acasa. Asa a fost o luna de zile. Apoi de la 5 luni a inceput sa stea singura, la inceput 1 ora apoi 2 apoi 3 niciodata mai mult de 6. Paradoxul e ca e foarte sociabila, iubeste copii, de-a dreptul ii cauta in parcuri, merge usor in brate la rude si prieteni, rade foarte mult. E foarte atasata de mine, primesc o tona de iubire in fiecare zi! Acum am intrerupt cresa pentru ca ne-am mutat in Elvetia, dar aplicam cat de repede pentru ca mie mi se pare ca fetitei ii lipsesc activitatile de grup. Copii se plac nespus unul pe altul, si cand ai numai unul e greu sa il aduci destul in contact cu alti copii. Poate o sa fiu singura cu parerea asta, dar eu recomand cresa, peste bona, pentru ca jocurile sunt altele si fericirea e mare. Nu stiu cum e cresa din ro, nu vreau dau sfaturi aiurea, poate aici e altfel.

  14. maddy

    raspuns scurt si la obiect: nu.
    ajuta`te daca ai posibilitatea!

  15. Există bone bune. Lucrez cu copii ci dizabilitati de 11 ani. Exista bone atât de bine încât reusesc sa iubească cei mai “de neiubit” copii. Trebuie doar sa ai curajul sa crezi ca o vei gasi pe cea care va fi implicată în viața si dezvoltarea copilului tau :).
    Toate mamele au nevoie de timp pt sufletul, trupul si mintea lor. Iti obosesc toate la un moment dat. Si cand iti dai seama de Asta, nu esti mama rea ci responsabilă. Cu ce ar ajuta copilul sa nu aiba bona, dar sa aiba o mana care striga la el pt ca nu mai poate??
    Mamele nu sunt Dumnezeu. Sunt oameni si au nevoile lor.
    Zic eu…

  16. Este o decizie pe care trebuie sa o iei discutand cu tine insati si cu partenerul tau. Nimeni nu stie ce e mai bine pentru voi.

  17. Iulia G

    Și în viața mea de mama de 3 vin zile din astea: ori de extenuare, ori ca greșesc cu ceva și mă simt mizerabil apoi, ori alte N motive. Însă pe mine mă ajuta gândul ca sunt stări care țin în ziua aia, după un somn bun a 2a zi sunt alt om, liniștita și mult mai dedicata. Trece…Viața de mama e așa de complexa și cu stări atât de diferite. ..

    • Stiu, noi acum suntem in puseu ori canini ori ceva. Si eu am multe deadline-uri, bucle de facut, chestii importante. Sunt o idioata uneori, zau ca asa mi se pare.

  18. Eu am avut bona care sa ma ajute de cand avea 2 luni (nu avem parinti, bunici pe aproape) si apoi de la 1 an a mers la cresa/gradi, dar am pastrat bona de backup pentru ca in primele 6 luni mai mult pe acasa statea. E foarte greu sa gasesti bona potrivita, noi inainte de cresa am incercat sa gasim o alta bona (cea pe care o aveam nu mai putea din motive de sanatate) si efectiv nu am reusit. Am avut niste interviuri groaznice, am avut si in probe si niciuna nu m-a convins. Cred ca singura varianta de a gasi bona potrivita e prin recomandarea altcuiva. Cresa/gradinita mi se par variante excelente insa, cu rezerva ca personalul sa fie atent si empatic. Alex a progresat foarte mult asa, nu doar ca acumulare de cunostiinte, ci si ca interactiuni sociale. Pe mine m-a ajutat foarte mult ca am putut sa imi continui proiectele, fiind o workoholica de felul meu, dar cu timpul am ajuns la concluzia ca mi-e bine cu un program care permite cat mai mult timp familiei.

  19. Ești o mamă extraordinară și sfatul meu este să începi căutările. Pentru mine, s-a potrivit mai mult varianta creșei. Cu program scurt până acum.
    Vei reîncepe să ai mai mult timp și pentru tine și proiectele tale, nu vei mai fi așa obosită (în majoritatea cazurilor), deci go for it mai repede. 🙂

  20. dia

    Ca trebuie sa rupi din timp sa ai grija de tine asta clar! Cea mai mare investiție pe care o poti face pentru băiatul tău e sa ai grija de tine-măcar la capitolul nevoi de baza-mâncat, dormit etc. Altfel nu se poate. Despre bone nu stiu-mie mi-ar fi fost frica-o bunica asa parțial nu se poate?

  21. Bibi

    Lasa ca e buna si criza asta. O sa ajungi la capat si o sa stii ce ai de facut mai departe. Plus ca devine mai usor fizic, iti promit. 🙂 apar altele legate de copil, dar o sa dormi o noapte intreaga, o sa mearga singur pe jos, o sa se joace singur! Apoi mai faci unu si boom! Ce usor era numa cu 1… :))

  22. Eu vreau sa fiu casnica! 🙂
    Ma rog, eu sunt un purcel, acum stau pe terasa si scriu aici, copiii sunt cu sotul la piscina, deci in concediu, dar jur ca nu imi vine sa ma intorc la munca, 9 ore/zi (cu drum si pauza de masa), evident ca daca as fi casnica, m-as urca pe pereti :)))
    Sunt vesnic nemultumita cum ar zice unii

    @Miruna cauta bona aia mai repede, ca vreau sa ne facem de cap fara copii

  23. Katty

    Lucrand in alta tara, am avut concediu postnatal doar 16 saptamani, fetita a ramas acasa cu bunica si de o luna (acum are un an si jumatate) merge la cresa. Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca reluarea activitatii laborale cand ea era asa mica m-a ajutat mult sa iau totul sub o alta forma, mai relaxata (ceea nu se e echivalent cu lipsita de responsabilitati, ci cu acordarea importantei cuvenite fiecarui lucru). Nu, nu consider ca sunt o mama rea pentru ca am ales sa ma intorc la serviciu in loc de a fi casnica, la fel cum nu cred ca sunt o mama rea cand din cand in cand mergem la o cafea cu prietenele lui mami in loc de in parc, pentru ca mami mai are si ea nevoie de conversatii adulte (care sa nu includa nr de caca facut si scutece schimbate la enterocolita). Parinti linistiti, copii fericiti, true story.

  24. Cricket

    Si noi incepem cautarile de bona. Dilema mea e alta, interna sau externa? In rest, cum prind pauza o iau, ma ajuta mama momentan. Nu ma regasesc in postura de mama-casnica si abia astept sa ma intorc la munca. Asta sunt eu, am nevoie de timp pt mine…muuultt si mai am nevoie de somn pt ca altfel mi e rau fizic. In fine, faptul ca esti mama nu te anuleaza ca persoana asa ca e normal sa vrei si altceva.

  25. Cand mi s-a acrit de stat acasa si m-a sunat sefa, am optat pentru gradinita cu grupa de la 1 an juma (au primit-o pe fiica mea mai mica pt ca se descurca singura). Mi s-a parut o evolutie extraordinara pt ea, dar si pt mine. Nu am avut bona, nici prin cap nu ne-a trecut sa apelam la bunici.

    Fiecare isi gaseste calea si sensul, decizia la varsta asta o iau parintii in functie de nevoile si ritmul copilului. Important sa fie liniste si armonie in familie.

  26. Eu vreau sa fiu bona!
    Pe vremuri, când fetele mele erau mici, am fost nevoită sa merg la serviciu de când aveau ele 2 luni. Dar am avut bunici acasă și soțul in concediu postnatal. :d
    Ma uitam ziua când treceam pe lângă un parc la cărucioarele pe lângă care se învârteau bone și mi se părea ca-i raiul pe pământ sa fii in parc in timpul săptămânii și cineva sa te plătească pentru asta. Atunci m-am hotărât ca la pensie sa ma fac bona. Nu ma gândeam pana-n-tracolo încât sa-mi dau seama ca la vârsta pensionarii voi avea probabil nepoții mei și voi bate cu ei parcurile in lung și-n lat. Bine, nu ma va plăti nimeni pentru asta, dar voi fi o bunica fericita.
    Mai rămâne doar sa treacă anii…

  27. Eu zic ca nu esti o mama rea daca angajezi o bona, deoarece sunt sunt multe femei care lucreaza foarte mult si chiar nu au suficient timp pt copilasi 🙂

  28. ECARULAN

    Daca ti-ai pus gandurile astea intr-un articol, cred ca ai nevoie de o schimbare.
    Nici mie nu-mi place ideea de bona gandindu-ma ca ar ajunge copilul sa petreaca mai mult timp intr-o zi cu o singura persoana, alta decat mine. Dar in final depinde de personalitatea respectivei/ului – poate sa vina ca o completare la ce ii ofer eu – si daca as putea sa lucrez part-time, cred ca ar fi chiar ok – nu as mai simti deloc ca imi ia cineva locul, ci doar ca cineva ma ajuta 🙂

  29. Roxana

    Miruna,e foarte grea decizia. Am stat acasa 2 ani. Bine,a fost alta situatia…,dar dupa 2 ani mi se parea ca nu imi gasesc locul la munca, program intreg. Am renuntat dupa inca 2 ani. Am cautat ceva part time pentru ca desi fetita mea e mare,mi-a spus ca after school ul nu e cea mai buna solutie pentru ea. Am discutat amandoua ce I-ar placea..si mi-a spus ca nici bona nu ar fi o solutie. Doar pe mama o accepta,normal. Doar ca mama ,oricat de mult si-ar dori,nu poate momentan. Tatal meu a suferit o interventie chirurgicala la cap si mama trebuie sa fie 100%cu el.
    Asa ca eu sunt cu ea dupa scoala. Diminetile le am libere pentru mine. Si sunt impacata cu decizia…

  30. Si eu sunt o mama rea. Cand avea primul copil 9 luni, am angajat o bona. Dupa 2 luni ne-a lasat, fix inainte sa incep munca. Au mai facut cu randul mama si soacra, iar la 1 an si o luna l-am dat la cresa. La inceput 4 ore, iar de la 1 an si 4 luni, program intreg. A fost greu pentru noi, pentru ca alergam mereu intre cresa, birou si casa. Din fericire, antreprenoriatul ofera flexibilitate. Pentru el a fost cea mai buna alegere: socializare cu copii de varsta lui si program fix. Am avut noroc ca s-a imbolnavit foarte rar.
    Dar mi-am luat doza de critici de “mama rea” si cand am avut bona, si cand l-am dat la cresa.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 305 queries in 0.617 s