Când un bebeluș zâmbește în somn, îl vizitează îngeri

-Asta zice bunica mea maternă, de fiecare dată când îl vede pe Tudor că zâmbește în somn. 

Cu mult timp înainte de a avea copil, citeam lucruri și filozofii despre a face și crește un copil. Țin minte mult mai puțin decât aș fi vrut, însă știu că undeva scria că un copil are nevoie în primii ani de viață de prezența mamei sale să crească armonios fix cum o plantă are nevoie de soare să înflorească. Cumva, că ea va crește și dacă o lași doar în umbră, însă dă-i un pic de lumină și alta o să fie ea!

Săptămâna trecută am petrecut-o toată la Sibiu. Pentru mine a fost program de concediu combinat cu program de sanatoriu. Practic, m-am simțit ca în liceu, doar că mult mai bine. Seara ieșeam în oraș, ziua ieșeam în oraș. Dimineața dormeam până la prânz, noaptea nu aveam somn. A fost și festivalul internațional de teatru, am avut mulți prieteni bloggeri veniți la mine în oraș, zilnic mă întâlneam cu câte cineva, cu mai mulți cineva chiar. Aveam cu cine lăsa copilul, mâncarea era literalmente la mama acasă, vremea bună, masa -masă, somnul -somn.

Doar că nu mai ești același om din liceu, așa că m-a apucat un dor fantastic de Tudor. În două seri am ajuns acasă când el deja dormea, după ce într-o seară o rugasem pe mama să îl țină treaz până ajung eu, ceea ce doar a complicat lucrurile, fiindcă el s-a bucurat atât de tare să mă vadă, eu m-am bucurat atât de tare să îl văd, încât ne-am mai zbenguit vreun ceas întreg în patru labe pe covor. Nu știai care-i mai copil decât care.

Și vineri. M-a apucat un doooor… Simțeam un gol mare în rezervorul de mămiceală. Am ajuns acasă pe la prânz și nici nu am mai plecat nicăieri. Am stat toată după-masa în curte, am făcut baie amândoi într-o piscină din aia mică și gonflabilă, ne-am alergat desculți prin iarbă, am făcut poze, baloane, castele pentru furnici. Genul de zi care nu voiai să se mai termine.

Iar seara, în timp ce eu răspundeam la mail-uri și scriam pe blog, iar el dormea, Broscuțul începe să râdă în somn. Din senin, cu hohote de bebeluș fericit.

Acum știu, bunico, așa aplaudă îngerii.

foto via Shutterstock, bebeluș zâmbind în somn

Articolul anterior

Scot la licitație o geantă FURLA, pentru Tavi

Articolul următor

Mic ghid: 7 feluri în care îl ajut pe blogger-ul meu preferat

8 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    DA, asa e un copil fericit cu o mama fericita!!!!Ingerii ii au in grija!

  2. Cris

    Asta spunea si mama cand eram noi mici si mi-amintesc perfect, cand dormeam cu mama si eu si sora mea, care era micuta si ne-a trezit rasul ei din somn.

  3. Momente de inramat si atarnat pe peretele mintii noastre!

  4. Alta Miruna

    Eu si acum ma mai trezesc din somn razand in hohote :))

  5. Mihaela

    Sunt amuzanti cand zambesc in somn. Ei insisi sunt niste ingerasi.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 145 queries in 0.162 s