11 lucruri pe care nici un copil n-ar trebui să le audă de la părintele său

adunate din experiențele și copilăriile noastre, nu din cărți.

Dacă rănile sufletești s-ar vedea, am folosi cuvintele mai înțelept.

 1. Ești prea mic să înțelegi.

Ce înțelege copilul: Ești un idiot.

Pe copil nu îl interesează să înțeleagă peste 20 de ani, el are nevoie să înțeleagă acum și aici. Iar părintele ar trebui să fie principala sa sursă de informare și adevăr. Eu am auzit asta de la tata ultima dată înainte să împlinesc 30 de ani 🙂

Ce ai putea spune, în loc: explicația supersimplificată, eventual cu o adăugare la final, că s-ar putea să vezi altfel lucrurile altădată. Nu când crești mai mare.

2. Nu-i voie.

Ce înțelege copilul: Tot că ești un idiot. Și că, în viață, trebuie să asculți ordine.

Ce ai putea spune, în loc: E periculos cutare. Putem face altfel cutare. Ia vezi ce se întâmplă dacă faci cutare (altceva). A se evita oricum formulările cu negație pe cât posibil. (Din ce prinde bine la noi, vă zic că orice poveste e salvatoare și copilul uită că voia neapărat să se joace cu telecomanda de la aerul condiționat, de exemplu -unde am fi avut mari șanse ca el să o pună undeva, de unde nu am mai fi găsit-o neam. I-am arătat cum funcționează, l-am lăsat să apese de 2 ori pe buton, i-am povestit ce face, de ce avem nevoie de aerul condiționat, care e rolul telecomenzii și unde o punem pe dulap, ca s-o găsim când vrem să închidem aparatul. În cuvinte simple, pe înțelesul lui. Prima dată am pus amândoi telecomanda pe dulap, după aceea a pus-o el singur. Am repetat povestea de 3-4 ori, până când copilul a înțeles și telecomanda nu mai este un subiect… De săptămâna trecută, Tudor, 1a 4l)

3. M-am săturat de tine.

cu variațiunile: Abia aștept să mai scap și eu/ să pleci la bunici/ să vină vacanța/ să înceapă școala.

Ce înțelege copilul: Nu îmi place de tine, nu ești o companie plăcută, îmi pare rău că te-am făcut.

Ce ai putea spune, în loc: Sunt foarte obosită astăzi, cred că mi-ar prinde bine o vacanță, o plimbare, un extraveral.

4. De ce ești rău???

Ce înțelege copilul: Că ești rău. Că nu-mi place de tine, că vreau un copil bun.

Ce ai putea spune, în loc: nici o întrebare din asta retorică plină de jigniri gratuite. Nici șefului nu îi zici la birou când te enervează, de ce ești idiot! 

5. Fiindcă așa spun eu!

Ce înțelege copilul: Eu sunt șeful, tu ești un sclav. Eu am ordonat, tu să execuți. Ascultă, nu judeca. Pe scurt, ești un idiot.

Ce ai putea spune, în loc: alt ton, un pic de umor, respiră adânc și ia-o de la capăt. Poate ajută și o rugăciune în gând :p

6. Nu mai plânge (că-ți dau una)

cu variațiunile: Fă liniște! Calmează-te.

Ce înțelege copilul: Nu contează ceea ce simți tu, ci ceea ce cred alții (publicul spectator, părintele, oricine ar putea fi deranjat.). Păstrează aparențele.

Ce ai putea spune, în loc: O palmă nu va calma pe nimeni niciodată, e dovedit de generații întregi de părinți care urlă TACI! și, jap, îi trag nefericitului minor o palmă. Ghici ce se întâmplă? Urlete chiar și mai mari. Ce funcționează: acceptare, conectare, empatie. Brațe, atingere, prezență. Atenție. Uneori nu e nevoie nici de cuvinte.

7. Hai că n-ai pățit nimic!

Ce înțelege copilul: Nu mă interesează ce simți.

Ce ai putea spune, în loc: Auleu, cred că te doare foarte tare de plângi așa. Vrei să te țin în brațe? Sau: Ia să punem niște apă rece, să pupăm locul, să ceva ce are șanse să îl consoleze. Alteori poate doar are nevoie să plângă și-atât.

8. Să-ți fie rușine!

Dacă a mințit, a furat, a bătut alt copil e binevenit și câte un sățifierușine, absolut! Nepotrivit însă în următoarele situații: E rușine să mai stai în brațe la mami, să papi țiți, doar ești fetiță mare. Dacă a înainta în vârstă e o rușine, tantile care enunță această bazaconie ar trebui să aibă ciocu’ mic.

Ce înțelege copilul: o gravă confuzie a valorilor și greșelilor adevărate. Copilul se va simți vinovat în mod absolut gratuit. p.s. Rușine nu e nici să faci pipi pe tine. Ăla e un accident.

Ce ai putea spune, în loc: Va veni o vreme când nu vei mai sta toată ziua în brațe la mami/ nu vei mai păpa țiți. Vremea aia poate fi acum sau mai târziu, oricând te simți tu pregătit. Aștept să fii pregătit.

9. O să cazi!

-câștigă detașat la categoria cel mai popular imperativ auzit în parc

Ce înțelege copilul: Ești un împiedicat, iar mediul înconjurător e practic o capcană. Varianta mai puțin teoretică a lui ”ești un idiot”.

Ce ai putea spune, în loc: Ține-te cu amândouă mâinile. Pune piciorul drept în fața celui stâng. Gândește-te cum să ieși de acolo. Sau orice lucru care e cu adevărat util copilului să iasă din situație sau să o ocolească.

10. Ți-am spus eu!

Ce înțelege copilul: Nu ești bun de nimic, în comparație cu mine, părintele, care sunt foarte grozav și prevăd viitorul.

Ce ai putea spune, în loc: Îmi pare rău că ai pățit cutare, mi-e ciudă că ai pățit cutare, eventual, te înțeleg că ai făcut ca tine și nu ca mine. Faptul e consumat: Acceptare, conectare empatie. Nu te dai mare, că ”data viitoare să ții minte că eu îți vreau binele și nu te învăț de rău.”

11. Ești ca taică-tău!

Pe asta o auzeam de la mama de câte ori făceam câte o prostie :))) Ghici care era echivalentul spus de tata înapoi? Ceea ce adulților li se pare distractiv, copiilor -nu prea.

Ce înțelege copilul: Taică-tău e ceva rău. Pe scurt, un idiot.

Ce ai putea spune, în loc: Nimic. Ai fi uimit de rezultate.

A mai scris despre asta Alina, lista rămâne deschisă.

foto via Shutterstock, fetiță vânătă

 

 

Articolul anterior

Bebelușul și nevoia lui de apă pe caniculă (p)

Articolul următor

Mesaj de la o pacientă: Am evitat să merg la dentist de rușine…

60 Comentarii

  1. Valeriu

    NU MAI ALERGA CA TRANSPIRI!

    7+
  2. Greta

    “X cum a putut să ia 10, și tu n-ai putut?”
    Big NO-NO. Calea cea mai sigură spre subminarea încrederii în sine a copilului.
    În general, evitați comparațiile. Copilul vostru n-o fi un geniu la matematică, dar nu pentru teorema lui Pitagora îl iubiți, nu?

    “Îmi vine să plec, să mă duc în lume”.
    Tot big NO-NO. Copilul își pierde siguranța că părintele va fi mereu acolo, lângă el. Face cunoștință, de fapt, cu teama permanentă. Mai pe scurt, cu teroarea.

    “Eu te-am făcut, eu te omor”.
    Asta e deja… hardcore.

    Și-ar mai fi multe exemple. Părinți, înainte să spuneți de-astea uitați-vă în oglindă și cârpiți-vă două capace peste ochi. Habar n-aveți ce ravagii faceți.

    12+
  3. M-am deconectat puțin de la parentingul din parcurile românești, dar intuiesc că articolul poate prinde bine multora 😉 Personal, mi-a plăcut mult finalul. Și cred că să taci, ca părinte, poate fi o arta 😉

    1+
  4. Chiar ieri am trecut pe langa niste parinti cu un copil si am auzit “n-oi cadea tu, sa vezi?!”

    1+
  5. Maria

    Ai mare dreptate. Din pacate sunt fraze adanc ascunse in subconstientul nostru, dar ne luptam sa scapam de ele. Am observat si eu ca fu.ctioneaza mai bine pozitivul.

    1+
    • Normal, e mult mai bine să îi spui copilului ”ocolește balta” decât ”nu sări în baltă”. Poate, el nici nu se gândise la varianta cu săritul în ea și tocmai i-ai dat o idee.

      6+
  6. Ai uitat romanescul “eu te-am facut, eu te omor” sau “mai bine nu va faceam “. Desi ultima pare groteasca, mi-am apreciat mama ca si-a recunoscut incapacitatea. Mai mare frica imi era de acel “voi pleca unde vad cu ochii”

    In rest, unele mi-au iesit si mie fara sa gandesc. Nu le-am gandit!! nu stiu de unde au iesit dar stiu pe unde: pe gura mea!! …apoi am inceput sa le analizez, sa ma educ, sa ma invat. Sa imi repar greselile. Sa caut sa inlocuiesc NU-urile. Apai sa stiti ca nu e usor dar daca nu fac eu, las mostenire copilului sa faca ce nici macar nu am incercat.

    2+
  7. Alexa

    *Sa iasa 😀
    E o greseala pe care si eu o faceam dupa ce m-am mutat in capitala.

    0
  8. Cricket

    Mai exista si tratamentul tacerii, adica nu il bat, dar il ignor pe copil…ca si cand nu ar fi acolo. Si asta cauzeaza o mare trauma pt ca practic il anulezi ca fiinta. Asta am primit eu si din pacate asta fac cu adultii cand ma supar. Sper ca nu voi face la fel cu cea mica, acum e mult prea mica sa nu o bag in seama :))). Si ce incerc iar sa educ la mine e sa nu ridic tonul atunci cand ma sperii si situatia imi scapa de sub control. De ex cand copilul e intr o situatie periculoasa si nu asculta…de parca zbierand rezolvi ceva :)))

    0
    • O, uneori mai rău faci… băi, am văzut un clip mai demult. Cu o mamă care nu își bătea copilul, pt că asta ar lăsa urme, dar îl tortura în diverse alte feluri. cu duș rece. sau îl punea să mănânce ketchup din ăla extra pișcăcios. Nu am putut vedea până la final!

      0
      • Sa știi ca în Franța încă li se par normale dușurile reci. Și asta de la părinți de vârsta noastră, care se interesează, dau copilul la Montesori etc. Nu consideră că e abuz fizic.

        0
          • Iulia

            Subscriu! Am fost Dadaca in asa familie.., fetița avea 8 ani si ma scuipase si dăduse cu picioarele in mine. Maica sa a așteptat sa adoarmă apoi a trezit-o di Zbang, in dus cu apa rece! Eu n-am fost de acord cu toate ca eram o copila.. era prin 2008

            0
          • Doamne-Dumnezeule!!!

            0
  9. Andreea

    Sunt un om in cautarea echilibrului si poate de aia 🙂
    Dar mi se pare ca nu putem pune chiar in aceeasi oala nu ai voie cu eu m-am saturat de tine sau o sa cazi cu esti rau. Pur si simplu uneori nu e timp sa spui prea multe si zici mersi ca apuci sa strigi un NU sau nu e voie. Explicatiile vin dupa. Am rostit de prea multe ori o sa cazi, e drept, dar uneori chiar credeam foarte tare ca va/vor cadea si mi se parea periculos si pana sa le dau explicatiile cum ca e prea ingust/prea inalt/prea subtire le spuneam e posibil sa cazi sau poti sa cazi. Cu toate astea, la 7 si 9 ani se catara si incearca o gramada de chestii si stiu ca nu traiesc cu senzatia ca as crede eu ca sunt idioti. Desigur, mai conteaza si de cate ori zici Nu e voie. Ca daca nu e voie sa mearga descult, nu e voie sa imbrace ce vrea, nu e voie sa vorbeasca tare, nu e voie sa se murdareasca si alte asemenea toata ziua, atunci cand intr-adevar ceva chiar nu e voie nu va mai avea nicio putere sintagma asta.

    2+
    • normal că îți mai scapă. Însă unii îl folosesc pe nu e voie pe post de laitmotiv în conversațiile cu copiii. Toată viața lor e despre nu e voie.

      0
  10. “Auleu, cred că te doare foarte tare de plângi așa. Vrei să te țin în brațe? Sau: Ia să punem niște apă rece, să pupăm locul, să ceva ce are șanse să îl consoleze. Alteori poate doar are nevoie să plângă și-atât.” Eu citisem undeva ca nu e ok nici asa, sa-l pupi, sa batem pragul usii pentru ca el e de vina ca s-a lovit copilul, etc. In schimb, acolo era mentionat ca ar fi ok sa-i spui “data viitoare sa ai grija sa-l ocolesti ca sa nu mai patesti asa”…

    2+
    • Cu să batem pragul nu sunt nici eu de acord, fiindcă atunci copilul va crede că mereu sunt circumstanțele de vină pentru durerea lui, ceea ce nu e ok deloc. Însă, din experiența mea personală, atunci când sufăr pentru ceva sau mă plâng sau m-am lovit, urăsc să vină un deștept să-mi spună că eu sunt de vină, că practic asta înseamnă data viitoare ai grijă să ocolești. Plus că în momentele în care plâng, copiii nu sunt atenți, atunci nu primesc informația despre ce s-a întâmplat. Sau așa e al meu, cel puțin. După ce trece criza, uneori revenim la locul cu pricina și îi arăt cum poate face diferit data viitoare. De exemplu, la un moment dat a crescut și nu mai încăpea în picioare sub masă. Când se băga sub masă și se ridica, tot timpul își dădea una în cap și plângea. Până i-am arătat că nu mai încape, ne-am băgat și am ieșit amândoi de sub masă de câteva ori. Apoi, data viitoare când s-a băgat sub masă i-am amintit să aibă grijă când se ridică. Asta a fost acum o vreme. Azi, iar a calculat greșit distanțele și a băgat un cap de masă. A plâns, apoi a adormit, ghici de-a ce ne jucăm când se trezește. De-a ne-datul cu capul de masă :)))

      2+
      • Cehoaicele suflă la locul rănit. Eu pup. Vin ai mei să-i pup unde s-au lovit și pleacă ca și când le-am dat un antidot. Nu trebuie sa mai zic nimic….

        2+
        • pupă mama.. 🙂

          3+
        • Alina Storch

          P-asta cu pupatul o fac si eu si fi’miu (2a2l) a copiat-o si el de la mine, daca ma vait ca ma doare ceva (de cele mai multe ori ma lovesc cot la cot cu el :))) ) vine si spune “pupic” si pupa unde ma lovesc. Puterea exemplului… cred ca va avea succes si in viitor! 🙂

          3+
  11. Un articol care mi-a placut foarte mult. Si eu cred ca toate cele 11 afirmatii sunt foarte daunatoare pentru copii si recunosc cu tristete ca il folosesc pe “nu e voie” prea des (dar ma tratez). Cel mai fain mi s-a parut faptul ca nu te-ai limitat doar la a enumera aceste fraze daunatoare, ci ai incercat sa oferi si alternativele mai sanatoase emotional. Felicitari!

    1+
  12. Mama era foarte vocală și țin minte că-și exprima frustrările atunci când ajungea la capătul puterilor. Și deși nu ne lovea (des), era extrem de enervant să o auzim și am fi preferat să ne dea o palmă și să ne lase-n pace. Însă eu, una, învățasem să o izolez într-o bulă din care nu răzbătea niciun sunet, iar ce mi-a rămas foarte clar în minte este cum mă uitam în jos (aparent cu părere de rău/ rușinată), la umbra ei, să văd când nu se mai mișcă, moment în care ridicam ochii-n sus, mă uitam la ea și spuneam „Da-mi pare rău…” Atunci se înmuia și mă lăsa să mă duc la joaca mea.

    Dar nu o pot condamna pentru nimic! Știu că tot ce a făcut a făcut cu dragoste și cu intenții bune, fără să-și dea seama că poate face rău. Dacă eu aș continua greșelile mamei, nu mi-aș ierta-o. Deși e greu și cere multă stăpânire de sine, pentru că da, comportamentul cel mai la îndemână este cel pe care l-am învățat de la părinții noștri.

    3+
  13. Nununu

    Eu am această problemă cu “Nu e voie”. Merg aproape zilnic cu fetița de 1 an și 2 luni într-o zonă cu gazon, unde vin mulți copii, fiecare cu jucării care de care mai diverse. Fiica mea aleargă pe iarbă și mereu vede ba o trotinetă pe care vrea să se suie, ba o minge, ba o jucărie de împins etc. De multe ori vrea să umble și în coșurile/căruțurile/gențile copiilor/mămicilor care stau pe iarbă. Eu merg în urma ei și îi spun “Nu e voie să… luăm jucăria fără să o cerem/umblăm în gențile altor oameni pentru că e spațiul lor intim/privat etc.”. Încerc mereu să îi și explic de ce zic nu. Ei bine, până termin eu discursul moralizator, ea deja e cu mâinile pe jucărie/căruț/minge, eventual o mai și ia la fugă. Mi se pare că tot timpul cât stăm acolo nu fac altceva decât să spun că nu e voie și, de asemenea, că vorbesc la pereți. Nu știu cum ar trebui să evit acel nu e voie în astfel de situații. Am mai încercat cu “Hai să lăsăm asta aici, că e a copilului/doamnei”, “Hai să ne jucăm cu jucăriile noastre” (evident că și eu car o traistă de jucării cu mine care nu prezintă niciun interes pentru ea), “Uite, copilul e supărat că i-ai luat jucăria, hai să i-o ducem înapoi.” etc. Nimic din toate astea nu pare să funcționeze…

    1+
    • Nu știu ce să zic, eu am observat că merge la jucăriile altora când e plictisit de ce facem în momentul ăla. Așa că, îi propun ceva mai interesant decât să ne dăm cu motocicleta de plastic a altui copil. Îi spun, uite, s-a eliberat chiar acum un leagăn, vrei să mergem să te dai? sau, hai să-l căutăm pe stăpânul acestei jucării, să îl întrebăm dacă ne dă și nouă voie. Sau, când sunt în panică de idei, îl iau în brațe și încep să îi descriu chestii. fie ce tocmai s-a întâmplat, fie ce nu vreau să atingă –motocicletele alea de plastic mi se par foarte periculoase pentru un bebeluș de 1an și 4 luni, practic, le urăsc.
      Până acum funcționează, poate te inspiră ceva..

      1+
  14. Andreea L.

    Daca cel mic face un lucru bun, seamana cu mama. Daca face ceva gresit..seamana cu tata! ;)))

    4+
  15. O sa cazi!
    De parca eu as fi Dumnezeu, nu un simplu om, stiu eu exact ca amaratul ala o sa cada. Apoi si daca o sa cada ce?! O sa cada, o sa planga (sau nu), o sa se umple de sange (sau nu), o sa se ridice si o sa alerge mai departe.
    De fapt acel “o s acazi” este despre parinte, il atentioneaza pe copil ca va cadea, ca ala sa prinda spaima parintelui, sa inteleaga ca parintele nu e in stare sa suporte prea multe “suprize” din astea, ca nu e in stare sa curete o rana, sa stearga un ochi plans sau sa ridice de jos, asa ca bietul copil, nu trebuie nici sa se joace prea mult, sa fie atent la parinte si sa-l protejeze, nu cumva sa sufere adultul asta vreun soc, sa dea ochii peste cap de la nitel sange pe coatele mici.

    3+
  16. mai am o categorie: santajul emotional.
    – Daca nu mananci tot nu te mai iubesc.
    – hai, inca o gurita si pt mamaie
    -ma supar pe tine
    -ia de aici ciocolata, ce stie maica ta… (asta e socrul meu 😀 – mai si filmeaza cu telefonul si ne da filmarea)
    etc

    M-am intrebat daca nu cumva unii adulti sunt mai infantili decat copiii…

    2+
  17. Gabriela

    Fain articol! L-am listat si împărțit in fata blocului.

    2+
  18. Din grija avem cate o reactie de’asta mai deplasata! Daca nu ne-a invatat nimeni cums a fim parinti. Am luat si noi ce am auzit in familie sau pe strada.

    1+
  19. Carmen

    Off, cata dreptate!Problema e ca trebuie sa fii mereu foarte concentrat sa poti constientiza fiecare situatie de genul celor prezentate de tine, apoi sa gandesti rapid reactia corecta de care are atata nevoie copilul. Si toate astea au nevoie de o minte limpede, focusata si mult exercitiu. Cei mai multi dintre parintii nostrii ne-au crescut cu aceste asa nu-uri, care ne-au ramas oarecum impregnate in subconstient, plus ca ei continua sa le aplice pe copiii nostri cand au ocazia. Eu incerc sa ma educ si sa procedez corect fata de copiii mei dar, recunosc, imi mai scapa si cate un asa NU. Multumim pentru sfaturile tale!

    0
    • Carmen, atâta vreme cât sunt scăpări și nu reguli, nu e o problemă. Eu cred că doar părinții ăștia așa ca tine și ca mine își fac probelem că le mai scapă, ăia cărora chiar nu le pasă și cărora așa li se pare singura cale nu își pierd vremea cu sentimente de vinovăție…

      0
  20. Vine o vreme cand le spui pe toate. Imi scapa si mie vreo 4-5 replici din cele 11. Chiar daca stiu ca nu-s tocmai potrivite… Asa ca articolul nu mi s-a parut amuzant, desi probabil asta a fost intentia ta 🙂

    0
  21. “M-am săturat de tine” aceasta vorba clar nu ar trebui spusa niciodata.

    0
  22. Oana

    Noi avem o problema cu scrisul, nu vrea si pace. Am luat-o cu frumosul, cu explicatul, cu argumentatul, cu recompense (are 7a6l). lnteleg ca este un copil dificil si cu un fond genetic prost (nu este copilul meu, este in grija mea in schimb de ceva ani).

    Aseara de exemplu, a rupt foile, pixul si le-a aruncat in mine. Am incercat sa o intreb si sa aflu de ce nu vrea sa scrie si mi-a urlat ca nu vrea. Recunosc, ca in momentele alea, dupa o zi crunta de munca, I-am tipat ca o sa scrie ca vreau eu. Cum ea vrea chestii si eu i le cumpar, trebuie sa le merite. Eu fac ce vrea ea, ea face ce vreau eu.

    De obicei sunt foarte calma si cumpatata si ea este un copil linistit dar, are zile cand ma face sa o iau cucu. Asa ca, daca aveti vreun sfat, vreo sugestie la cum sa ii gestionez nervii legati de scoala, v-as fi recunoscatoare.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 331 queries in 0.480 s

Inline
Inline