Cum să nu te cerți cu nevasta de la bani -lecția de educație financiară

Am terminat o școală cu mii de ore de matematică și nici o oră de educație financiară. Ca urmare, sunt o victimă a sistemului și singurul lucru pe care îl știu face cu banii e să îi cheltui de vai.


Ne-a povestit despre un client de-al lui care lucra undeva în Pipera împreună cu nevastă-sa și mergea în fiecare pauză de masă să mănânce o salată la mall. O salată x 2, cu câte o băutură, îi costa 60 de lei fix masa de prânz. Salariul lui era de 4000lei.

Și l-a întrebat:

-15mii de lei sunt mulți bani pentru tine?

La care, omul a zis:

-Ohooo, normal.

-Păi, atâta dai anual pe salată. Adică, lucrezi 4 luni de zile ca să mănânci salată în pauza de prânz.

(Socotelile mele sunt un pic diferite  20 de zile lucrătoare pe lună x 11 luni, că a 12-a e concediu precis, 60x20x11=13200 lei. Adică vreo 3 luni și jumătate muncite, ca să fim preciși. Tot cam mult pentru o salată. )

Morala: putem traduce orice (nou iphone pe care ni-l dorim noi sau copilul) în câte luni trebuie să muncim pentru asta.


Ieri la Social Media for Parents, cea mai interesantă prezentare pentru mine a fost cea a lui Adrian Asoltanie, trainer pe educație financiară la Selftrust Academy.

Educația financiară nu e despre bani, spunea el, ci despre viață, fix așa cum educația sexuală nu e despre s3x, ci despre sănătate. Despre cum să te protejezi de boli, de sarcini nedorite, înțelegeți. Și eu cred că am fi o societate mai funcțională dacă am învăța la școală mai multe despre bani și mai puține despre integrale.

Îi putem spune așa: Copilule, tu vrei gamebox-ul cutare? Asta înseamnă că îți trimiți părintele la muncă 2 luni.

Credeți sau nu, în Anglia ajunsesem să socotesc prețurile lucrurilor în plombe, coronițe și extracții 🙂

Tot Adrian spune că orice discuție cu copilul despre bani este o oportunitate de a-l învăța ceva și de a-l cunoaște mai bine. Când copilul întreabă cât costă pantofii ăia minunați, noi să nu răspundem niciodată: 10 lei. Ce putem spune: du-te și vezi. Verifică dacă găsești altceva mai ieftin. Sau poți găsi alternativă? Nu-i spunem niciodată copilului nu avem bani, punct. Îi spunem nu avem bani acum, hai să vedem cum putem face rost de ei. Și atunci se întâmplă 2 lucruri: fie piere interesul pentru acei pantofi, fie apar soluții.

Când soția întreabă cât costă pantofii ăia, răspunsul corect întotdeauna: Nu contează! :))

Sistemul plicurilor cu bani: earn, give, save, spend

Zice că nu s-a mai certat de la bani cu nevasta de 3 ani. Mai exact de când aplică acest sistem de plicuri. (pentru copii există 3 plicuri, pentru adulți 10.)

Treaba e în felul următor: din banii pe care îi primesc, îi muncesc, îi câștigă, copiii pun deoparte:

  • 50% în plicul de economii (pentru dorințele mari, amânarea gratificării)
  • 40% în cel de cheltuieli minore (o carte, bilete la film, etc)
  • și 10% în cel de donații (caritate și cazuri umanitare)

Varianta pentru adulți: Din banii pe care îi câștigă bărbatul, nevasta îi pune deoparte pe toți. Și îi cheltuie după cum consideră și are nevoie: pe manichiură, pedichiură nu, fiindcă sunt riscuri să ia vreun virus de hepatită, dar merge mult coafor, genți și alte capricii. Femeile au imaginație. Autoarea acestui blog garantează liniște și armonie în familie pe următorii 50 de ani, prindeți nunta de aur fără doar și poate. Să nu credeți că v-am păcălit în titlu! :))

EARN

Este partea în care copilul devine creativ pentru a face rost de bani pentru ceva ce își dorește. În același timp, lucrează pe zona de încredere (”am putut să îmi cumpăr singur un telefon”, de care va avea și mai mare grijă știind că va vrea să și-l schimbe într-o zi, deci va trebui îl păstreze în stare bună ca să îl vândă.), mai lucrează pe zona de efort, negociere, voință.

SAVE

Îl învață pe  copil să aibă răbdare, spre cumpătare, alegere corectă: să își urmărească un obiectiv pe termen lung, chiar merită să aștept 6 luni pentru cutare lucru?


Ne-a povestit că a intrat într-un magazin cu fetița lui de 11 ani. Ea a văzut o vestă de blană, echivalentul șlapilor cu fofon care se poartă acum (numai că un pic mai frumoasă).

-Tati, îmi place, o vreau.

Costa 150 de lei o vestă cu blană, avantajul era că o puteai lua acasă și nu trebuia să o hrănești.

-E atât de mișto, o vreau chiar tare, îmi place încât simt că viața mea depinde de ea, neapărat o vreau.

La care, taică-său:

-Ok, pun eu 75 de lei și pui tu diferența de 75 de lei. Practic, facem jumi-juma. (Mai ales că fetița avea 1000lei în plicul cu economii, deci își permitea vesta asta cu tot neamul ei.)

La care, ce răspunde copila:

-A, păi nici nu e atât de mișto!

GIVE:

Lecții de generozitate, altruism, sacrificiu, echilibru, realism.

Adrian are o fetiță de 9 și una 11 ani. De obicei merg la un orfelinat cu 200 de copii. Tatăl le-a spus fetelor că oricât pun ele pentru donat, el dublează suma. Bun, am umplut portbagajul cu napolitane și ce-or mai fi luat ei și au mers la ei. Ce s-au mai bucurat micuții! Atunci, tipul le-a explicat fetelor:

-Vedeți cum doi copii au făcut o bucurie pentru 200 de alți copii! Puteți să faceți orice!

Exact cum zicea: educația financiară nu e despre bani, e despre viață.

SPEND

Îți trimiți nevasta singură la cumpărături. Și nu mă refer după pâine 😉

via GIPHY

foto via Shutterstock, cuplu educație financiară

Articolul anterior

Cum să-i vorbești frumos copilului, care nu ascultă decât dacă țipi la el

Articolul următor

Eticheta alimentelor pentru copii: ce înțelegem din ceea ce citim (p)

49 Comentarii

  1. Şi mie mi-a plăcut tare prezentarea lui. Chiar i-am povestit lui M. în maşină despre cum să îmbunătățim ceea ce deja facem cu Alex. On a different note, când ai apucat să şi scrii azi? 🙂

  2. Diana

    :))
    Sa stii ca faza cu pui tu juma si eu juma functioneaza si la copii de 6 ani, brusc jucaria nu mai e asa interesanta
    La noi inca nu e varsta hainelor, dar o sa urmez exemplul colegilor mei cu copii adolescenti, le dau bani de haine. O suma lunara, aleg singuri ce-si cumpara. Si ii lasa cu papucii rupti sau in sandale iarna daca n-au ascultat si in loc sa-i prioritizeze pe nevoi i-au cheltuit pe papuci cu blana. The best education ever :)))

  3. La noi merge economia daca aplicam următorul truc: când vrei un obiect, îți imaginezi că un om are într-o mana obiectul dorit de tine și în cealaltă mana suma de bani echivalenta a prețului obiectului (vesta de blana în stânga, 150 RON in dreapta). Și te întreabă omul “ce alegi, care mana?” 😉
    Fain articolul și mă bucur să văd că începe să se discute despre educație financiară în RO 😉

    • Asta poate funcționa și pentru mine! :))) sunt atâtea lucruri de bun simț pe care le-a zis tipul ăsta, la care nu știu de ce nu m-am gândit și singură, serios!

      • Știu senzația 😉 dar în RO când eram noi copii abia dacă aveau ce ne pune părinții pe masa, ce educație financiară sa faci când nu ai ce bani gestiona? 🙂 Dar uite că încet încet creștem și în direcția asta 😉

  4. super faina prezentarea 🙂 it is my type!!

    (in rest, 50% pt decizii importante mi se pare mult, ipoteca o bagam aici? 😀 )

    • Denisa

      Cred ca impartirea cu 50/40/10 era doar pt copii. Adultii le impart altfel..in alea 10 plicuri fata de 3 ale copiilor.
      Si pe mine m-a indus in eroare 🙂
      Nu de alta, dar plicul cu facturi si cheltuieli constante cu de-ale gurii si de-ale casei lipseste cu desavarsire..

  5. Eu m-aș băga să fac niște cursuri cu Adrian, cred că viața mi s-ar ușura vizibil. Mai ales cu bărbată-miu care din cheltuitoare nu mă scoate.

  6. Eu am rămas în cap cu începutul prezentării: ”banii sunt ca sexul! Durează puțin :)))))”.

  7. Subscriu la ce a-i spus – prezentarea lui Adrian a fost cea mai buna de ieri.

    Degeaba muncim de ne spetim daca o facem pe 2 lei (in defavoarea familiei) si-i mai si cheltuim aiurea. Am inteles ca un alt moment decisiv este cel in care putem pastra economiile fara sa ne manance in palma. Sper sa invat cum sa fac fata pana cand imi voi putea permite sa mai las bani in cont.

    • Cred ca si celelalte au fost bune, doar ca asta ne-a surprins pe noi. Nu suntem obisnuiti sa vorbim despre bani.

  8. Ma bucur ca tema finantelor personale prinde din ce in ce mai mult si la noi.
    Ca utilizatoare a sistemului cu plicuri de 7-8 ani cred (sunt fan Dave Ramsey si al acestui envelope system de cand l-am descoperit) pot spune ca functioneaza. Singura solutie cu care m-am disciplinat financiar cand nu stiam de unde sa iau lucrurile si ce sa fac.
    Faine ideile, mi-ar fi placut sa fiu in sala…

    • M-am si gandit ca ti-ar fi placut, Iulia! Si tie si prietenei noastre comune, o femeie😊 Miruna, si mie mi s-a părut cea mai interesante si m-a împăcat puternic faptul ca oamenii munceau 3 luni pe an pentru acel prânz. Asta in condițiile in care au nu fac de-astea si sunt si omul cifrelor. Cred ca multi dintre noi nu prea conștientizăm pe termen lung efectul financiar al obiceiurilor noastre. E o alegere pe ce iti dai banii, dar daca realizezi ca muncești 3 luni pentru salatele dintr-un an, te gândesti mai bine apoi. Poți alege in continuare daca tu consideri asta prioritar, dar sa o faci constient. Am facut si eu niste calcule personale, evident😊 A fost fain, mi-a placut mult: ” eu transmit o energie printr-un articol si atunci am nevoie de feed-back si dezbatere”.

  9. Eu și copilul meu

    Băiatul meu îmi spune mereu când vreau bani imprumut de la el:
    -Dacă sunt pentru casa poți sa iei!
    Bine acum…..Are și el dorințe ca toți copiii dar renunță singur…..

  10. A fost foarte cool prezentarea lui, mai ales că el în sine a fost un personaj tare simpatic. Miruna, tu pui banii pe care îi câștigi într-un plic, la discreția soțului tău? :))

    • Bineinteles, Robert. Doar ca eu ii si cheltui imediat :)) adevarul e ca sunt mult mai zgarcita decat sotul meu.

      • Pune și tu un plic special pentru el, doar al lui. Nu te mai zgârci. :)) Ai văzut ce spunea Domnica Petrovai, trebuie să ne surprindem mereu jumătatea. 😀

        • Ohoo, e foarte surprinsa de fiecare data: inca o bluza??? :)))

          • la noi e clar: banii lui sunt banii nostri, banii mei sunt banii mei :))). sigur, asa suna teoria ca practica ma obliga sa mai cedez teren.

  11. Da si mie mi s-a parut cea mai interesanta prezentare. Eu am o nelamurire, si uite ca nu am apucat sa il fugaresc pe Adrian sa il intreb. Cum sa castige bani copilul daca eu nu sunt de acord cu recompense de orice fel pt chestii ca: strans jucarii, facut curat sau ajutat prin casa. Sunt de acord sa munceasca pt bani, dar nu sa faca lucruri pe care trebuie sa le faca ca om.>)

    • Inteleg ce zici, dar poate exista variante. Sa mearga sa mature zapada din curtea vecinilor, de ex, sa isi vanda hainele pe care nu le mai poarta, unele jucarii

  12. Andreea

    Frumos articol. In UK copiii invata despre business si finante din primary school (5-11 ani). Pentru mine lucrurile astea vin natural: cost and worth are two different things. Ai explicat foarte frumos in articol. Chiar mi-a placut. Asta de la o doamna doctor in Business :))

  13. Eu am urmărit SMfP online. Și mie mi s-a părut asta cea mai interesată prezentare. Iar chestia cu salata a fost revelatoare :).
    Și mi-a plăcut mult și de tine. 😉

  14. Andree

    Din pacate articolul promoveaza stereotipuri misogine păguboase despre cum sunt toate femeile masini de cheltuit banii bărbatilor, pe pantofi in general si coafor. 🙁

    • Ei, na. Din păcate, simțul umorului nu a prea fost promovat în mediul tău înconjurător. Ne pare rău pentru tine.

  15. Si pe mine m-a cucerit Adrian si m-a cam pus pe ganduri! 🙂 Sa stii ca ma gandesc serios sa implementez ideea cu plicurile, in ceea ce ma priveste pe mine pentru ca, fiica-mea e exact opusul. Are 12 ani si strange de bani cu dintii. Cica isi strange bani sa calatoreasca peste tot, cand va implini 18 ani. Si, intre noi fie vorba, strange de un an si jumatate, incat am ajuns sa ma imprumut uneori de la ea. Nu stiu de unde i-a venit ideea sa-i inapoiez banii …cu dobanda, dar mi-e clar ca trebuie sa avem o discutie serioasa in familie! 🙂

    • C

      :))) fix asa am fost si eu. Ma duceam la piata cu rosii, verdeata, nuci, fructe etc (eu le ingrijeam, eu le pregateam, eu le transportam in cos, eu pastram banii) inca de la varsta de 9 ani. Nu m-a invatat nimeni, ba chiar maica-mea ma lua peste picior. Pana cand a fost nevoie de bani in casa si i-am dat eu, vreo 4 salarii medii :))) A ramas socata.
      Nimeni din familia mea nu e asa, poate vecinul, cine stie. Toate lucrurile de care voi povestiti eu le-am facut instinctual dintotdeauna. Initial ma gandeam ca era temporar fiindca eram saraca, dar acum muncesc pe multi bani si sunt fix la fel.
      PS: Nu sunt zgarcita, ma consider mai degraba cumpatata :))

  16. Și mie tot prezentarea lui Adrian Asoltanie mi-a plăcut cel mai mult. La final mă întrebam: “Așa repede s-a terminat?”.

  17. Dupa conferinta ma intrebam daca ar functiona si in cazul meu exemplul cu vesta de blana. Uneori am senzatia ca un copil poate fi mai rational decat un adult.

  18. Valentina

    Noi am aplicat această metodă cu băiețelul de la vârsta de 5 ani ( acum are 7 ani și 400€ în pușculiță). Jucării îi cumpărăm doar la ziua de naștere și Crăciun, Crăciunul trecut însă a renunțat la jucărie. Îi dăm pe săptămână banii de buzunar și el decide cum îi cheltuie, la început era nerăbdător să vină Vinerea să-și primească banii ca să-și cumpere o mașinuță cât de mică, după 2-3 săptămâni a apărut schimbarea și a început să-i strângă. Doar că i-am dat liber la cărți, îi cumpărăm orice carte și-o dorește pentru ai stimula dragostea pentru lectură. Mulți rămân uimiți de metoda noastră, dar din păcate nu mulți încearcă să o pună în practică.

  19. Mare dreptate ai!

    • Salut, merci pentru comentariu, am editat numele tău și l-am transformat într-unul de om, e mai elegant așa 🙂 te mai aștept pe la mine.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 236 queries in 0.509 s