Mesaj de la o pacientă: Am evitat să merg la dentist de rușine…

Am primit acest email de dimineață, de la cineva care nu mi-a lăsat nici măcar o adresă de email la care să răspund. Mi-a povestit mai multe, cu detalii care v-ar plictisi, sunt sigură, însă mi-a scris niște lucruri pe care le știu adevărate și care mă dor doar când aud că se întâmplă. Și știți care e problema? Că se întâmplă. Fiindcă nu numai Diana vorbește așa, ci mulți pacienți. Nu numai în România pățesc asta pacienții, ci și în alte țări.

La un moment dat, aveam probleme cu o măsea, am mers la un cabinet unde medicul s-a ocupat foarte puțin de măsea și a intrat să-mi scoată o altă carie, plus mi-a plombat strunga (neavând dinții lipiți unul lângă altul, ci cu spații, am o mică strungă) -fără să mă întrebe dacă îmi doresc asta.

Experiența nereușită 1.

Apoi, peste câțiva ani, am ajuns iar la dentist cu durere de măsea. Doamna, mai în vârstă, și-a chemat asistenta să noteze dictandu-i cam așa “14 extracție, 13 extracție, 15 extracție, 16 plombă, 17 carie, 18 extracție, tartru dinții de jos ….”.

Fără să îmi explice și să îmi arate “uite, măseaua asta nu mai poate fi salvată pentru că…, aici voi încerca să îți tratez dintele acesta cu x y z, însă șansele să îl salvăm fiind mici/mari…”.

M-am speriat atât de tare, am plecat acasă plângând (nu e o veste grozavă să afli că rămâi fără dinți), am plecat cu bilețelul în mână și m-am uitat pe net la numerotarea dinților să-mi dau seama ce îmi scoate și ce îmi lasă.

Experiența nereușită 2.

Altă problemă cu o măsea, mers iar la dentist.

M-a deranjat că situația mea a fost discutată în salon cu un alt pacient. Că sunt tânără și rămân doar cu dinții din față.
Se uitase pe radiografie, nici nu m-a întrebat cum mă cheamă, ce mă supără, ci m-a întrebat: “Și, nu prea va place la dentist, nu?” (ton ușor ironic și arătând către radiografia mea). Și i-am spus că am avut niște experiențe neplăcute, răspunsul ei fiind: “Mda..” (un fel de “așa ziceți toți”, “motivele astea le aud mereu”).

Miruna, știu că am probleme, și destul de mari. Îmi pierd măselele, nu îmi permit financiar implanturi.

Însă știi de ce am tot amânat cu anii vizitele la dentist? De rușine, Miruna. De rușinea faptului că ești certată de medicul dentist nu ca un părinte care vrea să îți explice și să te ajute, să te facă să conștientizezi gravitatea și importanța. Ci ești certat ca ultima scursură (poate exagerez, dar înțelegi ideea).

Ok, știi și tu ca medic dentist că nu e că și cum mai pot face ceva acum să repar. Educă-mă pentru viitor și explică-mi clar care sunt pașii următori. Fă-mă să mă simt în largul meu, să nu mă simt timorată, rușinată, ultimul om pentru că mi-am neglijat dinții. Sufăr eu destul pentru asta, nu trebuie să mă mai “bați” și tu.

Și apoi vin cu drag la tine, mă dau peste cap să fac rost de bani să îmi refac dantura, înțeleg despre ce e vorba și voi reuși să îmi tratez dinții. Să nu mai merg peste alți 2-3 ani la alt dentist care să se poarte la fel cu mine și să merg la altul peste alți 2-3 ani….

Înțelegi puțin ce vreau să zic, Miruna dragă?

femeie la dentist

A avut Diana parte de niște dentiști execrabili până acum? Nici vorbă. Poate oamenii aceia erau cei mai buni, talentați și specializați dentiști. Însă erau niște comunicatori execrabili. Studiile arată că adesea, cei mai buni dentiști profesional au cele mai slabe people skills. Însă, într-o lume în care competiția ne mănâncă de vii și în care înțelegem că nu suntem Dumnezeu pe pământ, ci oferim niște servicii unor oameni, cred că e obligatoriu ca atitudinea noastră să se schimbe.

Vedeți, asta nu te învață nimeni la facultate. Exact așa cum nici la școala de PR sau comunicare propriu-zisă nu îi învață nimeni pe studenți empatia, bunul simț și cei 7 ani de-acasă.

Deși, niciodată nu comentez practica altor colegi, țin totuși să spun cum ar fi fost mai bine să procedeze fiecare dintre ei, că poate se mai nimerește vreunul pe aici ori vreun student (știu sigur că citesc vreo câțiva) și mai învață câte ceva. Despre cum să păstrezi pacienții, nu să îi pierzi, despre cum să câștigi un zâmbet, pentru mulți și asta contează…

Experiența 1: niciodată nu facem nimic fără consimțământul pacientului!

Am un articol în draft despre ce înseamnă un consimțământ. Nu e o hârtie semnată, nu e nici măcar atunci când pacientul îți spune ”faceți ce vreți, domn doctor, am deplină încredere în dv!” NU și am refuzat să lucrez acestor pacienți, explicându-le cât e de important pentru mine și pentru ei să ÎNȚELEAGĂ care sunt riscurile și beneficiile fiecărei opțiuni, proceduri, cât timp implică din partea lor și dacă își pot lua angajamentul nu numai să plătească o lucrare, ci să o și întrețină cu periuță și pastă mai târziu. p.s. În Uk, ceream permisiune și să fac o examinare, practic să mă uit la dinții pacientului, dacă vă vine să credeți așa ceva. Am scris pe larg despre consimțământul informat.

Experiența 2: Tratăm pacienți, nu dinții lor.

Că fuge pacientul cu dinții și nu mai avem ce trata. De asta, e atât de important să ne asigurăm că pacientul pleacă lămurit din cabinet. Că oricum uită mai mult de jumătate din ce am discutat, dar măcar să știe că se poate întoarce oricând să întrebe. Am avut o pacientă care și-a făcut programare doar să discutăm. După ce i-am explicat 30 de minute cu oglinzi și desene despre un tratament de canal sau extracție pe un dinte important, a rămas că decide ea și sună să se programeze. Peste 2 ore a sunat, că nu mai ține minte nimic din ce am vorbit. Apoi, peste alte 2 ore, a sunat că vrea programare pentru extracție. Ce credeți, că i-am scos acel dinte? Nu, am luat-o de la capăt cu oglinzile și desenele până am văzut în ochii ei că a înțeles. E fundamentul pe care se construiește satisfacția pacientului: să înțeleagă ce-i faci.

Experiența 3: Niciodată și sub nici o formă nu discutăm despre un pacient cu altcineva de față decât dacă avem acordul său.

De fiecare dată când scoteam proteza din gura unui pacient și era soțul/soția de față, căci adesea veneau împreună la control, întrebam dacă e în regulă asta. Ba aveam o pacientă, al cărei soț nu știa că ea poartă proteză. 🙂 Bine, eu cred că el știa, de fapt, dar păstra secretul.

E greu să fii dentist, ai de a face zilnic cu oameni foarte diferiți și foarte vulnerabili. Și noi suntem oameni și facem greșeli, e de înțeles. Plus că percepția pacienților e subiectivă, e normal să fie așa. Însă, ca regulă de aur, pentru mine era: unui pacient nou nu îi fac nimic la prima vizită (exceptând urgențele), mai mult povestim. Mi se pare cea mai importantă ședință, prima ședință. Plus că, dacă nu-i place de tine și te dă în judecată, măcar nu te-ai atins de el. Asistentele mele mereu se supărau că întârziam și îi spuneau următorului pacient: Sorry for running late, but she talks so much! 🙂

Revenind la Diana, i-am scris imediat, doar că mi s-a întors mailul, căci nu era o adresă validă. De asta am hotărât să public aici.

Of, Diana,

E foarte foarte trist ceea ce-mi spui.
Din păcate, sunt mulți dentiști așa, care uită că, deși pentru ei ești al enșpelea pacient pe săptămână, ei sunt pentru tine primul dentist. Cred că te-ai simțit rușinată, prea puțin înțeleasă și nedreptățită. Știu cât de rău îți pare că nu poți da timpul înapoi, știu că durerea asta e cu tine mai conștientă decât te-ar putea scutura vreun dentist vreodată. Că doar de aia te și duci la el, nu, că ai nevoie de ajutor! Altfel, te duceai la un film. Îți înțeleg perfect motivele pentru care nu te-ai întors la nici unul dintre dentiști și nu cred că te-ar putea cineva condamna. Dar știi ce? E fix cum zici tu, acum nu mai contează ce-a fost. Contează ce este și ce poți schimba din ce-o să fie.
Ideea e că timpul trece împotriva ta. E important să vezi exact ce ai de făcut, ce e de scos, ce e de salvat, ce e de protezat. Există variante și fără implant, nu la fel de ușor de acceptat pentru pacient, dar te obișnuiești. Eu aveam pacienți cu proteze la 20 de ani și îmi spuneau: dar nu sunt prea tânăr, să port proteză la 20 de ani? Păi nu, ba dimpotrivă! Vrei să arăți bine la 20 sau la 80 de ani?
Din păcate, mă întristează maxim și faptul că se discută un pacient de față cu altul, e o umilință de neconceput și o încălcare a dreptului principal al pacientului: cel la confidențialitate.
Dar tu trebuie să îți vezi interesul acum, să îți găsești acel medic dentist care e pentru tine bun și să iei taurul de coarne. Să îi ceri soluții și mai ieftine și mai scumpe, să vezi pe care să  ți le permiți. Să știi că nu e o luptă ușoară, nu e ca și când plătești x lei și gata, ți-ai rezolvat dinții pentru atâta timp. Oamenii au impresia că e așa simplu. NU, e o luptă continuă, tot trebuie să ne spălăm zilnic pe toți dinții pe care vrem să-i păstrăm 😉 Și cei cu proteze totale trebuie să se curețe în gură, asta vreau să zic.
Hai, îți trebuie un pic de curaj. Să cauți dentistul potrivit și să pleci de la el dacă nu ți se pare potrivit. Doamne, sunt atâția dentiști pe piață! Habar nu am unde locuiești tu, în ce oraș, dar sunt foarte mulți dentișit cam peste tot! Nu ai cum să nu găsești pe cineva. Cere recomandări de la prieteni. Vei întineri cu 10 ani după ce îți vei pune dinții!
Te îmbrățișez, mai scrie-mi.

foto via Shutterstock, femei rușinată

Articolul anterior

11 lucruri pe care nici un copil n-ar trebui să le audă de la părintele său

Articolul următor

Unde mergem vara în concediu cu un bebeluș?

61 Comentarii

  1. alta gura varza

    Si eu sunt in aceeasi situatie. Nu am mai fost la dentist de la ultima infectie la masea, cand mi s-a umflat fata cu ochi. Te inteleg perfect, Diana.

    • Știi, eu am avut o perioadă în care aveam impresia că ce mănânci noaptea nu se pune. Evident că știam cu rațiunea că e o prostie și n-are cum, plus că vedeam la pantaloni realitatea, dar na, așa simțeam eu când venea seara și Foamea cea Mare cu ea.
      Cred că așa și tu, speri cumva că nu o să se mai întâmple nimic și te bucuri din plin de răgazul dintre două infecții.
      Știi cât de puternic/ă o să te simți când îți vei înfrânge teama? Și faza e că o vei înfrânge într-o zi, fiindcă n-ai încotro. Abcesele nu pleacă nicăieri netratate. Nu e ca și când tu le ignori, ele se supără și pleacă.
      Și după ce vei fi rezolvat totul, o să îți pară rău de toți anii ăștia irosiți cu griji pe tema asta.
      Curaj, sunt aici, mai scrie-mi, dacă vrei.

  2. Bosinceanu

    Mda..foarte bun articolul…și eu sunt in aceași situatie..neglijenta dintiilor, alăptarea pe un timp lung,toate acestea miau distrus toată dantura de sus…și sincer mie rușine să mă duc la dentist sa nu mă trezesc că mă ia la 11 metri stomatologul pt felul în care arăt..dar sunt conștientă că la un moment dat voi trebui să-mi fac curaj și să mă duc..am 30 de ani și sincer nici să zâmbesc nu îmi permit 😥

    • Felicitări pentru alăptat! Și să te duci, fiindcă timpul nu trece în favoarea ta. Sunt sigură că dentistul tău există undeva, te așteaptă!

  3. Evelina G.

    O, da, am si eu niște povesti cu dantura.. când eram f tânăra dacă ma durea măseaua ma duceam si-o scoteam! Habar n-aveam, va jur, ca se mai pot salva unele dintre ele, nu, pt mine durerea era egala cu extracția! Am plecat odată prin clasa a 10a de la ora de chimie chitită s-o scot ca iar ma luase o durere d-aia! Însă acum îmi dau seama ca nici medicii de atunci nu ma sfătuiau nimic,adică se puneau la mintea mea de 16 ani, dacă ziceam ca vreau extractie, îmi scoteau dintele si gata, fără alte comentarii, fără un consult ceva ca sa vadă dacă chiar erau de scos. Bun, si in felul asta prostesc mi-am pierdut 3 Dinți de sus. Tot in perioada aceea am avut si eu de-a face cu cineva care trata pacienții intr-un fel care lasă de dorit, din câte-mi amintesc, mi-a spus după extractie cât ma costa si fiindcă nu puteam vorbi,m-a apostrofat cu un “ce stai si te uiți așa la mine, sa nu zici ca n-ai bani!”
    Au trecut ani, mulți ani, pe la dentist n-am mai călcat. Dinții s-au cariat, tartrul cât casa, pana când o bucata din dintele 36 mi-a rămas in mâncare si o carie de sus a început sa doară, frate! Nu m-am dus imediat, cred ca m-am chinuit vreo câteva luni pana când mi-am luat inima-n dinti si am sunat la o clinica de la mine din zona. Mare noroc am avut! Nu știam nimic despre ei, vreau sa spun ca acum ma duc de drag la dentist! Iar doamna doctor care m-a preluat e nemaipomenita! In primele ședințe, vazandu-ma speriata, mi-a vorbit ca unui copil:) Mi-a obturat dintele de sus, cu 36 cu cel de jos a încercat un tratament de canal însă m-a prevenit ca e compromis si ca mai devreme sau mai târziu îl voi scoate. Mi-a zis ca-l mai duc maxim o luna, l-am mai dus un an! Primele trei luni n-am avut nimic după aceea a început sa facă regulat abcese. In timpul asta eu continuam sa vin la clinica pt a-mi trata celelalte o grămada de carii care nu erau grave, dar nici nu mai voiam sa ajungă vreuna in halul lui 36:)) (apropo, nu știu cum lucrează, dar nu am simțit niciodată vreo durere,in niciun tratament, doar pe alocuri un disconfort in cariile mai adânci). Așa si de câte ori veneam pt câte o carie îmi amintea sa scot dintele ala.. eu da, da, si trăgeam de timp. Pana când la ultimul abces mi-am băgat picioarele si-am rugat-o sa ma programeze la chirurg (dansa nu face extracții, in clinica aceea fiecare e pe felia lui ca sa zic așa). Si-a venit ziua Z: cât credeți ca a durat extracția in sine: 2-3 minute, nu exagerez. Am văzut un clește mare, am închis ochii sa nu-l mai văd, am întredeschis un ochi câteva minute mai târziu si am văzut niște ate de sutura:)) Fac ochii roata, măseaua zăcea pe o masa in cabinet. Recuperarea, deasemeni, f ușoară, dureri moderate vreo 3 zile, din a 4a zi nimic! Mai am sapt viitoare 2 programări pt ultimele 2 carii si bineînțeles ca ma voi duce regulat la control de-acum înainte fiindcă da, datorită lor, nu-mi mai este frica de dentist! A, si o sa încep si proceduri pt implant in locul lui 36, tot la ei, bineînțeles. In concluzie, găsiți medicul si clinica de care sa fiți multumiți si va fi bine. Acum sunt o grămada, cel puțin in Bucuresti ai de unde alege. Nu-ți place cum se uita la tine, nu stai, e f important sa te duci relaxat! Eu repet, chiar am avut noroc.

    • Ma bucur ca ti-ai facut curaj! Asa se intampla adesea: teama e mai mare inainte de a face o injectie, de exemplu, nu in timp ce, nu dupa! Adesea am auzit de la un pacient care se ridica de pe scaun ca nu stie de ce a amanat atata! 🙂

    • fix acolo sunt si eu

      imi poti spune care e acel dentist de care vorbesti? Caut unul care sa stie sa “fie om”

  4. Și pentru mine contează foarte mult cum îmi comunică medicul situația și ce urmează să se întâmple. Am avut probleme cu dantura din cauza neglijenței mele și am tot schimbat medicii. Mă duceam pentru o plombă și după aceea căutam alt medic. Până mi-am găsit medicul potrivit. Am simțit conexiunea dintre noi. Am mai schimbat o vorbă și despre altceva, am glumit când simțeam că mor de durere… și încet, încet, mi-am reparat toți dinții. Sfatul meu pentru Diana ar fi să caute până va găsi medicul potrivit. Până la urmă mergi la mai multe întâlniri cu broscoi până îți găsești prințul, nu?

  5. Mihaela

    Felicitari, Miruna, pentru abordarea acestui subiect!

  6. am patit-o in copilarie. A ridicat tonul la mine dupa ce am lesinat pe scaun. De parca am vrut sa lesin, la 12 ani (dar sa stii ca senzatia a fost extraordinara! 😀 😀 , oare asa o fi la drogati? 😀 😀 )
    Nu am mai mers la dentist multi ani.

  7. Amy

    Si eu am fost traumatizata in copilarie de dentist, asa ca multi ani am refuzat sa merg la vreun dentist. Stii ca ti-am mai spus, anul asta mi-am facut curaj, si Slava Domnului ca am nimerit unde trebuie! Medicul meu este o femeile, tanara, are 29 de ani, super gingasa, dragalasa si vorbareata, care mi-a explicat de la bun inceput tot ce am de facut.

    Mi-am invis teama, mi-am rezolvat toate problemele, iar ea m-a facut sa ma simt super mega confortabil. Crede-ma ca mergeam de drag la cabinet, pentru ca vorbeam si chestii legate de vacante, pasiuni comune, etc. Fiind de varste apropiate, cred ca a ajutat.

    Desi preturile pe care le practica sunt printre cele mai mari din oras, personal consider ca a meritat sa merg acolo, pentru ca m-am simtit bine, atat fizic, cat si psihic. 🙂 Multumita ei o sa-mi fac curaj sa-mi pun si aparat dentar, lucru pe care trebuia sa-l fac de foarte mult timp.

    E mare lucru sa gasesti oameni, inainte de-a gasi medici, sa nu te vada ca pe un sac cu bani, sa-ti vorbeasca, sa-ti explice si sa aiba rabdare cu tine.

    E foarte trist ce s-a intamplat cu Diana…

  8. Nu cunosc pe nimeni care să se ducă de plăcere la dentist, doar de nevoie. Am pățit și eu în copilărie să îmi scoată un premolar fără ca măcar să încerce să îl salveze, să mă lase dentistul în care prinsesem încredere baltă și să nu se afișeze la cabinet în zilele programate etc. Cele mai recente ”aventuri” la dentist le-am scris la mine pe blog, cu acordul tău îmi las linkul https://orangejuice.ro/mi-am-invins-teama-de-dentist/
    După sarcină și primele luni de alăptat m-am ales cu multe carii mici, o carie chiar între încisivi. Eu fiind mioapă, nu mă spăl pe dinți cu ochelarii la ochi și nici oglinzi să îmi analizez bine dinții pe muchiile care nu se văd nu am așadar caria dintre incisivi am detectat-o târziu, când deja se vedea din față. Parcă mă lovise un ciocan când m-am uitat atentă în oglindă și am văzut un firicel transparent între dinți. Atunci a fost momentul când m-am programat la dentist după vreo 2 ani (am avut alte treburi mai importante cu sarcina, controale, copil nou născut etc. nu am avut timp de dentist). Așa cum am spus, am avut multe carii, majoritatea mici, mi-am pus gura la punct după aprox 3-4 luni (mă programam cam o dată la 2 săpt) dar mă bucur pentru că niciodată nu am avut gura mai curată. Tot timpul aveam câte ceva neterminat sau vreo carie amânată. Prima programare a fost cu o radiografie să vadă ce am, ce n-am, ce trebuie lucrat apoi pe baza radiografiei mi-a spus unde sunt probleme și ce trebuie făcut. Tot timpul mi s-a explicat în detaliu, mi s-a dat o foaie cu o listă a dinților ”defecți” și pe baza listei îmi făceam programare. Cabinet în afara RO.
    Eu îi înțeleg pe cei care amână vizitele la dentiști fie de frică sau fie că nu au o situație financiară tocmai bună. Serviciile astea costă și dacă e o lucrare complexă, care necesită mai multe vizite, atunci trebuie să te aștepți să coste și odată începută nu te poți opri pentru simplu fapt că nu ai bani. E trist.

    • Ohooo, sa vezi cati copii merg la dentist de placere! 🙂 aveam un pacient de 4 ani care venea la 2 saptamani. Nu avea nimic, doar se cerea la dentist regulat 😉

  9. M-am umplut de sentimente contradictorii citind articolul ăsta. Pe de o parte, pentru că realitatea ne lovește din plin și comunicarea medic-pacient este o problemă spinoasă, pe de altă parte sunt și pacienții care… Despre care nu mai zic nimic. Există tipologii (nefericite) de medici, așa cum există tipologii de pacienți… Oooof…

  10. Bianca

    Of, o inteleg perfect pe Diana. Eu de cand ma stiu am avut probleme cu dintii, in sensul ca i-am avut strambi. Am fost de nenumarate ori la dentist in copilarie, am purtat de doua ori aparat dentar (nu cu sârme, ci altfel…), iar acum, la aproape 26 de ani, dintii mei sunt mai strambi ca niciodata.

    M-au dus ai mei cu forta acum vreo 3-4 ani la un ortodont renumit din Constanta, acela mi-a investigat gura de parca nu eram un om, ci doar o simpla gura venita la el. Fara sa imi explice ce si cum mi-a spus doar ca trebuie sa imi scoata doi premolari de sus, doi de jos (am concluzionat ca si cele patru masele de minte – chiar daca nu a spus el – fiindca stiu eu dintr-o radiografie ca ele imi cresc aiurea si observ in gura ca dintii pe care ii aveam cat de cat aliniati incep sa se intercaleze cu altii din ce in ce mai mult). Cand am auzit toate acestea m-am speriat foarte tare, de am spus ca nu mai vreau niciun aparat dentar, asta e, raman asa.

    Inainte de a merge la ortodont stiu ca am cautat un dentist ok care sa se ocupe de cariile pe care le aveam. Am nimerit la un cabinet unde doctorul si asistenta au avut grija sa ma faca de ras de fata cu parintii mei, efectiv facandu-ma sa ma simt ca ultimul om din cauza ca vai, cum am putut sta in halul asta fara sa fac nimic, ca uite ce dinti strambi si ce carii, uite asa si uite pe dincolo.

    Am iesit de acolo de un milion de ori mai rusinata decat atunci cand intrasem si nici nu m-am mai intors vreodata.

    Am ajuns sa fug de dentisti tot de rusine, dar cand va fi nevoie sa ma duc din nou la vreo consultatie, fii sigura ca daca ma mai cearta cineva sau mai face misto de mine nu voi mai tacea si ma voi apara.

    Chiar daca le sau dreptate, conteaza si felul cum imi spun ce au de spus. Daca am dintii strambi si neglijati nu inseamna ca trebuie sa accept orice batjocura, doar pentru ca doctorul spune lucrurile asa cum ii vin la gura, fara perdea, fara a respecta dreptul de confidentialitate si asa mai departe…

    • Auleu, imi pare rau! Tonul asta face muzica de multe ori! Din pacate, unii inca mai cred ca rusinarea functioneaza ca motivare, desi nu e cazul, ea doar raneste, nu mobilizeaza:(

  11. Eu am trecut cu greu peste fobia mersului la dentist. Sotul meu inca sufera, chiar daca avem un medic extraordinar de ani buni… e o chestie pe care nu o poate controla, pur si simplu.
    La noi, vine din experientele traumatizante din timpul copilariei, la care am ajuns din lipsa educatiei cu privire la igiena dentara (pentru parintii nostri nu a fost importanta, nefiind educati in acest sens la randul lor…).
    Din fericire noi putem face mai multe pentru prichindelul nostru, care merge cu multa placere la dentist (azi a cerut sa mearga din nou in conditiile in care am fost saptamana trecuta 🙂 ).

    • Sedare, exista asa ceva, e grozava pentru pacientii anxiosi! Alternativa- un diazepam inainte de programare si un insotitor 🙂

  12. Mda, oare cati dintre noi n-am avut astfel de experiente cu 1 sau mai multi medici, indiferent de specialitate.
    Insarcinata fiind, am ajuns la Elias la urgenta, undeva pe seara, dupa ce pe zi fusesem la un alt control si eram relativ ok, eee sa iti mai povestesc ca m-a luat “duamna” doctor la suturi inca de la receptie si apoi m-a urcat pe masa si a continuta sa urle si sa imi explice cum aproape vede ea capul copilului la 20 de saptamani! Iti dai seama ca m-a apucat plansul acolo, cu cracii in sus si m-a luat la alte suturi, de ce plang?! Pentru ce plang, ca mai putin si scap copilul! De ce n-am venit mai devreme, de ce ma duc la privat?!
    A doua zi vroia sa imi fac nu stiu ce interventie, cu anestezie generala si mi-a zis sa nu cumva sa mananca, m-am trezit la 6 dimineata si am inceput sa mananc :), dupa cateva zile m-a externat si mi-a zis sa vin inapoi sa imi faca interventia…iti dai seama ca nu m-am mai intors.
    Cu asa medici, mai bine ma tratez acasa, nu stiu de ce ne mira totusi rata automediatiei si lipsei de incredere in medici, in Romania.

    • Doamne fereste! Am auzit si eu din astea, cu diagnostice grave spuse cu ura, zero empatie, ceva de groaza lumii. Ca, in final, sa se dovedeasca ca a fost o greseala…

  13. Sa va zic si opusul: fiica mea se duce cu drag la dentista. Am cerut recomandari in jur si o vecina dr ne-a trimis la dentist pentru copii doamna Iolanda. A ajuns fiica mea sa se spele pe dinti nu ca o trimit eu ci ca asa i-a zis doamna dr si abia asteapta sa se duca la ea sa ii arate cum s-a spalat.
    Dupa primul consult la ea am stat cateva zile cu lacrimi in ochi: cum ar fi fost sa fi avut si eu asa dentist??

    • Sa stii. Si eu ma gandesc adesea cum ar fi fost sa am parte de o alta educatie si constientizare in sensul asta… si tatal meu e dentist… 😟

  14. alina

    O poveste comuna in randul celor din jurul meu!

    eu am avut putine experiente urate cu dentistii, cand nu mi-a placut de ei, nu am mai mers. Ma mandresc cu faptul ca de 12 ani nu am mai avut o durere sau infectie dentara. Dar din pacate, amu 12 ani mi-am pierdut 4 molari inferiori, din cauza fricii de medic…de atunci merg la dentist frecvent, uneori cu entuziasm chiar, ca am dat de niste doctorite super de treaba, e o placere sa le “vizitez”… mai ales ca in ultimii 2 ani am purtat aparat ortodontic, mergeam lunar …si chiar daca uneori ortodontistul ma expedia sau vorbea cu sine / asistenta, nu ma lasam pana nu imi explica, desi poate intrebarile i se pareau stupide…preferam sa insist si sa ma linistesc.

    urma ca in vara asta sa imi fac implanturi…dar ce sa vezi?! vine bebe si aman toata povestea, sper sa nu migreze molarii superiori si sa pot duce la bun sfarsit planul meu cu implanturile cat de repede pot!

    in aug-sept trebuie sa merg pt detartraj, nu am deloc noroc de niste dinti curati, mereu ii patez de la ceai verde…bine, amu cu bebe nu mai beau…dar sper sa pot face detartraj in sarcina, nu?

    educativ articolul si ma face sa ma simt inteleasa si sa inteleg anumite tratamente si termeni! astept cu nerabdare si altele pe aceeasi tema!

  15. Luminita

    Fetelor, sa nu radeti de mine, eu ma duc cu mai multa placere (daca se poate spune asa) la ginecolog decat la dentist. 😛 Si asta tot datorita multiplelor experiente traumatizante avute in Bucuresti, cand eram adolescenta. In ultimii ani, inainte sa plec din Romania, gasisem o dentista super si aproape de mine, care din pacate a plecat in Franta. Inainte de marea mea mutare de anul trecut, am fost la Medsana (aveam abonament de servici) ca sa imi fac si eu un detrartaj. Doctorita care s-a ocupat de mine mai avea putin si ma lua la bataie, nu asa. M-am simtit ca in gradinita, cand aruncam cu mancarea din greseala pe jos. Mai aveam putin si imi dadeau si lacrimile. Stiu ca am probleme cu dintii (5 masele imbracate de multi ani, gingii retrase prea mult, tartru f mult, desi nu fumez, predispozitii din familie la diverse afectiuni etc.etc.), dar, ma gandesc si eu, cand vine pacientul la tine cu intentii bune, nu te porti asa cu el. Una peste alta, mi-a facut un detrartaj extrem de dur, de m-a umplut de sange si pe haine, tot bombanind la fiecare dinte, si, cand a ajuns la una din masele mele imbracate, a tras sanatos de ea de n ori, tot repetandu-mi ca nu sta bine acolo etc.etc. Concluzia: la o luna dupa ce m-am mutat in Belgia, evident, in timpul unui pranz la birou cu colegii, m-am trezit cu dintele respectiv in gura (romantic rau, mai ales cand in fata ta sta managerul 🙂 ). Ce era sa fac, m-am dus aici la un dentist cu maseaua mea de portelan in servetel, terminata toata de stres si gandindu-ma ca ma va costa jumatate de salariu si probabil voi avea parte de alte comentarii pe masura. Surpriza, am fost la 2 dentiste deja in Bruxelles in ultimul an, ambele foarte dragute si amabile, care s-au ocupat fiecare de mine super OK. In plus, mi s-a facut radiografia la masele in no time, in timp ce stateam pe scaun, apoi mi-au aratat si mie dintele la laptop. Eu ramasesem cu gura cascata, obisnuita, ca in Romania, sa ma duc in alta parte pt radiografie si apoi sa revin cu rezultatul. Nu stiu daca s-au mai schimbat lucrurile intre timp, dar, pe vremea mea, in cartier la mine, asa era. 🙂 O plomba la un dinte cu probleme dura ceva sedinte. Aici, intr-o ora, mi s-a pus plomba la carie, mi-a facut si radiografie si mi-a si lipit maseaua buclucasa la loc. Evident, alta aparatura decat ce vazusem eu una in Romania. iar costurile pentru proceduri de genul asta nu sunt foarte mari, am inteles ca imbracatul unui dinte nou sau facutul unui implant devin mai challenging, financiar vorbind. 🙂 Concluzia – o sa ma mai duc la dentisti aici. 🙂 Si clar, peste tot, trebuie gasit un medic OK.

    • Nu cunosc sistemul de acolo, dar m-a distrat cum ai început. Am auzit de la multe paciente că mai bine ar mai naște un copil decât să vină la dentist :))

    • Va zic eu niste tarife belgiene, ca doar suntem 3 clienti constanti:
      – control 75-100 euro. Aprox. 40-45 euro rabursat inapoi de asigurari. Daca nu ma duc regulat (un control la fiecare 6 luni) asigurarile nu rabursat (prima data nu am primit nimic rabursat, apoi da).
      -plombe 100- 150 euro. Cam jumate rabursat de asigurari
      -extractie intre 100 si 250 euro. Rabursat cam 70 euro (nu sunt sigura de asta, nu am efectuat)
      -implant 1500-2000 euro, fara recuperare de os. Aproape nimic acoperit de asigurari (cel mult echivalentul unei consultatii, adica 40 euro). Franta si Belgia (nu stiu alte tari) fac turism medical in Ro sau Polonia pt implanturi(si alte tari).
      -radiografie aprox 30 euro. Cabinetele mai scumpe isi permit sa cumpere aparatura de radiografie si sa le faca pe loc, ba o baga in costurile consultatiei
      -pt copil toate interventiile in spital au fost acoperite de asigurare (am platit 200 euro pt anestezia generala) , altfel costa spre 3-4 mii. Cu lista de asteptare…
      -la dr buni e coada si se asteapta. Dar isi fac cabinete in gasca (de ex. 2-3 doctori intr-un cabinet cu 2 scaune) si nu mor de dureri.
      -Malpraxisul e ceva intalnit. Exista cazuri sa isi piarda dreptul de practica, usor. Si belgienii fac usor reclamatii…
      -factura/chitanta peste tot. Ok, nu am fost la “peste toti” dentistii, dar e ceva intalnit, mai ales ca dentistii fac contract cu casele de asigurari si rabursatul depinde de hartia data de doctor.
      -si aici un doctor care nu s-a lasat pana nu a facut de rusine pacientul. A 2a oara nu i-a mai calcat usa si a mai primit si reclamatie.

  16. d

    Cred ca foarte multi oameni au fost traumatizati de medici stomatologi romani, in cabinetele alea comuniste 🙁

    Mie mi se pare incredibil ca am rezistat la obturatii de canal fara anestezie. Sa-mi propuna acum cineva asa ceva, direct ii dau un pumn si plec :-)) Sigur ca nici eu n-am mai vrut sa trec pe la dentist o perioada, cu urmarile de rigoare. Dupa care mi-am revenit si mi-am rezolvat totul. N-as mai putea acum amana rezolvarea unei carii… decat daca Doamne fereste as fi homeless fara bani.

    Cert e ca cunosc o gramada de oameni care bat inspre 40 si tot n-au depasit frica de stomatolog. Au un mare dezastru in gura, e ingrozitor 🙁 Costa tot mai mult si in final chiar ca ajungi la proteza. Daca as avea bagheta magica, as face serviciile astea gratuite.

    • Sunt mulți și peste 40 care sunt înspăimântați. Din fericire, avem acum soluții pentru toți, totul e să vrea.

  17. Greta

    Mie nu mi-a fost frică de dentist decât în primii ani de viață, când am avut o experiență mai neplăcută cu o doctoriță care nu știa să se poarte cu un copil de vreo 8 ani.

    Dar la 16 ani m-am “cerut” singură la dentist, când am băgat de seamă că între cei doi dinți din față se crease o carie micuță. M-am speriat și am zis mamei să mergem. Am avut noroc de un dentist de treabă, care deși m-a cam chinuit pe alocuri – deh, tratamentele stomatologice acum 21 de ani nu erau chiar painless – nu mi-a indus teamă.
    În studenție am scos toate măselele de minte, care ba se cariaseră, ba nu ieșiseră complet și împingeau pe dedesubt. Nici acolo n-am rămas cu traume, în retrospect concluzionez că am ceva sămânță maso :)))) Și apropo de ce spune D. mai sus, și eu am rezistat la obturații pe viu, deși-mi șiroiau lacrimile pe obraji :)) Acuma cred c-aș sări de pe scaun direct pe geam numai la ideea asta :))
    Iar acum în Germania, ce să mai zic, mă duc la fel de relaxată ca la coafor :))) Și pentru că dentistul e foaaaarte chipeș, reflectez serios înainte cu ce să mă îmbrac și ce machiaj să-mi fac la ochi 😀

    Păi cum să nu iubești un dentist care, văzând că te holbezi cam fix la instrumentarul de pe măsuță, zice “nu vă uitați la alea, probabil nici n-o să am nevoie de toate, uitați-vă la mine!” 😀

    Oh, cum să nu, cu deosebită plăcere 😀 La final, întreb: i-au trebuit toate sau nu?
    Face cu ochiul: “secret profesional!” :)))

    • :))) si eu vreau asa dentist
      Eu merg la o doamna pe moda veche, am auzit-o ca-i zicea rezidentei un fel de fetito. Altfel, cu mine e politicoasa si profi, dar eu nu am probleme, doar control. Igienista ma cam enerveaza, ca dupa fiecare detartraj raman cu sensibilitate si am senzatia ca face exces de zel, data viitoare ii zic
      Faza e ca uneori nu ai asa multe variante de ales si mai taci si iei lucrurile ca atare daca nu-s grave. Ca pe langa mine nu mai sunt locuri la nici un cabinet si nu pot sa ma duc la mama naibii pt un detartraj

    • Greta, tu ai nimerit într-un serial din ăsta celebru? E vreun Avery dentistul ăsta al tău?

      • Greta

        Nu știu cine e Avery, dar dentistul meu seamănă leit cu Alain Delon – versiunea de vreo 55 de ani, cam așa 😀 Deci go figure :))

        Și are cea mai șarmantă voce imaginabilă, cred că m-ar seduce și dacă mi-ar citi din cartea de telefon :)) Dincolo de asta, e un medic excelent, are răbdare infinită, mână ușoară, foarte empatic și încurajator când simte că te cam apucă frica, oare ce-ți mai poți dori ca pacient? După ce s-a ocupat de dantura mea timp de vreo 3 ani constant, m-a adus în stadiul în care nu mai am nevoie decât de detartraj periodic și odată, după un control la care a constatat că n-am nevoie de nicio intervenție și toate cele sunt mulțumesc-bine, a conchis că dacă toți pacienții ar fi ca mine, ar trebui să închidă clinica :))) (clinica e a lui).

        Partea proastă e că-n ultimul timp se ocupă mai mult de implantologie și mă vede doar dacă niciun alt medic de la clinică nu e disponibil la momentul respectiv. Pfua, e sărbătoare când se întâmplă să nimeresc la el!

        • fix acolo sunt si eu

          unde ati gasit medicii astia, eu incerc sa imi fac curaj dar imi doresc sa gasesc pe cineva care sa stie sa fie uman….

  18. Daca ar fi asa toti doctorii… 🙂
    Urasc sa merg la doctor, urasc sa merg la dentist.
    Dar lipsa elementara de respect fata de aproapele tau nu se manifesta doar la unii medici.
    Am avut recent o experienta “interesanta” asteptand la finante sa-mi platesc impozitele pentru firma.
    Doua functionare treceau pe langa coada unde stateam si una i-a spus celeilalte cu voce tare si cu mult dispret in voce ceva de genul: “prostii astia, care stau ca vitele la coada sa plateasca”.
    Sunt curios daca acea “plimba hartii” s-ar descurca sa-si castige banii pe cont propriu, in economia reala, asa cum o fac “vitele” care stateau la coada. 🙂

  19. Cris

    Si eu o inteleg pe Diana si ii urez sa isi faca curaj! mult curaj si sa inceapa treaba! cred iarasi ca rusinea asta, pe care am patit-o si eu, venea la mine de la educatia dentara insuficienta. Orice medic poate avea aceasi atitudine, dar cauti si cauti pana dai de cel care este OK. Cati ani am tot amanat si eu, genetica iarasi nu ma ajuta, vina mea este ca nu am fost consistenta, doar cand ma durea de nu mai puteam mergeam la dentist.
    Voi merge in vacanta din tara, cu cea mica la medicul dentist care este si prietena noastra. Nu pt ca aici nu sunt f prietenosi doctorii, doar ca nu sunt la fel de buni ca cei de acasa 😉 si vreau ca cea mica sa aiba o prima experienta foarte calda si plina de incredere si profesionalism.

  20. maria

    Am tot amanat sa merg la stomatolog dintr-un singur motiv: teama de a nu lua vreo boala de tipul hepatita C. Acum am gasit un medic, prin recomandari, sper sa fie ok … totusi, inca n-am mers …
    Stomatologul la care mergeam in mod curent cu ceva ani in urma, a plecat definitiv in Franta. Aveam incredere in el. Totusi, ultimele dati, am avut asa un mic semn de intrebare, am fost de fata cand i-a spus asistentei sa nu mai puna si oglinjoarele la nu-stiu-ce-aparat care sterilizeaza instrumentarul pentru ca oglinjoarele se strica usor si oricum nu intra in contact cu sangele. Dar … daca atunci cand lucreaza sare, totusi, si pe oglinjoaara ceva?
    Deci asta e singurul meu motiv pentru care am amanat mersul la stomatolog. Peste celelalte (durere, rusine, cearta) pot trece, mai ales daca merit cearta. Desi eu sunt o fire sensibila, adica usor de necajit :)), dar nu stiu prin ce minune pot trece peste sensibilitatea mea cand e vorba de dantura. Nu merg la psiholog, ci la stomatolog – desigur, cred ca nu m-as mai duce daca medicul ar trece frecvent la injuraturi :).
    Lasand gluma la o parte, pentru mine conteaza DOAR sa pot avea incredere in medic ca sterilizeaza bine totul si ca e un bun profesionist, ca stie ce face.
    Cand aveam vreo 16-17 ani mergeam la un medic, in alt judet, care nu lasa pacientul urmator sa intre in cabinet pana nu steriliza el singur totul (nu avea asistenta). Inca am plombe facute de acel medic, desi au trecut 22 de ani. 🙂
    Cam de aceeasi parere sunt si eu (mamica lui Noah e asistenta medicala, locuieste si lucreaza in Belgia de mai multi ani):
    https://www.youtube.com/watch?v=WepNDW8PofI

    • Măi, e o acuzație foarte gravă că nu își steriliza oglinzile. Normal că sare sânge pe ele! Poate totuși nu ai înțeles tu bine și se referea la altceva, la aparatul cu ultrasunete, de exemplu, în care se poate pune instrumentarul înainte de sterilizare, pentru o curățare mecanică. Nu cred că nu își sterilizează oglinzile.

      • maria

        Da, cel mai probabil e asa cum spui tu, sa-i fi spus asistentei sa nu puna oglinjoarele la ultrasunete pentru ca eu, nefiind in domeniu, n-am putut retine termenii si despre ce aparat era vorba. In medic aveam incredere si ca profesionist, si ca grija a lui pentru pacienti (si el, si asistenta, aveau manusi de unica folosinta, masca, pacientii primeau papucei de unica folosinta etc. etc.)
        Nu l-am acuzat pe medic de nimic, nici in mod direct, nici fata de altii, ci am tot stat si m-am gandit ce-ar putea insemna ceea ce am auzit – ca un nepriceput – pentru ca era o contradictie intre impresia mea despre el si ceea ce auzisem. Medicul a plecat oricum in Franta la putin timp dupa aceea, deci n-am mai avut cand sa ma ingrijorez …

  21. maria

    Inca ceva: si eu evit medicii care sunt prea plini de ei sau ironici, sarcastici (in sens negativ sau dispretuitor) dintr-un motiv simplu: infumurarea medicului duce la o incredere prea mare in sine care-l poate “ajuta” sa nu observe micii detalii importante si, astfel, sa greseasca tratamentul, ceea ce-mi face el mie, iar uneori nu se mai poate repara.

  22. Diana

    Buna, Miruna! Si buna tuturor!

    Imi cer scuze ca revin atat de tarziu… Am citit articolul tau si comentariile, si aici, si pe Facebook.

    Cred ca in sinea mea ma asteptam sa scrii la un moment dat, dupa mesajul meu, nu ma asteptam sa o faci atat de repede. 🙂 Iti multumesc, om frumos, multumesc pentru cuvintele de incurajare.

    Cumva, am simtit ca nu sunt singura – citind comentariile, pe de alta parte insa, ma gandesc ca… sunt si alti oamenii in cazul meu – si asta e trist.

    M-am interesat de un medic dentist din orasul meu care – de pe net – mi-a parut om bun. Si fain. Si profesionist. Cica e in concediu saptamana viitoare dar sper sa ajung curand la el si… sper sa fie bine… Mi-am facut curaj, m-am adunat, am inteles ca nu trebuie sa mai aman si… ‘Om vedea ce-o fi. Te tin la curent.

    Si inca o data – multumesc!

    P.S.: Cum facem sa umplem lumea de oameni faini? …

    • Hei, ma bucur ca mi-ai scris! Si ca te-ai hotarat! Succes!

      • Diana

        Revin cu update! 🙂

        Am mers deja de cateva ori la acest dentist, e foarte de treaba, destul de transparent, mi-a facut un plan de tratament care depaseste suma de 20.000 lei (deci da, si banii ne fac sa nu mergem la dentist, nu ca nu am vrea, ci pentru ca nu avem!) si trebuie sa vad daca pot accesa un credit…

        O mentiune as avea: ultima dentista (cea care mi-a zis ca nu-mi prea place la dentist) ma programase pentru extractia unui premolar. Medicul acesta insa mi l-a salvat in doua sedinte. Acum…sper sa fi facut treaba buna, dar voiam sa iti mentionez si de asta…

        Toate cele bune!

        • Diaaaaaaanaaaaaa!!! Ce mă bucur că ai revenit :)))) Și spor la făcut credite, ce să zic. Bine că ai găsit omul!

  23. stom

    Buna ziua, sunt medic dentist si am citit acest articol. In urma celor citite am decis ca sa scriu acest mesaj in care doresc sa imi expun parerea. Este destul de rau ceea ce s-a intamplat si sunt constient ca unii colegi nu aleg variantele cele mai corecte sau de cele mai multe ori nu acorda timp suficient tratarii unui pacient cu multe programari scurte…timp indelungat de asteptare etc etc. Aceste lucruri se intampla in general la medicii mai in varsta cu multi pacienti. Unde sunt multe programari si medicul mai in varsta…din pacate pacientii trebuie sa se confrunte cu intarzieri,rezolvari indelungate cu multe programari. Un sfat ar fi sa incercati sa gasiti un medic mai tanar care este plin de viata si dornic sa efectueze trtamente bune iar comportamentul lui este altul. Este clar ca prea multi pacienti si prea multa bataie de cap si munca intr-o zi nu aduc lucruri prea bune. Toti acei factori duc la aceste probleme. Referitor la varsta medicului…acest lucru nu ofera nici un indiciu legat de calitate ! nici pretul chiar ! Sunt medici tineri care sunt la curent cu ultimele tehnici in ceea ce priveste tratamentele. Mergand la un medic mai in varsta doar pentru ca “are experienta” s-ar putea sa va alegeti cu tratamente ca si la carte din anii 80-90 de cand au terminat ei. Pretul si experienta nu mai sunt un indiciu, am vazut medici in varsta cu materiale ieftine si preturi mari pt ca au pacienti. Am vazut si tineri cu materiale ieftine pt ca nu isi permit mai mult datorita pacienturii putine. Am vazut si medic in varsta cu materiale bune si preturi ok. Este putin ruleta ruseasca ! referitor la medic bun…medic rau… ca toata lumea aud ca intreaba ” imi recomanda si mie cineva un medic bun?” este asa o ruleta ruseasca pentru ca pacientii se grabesc sa recomande dar o fac pt comportament. De unde poate sa stie un pacient daca caria i-a fost curatata bine sau nu? de unde poate sa stie un pacient daca obturatia este corect facuta? De unde poate sa stie un pacient daca existau si alte variante mai bune? de unde poate sa stie un pacient daca acel tratament are un prognostic bun in timp? Sunt cateva lucruri pe care pacientii nu le iau in considerare si nici nu au cum sa le cunoasca. Medic bun sau medic rau e dupa comportament sau pt ca nu mai doare acuma (chiar daca peste 1 an jumatate sau 2 o sa fie infectie cu puroi si etc etc :))) ). Va sfatuiesc sa alegeti pe cineva mai tanar care poseda rabdarea necesara pentru efectuarea tratamentelor.Eu programez intr-o zi maxim 3 pacienti pentru ca timpul meu efectiv de lucru este de 6 ore. Asa am programul,asa este tura mea 😀 Intodeauna programez doar 3 pacienti pe zi pentru ca sa am timp sa lucrez in liniste..cu multa rabdare…pacientul sa nu fie chemat de 1000 de ori si tinut in scaun doar 15-20 minute. Prefer sedinte mai lungi fara sa fiu contrans de faptul ca mai am 10 pacienti azi si urmatorul asteapta deja de o ora in sala. Prefer sa imi iau timpul necesar sa efectuez totul cu grija si atentie..totul sa fie corect si rezultatulbun acum cat siin timp. Referitor la relatia medic-pacient consider ca sunt importante conversatiile legate si de profesia pacientului si din alte domenii. Numai asa se poate stabilii o relatie medic-pacient corespunzatoare….pacientul sa intre zambind….si sa plece zambind. Discutiile in afara celor ce tin de tratament duc la relaxarea pacientului si alungarea stresului. Eu consider ca si pentru mine este benefic ! De mult eori stau de vorba cu pacientii si radem,glumim iar asta ma ajuta si pe mine ca sa ma relaxez sau sa mai alung din stres. Va doresc sa va gasiti dentistul perfect si sper ca relatarile mele au ajutat putin.

  24. fix acolo sunt si eu

    Doamne deci nu stiu cum am avut inspiratia sa caut in seara asta pe google “teama de a merge la dentist” si am dat despre articolul asta. Nu ma asteptam sa gasesc ceva, sau ma asteptam sa gasesc etichetari si descrieri urate la adresa oamenilor.
    Cam in situatia Dianei sunt si eu. Am avut cateva experiente foarte urate dintre care ultima mi-a taiat tot elanul.
    Cand in sfarsit mi-am facut curaj sa merg , si mi-a trebuit ceva munca de convingere cu mine insami, am fost tratata si facuta sa ma simt ca ultimul c***t (scz limbajul). Sunt in situatia in care am o dantura cu 3 masele lipsa, probleme mari cu gingiile si altele. Mi-am facut curaj sa merg constientizand ca orice experiente urate am avut e important sa fac odata si odata ceva pentru dantura mea. Si am sperat sa fie bine.
    Am ajuns la dentist si a fost fix contrariu. Nu vreau sa detaliez cum a vb “nenea” care btw era un dentist tanar, as fi asteptat o alta abordare. Si nu am fost la un cabinet de cartier ci la un cabinet destul de “bine cotat” cred. Ca am zis sa investesc cu adevarat in mine. Dar poate in cartier ar fi stiut sa fie mai oameni.
    Iar de atunci am renuntat ….. insa am ajuns iar in acel moment in care stiu neaparat ca trebuie,am stiut si pana acum dar nu mai vroiam sa mai patesc asa ceva. Mi-am facut iar curaj sa merg si maine am programare. NU iti imaginezi cat de teama imi e…. mi-e mai teama decat in momente de reala cumpana pe care le-am avut in viata…..azi am vrut sa sun sa anulez programarea dar m-am oprit din a face asta… VREAU ca de data asta sa nu mai intru rusinoasa si tacuta pe usa cabinetului. Vreau sa intru si inainte sa ma asez sa spun clar ca am venit pentru ajutor si ca vreau sa fiu tratata cu respect. Si sa ies imediat daca nu imi place atitudinea dentistului. Sper sa reusesc.

  25. fix acolo sunt si eu

    Miruna, unde te pot gasi? pe intermedica HighCare nu apari ca fiind parte din echipa ?

    • Multumesc, inca nu m-am intors la cabinet. Dar iti pot recomanda pe cineva foarte bland de acolo.

      • Iulia

        Buna Miruna!
        Si eu ma gasesc intr-o situatie asemanatoare cu Diana si as vrea tare mult sa imi fac o programare la tine dar nu stiu la ce clinica te pot gasi.. sau daca nu te-ai intors la cabinet, o recomandare la cineva..

        Multumesc mult!

        • Nu m-am intors inca, Iulia. Da-mi un mail
          Si iti raspund maine. Sa nu uit, pls.

          • Iulia

            Buna Miruna! Am trimis emailul dar cred ca este posibil sa fi intrat la spam, asa ca am zis ca iti mai dau un semn si aici ca sa fiu sigura ca iti amintesti.
            Scuze de insistenta!
            Multumesc,
            Iulia

  26. Roxana

    Dupa ani si ani de pura teama de a intra in cabinetul unui stomatolog, hotarata fiind sa gasesc imboldul necesar de a face acest pas, care pur si simplu nu mai suporta amanare, am cautat pe google “teama de stomatolog”, si am gasit acest articol. L-am citit pe 10 martie 2018, am vazut toate povestile din comentarii, si a doua zi am hotarat sa imi fac programare. Acum, 9 luni mai tarziu, pot spune ca sunt fericita posesoare a unui zambet deja perfect pt mine, fara carii (si cateva masele lipsa care nu au mai putut fi salvate 🙁 dar care vor fi inlocuite cand voi putea), si a unui minunat aparat dentar, care a devenit cea mai de pret bijuterie. E asa de greu sa te convingi sa ajungi acolo, dar din fericire am gasit cei mai minunati medici, care nu numai ca nu au avut o atitudine negativa si superioara fata de mine (asa cum am patit in trecut, fiind si lucrul care ma tinea departe), ci m-au facut sa simt ca merg in vizita la prieteni, si nu la stomatolog. Azi, la 28 de ani, desi dintii mei inca nu sunt perfect drepti ( mai e ffff putin pana acolo ), pot spune ca decizia asta mi-a schimbat viata. Sunt mai sigura pe mine, mai pozitiva, mai sanatoasa, in concluzie mai frumoasa si fericita. Asadar, daca mai e cineva, care astazi citeste articolul acesta, in incercarea de a trece peste temeri, primul pas este sa faci programarea, si sa ajungi acolo, apoi e floare la ureche. 😁

  27. Pacient

    Exista posibilitatea ca punerea unor intrebari cu urme de banuiala/nesiguranta medicului stomatolog referitor la procedurile medicale in curs sa ii afecteze performanta in timp? Poate astfel sa intre la randul sau la banuiala asupra faptului ca pacientul nu are incredere in el si in calitatea lucrarilor pe care le efectueaza iar atentia care trebuie alocata lucrarii dentare sa fie diminuata de o tensiune continua emotionala si relationala?
    _________________________________________
    Fiind in aceasta perioada a anului, va doresc “Sarbatori Pascale Fericite!” si un timp de meditare la Cel care cu pretul vietii Sale s-a ocupat de cariile, infectiile, abcesele, puroiul sufletelor noastre o data pentru toata vesnicia. .

    Atasez in acest gand un capitol din cartea profetului Isaia, scris cu aproximativ 700 de ani inainte de venirea lui Iisus:
    “1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
    2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
    3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
    4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
    5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
    6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
    7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
    8 El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
    9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
    10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
    11 „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
    12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53)

    (Sursa: https://biblia.resursecrestine.ro/isaia/53 )

  28. Dacian

    Hello tuturor. Ma tot lupt cu probleme la dinti de ceva timp si recunosc, nu sunt un exemplu de igiena dentara. Cu toate acestea am observat ca din vizite pentru diferite lucrari de maxim 4 ori in medie cam la 2,3 ani (fara controale, detartraj,albire, etc) , ajung mai nou la 4-8 vizite chiar 10 pe an pentru ca: plombele nu tin, dinti pusi nu stau si culmea ca tot ce cade e din lucrarile noi. M-am interesat si vazusem undeva un medic dentist care spunea ca viata normala a unei plombe este de 3-5 ani iar la mine o plomba acum nu ma tine mai mult de 6 luni, dar unele vechi au peste 3 ani(nici macar ciobite) . Asa ajung la dilema mea, eu cred ca dentistii sunt buni dar cu ce se lucreaza acum e jalnic si nu pot sa gasesc logica din asta. La una din ultimele conversatii cu dentista mea, i-am promis ca-i ofer cat vrea ea sa ceara pe o plomba care ma tine minim 4 ani, iar daca nu ma plateste ea aceeasi suma si raspunsul a fost ca nu poate, pentru ca va pierde(pentru ca nu poate garanta nu ca n-as putea eu avra grija) . Mai in gluma, mai in serios, problema e ca toti stiu ca folosesc materiale proaste dar nah, daca revii la cabinet e ok. Imi pare rau daca am deranjat cu ventilatul dar ma streseaza subiectul asta cumplit de tare si as vrea sa stiu daca si altii au aceeasi impresie, nu de alta dar in ritmul asta ne facem conturi de economie pentru concedii, nunti, botezuri,facultate si… dentist😁

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 250 queries in 0.492 s