Celor care vor să plece din România, scrisoare de la cineva care s-a întors

După 5 ani ai mei de stat în Anglia și aproape 8 ai lui, după un pic mai mult de 1 an de când am revenit în România, lumea încă ne mai întreabă de ce. De ce ne-am întors.

(Am scris aici despre asta, nu mai reiau.)

Însă la fel de mulți ne întreabă și cum e acolo. Dacă merită să plece și ei, dacă suma cutare e un salariu bun, cât costă o chirie în Londra și-o pâine cât să simți că trăiești.

Ce-i spui unui om care te întreabă dacă să plece și el, când tu nici nu te-ai întors bine:

Că locuitul într-o țară străină indiferent că e Anglia, Spania, Italia sau USA, indiferent că ești medic ambițios ori muncitor cu ziua, va fi experiența vieții lui.

Că nu e nici măcar asemănător cu atunci când a fost el în concediu la Barcelona și a mâncat înghețată bună pe Rambla, printre turiști. Nici ca atunci când s-a plimbat prin Londra și a văzut pentru prima oară un metrou adevărat.

Că te obișnuiești imediat cu autostrăzile rapide și lipsa gropilor din asfalt. Că te înveți chiar și să stai la coadă, să respecți niște limite de viteză și de bun simț.

Că nu umblă câinii cu covrigi în coadă și că niciodată nu vei vorbi engleza pe care-o vorbește Regina, cum mi-a zis mie odată cineva.

Că te vei obișnui cu tot binele de-acolo până când aproape nici nu îl vei mai observa.  Poate vei conduce o mașină mai scumpă, poate vei avea o locuință a ta. Poate îți vei permite haine de firmă, dar cu dorul… cu ăsta nu știu dacă te vei descurca.

Și nici cu toate acele urări de lamulțiani de politețe, nu de drag sincer pentru cine ești tu. Cu lumea după care nici nu te mai uiți pe stradă, fiindcă sunt zero șanse oricum să întâlnești vreun cunoscut. Cu revelioanele petrecute în aeroporturi și colindele cântate pe skype. Cu copiii tăi uitând limba română și cu părinții tăi în rolul de bunici de două ori pe an.

Însă, la final, ți-aș spune de fiecare dată: dacă vrei să pleci din România, du-te. S-ar putea să-ți placă, să câștigi mai mulți bani. Poate asta e acum important pentru tine. Iar atunci când ai plinul acesta făcut, poți reanaliza dorințele cele sublime. Și înțelege cuvintele mele mai bine.

Ce îți pot garanta însă: că Nicăieri e domiciliul perfecțiunii pe pământ.

foto via Shutterstock, femeie cu valiză

 

Articolul anterior

Nu sunt o mamă perfectă, aveți milă de mine pe internet!

Articolul următor

Sigilarea dinților, ce le recomandă dentiștii pacienților și ce le fac copiilor lor

131 Comentarii

  1. Greta

    Mie mi se pare cam nedrept ceea ce spui în final, sper să nu te superi pe mine.

    ”S-ar putea să-ți placă, să câștigi mai mulți bani. Poate asta e acum important pentru tine. Iar atunci când ai plinul acesta făcut, poți reanaliza dorințele cele sublime. Și înțelege cuvintele mele mai bine”.
    Altfel spus, după ce emigrantul își ”face plinul”, inevitabil va concluziona că a greșit plecând și-ți va da dreptate că tot România… Și chestiunea cu ”dorințele cele sublime” (îmi) sună cam ironic. N-am plecat pentru bani și nu cred că dorința mea de-a trăi într-o țară civilizată e ”sublimă”, e doar normală.

    Nu sunt de acord, așadar. Am plecat de 10 ani și dacă n-aș mai avea o fărâmă de familie rămasă (am pierdut pe mama și o bunică), nu m-aș mai întoarce nici în concediu. Lumea asta e atât de mare, de minunată, o viață n-o să-mi ajungă să văd nici 1% din ea…
    România nu a fost niciodată ”acasă”, în ce mă privește. În 10 ani, Germania mi-a dat ceea ce România nu mi-a dat în 27: respect și siguranță.

    Numai un exemplu banal – dacă ar trebui să mă internez în două zile pentru o operație, prioritatea mea ar fi să mă duc să-mi cumpăr niște pijamale noi, măcar să mă simt trendy flendy, vorba ceea :)) și să-mi pun niște cărți pe Kindle. Nu să schimb bancnote mai mari în hârtii de 10 lei, pe care va trebui să le dau asistentelor ca să-mi schimbe o perfuzie ori să nu mă lase să crap fără un calmant.
    Pentru că, după cum se știe, nu toată lumea are bani să se opereze în privat.
    E (o) realitate din România. Una din multele.

    Zece ani mai târziu, n-am făcut averi aici. Nici n-o să, dar trăim decent, într-o țară pentru care noțiunea de respect față de om nu e ceva abstract.

    • Ba da, doar dupa ce ai plinul asta financiar facut, poti reanaliza. Cand te opresti din fuga dupa supravietuire, dupa concedii si dupa bani. Cand iti pui Rolex-ul pe noptiera si vezi ce a mai ramas. Poate e fericire, ca la tine, se poate si asa.
      Si nu e vorba de averi, Rolexul e un simbol al sigurantei financiare.

      • Greta

        Nu, Miruna, nu e vorba de Rolex. Am scris, de altfel, că nu pentru bani am plecat. Bani făceam amândoi și-n țară.
        Deci partea cu Rolex-ul pe noptieră putem s-o sărim.
        Dar desigur, dacă tu crezi că toată lumea pleacă doar pentru concedii și bani, e părerea ta și o respect, chiar dacă nu-s de acord cu ea.

        • Da, măi, e foarte mișto să avem puncte diferite de vedere. Până la urmă, nici H nu a plecat pentru bani, ci pentru educație, pentru studiu. Însă, dacă e să le reduci la simplu, tot la bani ajungem. Știu mulți, foarte mulți români care s-ar întoarce mâine în ROmânia, dacă ar putea să câștige banii pe care îi câștigă în UK. Dar na, poate nu e reprezentativ eșantionul meu.

          • Alex

            Hmm , depinde totusi , eu sunt in uk de 11 ani și nu m-aș întoarce nici dacă salariile ar fi echivalente cu cele de aici . Chiar dacă la noi e soare și frumos . Pentru mine bun respectul e mai presus decât o țara in care fiecare fura de la unu la altul

    • Diana v

      După nume te-am recunoscut Greta 😀 Te citesc si imi esti draga. Mda, total deacord cu tine.

    • Eliza

      Total de acord cu Greta, am invatat ce inseamna sa fii respectat ca om intr-o tara care nu e a mea in mai putin de un an. Nu am plecat cu gand sa raman, dar ce am gasit m-a facut sa vreau sa stau. Locuiesc in Olanda si nu stiu cum e in alte tari, dar comunitatea de imigranti de aici este geniala chiar te simti acceptat, poatetocmai fiindca toti avem aceeasi experienta. Nici eu nu ma simteam ca acasa in Romania, iar sa plec a fost cea mai buna alegere pentru mine din multe puncte de vedere. M-am intors pentru o scurta perioada in Romania, am fost un om obisnuit care a mers cu metroul si ratb-ul si m-am bucurat enorm ca am plecat. Abia asteptam sa ma intorc in Olanda unde nu sunt hartuita pe strada, unde in mijloacele de transport toti oamenii platesc si conditiile in care calatoresti sunt foarte bune. Alt aspect pe tru care nu imi doresc sa ma intorc in Ro, este situatia sociala: prejudecatile fata de femei si incercarea de a le tine sub jug in societatea (inca) patriarhala, ura fata de lgbt, salariile mici sj abia in ultimul rand situatia politica. Fiecare are experienta lui totusi, iar si eu ca si Miruna as recomnda din inima locuitul in alta tara macar ca o experienta de un an-doi.

      • Eliza, sunt de aceeași părere. E foarte mișto o experiență din asta, eu sunt recunoscătoare că am avut-o. M-a orientat mult mai bine în viață, am ajuns să apreciez mai devreme ceea ce mă face fericită.

        • Stela

          Am stat 17 ani în Italia, m am întors, după 3 ani sunt în pragul sinuciderii, dar cum fac cu copiii, cum sa i las sa trăiască cu acest stigmat? Nu mai vreau și nu mai pot

          • Costel

            Alunga gandurile negre. Sa n-o faci niciodata. Oricat de greu este, gaseste puterea sa oftezi adanc, eventual sa evadezi pe unde poti. Isus a mers descult ani de-a randul prin norodul bolnav, lipit pamantului, de multe ori agresiv. Iar Duhul Domnului este in fiecare dintre noi, chiar daca incercarea este epuizanta, si sunt multi altii in lume in incercari mult mai chinuite, infirmi, etc. Cauta simplitate curata, chiar daca mai lipsita de posibilitati. Inconjoara-te de frumos (decoratiuni, muzica linistita, predici video sau audio pe net, carti incurajatoare, plimbari) si de alinare. Ajuta si mersul la Biserica. Suntem toti in asta si, chiar daca nu stim sa o aratam, tinem la aproapele nostru care sufera ca si noi. Doamne ajuta!

          • Anca

            Ce ai mai făcut, Stela? Te-ai reîntors in Italia? Eu după 10 ani de Italia și 11 de când m-am întors, regret in fiecare zi ca am facut-o. Ma întorc în fiecare an și mă simt ca acasă acolo. Tocmai m-am intors de o sapta dupa o noua escapadă. Am fugit sa oau o gura de aer. În România nu îmi lipsesc banii, dar îmi lipsesc toate celelalte. Decenta oamenilor, respectul, onestitatea, liniștea sufleteasca, empatia, bucuria….Sa mai spun ca sunt cadru didactic? Lucrez cu copii mici. Dar am obosit. Imi iubesc meseria foarte mult, imi place ceea ce fac, dar nu in societatea asta. Viata in România m-a îmbătrânit intr-un an , cat in alti 5 .
            Sper ca ești bine acum, mai bine decât atunci când ai scris. As avea atât de multe de spus….Sper sa rescriu in viitor din insorita Italie.

      • Cris

        Si eu sunt in Olanda, Amsterdam. De acord cu tine…

      • Andreea

        Complet de acord cu Eliza. Si eu sunt tot in Olanda (de 5 ani) si pot spune ca aici am gasit respectul si bunul simt pe care in tara nu le-am avut. Aici ma simt fericita, inconjurata de oameni carora le pasa, oameni care stiu sa respecte regulile – ceea ce pentru mine e important. Poate pentru altii asta conteaza mai putin, in schimb eu atinsesem limita rabdarii in Romania. Ce bine e sa mergi pe strada si sa nu se ia nimeni de tine, sa intri in diferite magazine si sa fii tratat civilizat, sa nu vezi oameni scuipandu-si flegma si animale parasite la colt de drum.
        Bineinteles ca nu sunt toate roz aici, dar eu simt ca dintr-un asemenea mediu vreau sa fac parte. Iar familie si prieteni nu am avut la inceput – acum in schimb am, si ma simt foarte norocoasa ca am dat de oameni asa deosebiti.

        • ana

          Ma bucur pt voi ca aveti sentiment bun in Olanda. Eu stau de 29 de ani in nordul olandei si nu am fost nici o data bine venita in aceasta tara. Da si eu ma gindesc sa ma intorc si poate am sa si fac acest pas. Il faceam de mult daca nu asi fi avut aici un copil. Avem experiente diferite si din pacate a mea este nu buna. Chiar daca am invatat limba, am studiat si m am integrat. In cazul in care le spalam wc este ok dar daca vrei sa lucrezi la acelasi nivel eu ei, deja este o problema. Orice om are dreptul sa munceasca si sa se simta folositor, luindu i acest drept i se omoara spiritul.

      • Alex

        Un comentariu extrem de real ! Bravo așa este ! Nu toti plecam după bani !! E o ipocrizie ! Mulți plecam din cauza ca politetea , respectul și neprejudecatile care le găsim in țara sunt in aval !. In uk de 11 ani , căsătorit , fericit . Ce la vie . Apropo LGBT in România mi se pare Backward probabil din cauza ca lumea vrea sa critice ca altceva nu au ce face cu viața lor

      • Rody

        Oribil.. in Olanda. 10 m sub nivelul marii. Numai drogati, iti ofera seringi in toalete Hainele in magazine aruncate pe jos. Nimic frumos. Pacat ca nu vezi frumusetile Romaniei. Tot saraca o sa ramai acolo

      • Buna ziua !Suna frumos tot ce spuneti , dar sunt sigur ca , este foarte greu sa ajungi acolo .Mai ales ca, trebuie sa sti limba ca sa poti sa te descurci .Aici in Romania ,am tot visat ca o sa reusesc in domeniul meu ,ca o sa ajung departe ,….dar se pare ca ,nu am voie sa am vise ,cat traiesc in Romania !Parca sa oprit timpul aici .Este o mentalitae grea din pacate

    • Cami

      Subscriu, Greta.

    • Bogdan

      Corect. Am stat 5 ani în Austria și m-am întors de 2 în România și ai dreptate. Lipsește normalitatea… Mai trist e că nu cred că o vom avea vreodată.

    • Cosmin

      Azi am luat prima data calmante de nervi ca mai stau in tara asta. Nu de bani e vorba ci delipsa de eductatie a multora, copii in parcul din fata blocului injurand de fata cu cel mic al meu care nu asta trebuie sa vada si sa auda. Strazile murdare, cosurile rupte, trotuarele rupte, autostrazi nu ca sunt rupte, la cate sunt poti spune ca nu exista, lume inraita, agitata, grabita, iritata, individualista de la adulti pana la copii invatati de adulti ca asa e bine. Scoli praf, spitale in ultimul hal, taxiuri rupte, autobuze rupte, blocuri izolate care cum a putut, locuri de munca cu salarii mizerabile colac peste pupaza la bartanete manaci pesmeti ca pensia e ca si inexistenta. Asta se intampla in Romania, asta gaesti in iubitul orash de la mare numit orash Turistic CONSTANTA.
      Credeti ca doar pentru bani pleaca romanii?
      Am zis si o repet, daca suntem saraci sa fim si murdari ca altfel nu se poate 🙁

  2. Mihaela

    Eu nu as pleca. Nu imi place Romania, merg in concedii numai in strainatate, dar aici mi-am facut “un rost”: am facut o scoala, am prieteni, rude, copilul e nascut aici. Plus ca nu as face un asemenea pas de dragul banilor. Adica, bine, castigi, dar apoi seara ce faci? Suni acasa?

  3. La mulți ani, Petra! Zâmbete multe, mai ales sufletești!

  4. Diana v

    Miruna, după părerea mea sunt mai multe categorii de emigranți. Tu te numeri printre cei cărora le este dor de familie si care tie greu sa trăiești departe de ei.
    Ei, eu sunt plecată de 7 ani in Norvegia si sunt din cealaltă categorie. Pe o parte mie dor de Ro dar când văd tot ce am in No si câte posibilități care in Ro sunt lux nu imi mai este dor.Nu mie frica de ziua de maine. Cum a spus si Greta mai sus la spital mergi ca la Spa :))) totul este impecabil si gratuit. Învățământul si toate celelalte nu mai spun.
    Nu laud țara asta dar trăiesc in normalitate iar din păcate in Ro no chance.

  5. Diana

    Miruno, eu spun tuturor sa plece unde văd cu ochii, oriunde, dar sa plece. Tot eu sunt cea care acum o săptămana plângea (literally)in aeroportul din Otopeni, dupa ce am pierdut si ultima speranța ca voi iubi România. Oameni lipsiți de empatie, nervoși, răutăcioși, sistem medical îngrozitor, super-birocrație, drumuri proaste, șoferi nesimțiți si nici măcar mâncarea nu mai e ce știam eu. M-a epuizat psihic lupta cu sistemul, nu cred ca se mai face bine. 🙁 Va las pe voi, ăștia de iubiți România sa o schimbați. Eu, sunt ACASĂ aici unde sunt!

    P.S. Am intrat cu pașaport românesc dar CRDS in țara, si nimeni, absolut nimeni (aeroport sau granița terestra) nu mi-a spus bineativenitacasa! Când ma întorc in State, asta e primul lucru pe care il aud in aeroport: Welcome Home, ma’am!

    • Alex

      Asa e! M-am blocat cand mi s-a spus prima data si chiar daca nu simteam ca asta e casa mea mi s-a pus un ranjet pe fata cat China cred.
      In Otopeni nici nu pot merge la baie de greata, ultima data umblau mustele prin cafenele si nimeni dar nimeni nu parea deranjat de femeile care in loc sa faca curat barfeau la colt.
      Bine, Bucuresti nu e Ro dar e un cosmar cand trebuie sa vin in tara, numai gandul ca ajung acolo si nenorocitul de E85 inspre Moldova sau nesimtitele de la Tarom cu care zburam spre Moldova si cate si mai cate.
      Nici o urma de respect pentru oamenii cu care se relationeaza, nici nu se uita la tine decat sa spuna o rautate – din pacate asta a fost RO si ultima data cand am fost si … mi s’a acrit.
      Incerc sa inteleg ca probabil o sa aud mult mai des Welcome Home.

      Si acum stau cu stres cand aud ca cineva cunoscut pleaca in vacata in tara, ma astept oricand sa aflu ca au facut un accident. Dorul e mare da, dar sechelele sunt si ele mari.

      • E tare astacu welcome home. Stiu ca romanii nu sunt cei mai educati in sensul asta la job, ca mai e mult pana departe, dar, din nou: depinde ce e mai important pentru tine. Pentru mine, de exemplu, faptul ca in dimineata asta pot bea cafea cu mama e mai important decat 5 muste la wc.

        • Alex

          Mustele erau in cafea ca la baie nu puteai merge. Daca aveam copil atunci cum il schimbam? O zi de asta imi aduce energie negativa sa ma tina nervoasa si in priza o saptamana. Merita? Unii trec mai repede peste momente de astea, unii ca mine mai putin.

          Da si mie imi e dor de cafeaua cu mama cu toate ca un pic mai putin decat iti e tie, cel putin asa pare. Atat de relativa e treaba asta si conteaza asa de mult relatia cu oamenii pentru care te intorci dar si felul tau de a fi. Oh si stii ce mi-am mai dat seama?
          Pai tu cand mergi acasa mergi in Sibiu, unde e curat si boem – daca ai fi venit spre Moldova eu cred ca ai fi vazut lucrurile altfel, macar putin.
          Si inca una: ma uit la oamenii care au ramas in urma ma ia disperarea. Cel putin cei mai maturi asa pe la 50 par incremeniti in timp sau mai rau regreseaza. Nu mai au subiecte de discutie si nici macar nu mai vad lucrurile nasoale din jurul lor, daramite sa le repare.
          Oameni cu capul pe umeri, antreprenori mi-au povestit de dramele din familiile lor unde parintii i-au respins pentru ca #rezist. Like … omg?!

          Cand ma gandesc la o eventuala intoarcere imi e frica si de chestia asta – de amorteala totala in care se zbate majoritatea tarii si care se poate sa ma cuprinda si pe mine, why not. Nu inteleg mecanismele prin care unii par ca s-au prostit in tara asa ca se poate amorteala sa ma prinda si pe mine.
          Complex tare subiectul si dureros. Suntem asa de diferiti in asemanarile noastre ca tot ce putem face e sa ne ascultam unii pe altii cu empatie si sa “embrace”, fix mediul pe care ni l-ai pus la dispozitie aici so … thanks!

          • morbo

            Pai de aia e bine ca restul României sa ia exemplu de la zonele mai rasarite si sa nu le mai acuze de complex de superioritate. E pt binele lor.

    • Jual

      Eu traiesc in Franta, dar singurele dati cind mi s-a urat “Bine ati venit” a fost la Otopeni.
      Eu ii compatimesc sincer pe cei care se hotarasc sa emigreze apoi se intreaba daca sa se intoarca sau nu. Trebuie sa fie complicat sa ai de ales si sa te intrebi toata viata daca ai facut alegerea corecta.
      Sotul meu e francez. Am stiut atunci cind m-am casatorit ca pornesc pe un drum fara intoarcere. Am fost integrata in familia lui ca intr-a mea, copiii mei au macar o bunica aproape si am noroc ca nu ma dau in vint dupa sarbatorile ortodoxe sau caltabosii de Craciun.

      • Jual, e foarte adevărat ce ai zis. Același lucru se aplică însă și celor care se gândesc să plece și nu au totuși întregul curaj să o facă. Lor le spun și eu, mergeți. Și apoi vedeți voi ce concluzii trageți. Însă e important să te bucuri de ceea ce ai.

        • morbo

          Daca va deranjează fleacuri precum ca nu vi se spune bine ati venit, sper ca nu sunteti din cei care au ceva împotriva milioanelor de africani , arabi, afghani, pakistanezi etc. care vor in Europa. Ca ei ce sa mai zică de tarile lor…intr-adevăr, noi avem mai multe drepturi fiind din UE, dar rămâne realitatea fiecărui individ care vrea sa emigreze

  6. Oana Harabagiu

    Cum e să-țo apară în inbox newsletter cu acest articol taman în dimineața în care pleci, și să apuci să-l citești în taxi? Clar e karma😂😂😂🙄

  7. Andreea

    Eu am alta parere. Cred ca oamenii emigreaza din Romania din cauza problemelor din copilarie, a familiei si in ultimul rand din cauza banilor. Banii sunt doar problema care se vede la suprafata. Miruna tu te-ai intors pentru ca iti era dor sa bei cafea cu mama. Mie nu mi-e dor si daca mi-e imi trece in 5 minute. Siguranta de sine ti-o construiesti prin educatie, respect pe care ti le dau parintii in primii ani de viata. Si mai apoi, dar mai ales in primii ani. Majoritatea noastra, celor care am plecat, am suferit abuzuri ca si copii, fizice sau psihice. Cand ne reintoarcem in tara le vedem cu ochii deschisi, pentru ca in afara am invatat sa traim fara ele.

    • E foarte interesant și insightful ceea ce spui! Niciodată nu mă gândisem așa. <3

    • Adriana

      Cata dreptate ai! Si uite si eu ma regasesc! De cite ori ma întorc in locul unde m-am nascut,mi se pune nod in gât si da! Urasc satul ala cu oameni care n-au alta grijă decat sa barfeasca,sa invidiez,limitați într-un cuvânt. Nu regret nici un minut!

  8. Luninita

    Interesant subiectul. Evident, cum povesteste toata lumea mai sus, plecatul sau ramasul/revenitul in tara sunt niste decizii extrem de subiective. Ne putem compara cu altii doar pana la un punct, apoi intervine la fiecare istoricul personal. Eu nu am si nu am avut niciodata asa relatie apropiata cu parintii, insa am avut si inca am in Romania multi prieteni deosebiti si o sora pe care o iubesc enorm. Insa tot am ales sa plec si ma bucur tot mai mult ca am facut asta. Poti cunoaste oameni faini oriunde. Poti avea acces la servicii medicale ok si invatamant mult mai bun pentru copilul tau. Poti avea tu alte sanse de dezvoltare in cariera. Nu e vorba numai de bani, nu, ci de calitatea vietii in general. Din nou, insa, fiecare isi cunoaste cel mai bine nevoile in acest sens.

    • Corect, iar concluziile mele nu vor fi și concluziile tale. Asta trebuie să înțeleagă lumea, inclusiv cei care îmi spun mie că greșesc. Aici nu există răspunsuri corecte, fiindcă aceleași bucurii se manifestă diferit.

      • Greta

        Miruna, în comentariu zici: *concluziile mele nu vor fi și concluziile tale*

        În încheierea articolului susții exact contrariul: *când ai plinul acesta făcut, poți reanaliza dorințele cele sublime. Și înțelege cuvintele mele mai bine*.

        Hai să nu mai generalizăm, ce zici 🙂 Sublime, ne-sublime… fiecare are dreptul la propriile dorințe, fără să i se spună că va înțelege cutare și cutare atunci când va avea *plinul* făcut și alte asemenea.

  9. Amy

    Sa stii ca si eu as pleca din Romania, dar n-as face-o pentru bani. Momentan, aici traim mai mult decat decent. Amandoi suntem freelenceri, iar asta ne ofera flexibilitate si posibilitatea de-a lucra din orice coltisor al lumii, unde exista conexiune la internet.
    Daca as pleca, sunt constienta ca mi-ar fi mai greu decat imi e acum aici, pentru ca ar trebui sa platesc chirie si sa cheltuiesc toti banii, fara sa mai pun un leu deoparte.
    Si stii de ce-as face-o? Pentru ca am realizat de foarte mult timp ca aici e totul mort: sistem de educatie, sistem sanitar…tot!

    Eu imi doresc sa-i ofer copilului meu posibilitatea de-a se dezvolta intr-un mediu frumos, iar daca invata, sa poata sa-si gaseasca un loc de munca fara sa se loveasca de tot felul de persoane care cer anumite lucruri…

    Singurul lucru care ma impiedica momentan sa plec, este faptul ca nu sunt sigura c-o sa-mi pot plati asigurarea medica intr-o alta tara. Am inteles ca peste tot e scumpa…daca n-ar fi asta, maine as avea bagajele facute! Sunt convinsa ca as fi fericita si ca nu mi-ar fi nici o secunda dor de Romania. 🙂

    • Claudiu

      Hey…
      Un exemplu. Asigurarea medicala in anglia variaza in functie de venit poti alege intre 6£- 60£.
      Daca platesti £6 pe luna esti asigurata pana la 100.000£ iar daca ai casa pe ipoteca, iti plateste ipoteca ( pt ca familia ta sa nu aibe grija unui camin).

      • Amy

        Mi-e greu sa cred ca e chiar atat de putin…

        • Amy, tocmai faptul că nu știi sigur arată că nu e chiar atât de aprigă dorința de emigrare. Este în teorie, cam cum îmi place și mie să urc pe munte. Dar chiar o fac? Nu, nici măcar nu știu cu ce m-aș încălța până acolo :))

          • Amy

            Pai nu stiu sigur este pentru ca vreau ca totul sa fie pus la punct de la inceput, iar faptul ca nu stiu daca m-as putea intretine acolo, nu inseamna ca nu-mi doresc sa plec.

            Vreau sa am asigurare medicala, vreau sa pot manca ceea ce-mi place, fara sa bag in mine prostii doar pentru ca alea-s cele mai ieftine, vreau sa pot locui in conditii decente, etc…

          • Amy

            Dac-as avea mai multi bani astfel incat sa nu-mi fac griji pentru un trai decent acolo, fii sigura ca n-as mai sta pe ganduri. Cum am spus, eu nu plec din Ro pentru bani, pentru ca as avea acelasi job pe care-l am acum, insa nici nu vreau sa plec fara sa iau in calcul ce-am spus mai sus.

        • Marcela

          Incerc sa nu comentez prea mult pentru ca deciziile noastre vor fi intotdeauna subiective si asa si trebuie sa fie. Am incetat de mult sa mai cred in formatori de opinie. Asumati-va alegerile si cereti doar sfaturi pur practice. Eu am plecat acum trei ani in Anglia, la 52 de ani, simt ca traiesc si respir si sunt foarte respectata, etc. By the way, asigurarea medicala in Anglia este gratuita.
          Va doresc tuturor multa luciditate in luarea unor decizii si daca va hotarati sa plecati sa o faceti cu fruntea sus si open minded. Succes!

    • Nu stiu in UK, dar in Olanda da, e scumpa. Dar nu atat de scumpa pe cat iti imaginezi. Noi dam ceva gen 250 eur pe luna pt toti 3 (copilul minor nu plateste, e pe asigurarea unui parinte ) , se poate si mai putin si mai mult, depinde de circumstantele tale. La noi asta e basic, acopera tot ce se poate intampla, dar nu include operatii estetice and stuff, si e cumva o fransiza, sper sa nu zic prostii, asa tin minte, primii 250 eur pe an cheltuiti pe tratament e ii platim din buzunar, restul asigurarile. Pana acum n-am avut costuri decat gen 70eur pe an, cred ca e in paguba varianta asta pt noi, dar nu ne batem capul, e ok asa 😁

      • Amy

        Doar atat? Aveam impresia ca am vazute undeva, bine poate era total eronat, ca in Spania e in jurul a 2000 de euro de persoana, in conditiile in care vrei sa ti-o platesti tu din buzunarul taul. M-a cam speriat!

        • Vai, 2k e enorm, sunt oameni care nu au atata tot salariul, mi-e greu sa cred. .. Da, noi avem asigurarea aia obligatorie cum ar veni, asa ne-a recomandat ofiterul de relocare, asa am facut. Momentan suntem tineri si sanatosi, mai tarziu o sa ne facem mai complexa si mai scumpa

          • Amy

            Pai asta zic, poate am inteles eu gresit. O sa cercetez mai bine, m-ai pus pe ganduri acum. 250 de euro nu-i ceva de speriat.

        • Cristiana

          Nu e asa. Sanatatea publica e gratis odata ce ai domiciliul aici si lucrezi undeva sau ai un venit stabil si daca nu ai dupa 1 an de stat aici castigi si dreptul la sanatate. In privat gasesti diferite oferte, dar nu se ridica la suma de care zici.

          • Amy

            Despre privat vorbesc, ca n-as merge cu gandul sa ma angajez undeva acolo..cum am spus, avem deja job-uri, lucram de acasa si ma intereseaza asigurarea privata.

        • Amy, in belgia e cam la fel daca te declari aici ca liber profesionist (un fel de pfa) si ai incasari (de cateva mii). Costurile serviciilor sociale sunt de aprox. 800 euro pe 3 luni de persoana (si aici vine si ceva la pensie, si ceva ajutor social daca ajungi dupa x ani fara venit). Sistemul tot de coplata e: din orice investigatie o parte (destul de mica) e platita din buzunar, si mare parte nu se face fara trimitere. , in Europa auzii de cifre mai mici, mult mai mici, sunt sub salariu minim pe economie (si astea sunt cifrele publice).

      • Cris

        385 e minim. Nu mai e 250euro de vreo 10ani 🙂 si se plateste procentual. Adica o radiografie e xxx euro, din acesti xxx euro x% e din eigen risico (own risk).

        Noi tot 250euro avem per trei deoarece nu am vrut sa platesc eigen bedrag/risico la nastere si pt asistenta postnatala 🙂 am luat cu “terapie alternativa” in val de 500euro si asigurare dentara completă altfel, dupa sarcina, dintii mei sunt mai sensibili si aveam nevoie de extra…

        🙂

        • Cris, sunt mai multe optiuni de coplata din asta, de unde si sumele difera. Noi am ales ce ni s-a recomandat de persoana care s-a ocupat de relocare, nu avem in procente nimic, doar o suma fixa, ce e mai mult plateste asigurarea. Nu m-as simti safe cu procente, ca cine stie cat poate costa o operatie

  10. Zina7

    Suntem deja de 7 ani si o luna plecati din România. Pe 1 iulie avem exact 7 ani de când muncim amândoi aici. Avem amândoi joburi bune ( suntem medici amandoi) suntem respectați, câștigăm destul cat sa ne permitem cam ce ne dorim …dar,daca nu am fi avut aici asa de multi prieteni români și ei la rândul lor cu copii de varsta fiicei noastre cu siguranta ne-am fi intors înapoi în România.

    • Eu cred că voi sunteți oricum o excepție. Aveți o comunitate super faină acolo, nu știu zău dacă în România mai au mulți așa ceva. Sincer, îți zic. Sunteți foarte norocoși.

  11. Martins

    Miruna, eu te inteleg. Cei care sunt apropiati de parinti, de familie nu prea pot rezista departe. Dar apropiati in sens profund. Atasati, nu dependenti. Dar asta cu plecatul e la fel de diversa ca oamenii care pleaca. Fiecare cu bacgroundul lui si proiectiile. Eu cat am fost plecata cel mai tare m-a afectat ce urat vorbesc romanii ramasi acolo despre tara lor. Nu toti, dar 90%. Chiar se mirau strainii de “fenomen” si nu cred ca Romania e tara cea mai rea din lume. Oricum ar fi trebuie sa fii impacat cu tine. Asta e secretul vietii. Si recunostinta pt tot ce ti se intampla. Succes! Esti un om frumos 😉

  12. Depinde f mult de ce pleci. Noi n-am plecat pt bani, eram in top 10% de salarii in ro, ca si aici. Am plecat pt ca am vrut o viata linistita si relaxata, scoli bune pt copil, nu pus la colt si buline negre, etc. Le-am gasit.
    Iti zic drept, cu plinul pe noptiera, ca NU mi-e dor de Romania, nu m-as intoarce niciodata. Anul viitor incepem demersurile pt renuntarea la cetatenia romana. Anul asta am vandut tot ce mai aveam, am inchis conturi. Vom continua sa mergem o data pe an cat ne traiesc parintii (vin si ei la noi ) , dupa care eu nu mai calc neam, nu mai vreau, nu imi mai trebuie. Prietenii nostri din ro au emigrat si ei, mai avem o singura familie ramasa. In 3 ani ne-am facut prieteni si aici, nu duc dorul a nimic

    • Amy

      Exact asta spun si eu…viata linistita si relaxata, scoli bune pentru copil si servicii medicale de care sa nu-ti fie frica, asta-mi doresc si pentru ele as pleca, nu pentru bani.

      Nu mi-ar fi dor nici o secunda de Romania, n-am de ce! Parintii pot veni in vizita cand doresc, iar acum exista conexiune la internet si poti vorbi aproape oricand vrei cu ei.

      • Eu m-am atasat asa de tare de tara adoptiva, e mai acasa decat a fost Romania vreodata. Mie de Olanda mi se face dor cand suntem plecati si de orasul si casuta noastra. Mai plec cu jobul, in tren cand stiu ca urmeaza statia de acasa mi se umple sufletul. Parca si gara noastra e mai frumoasa decat altele (e doar o gara 😁) si iarba e mai verde. Acasa e unde ti-e inima si esti fericit. Si cand iti vezi copilul inflorind, n-ai cum sa nu fii fericit 🙂

        • Amy

          Olanda este una dintre cele mai frumoase si civilizate tari din Europa. Te poti considera norocoasa pentru ca ai ajuns sa locuiesti si sa-ti faci viata acolo, sa te integrezi practic, fara sa ai regrete sau dor de casa. 🙂 Nici eu n-as avea si sincer, nu pot s-o inteleg neam pe Miruna, oricat de mult as incerca.

          Inteleg sa-ti doresti sa revii in tara atunci cand muncesti salahor pe undeva, dar cand ai un job ok, prieteni si-un trai decent, de ce Dumnezeu sa te-ntorci? In fine…fiecare cum simte si cum cred ca-i mai bine.

          Ma bucur cand vad persoane ca tine, care-au reusit sa se integreze si care sunt de acord cu ideea ca in Romania nu-i de stat, atat timp cat iti doresti ceva mai bun pentru tine si familia ta (si nu, nu ma refer neaparat la partea financiara).

          • Pai cam de asta comentez (si pt ca ma plictisesc un pic, vineri lucrez doar 1-2h de acasa 😁) , ca sa stie lumea ca poate fi si asa emigrarea
            Eu inteleg ce spune Miruna, am mai scris asta la alte articole pe subiect la ea pe blog, ea nu s-a intors in Romania, ea s-a intors la cei dragi de care ii era dor
            Am cunoscut de curand pe cineva cu o poveste similara, s-au intors in ro cand s-a nascut copilul, sa fie mai aproape de familie, dupa vreo 8 ani de Olanda. Si a si fost tare bine cat a fost copilul mic, acasa cu bunicii, joburile in corporatii sunt cam la fel peste tot, n-au simtit diferenta. Insa cand a trebuit sa intre copilul in colectivitate, s-au luat cu mainile de cap, si-au facut bagajele si s-au intors in Olanda 🙂

          • Amy

            Pai n-ai cum sa spui ca te intorci la parinti fara sa spui ca te intorci in Romania, serios! Ea si-a asumat asta, intr-adevar, dar nu cred ca n-o sa aiba regrete mai tarziu. Probabil ca nu s-a lovit inca de nenorocirile din spitalele de la noi si nici de birocratie…si nici nu si-a rupt masina in vreuna din gropile de pe strazile patriei.

            Iar eu ma gandesc asa: parintii nu vor mai trai inca 50 de ani, insa copilul pe care-mi doresc sa-l am in viitorul apropiat, va avea toata viata inainte, prin urmare, ma gandesc la el inainte de-a pune parintii pe primul plan.

            Nu sunt atasata de locul natal, as putea oricand sa plec si sa ma integrez cu usurinta. Singura mea teama este ca n-as putea sa-mi permit viata de acolo…

          • Amy

            Eu nu vreau sa jignesc pe nimeni, insa cred ca trebuie sa fii putin naiv sa cred ca in Romania o sa-ti fie mai bine, pe termen lung ma refer, decat intr-o alta tara civilizata. 🙂

          • Amy, daca gandesti asa, lasa fricile deoparte si fa-ti planuri de plecare. N-o sa-ti para rau, ca nu ai de ce
            Eu cred ca in ro lucrurile se schimba in bine, in timp istoric f rapid chiar, dar eu nu traiesc in timp istoric, ci in timpul meu personal care e limitat si fac ce vreau cu el
            Exemplu, in apr am fost in ro sa lichidam tot ce mai aveam, conturi, apartament, etc. Ne-am luat o sapt concediu si eram pregatiti de nervi si situatii kafkiene, pt ca avem domiciliul aici si nu mai avem buletine, ne asteptam la tot felul de. Am rezolvat TOT in cateva ore, la ora 12 eram gata si ne uitam bulversati unul la altul, ok, acum ce facem ca avem cazare la hotel 3 zile 😁 oamenii au fost f draguti si helpful peste tot, n-am avut absolut nici un stress

          • Amy

            Voi cred ca ati fost un caz fericit. Uite, soacra mea vrea sa se pensioneze anticipat, iar pentru asta are nevoie de nu stiu ce documente de la fiecare loc de munca la care a lucrat. Se plimba pe drumuri de cateva saptamani. Vino azi, vino maine sa depui o cerere, apoi peste nu stiu cate zile iti dam ce ai nevoie si tot asa…

        • Amy

          Iti multumesc pentru incurajare, o sa incep sa ma documentez mai bine in legatura cu asigurarea medica si costurile pe care le implica, iar daca suma nu e chiar atat de fabuloasa pe cat ziceam eu mai sus, poate-o sa ne facem curaj. 🙂

        • Cris

          Am crezut ca sunt singura :-)) mi-e dor de Olanda mai cand plec in România si nu, nu compar cuchestii vai In Olanda e asa si pe din-colo pt ca e aiurea pt cei rămași in tara si care nu vor sa plece…dar, in sinea mea balacaresc bine de fiecare data cand imi vizitez familionul…ma pregatesc bine psihic cand intru in avion spre Bucuresti

        • Ecarulan

          Ei 🙂 e chiar uratica gara ta – daca nu cumva te-ai mutat intre timp. Poate pentru ca gara ‘mea’ s-a renovat si n-am apucat sa ma atasez de ea, si eu ma simt ‘acasa’ cand sunt in gara unde ma duc de 7 ani la munca – este ca loc, cea mai ‘constanta’ chestie din viata mea de emigrant de 10 ani in Olanda. Daca o sa revin in Ro (la pensie, sper, cand o sa ne intoarcem toti prietenii plecati prin lume, sper), gara asta o sa-mi bantuie amintirile sigur!
          Amy, daca asigurarea de sanatate e principala ta grija legata de emigrat, start packing 🙂

          • Alexa

            Am simtit nevoia sa las un raspuns la comentariile lui Amy ca nu intelege de ce Miruna s-a intors si ca o sa inteleaga ea cat de rau e cand o sa ajunga copilul la nivelul de scoala/colectivitate.
            Oameni buni, cred ca ar trebui sa deschidem un pic ochii si sa ne uitam un pic in jurul nostru. Suntem atat de obisnuiti sa gandim de rau de Romania, sa vedem numai buruienile si nu florile, sa ne dam batuti ca asa sunt lucrurile si nu avem ce face. Pai de asta tarisoara asta e asa cum e, ca ne bagam cu toti picioarele! Ca cei care vrem si vedem, preferam sa zicem “asta e, n-ai ce face”, de parca nu e o parte din noi, de parca nu este un intreg din care facem si noi parte. In mintea colectivului este ideea asta adanc impamantenita, si zau ca nu stiu de unde, ca totul e pierdut, totul e mort, nu e nicio sansa. Si cand gandirea asta se replica la nivelul milioanelor de oameni, atunci da, Romania sa isi faca ultima cruce si sa-si dea suflarea. Inteleg argumentele ca viata e scurta si nu e timp de luptat cu morile de vant, dar omul sfinteste locul si daca am fi un pic mai iubitori, mai respectuosi si mai ales, mai luptatori, am imprastia spiritul asta in jur si cu timpul lucrurile s-ar imbunatati. Cred ca am uitat cu totii ca se poate mult, mult mai rau. Nu ne dam seama de fapt ce privilegii avem, si cum milioane de oameni ar dori sa aiba viata pe care o avem in Romania. Cum pentru unii sa emigreze in Romania e cum e pentru noi sa emigram in SUA. Duceti-va va rog in Africa, in jumatate de Asia, in America de Sud. Ati uitat ca va comparati cu granzii, cu tari din Vest care da, sunt mult mai evoluate. Dar hai sa ne comparam si cu altii ca sa avem tabloul complet. Chiar daca unii nu vor sa accepte, NU suntem o tara din lumea a 3a. Si totusi, multi din tarile din lumea a 3a vorbesc mult mai frumos de tara lor, o iubesc asa cum este, si cu bune si cu rele. Ce, credeti ca in Brazilia sistemul medical e impecabil? Credeti ca in India nu se baga banii in buzunar? Credeti ca in Africa de Sud nu se fura? Daca toata inteligenta asta pe care o exportam pe zi ce trece, toti intrecandu-ne in a ne plange de tarisoara asta care a fost biciuita din toate directiile de-a lungul istoriei, s-ar intoarce acasa, aceste 4 milioane de suflete ar putea deveni o masa majoritara, de oameni destupati la minte. Just my two cents…

          • Ecarulan, nu te lua de gara mea :)) are si niste buline pe care sa stai pe peron, ceea ce in Venlo si Maastricht, pe unde umblu eu cu jobul, n-am vazut. Cum sa ma mut, cat avem joburi, de aici nu ma dau dusa (si acum am si eu contract permanent, yay )

          • Amy

            Alexa, daca am ajuns sa ne comparam cu tari din lumea a 3-a, e trist sa stii! Ca sa evoluam tre’ sa luam exemple bune, nu pe-alea proaste….
            Iar daca tu esti dispusa sa accepti toate neregulile, nu te indeamna nimeni sa-ti parasesti “tarisoare”. Romania are nevoie de oameni ca tine! 🙂 Iti doresc succes, sper sa schimbi ceva!

          • morbo

            Chestia e ca daca de la noi pleacă atatia, fără sa fim deci tara de lumea a treia, cate miliarde de oameni din tarile alea crezi ca vor in alea câteva tari dezvoltate din toate punctele de vedere de pe planeta asta? Trebuie sa mai rămână cineva (de valoare si nu numai) si acolo, iar tarile dezvoltate sa nu fie coplesite de prea multe străini (punct care intr-adevăr inca e departe)

    • Diana, m-a durut inima când am citit comentariul tău. Undeva așa în piept m-a înjunghiat, dar te înțeleg că așa simți.

      • E tare pacat ca a trebuit sa plec. Si sa scriu de aici comentariul asta. Bucura-te de ce ai acum. Mai tarziu cand o sa iasa broscutul din bula n-o sa mai fie atat de fun. Stiu ca refuzi sa crezi asta, sunt la tine acasa, asa ca ma abtin de la din astea, mi-am zis parerea, sper sa nu te superi, nu mai intind vorba pe tema asta, pana la urma experientele noastre sunt personale si subiective si nu detin adevarul absolut :p

  13. Larisa

    Nu am fost niciodata plecata din tara mai mult de 2-3 saptamani. Am vazut tari multe, alte obiceiuri, diferite cutume, mult respect, dar nicaieri nu e acasa. Dupa aprox. 7 zile mi se face dor de casa mea, de parinti, de bunica, de mancarea traditional romaneasca, de tot ce am construit in aproape 30 de ani aici. Am multi prieteni plecati peste tot in lume. Si poate acestia castiga mai mult decat mine, uneori. Dar, asta nu ma face sa gandesc cu invidie. Pentru ca eu am ales momentele, amintirile. Am ales sa o vad pe bunica mea de doua ori pe saptamana, pe mama aproape in fiecare zi, si sa le fiu aproape neconditionat.

    • da, vezi, cum zicea cineva mai sus: cei care sunt atașați sănătos de familie au alte valori și alte lucruri care îi fac fericiți.

      • Alex

        Suna cam ciudat ce ai spus tu.
        Daca unii au avut o copilarie terorizata de parinti oare asta inseamna neaparat ca au alte valori? Inseamna ca automat pe ei ii fac fericiti banii si nu familia lor?
        Well… NU. As sugera sa fii mai deschisa si mai atenta la exprimare.

  14. Si noi suntem de 2 ani jumate plecati…intai el, apoi l-am urmat si eu. Am plecat pentru aventura, nu pentru bani sau pozitie. Venim acasa cam de 2 ori pe an, ai nostri ne viziteaza o data/de doua ori pe an…dupa ce trece bucuria revederii prietenilor si a strazilor familiare, ne cam apuca dorul de cealalta casa…dupa o saptamana ne intoarcem mereu obositi si agasati de galagia strazilor din Bucuresti. Am rude care au “fugit” in Italia (inainte sa intram in UE), si despre care credeam ca au plecat pentru ca nu reuseau (sau nu se chinuiau) sa-si gaseasca nimic in tara, tata se gandeste sa ia drumul Diasporei. Chiar discutam cu el, daca nu cumva e o abandonare a luptei cu Romania (are 50+ si de vreo 2 ani nu reuseste sa-si gaseasca job). Noi toti care comentam la articolul asta si stam pe-afara suntem privilegiati, dar muncitorul de rand pentru care 500 de euro economisiti sunt o mica avere pentru el si familia lui, ce sa mai zica? Cate experiente, atatea opinii…insa haideti sa nu generalizam si nici sa nu condamnam…unii raman de voie, altii de nevoie, unii se intorc de dor, altii nu.

  15. Am 6 ani si 2 luni de cand am plecat din Romania. Strang actele de cetatenie. Probabil ma voi intoarce, sotul nu vrea. Am plecat de curiozitate si ca a picat oferta de job, mi-am zis ca daca nu incerc la 30 ani la 50 ani sigur nu voi mai incerca.
    Am lasat stabilitate si m-am reconstruit (nu de bani ca noi aveam locuinte, joburi calde si experienta, prieteni). Sunt un alt om acum: mai tolerant, mai bogat emotional, mai sigura pe mine.
    E drept ca suntem independenti de f. multi ani, fara atasamente de oameni si obiecte, vb la tel. cu rudele si prietenii o data pe sapt. sau mai rar.
    M-am reconstruit, regasit. Stiu ca daca faceam schimbarile astea cu mine in Romania, as fi ajuns in alt punct. Dar nu am avut nici ocazia sa ma gandesc ca pot trai altfel si nici nu am acordat timp pentru. Mi-am gasit locul si sansa.

    Pt cine se gandeste sa plece, sa nu uite ca omul sfinteste locul, romania e cum e pt ca si noi toleram asta: prin spagi date sau luate sau toletate, prin lipsa de actiune (da, sunt cea care nu a votat pana la 30 de ani) si de reactiune, prin inchis ochii dar bombanit ca uite domn’le, ce fac altii. Tara e data de romani si noi suntem unii. 10% daca am face ceva mai mult si tara ar fi mai departe. Daca am tine disciplina nemteasca atunci in 10 ani Romania ar fi ca germania.

  16. Cristina

    Foarte bun articolul.
    Pentru noi weekendul acesta înseamnă 3 ani de străinătate. Nu știu dacă e un moment de bilanț. Este mai degrabă din categoria: un ochi plânge, altul râde.
    Eu stau tare prost cu dorul de părinți. Și, din acest punct de vedere, rezonez cu tine.
    DAR, urmează să mai discutăm după ce pruncul tau va avea vârsta de grădiniță și apoi de școală.
    ASTA face diferența între est și vest.

  17. Claudiu

    Fiecare stie mai bine ce vrea. Cine vrea stabilitate si liniste( clar nu in Romania). Cine vrea avere ( clar nu in Romania)
    Cine vrea rudele si prietenii si mancarea buna( clar in Romania).
    Sunt plecat in Anglia si mai am un pic sa devin tatic. 😍 nu stiu daca reauseam in Ro sa strang bani pt bebe, sa cumpar ce hainute vreau cate vreau si toate necesare de noi. Am un job decent iubita mea la fel. In continuare zburam cu bilete luate la oferta si pastram mai multi bani pt vacante( asta sincer o fac si alte nationalitati).
    Mergem in Ro pt familia mea, mergem in Italia pt familia ei.
    Am prieteni acasa care trag din greu, la fel ca noi aici. Diferenta de salariu e cam mare.
    Dar totusi.. ce ne facem cu politica? Cu politia care se filmeaza lovind oameni… cu sistemul sanitar care nu te baga in seama pana nu deschizi usa( cu un plic)
    Aici te duci la doctor, the internezi, te operezi, ai plecat acasa. Ti-ai platit contributia.
    Viata e simpla acolo unde vrei sa fi. Iubesc Romania, dar o urasc din primele ore ajunse “Acasa” .

  18. In urma cu doar cateva zile am discutat cu niste priteni, stabiliti de vre-o 6 ani in apropierea Londrei, despre situatia actuala din Romania. Aveau dreptate. Am iesit afara, am vazut cum este sa traim civilizat, vorbim cu prietenii care au decis sa plece definitiv din tara, stim ce inseamna un trai decent. Cei mai multi dintre cei care inca mai pleaca nu pleaca din cauza banilor – pleaca din cauza lipsei de respect din partea politicienilor, din partea institutiilor publice. Cu toate acestea, NU AM IESIT LA VOT. Nici in strada va garantez ca nu vom mai iesi. Aveau dreptate – noi, cei care mai gandim in aceasta tara, ne meritam soarta. Ne-o meritam pentru ca REFUZAM SA EMITEM PRETENTII LA NOI ACASA. Abia dupa ce vom invata si noi aceasta lectie va fi bine.

    • Claudiu

      Te inteleg perfect, dar uite ca oameni au iesit in strada ca sa emita acele pretentii #neamsaturat.
      Si cu toate astea parlamentul a dat-o pe dos.
      Nu se va schimba nimic in Romania.
      Imi pare rau sa spun asta…

      • in parlament au ajuns cei care au putut ajunge pentru ca unii au refuzat sa se prezinte la vot – cunosc persoane care au preferat sa nu mearga la vot pentru ca au fost dezamagiti de unii, dar au refuzat sa inteleaga ca procedand astfel le da o putere si mai mare celorlalti

    • morbo

      Pai politicienii si institutiile publice suntem noi toti, nu sunt extraterestri sau rusi 🙂

  19. Cred ca cei care pleaca pentru bani o fac pe o perioada scurta cat sa stranga.
    Eu cand am dat la facultate a fost cu gandul de a lucra in Anglia. Dar pana la urma am ajuns in Germania.
    Niciodata nu am fost legata de un loc. Pana la urma oriunde e pamint sunt oameni. Evident ca imi vizitez parinti dar daca nu ar fi ei nu as mai veni.
    Noi am plecat din tara in principal din cauza sistemului medical. Nici aici nu e perfect dar nu trebuie sa pun bani deoparte cand merg la doctor.
    Pot spune ca acum este bine aici. Sentimentul care imi aminteste de tara este de parere de rau cand maica mea imi povesteste ca a lucrat o viata pentru o pensie foarte mica si lui taica miu ii este sugerat pe fata ca trebuie sa faca ilegalitati la munca.
    Din pacate sunt multi oameni ce struca tara care are multe de oferit.

  20. Mik

    Se fac 10 ani de când am plecat.O spun mereu acasă este unde ma simt acasă!Am schimbat doar orașul,țara,limba vorbita.In rest am adus-o pe mama anul trecut,anul asta mi-aduc și cățeii . Mi-e dor de România dar după doua trei zile în țara diminutivelor vreau acasă!Si nu nu la pensie nu vreau sa cultiv rosiii in grădina copilăriei mele acolo vreau ca fiii și nepoții ce-i voi avea sa-și cunoască rădăcinile .

  21. Mik

    Am fost in comentariul precedent in afara temei îmi cer scuze.Celor care vor sa plece și celor care vor sa rămână le spun doar ca nimeni nu le poate trai viața.Depinde de ei unde vor sa trăiască,viața de zi cu zi nu este ușoară nicăieri ce face diferența este cât suntem noi dispuși sa respectam și sa ne comportam decent.

  22. Alina

    Din incheierea articolului se vede ca pierzi total din vedere pe cei care pleaca din Romania doar pentru a trai intr-o societate civilizata in care sa fie respectati… pentru ca acasa nu e nici intr-un caz tara in care intamplator te-ai nascut, acasa e locul unde te simti bine. Personal, nu am nevoie sa merg nicaieri “sa fac plinul”, din punctul asta de vedere imi merge chiar bine aici, insa abia astept sa se alinieze astrele sa pot pleca intr-o tara unde sa fiu respectata si linistita, unde sa nu lupt zilnic cu sistemul, intr-o tara unde sa am incredere sa imi cresc copilul si sa nu primeze in jurul lui exemplele negative. Da, am locuit in strainatate, da, a fost greu uneori, dar mi se pare infinit mai greu sa ma lupt zilnic cu nepasarea din Romania, cu lipsa de respect fata de cetatean, cu grijile datorate unui sistem deficitar care ne pune in mod constant in pericol. Cu prietenii oricum ma vad rar, cu parintii la fel, timpul intre job si copil este extrem de limitat, iar in ziua de azi ajungi cu avionul intr-o capitala Europeana mai repede decat de la Cluj la Brasov (si mai in siguranta), deci chiar nu vad distanta ca pe o problema majora.

    • Amy

      Cred ca nici nu se putea spune mai bine de atat! Perfect de acord cu tot ce-ai zis! 🙂 Vrem sa traim intr-o societate civilizata in care sa fie respectati, iar aici nu se poate! Miruna traieste cu impresia ca in Romania pot fi schimbate lucruri, insa eu nu sunt de acord cu ea. Si-n plus, cand se vor schimba? Peste 100 de ani? Si pana atunci, tu ce faci, copilul ce face? Mergi la spital in jegurile astea de la noi? Te dai cu capu’ de pereti cand vezi ca ti se vorbeste cu scarba la fiecare ghiseu la care ajungi pentru a ti se elibera un document? Nu mersi, eu nu vreau asta!

      • morbo

        Cu spitalele asa e, dar cu fazele astea cu ghiseele sau mai stiu eu ce faceti prea mare tragedie. Suntem si prea mohorati noi romanii si luam prea in tragic niste lucruri. A, se poarta urat? Fa scandal si simte-te bine când îl faci 🙂 suntem liberi, nu vine securitatea peste noi daca comentam.

      • Amy, birocratie e si pe la vestici. Ba uneori ma gandesc ca e mai multa. Dar unii ( ca mine) se descurca si in Romania, si in vest, pe cand altii nici aici nici colea.
        Am incercat sa gandesc ca exista mereu o solutie, exista mereu o alegere: o usa se inchide dar nu e bai, eu intru si pe fereastra.

  23. oana

    Buna, sunt plecata de 8 ani, in Belgia; nu mi-am propus sa raman, a fost un concurs de imprejurari, acum nu ma mai vad intorcandu-ma in RO; am o familie formata aici, traim decent, plecam in vacante (nu in tara)…
    Nu vreau sa incep sa-mi exprim revolta fata de situatia politica, ma dezgusta subiectul si efectiv nu inteleg de ce nu pot sa fac ceva sa nu-mi mai pese…
    Doar vreau sa iti spun ca in 2014 mama a avut un accident, a trebuit sa fie operata la sold de urgenta si am trecut prin niste saptamani de cosmar alergand pe la spitale, doctori, casa de pensii, banci! OMG!! M-am confruntat cu cele mai absurde, frustrante situatii din viata mea; mi-am dat seama ca daca ai cu adevarat o problema, ea devine 100% mai complicata din cauza ca esti in RO!
    Intr-un final, toate interactiunile zilnice cu un sistem bolnav si corupt sigur au efecte negative pe termen lung…
    Pentru cei ce isi doresc si pot, recomand si eu sa plece, sa incerce, timpul sigur le va da raspunsul corect: sa continuie sa stea departe sau sa se intoarca in tara, dar fara sa incerci, nu vei sti ca SIGUR poate fi si altfel!

    • Oana, ai incercat sa o aduci in Belgia? sunt multi romani care fac asta (isi iau parintii in spatiu si in asigurare medicala…)

      • oana

        Da, din pacate nu vorbeste limba, are restul familiei (frati, surori) si prietenii in tara, se simte izolata aici; daca se agraveaza lucrurile (dpdv al sanatatii), evident ca vom “renegocia” :)))

        • Oana, macar pt o fereastra de cateva luni sa ii stabilizati situatia medicala. Sunt medici si asistente ce vorbesc romana, sansele sa gasiti un specialist in care sa capete si ea experienta sunt mari. Nu e sistemul perfect, la urgenta ne-au zis 4-5 ore asteptare pt un cap spart, dar cand problema e grava programari se gasesc in 2 zile.

  24. Aura-Diana

    Am 45 ani si un copil de 6. L-am nascut in Italia dar am venit sa-l cresc in tara, la Bucuresti, unde am casa, masina, tot confortul si pe mama, multe parcuri si distractii pentru copii! Pana sa intre la gradinita am trait intr-o bula … dar impactul cu realitatea te lasa fara suflu, cand ai un copil si ai locuit in alta tara! Am rezolvat cumva cu o gradinita italiana, dupa cea de stat. Anul trecut a intrat la scoala insa … iar contactul cu sistemul a fost naucitor! Am schimbat trei scoli, intai doua private dupa care am ajuns la un liceu considerat bun, de stat! Peste tot e la fel!! Profesorii, parintii, mentalitatea, totul parca e in dusmanie fata de copil! Dresaj, forma fara fond, agresivitate la maxim, coruptie, servilism, ura, intr-un cuvant – scapa cine poate! Din pacate asta este realitatea … Acum pur si simplu nu stiu incotro s-o apuc cu el, ce sanse am la aceasta varsta sa iau viata de la capat intr-o alta tara?

  25. Mai Miruna, inainte sa incepem weekendul fara net, un singur lucru mai am de zis :in urmatoarele 2 sapt la noi nu e nici o zi cu temperaturi mai mari de 25 grade. Ce tot filozofam aici? Eu as mai emigra o data numai pt asta :p

    • morbo

      Eu as emigra pt temperaturi mai mari decât in romania 🙂

      • Doamne apara si pazeste :)))
        Aveau in State zilele astea 50 grade plus, de nu puteau zbura nici avioanele, in caz ca duci lipsa de inspiratie

  26. Marilena

    eu nu stiu daca e bine sa pleci sau nu. O experienta nu strica niciodata. Dar ma intreb asa si eu cum este cand iti parasesti tara pentru una cica europeana si cand intorci capul acolo, in stanga sau in drepta dai numai peste musulmani ca si cum ai fii intr-o tara araba. Ma intreb si eu asa cum unul din Africa sau tarile arabe au mai multe drepturi si primesc ajutoare sociale iar tu din EU nu primesti de fapt nimic decat vorbe.Cum e cand cu diplome de studii superioare recunoscute nu reusesti sa gasesti un job in bransa, numai daca ai cunostinte si pana una alta muncesti ce gasesti pana devii frustrat de situatie. Cum este cand te duci la o institutie si gasesti multe formulare in limbi la care nici nu te gandesti si numai in romaneste nu exista, ca si cum tara asta nici nu ar exista in lume. Cum este cand te intreba cineva de unde vii si cand afla ca esti roman stramba din nas si te intreba direct in fata, de ce ai pielea asa de alba… Cum este cand te duci in centru sau la gara si acolo gasesti numai cersetori romani care te injura daca nu le dai bani. Cum este cand copilul tau se duce cica la o scoala buna si acolo peste 80% din elevii din clasa sunt turci si ti-l hartuiesc pana devine depresiv. De relatii, prietenii, zile de nastere etc nu mai vorbesc.Totul o forma amabila si cica “civilizata”, dar lipsita total de suflet si plina de automatism. Si lista poate continua… Mentionez ca noi nu am plecat deloc pentru bani , dar “perfectiunea” pe care am vazut-o in concedii ne-a fermecat. Dar cand am dat cu capul de pragul de sus, abia atunci l-am vazut pe cel de jos. Traiesc inca aici , dar ma voi intoarce, chiar daca colo este atat de mult haos. Macar acolo sunt cu mamaie care are broboada si nu imi este asa de frica sa ma duc in centru pentru ca nu stiu ce fanatic musulman vrea sa mai omoare pe cineva cu o bomba. Sunt multe de spus, dar si asta de la caz la caz. Si inca ceva nu ma intereseaza daca sunt acuzata de rasism. Sunt o persoana care a iubit mult oamenii si care spune de fapt care este realitatea pe care a intalnit-o aici

    • Ramona

      Ma bucur ca exista si alte persoane care se apropie de gandurile mele.
      Daca nu am mai vorbi atat de urat de tara noastra poate lumea ne-ar vedea prin alti ochi.

    • Bianca

      Părerea ta este că musulmanii nu au ce căuta într-o țară europeană? Și că nu ai dreptul la ajutor social pentru că nu sunt din Europa, dar tu care ești româncă ai avea? De ce? De ce ar depinde drepturile unei persoane în funcție de religie sau de rasă?
      Opinia ta este definiția rasismului, oricât de iubitoare de oameni te consideri.

  27. Iulia G.

    Cred ca aici e vorba de 2 argumente: unul de inima/atasament fata de Ro-motivul pt care unii raman sau se intorc in Ri, celalalt- argumentul rational- siguranta financiara, siatem sanitar bine pus la punct, educatie. Depinde fiecare ce alege si i se potriveste mai bine. Eu si sotul meu ne.am intors acum 4 ani dintr.o tara civilizata, dupa 6 ani stati acolo. In curand ne pregatim sa ne facem iara valizele. Motivele? Stresul enorm de la multinationala, agitatia continua, lipsa timpului pt copii si desigur si argumentul financiar. Vom vedea ce va fi…dar privim increzatori catre viitorul nostru si al copiiilor!

  28. Livia

    Eu sint plecata de 27 de ani in G, da direct dupa vizita minerilor in Bucuresti in vara 1990. A fost prima mea iesire in lume, cu primul pasaport si parca 50$. Prima oara am revenit in Rom. dupa 16 ani. Am avut norocul sa putem pleca cu parintii si fratele meu. Altfel nu cred ca as fi putut la familie. A fost greu am pornit-o efectiv de la lingura. Nu stiam nici limba, desi am fost recunoscuti ca cetateni de origine germana, dupa familia mamei, care traieste in mare parte tot aici. In afara de familie am avut o diploma de facultate si o virsta perfecta pt. acest inceput 26 de ani. A fost multa munca si este in continuare. Dar vin in fiecare zi acasa si sint multumita de alegerea noastra. Am inceput viata in G cu o operatie de inima pe cord deschis, un defect cu care as fi putut poate sa traiesc si asa. Dr. mi-au recomandat dupa investigatii op. O operatie intr-o clinica normala cum sint toate aici. Durata 2 sapt. Apoi o cura de reabilitare de 6 saptamini in Mtii Padurea Neagra cu plimbari, masaje, innot, gimnastica si mincare buna – da totul pe gratis – nici macar nu lucram atunci. Dar dupa 2 luni in total m-au declarat dr. apta de munca, daca as fi avut servici. Mi-am continuat cursul de germana intensiva platit de stat. 2 luni mai tirziu scriam prima si singura mea cerere de lucru. Lucrez de atunci si am 2 copii. Nu am putut sta acasa decit foarte putin, am dus copiii la cresa si la ai mei. Am divortat. Sint bine si nu regret nici un moment plecarea mea. Tin contactul cu prietenii si rudele apropiate. Serviciul nu este usor. Viata in orasele mari este scumpa.

  29. Livia

    Pentru Amy: recomand aceas Link

    Krankenkassenbeitrag online berechnen und vergleichen
    Hier können Sie den Beitrag für Ihre Krankenkasse online berechnen

    Pt. salariati – in G. tot atit plateste si Angajatorul pt. tine la casa de sanatate
    Den Beitrag für die Krankenkasse können Sie hier online berechnen. Alle beitragszahlenden Mitglieder gesetzlicher Krankenkassen zahlen 14,6 Prozent ihres Einkommens an die Krankenkasse. Da die meisten Krankenkassen mit diesem Betrag nicht auskommen, erheben sie außerdem einen Zusatzbeitrag. Hier können Arbeitnehmer Ihren Krankenkassen-Beitrag ausrechnen.
    KRANKENKASSEN-BEITRAGSRECHNER
    ….

  30. Livia

    Krankenkassenbeitrag: Selbstständige in categoria asta sinteti probabil voi

    Möglichkeiten der Beitragsbegrenzung ausschöpfen!

    Selbstständige und Arbeitnehmer mit einem Einkommen oberhalb der Versicherungspflichtgrenze von 4.800 Euro oder Personen können sich unter bestimmten Umständen freiwillig gesetzlich versichern (freiwillige Krankenversicherung). Der Beitrag für die gesetzliche Krankenkasse errechnet sich aus dem jeweiligen Einkommen – das gilt auch für Selbstständige. Dabei gilt eine Höchstgrenze von 4.350 Euro monatlich, aus dem sich der Krankenkassen-Beitrag errechnet. Auch wenn ein Selbständiger mehr verdient, steigt der Beitrag nicht weiter.
    Durch den Nachweis niedrigerer Einkünfte können Selbstständige ihren Krankenkassen-Beitrag senken. Bestimmte Mindesteinkommensgrenzen dürfen auch bei einem tatsächlich geringeren Einkommen nicht unterschritten werden. Für hauptberuflich Selbstständige ist dies in der Regel ein Mindesteinkommen von monatlich 2.231,25 Euro. Selbstständige, die einen Gründungszuschuss von der Bundesagentur für Arbeit erhalten, profitieren von einer reduzierten Beitragsbemessungsgrundlage von 1487,50 Euro. Auf Antrag können Selbstständige ohne Gründungszuschuss unter Umständen die Beitragsbemessungsgrundlage auf 1487,50 Euro senken.

    Die gesetzliche Krankenversicherung unterscheidet zwischen Pflichtversicherung und freiwilliger Krankenversicherung. Alle Arbeitnehmer, deren Gehalt 2017 unter der Versicherungspflichtgrenze von 57.600 Euro jährlich (4.800 Euro monatlich) liegt, haben die Pflicht, sich gesetzlich zu versichern (Pflichtversicherung). Selbstständige unterliegen dieser Versicherungspflicht nicht, sie versichern sich “freiwillig”.

    Der Krankenkassen-Beitragssatz beträgt für freiwillig versicherte Selbstständige beläuft sich auf 14,0 Prozent plus Zusatzbeitrag. Der Beitragssatz für hauptberuflich Selbstständige, die einen Anspruch auf gesetzliches Krankengeld ab der 7. Woche der Arbeitsunfähigkeit gewählt haben, liegt bei 14,6 Prozent. Hinzu kommt der kassenindividuelle Zusatzbeitrag.

  31. Livia

    Amy puteti sa trimiteti intrebari la Case de sanatate – de exemplu AOK. Le scrieti in engleza. Sa va socoteasca ei ce aveti de platit, daca veti locui in G.
    La fel puteti intreba si in alte tari, care sint interesante pt. voi.

    Amy nu uita ca trebuie platit si Steuer = impozit pe venituri.
    Daca stai de ex. in G trebuie sa declari cit ai cistigat. Nu cred ca poti vira banii in Rom si aici sa te declari somer.
    Ar trebui sa alegeti un sat sau oras ieftin in care sa platiti o chirie cit mai mica. In orase cum ar fi Hamburg, München, Stuttgart chriile sint imense.

    Recomand un Link cu care te poti juca un pic ca sa-ti dai seama de aceste cheltuieli:
    https://www.immobilienscout24.de/wohnen/mietwohnungen.html

  32. Depinde de fiecare cum se adapteaza si cum gandeste viitorul. Si sincer vorba “nicaieri nu e mai bine ca acasa” ramane valabila. Cel putin eu am stat prin strainatate cel putin 10 ani si m-am intors cu drag pe vechiurile meleaguli. Indiferent ca tara asta se duce de rapa. Nu trebuie sa renuntam la ea lasand-o pe mana hotilor. Trebuie sa luptam pentru ea. Pace!

  33. Adri

    Am citit fiecare comentariu in parte si pot intelege fiecare parte. Nu inteleg ultima parte a articolului legata de plinul de bani, dar este o opinie. Noi am plecat de 3 ani. Amandoi din Ro, cu salarii bune. La mai putin de 30 aveam functii de conducere in tara in multinationale. Provenim din familii sarace, amandoi ne-am pierdut cate un parinte de tineri. El cand era mic copil si-a pierdut tatal, eu la 20 am pierdut mama. Noua Romania mai mult ne-a luat decat ne-a dat si cu toate astea ma simt patrioata pana in maduva oaselor. El este foarte relaxat, nu il intereseaza de tara, nu o vorbeste de rau, nu citeste despre ce se intampla. Mie imi creste tensiunea la fiecare stire si video in care vad cat de prosti ne cred politicienii. Si probabil o sa ma irite tot sistemul romanesc toata viata. De ce am plecat desi aveam casa luata cu propriile forte? Cand aveam fiecare masina? Cand aveam serviciu bun? Cand nu avea datorii? Pentru ca la o banala plimbare in parc am observat ca copilul nostru tine manutele ciudat in anumite momente, ca si cum nu le poate misca. Ne-am dus la spital si dupa cateva saptamani am descoperit ca avea o tumoare pe creier. Ne-am lasat in mana lor si a mizerabilului sistem de sanatate romanesc pentru o luna de zile timp in care nu am facut decat sa inrautatim. In care a luat niste bacterii in urma operatiilor incat nu mai era operabil in mai putin de 2 saptamani si au indus coma unui copil de 3 ani si ne-au zis ca nu cred ca mai au ce sa faca, ca a ajuns inoperabil. Nu pot descrie tot ce a insemnat aceasta perioda de 3 luni cat am umblat cu copilul la doctori. Privat si stat. Ceva de neimaginat, de la stat pe la usile spitalelor ca erau doctorii la vizita…de la copilul care urla de dureri si plangeam pe la asistente sa vina mai repede, dar aveau treaba la tigara. Da…fumau in cabinete! Cand nu am mai suportat m-am dus la managerul de tara de la munca si l-am implorat sa ma ajute cu bani firma. Sa ma imprumute ca sunt disperata sa mut copilul in afara. In 2 zile ne-a gasit spital in Elvetia si m-am transferat cu serviciul acolo, dar in concediu ca sa ma pot ocupa de copil. Din momentul ala Elvetia a devenit tara noastra! Am socat medicii cu ce am putut aduce din Romania in materie de bacterii, operatii inutile. Dupa 1 an copilul nostru a putut sa inceapa sa mearga din nou. Imi este dor de tata si de prieteni evident, dar imi este dor si de mama care a facut stop cardio respirator in ambulanta in trafic in Bucuresti pentru ca ambulanta era minim echipata si multe masini pe sosea. Nu ne-am intors de 3 ani nici macar in vizita si nu cred ca ne vom intoarce curand nici pentru cateva zile. Am vandut tot inainte sa plecam ca sa avem bani aici sa primeasca copilul o noua sansa la viata. Avem acolo doar 2 familii de prieteni ramasi si cum au ajuns sa aiba nevoie de sistem de santate si invatamant se intreaba de ce nu au plecat. Ma doare ce se intampla in tara, dar nu mai e acasa. Acasa e cand ajung sa schimb trenul si sa iau bicicleta sa ma duc sa iau copilul de la gradinita.

    • Luminita

      Mie mi-au murit trei colegi dupa incendiul din Colectiv, numai datorita conditiilor precare din spitale. Trei! Dupa ce am plecat cu fetita din tara in Belgia, am descoperit intamplator ca intrase in contact cu hepatita C cand o operasem de polipi in Romania. Nimeni nu i-a verificat vreodata anticorpii la cele trei feluri de hepatita. Daca ramaneam in Romania, cine stie daca si cand as fi aflat. In Belgia este ceva normal sa ti-i verifice la orice control anual de sange. A trebuit sa imi operez fetita la stat, nu la privat, in Romania, intrucat copilul meu are o malformatie cardiaca si chiar pediatra noastra de atunci mi-a spus direct ca, daca face vreo complicatie la inima la un spital privat, nu stiu ce sa ii faca, o pun intr-o ambulanta si o trimit la stat. Asta pentru ca tot momentan citesc pe diverse bloguri ce ‘bine’ este la Regina Maria in Bucuresti. Este bine atat timp cat nu dezvolta copilul vreo complicatie. Diferenta dintre spitalele de aici si atitudinea doctorilor este enorma, nici nu se poate face comparatie. Daca nu pentru nimic altceva, macar pentru asta, pentru copilul meu, ma bucur imens ca am plecat din Romania.

  34. dia

    Nu am plecat din țara din motive financiare. Dar o data cu recunoașterea mea profesională a venit si stabilitatea financiară. Am plecat din țara pentru ca in timpul facultății mi-am dat seama ca in profesia mea respectul e greu de primit. Si e haos. Si am vrut oportunități mai bune pentru viitorii mei copii. Le-am obținut pe toate astea aici. Si mai mult decat atât. Stabilitatea financiară e extrem de importanta. Da, banii nu aduc fericirea. Dar nici sărăcia si frustrarea ca nu iti poti permite unele si altele pentru familia ta. Am observat ca cei de acasă cred ca doar pentru bani pleacă romanii in alta țara. Complet neadevărat in cazul meu. Sa trăiești liniștit intr-o societate civilizata e pilonul pe care se dezvolta calitatea vieții. Nu imi e dor de România, in sensul de a trai si lucra acolo. Părinții mei mi-au susținut plecarea si statul aici cat au putut de mult. Si ii vad mai multe zile pe an decat daca as fi stat in alt oraș in România. Mai am 2 prieteni buni in țara, restul au plecat.

  35. Ale

    Sunt impreuna cu viitorul meu sot de 4 ani si jumatate in Germania, decizia de a pleca a fost practic un impuls de moment si un risc asumat 🙂 Din fericire s-a dovedit a fi alegerea cea mai potrivita si suntem extrem de multumiti de viata noastra de aici ( amandoi suntem medici) atat profesional cat si personal, avem multi prieteni romani, oameni exceptionali.
    Cu toate ca avem o viata frumoasa aici, dorul de casa creste tot mai mult si planuim in cativa ani sa ne reintoarcem in Romania.
    Tocmai de aceea ma regasesc mult in povestea voastra si citindu-te imi dai speranta ca exista viata si dupa strainatate :))
    Daca ai un gand cat de mic de a-ti incerca norocul inafara Romaniei, atunci ia-ti inima in dinti si pleaca. E mai bine sa incerci si sa recunosti ca nu te-ai adaptat decat sa traiesti cu sentimentul ‘cum era daca…’.
    Pt. cei care sunt foarte legati de parinti,familie dorul nu se va atenua, din contra, iti dai seama cat de mult pierzi din vietile celor de acasa doar fiind departe.
    Acum chiar sunt de garda si citind articolul tau imi vine sa ma urc in masina si sa nu ma mai opresc pana la Timisoara mea iubita :))) Noroc ca, concediul bate la usa 🙂

  36. Dan

    A locui ,a sta ,a pleca intr-o anumita tara nu este totuna cu a emigra .Emigrarea este un proces ireversibil.Cine se intoarce inseamna ca nu a emigrat niciodata.Emigrarea este de regula o trauma sufleteasca si nu este pentru oricine.
    Cum spuneai si tu “dupa 5 ani ai mei de stat in Anglia…”din start ai spus totul.
    Daca ai fi trecut printr-un proces complex de emigrare cu selectie la sange cu cheltuieli uriase,cu echivalare si recunoastere profesionala asa cum este cazul emigrarii in Canada,NZ si Australia probabil dor-ul nu te-ar mai fi necajit atat de tare.Ai fi fost concentrata f serios pe noua ta tara adoptiva la care urmai sa-i devii cetatean,cu toate implicatiile ce deriva.Emigrantul de regula este un om curajos ,darz in lupta sa si care nu se lasa doborat cu usurinta de naive nostalgii.Din clipa cand tu ai ajuns in Anglia fara nici un efort nu vad motivatia sa fi ramas acolo si sa te integrezi.De regula omul cand calatoreste cu trupul inima ramane in locul din care a plecat pentru multi ani.Unii zic 5 altii mai multi depinde de fiecare .Cert este ca in cele din urma inima se va reuni cu trupul gasindu-si linistea si armonia.

  37. Daniel Coman

    Interesanta opinia ta. Evident ca se bazeaza pe experienta personala. Experientele personale sunt diferite pentru noi toti. Personal pentru mine patriotismul e una iar obiectivitatea e alta. Cu unele lucruri sunt de acord iar cu altele nu, dar e asa in viata. Sunt de acord cu comentariul lui Dan(12 aug. 2017). Cand te numesti emigrat din curiozitate e una si alta mancare de peste e sa fii emigrat din nevoie. Personal sunt plecat din tara din 2004, mi-am petrecut sfarsitul adolescentei afara si m-am format ca figura profesionala intr-o tara care incurajeaza si respecta dezvoltarea din toate pctele de vedere.

  38. Silviu

    Am gasit abia dupa un an aceasta postare. Si eu am stat in strainatate in mai multe randuri, si de fiecare data m-am intors. Motivele sunt urmatoarele:
    – In primul rand, eu nu cred ca respectul si civilizatia vor mai dura in Occident, e clar ca in 10-15 ani numarul imigrantilor va depasi in multe locuri numarul cetatenilor cu origine in aceste tari. Si atunci lucrurile se vor schimba drastic.
    – Cum spunea si Miruna mai sus, iti uita copiii limba romana sau nu o mai invata, sau o vorbesc cu accent. E dureros pentru un om care isi iubeste totusi cultura proprie.
    – Eu am ajuns (serios vorbind) sa nu mai suport atata “civilizatie”: in fiecare loc, oricat de izolat, care duce la o casuta in camp, ai cateva sosele asfaltate, pe munti la fel sosea pana in varf. Practic cum fac eu, iubitor de natura, sa simt ca ma pierd cateva zile printre niste dealuri sau paduri salbatice? Sau ca ajung intr-un sat undeva la capatul lumii? Niciodata n-am avut acest sentiment in Occident.
    Pentru aceste motive si multe altele, nu m-as muta din Romania. Iar povestea asta cu respectul pt LGBT, hai sa fim seriosi, e o discutie care se turuie intr-una fara nicio legatura cu societatea noastra, unde asemenea lucruri nu constituie o preocupare. E doar un alt import american, sa fii pro- sau contra-LGBT, pro- sau contra-avort etc.

  39. Eu

    Buna , am citit cu interes mesajele voastre , tocmai pentru ca si noi ne gandim la emigrare. Motivele sunt multiple. Insa teama de necunoscut inca nu ne-a “lasat” sa plecam din Ro .
    Zilnic ne intrebam in care dintre tarile lumii sa ne indreptam ?
    Nu plecam pentru a ne imbogati , ci doar pentru a duce o viata mai linistita , mai buna si nu in ultimul rand pentru copil o scoala in care se face scoala …

    Astept sugestiile voastre .
    Multumesc anticipat.

    • E foarte greu să te îndrume cineva pentru ceva atât de important. cred că e bine să te orientezi spre țara în care pregătirea ta e cerută, acceptată, unde e nevoie de munca pe care știi să o faci. Poate un atuu e și să vorbești limba, să ai deja pe cineva acolo plecat. Succes!

  40. Dana

    Am citit fiecare comentariu in parte.Eu sunt plecata de 2 ani,la inceput cand am ajuns in Anglia nu mi a placut deloc,ploua intr-una ,parca imi era dor de casa dupa doar doua zile ,dar, usor usor m-am adaptat si chiar pot spune ca imi place foarte mult Anglia.
    Lumea te respecta ,cand mergi cu autobuzul soferul iti multumeste si iti ureaza o zi buna,cand intrii intr-un magazin vanzatorul/area iti zambeste si intreaba politicos daca te poate ajuta cu ceva si multe altele.
    Lucrez la un birou,salariul minim ….intr-adevar, chiriile sunt scumpe pe aici dar cu toate astea iti permiti sa traiesti decent, nu ai grija zilei de maine.
    Ideea e ca trebuie sa ajung acasa(Bucuresti) cam intr-o luna ,am de rezolvat ceva important care o sa imi ia timp…dar imi este atat de greu sa plec si trebuie sa imi dau si demisia.
    As vrea sa ma reintorc aici , (mi-am facut si prieteni romani ), acum ramane de vazut …..”ma ia capul” cand ma gandesc ca ma intorc in chaos ul ala .
    Pana la urma,cred ca nu e niciodata prea tarziu sa faci schimbari in viata ta,eu am 27 ani,n am copil ,nu sunt maritata deci pot vedea daca reusesc acasa ,daca nu,cu siguranta ma voi intoarce aici.

  41. Bianca

    Despre aspectele negative pe care le-ai menționat:

    “Și nici cu toate acele urări de lamulțiani de politețe, nu de drag sincer pentru cine ești tu.”
    — aici depinde de persoanele care te înconjoară, nu de unde locuiești. Prieteni adevărați îți poți face indiferent unde locuiești. Și în România îți zâmbește lumea din politețe și nu pentru că te apreciază în adevăratul sens al cuvântului.

    ” Cu lumea după care nici nu te mai uiți pe stradă, fiindcă sunt zero șanse oricum să întâlnești vreun cunoscut.”
    — aici cred că depinde de cât de mare e orașul și de cât de mult timp locuiești acolo. În Londra pp că e f puțin probabil să întâlnești pe cineva cunoscut. Eu sunt stabilită în Zurich de 9 ani și întâlnesc lume cunoscută pe stradă cel puțin săptămânal.

    ” Cu revelioanele petrecute în aeroporturi și colindele cântate pe skype.”
    — hmm.. nu mi s-a întâmplat. Am ales sa călătoresc înainte și după sărbători. Uneori am chemat familia la mine. E distanță, dar nu chiar așa de dificil.

    ” Cu copiii tăi uitând limba română și cu părinții tăi în rolul de bunici de două ori pe an.”
    — aici probabil că ai dreptate. Cunoștințele de limbă română vor avea de suferit. Pp că dacă copiii sunt mai mari nu uită chiar așa de ușor, mai ales dacă părinții vorbesc cu ei zilnic. Pe de altă parte au posibilitatea să învețe o limbă străină în plus care s-ar putea sa le prindă tare bine chiar și în țară.
    Cât despre bunici, eu incerc sa o aduc pe mama de cam 4 ori pe an a câte minim 2 săptămâni. Plus alte vacanțe împreună. E echivalentul a câte o vizită la bunici pe săptămână.

    Nu sugerez ca toată lumea să emigreze. Fiecare după preferințe și posibilități. Vreau doar să expun părerea unei persoane plecate de 11 ani din țară.

    Am plecat la studii, am găsit job și mi-am găsit jumătatea care nu e român și am decis împreună să ne stabilim într-o țară neutră.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 397 queries in 0.354 s