Cum poți (auto)diversifica bebelușul cu respect și fără riscul să se înece (p)

Prin ce metodă l-ai diversificat, clasic sau blw? m-a întrebat o amică fix în perioada aceea, a diversificării. Fix așa a zis: be-le-ve. Care vine din englezescul baby-led weaning, tradus autodiversificare. Adică, atunci când copilul e lăsat să se hrănească singur cu fingerfood și să își aleagă de pe masă fix ce vrea el. Ce nu știa ea era că noi aveam nervii cam întinși la maximum și că eu duceam un război acasă cu soțul meu și întreaga familie, care mă bălăcăreau pe unde mă prindeau că vreau să omor copilul. Ceea ce e și logic, doar orice mamă vrea asta, nu? Și dacă de sfaturile multora mă doare și astăzi fix undeva, de părerea soțului meu țin cont și o respect, mai ales atunci când vine de la el, nu de la mama lui sau de la tatăl meu. Da, ciudate sunt căile influenței la noi în familie. Mai puțin ciudat e când blonda cade mereu în picioare, asta e important de știut 😉

În fine, să nu puneți niciodată asemenea întrebări unei mame: prin ce metodă diversifică pruncul. Întrebați mai bine dacă mănâncă? Ce-i place mai mult? Dacă doarme. Empatizați cu oboseala ei, cu greutățile vieții, cu asta nu dați greș niciodată. Însă despre politică, vaccinuri și diversificare nu aduceți vorba nici un pic!

Cert e că noi am ajuns acasă certându-ne: el -că să dăm piureuri la copil, eu- că să mă lase în pace. (Copilul nu mânca de la mine din linguriță decât foarte rar. În schimb, din propria sa mână mânca fără probleme.)

De ce vă povestesc toate lucrurile astea? Ca voi să nu faceți la fel. Fiindcă există o metodă de diversificare care să împace și copilul și familia, care să fie făcută cu respect și fără riscuri majore. Eu nu v-aș putea vreodată sfătui să autodiversificați copilul, deși multe dintre principiile acestei metode mi se par de mare bun simț. Însă unele dintre ele sunt cam radicale pentru gustul meu, așa că n-am aderat la sectă. Am luat ce-a fost mai bun de acolo, dar am adaptat după cum m-am priceput. Iar rezultatul e că de pe la 1 an și 2 luni, Tudor mănâncă singur cu furculița.

Cum respect copilul la masă:

  • Niciodată nu îi dau să mănânce ceva ce eu nu aș mânca niciodată. Bebelușii nu sunt niște retardați gustativ, ca să zic așa.
  • Întotdeauna mănânc și eu cu el la masă. De la cine să învețe dacă nu?
  • Niciodată nu i-am înfundat mâncare în gură. Nu l-am păcălit, nu l-am obligat. M-am străduit să guste prima dată dintr-o mâncare. Nu i-a plăcut, nu am insistat.
  • Am răbdare cu el. Asta înseamnă că uneori masa poate să dureze și o oră întreagă. Alteori, în 2 minute termină fără să fi mâncat vreo înghițitură.
  • Când cere apă, primește apă, chiar dacă e în mijlocul mesei de prânz. Nu cred în prostii că stomacul i se umple cu apă și nu mai mănâncă solid. Ba dimpotrivă, dacă și-a astâmpărat setea, de cele mai multe ori, își continuă masa liniștit.
  • Când se cere jos din scaun, îl dau jos din scaun. La primele semne că s-a săturat (fie împinge farfuria în față, fie își așează furculița pe farfurie, fie trage de centurile în care e prins, fie aruncă mâncare pe jos), reacționez.
  • Mai nou, îl întreb întotdeauna dacă îi e foame sau vrea să mănânce. Dacă spune că nu, mai aștept și încerc mai târziu.

Toate aceste respecte nescrise sunt aplicate și de bunica lui, cea care stă cu el atunci când eu lipsesc. Și toată lumea se minunează ce bine comunică băiatul meu. Iar ăsta e abia începutul.

Evident că nu-mi ies toate întotdeauna, însă de cele mai multe ori, avem succes.

via GIPHY

Autodiversificare fără riscuri:

Nu prea există. Copilul se poate îneca și cu piure și cu buchețele de broccoli aburit, asta e cert. Nu prea poate muri de la înecat cu piure, dar precis nu e tocmai plăcută treaba. Cum ar fi să existe o linguriță care să țină mâncarea, din care să nu cadă pe jos? Cam astea erau fanteziile mele de mamă în plină diversificare. Că nu e sectă, ziceam? Păi, eu eram mai brainwashed decât vă puteți imagina, în perioada aia.

Între timp, aflu că există o astfel de linguriță. E pre-lingurița NumNum. Genul ăla de invenție, la care m-aș fi putut gândi și singură, un pic mai deșteaptă să fi fost. Că nevoie precis aș fi avut.

num num

Sunt două tipuri de pre-lingurițe (le-am văzut la o conferință despre diversificare, toată lumea se minuna de ele, nu am mai pomenit așa ceva):

Se începe cu cea albastră, care  e mai degrabă ca o rozătoare de gingii, dar cu niște șanțuri, în care rămâne prinsă mâncarea cât pentru o înghițitură. E numai bună pentru ca bebelușul să o înmoaie în pireu și să o ducă la gură, fix cât să simtă un pic gustul de mâncare. E potrivită și pentru piureurile semi-lichide și ajută în erupția dentară să frece gingiile.

Pentru bebeluși mai mari, urmează cea portocalie, care e pentru piureuri mai groase. Pre-lingurița e plată, deci practic nu ai cum să o ții greșit și are o gaură la mijloc, în care rămâne prinsă mâncarea.

Așadar, iată o posibilitate ca bebelușul să mănânce singur de la început (ca în autodiversificare) piureuri cu risc mai mic de înec (ca în diversificarea clasică).

Vedeți, pe facebook (click aici: https://www.facebook.com/bebeart.ro/) are loc un concurs drăguț la care puteți câștiga seturi de pre-lingurițe. NumNum premiază copiii cu cele mai drăguțe bavețici pătate cu mâncare, trebuie doar să le faceți poze (la bavețici, nu la copii) și să le uploadați acolo cu hashtag-urile: #bebearta #prelingurite #numnum.

Mă bucur să vă pot prezenta această tehnologie nouă de pre-lingurițe NumNum și îmi pare rău că nu am știut de ele când am început noi diversificarea. Cred că ne-am fi certat ceva mai puțin 😉 Ceea ce vă dorim și vouă.

foto via Shutterstock, bebeluș diversificare

Articolul anterior

Sibiu: cel mai prost client-service, în capitala bunelor maniere

Articolul următor

Scot la licitație o geantă FURLA, pentru Tavi

15 Comentarii

  1. oana harabagiu

    Pfuuu, de ce vin unele invenții prea târziu? Mă minunez de lingurița asta cum se minuna mama de pampers 😛

    1+

  2. eu i-am si indesat,si dat piure, si dat in mana, cum mi-a iesit. Important e ca manca. Apoi a inceput gradi (la 1 an si 5 luni) unde am descoperit ca manca mai bine decat cu mine, si singura!! Dada, imi spuneau ca a mancat tot, si din stanga, si din dreapta.

    Na poftim.

    0

    • îndesatul ăsta e un păcat mare mare de tot. Eu îmi amintesc cum mi se îndesa mâncare, no more.

      1+

      • M-a educat tot copila si la asta, m-a schimbat, ca a invatat repede sa manance singura, si manca cat voia. Culmea, cand a inceput sa manance singura a inceput sa ia mai bine in greutate. Prima data m-am suparat, apoi m-am calmat si invatat lectia: corpul stie sa ceara, noi nu mai stim sa ascultam corpul.

        Multe lectii mi-a dat copila si maternitatea… doar ca e depresiv sa vaz cat de usor e de facut totul din suflet.

        0

  3. Bunica cu bundita

    Lingurița , lingurița ,mi se pare mai extraordinara ca pampersul !!!!!

    1+

  4. Vero

    Interesanta lingurita, dar al nostru Tudor a fost fascinat sa-si indese mancarea cu mainile in gura 😀 i-a placut mai mult beleve decat clasic, asa ca am pus in tema pe toata lumea ca nu accept critici si ne-am pus la masa! Si taica-su’avea momente in care nu respira cand manca copilul, dar am trecut fericiti si peste asta. Acum, la un an si opt luni mananca singur desi uneori vrea sa fie servit de noi. Iubeste mai mult furculita decat lingura, ar manca si ciorba cu ea 😀

    0

    • păi și Tudor mănâncă cu mâinile și acum, doar că ar fi putut mânca cu lingurița de la început, dacă i-aș fi dat una. Felicitări!

      0

  5. Noi nu purtam bavetici, mancam la bustul gol ca mozoleste asa de tare bucatelele inainte de a ajunge in gura ca mi-e mai usor asa. Dar arata bine linguritele si cred ca ar fi i varianta buna sa-i ofer ei lingurita, ca daca indraznesc sa o duc eu la gurita ei, o sigileaza!

    1+

  6. Alina D

    Azi a fost prima zi de piure fluid si m-am gandit doar la linguritele astea. A mancat ce a mancat de la mine si apoi, hop, mi-a luat lingura din mana:) Ala a fost singurul moment in care m-am speriat, a rontait cu atata foc lingurita ca i-a venit sa vomite.
    Asa ca am comandat linguritele minune😀
    Le astept cu mare-mare interes😊
    Ps: ar merge si niste videoclipuri puse in articol, am cautat ceva pe youtube

    0

  7. Roxana M

    Noi am combinat metodele: a mancat atat cu lingurita cat si bucatele, nu am avut niciodata probleme cu mancarea pana a inceput cresa. Mi-au zis si doamnele sa nu-l fortam ca e un fel de forma de protest. Acum abia reusesti sa-i mai dai ceva de mancare, in general vrea doar singur si nu orice . De multe ori cu greu reusim sa il convingem sa manance.

    0

    • of, îmi pare rău! Eu cred că la mulți copii care nu vor să mănânce e o formă de protest și răzbunare pe părinți. Sper să treacă repede.

      0

  8. Ana

    aveti idee de unde pot cumpara linguritele astea minunate ?

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 0.312 s