Ieri dimineață, mă aștepta acest mesaj în inbox. O prietenă de-a mea, fostă colegă de liceu, îmi scria despre bucuria cea mai mare dintre bucurii: aceea de ”a primi copii” (expresia e tradusă din germană: Kinder bekommen, dar e minunată, uitasem ce frumoasă poate fi această limbă).  O zi pe care o va ține minte toată viața. Mi-a scris cu gândul de a împărtăși cu noi pe blog drumul lor până la cele două liniuțe, poate mai ajută și pe alți părinți în căutarea ușii pe care să o deschidă copilului lor.

Ea e medic, măritată cu alt medic, amândoi locuiesc în Germania. Zice așa:

Mă gândeam să îți scriu, pentru că știu că tu ești mereu ultra informată în tot ceea ce privește bebelușii, dar, știi că noi am mai povestit, pentru unele, drumul e anevoios.  Și anume vreau să îți scriu despre ce alte metode există în afară de vitro pentru a primi copii. Mie mi se pare fascinant, mai ales că suntem acum în Bavaria să facem un tratament cu nămol și ieri dimineață m-am gândit că parcă sânii îmi sunt cam umflați și totuși menstruația a întârziat 6 zile, însă la sutele de teste de sarcină negative pe care le am făcut am ezitat până ieri, și ieri dimineață, hop: două liniuțe- una din ele amărată, așa că azi merg să îmi dozez bhcg-ul, nu de alta dar totuși urmează să intru într-o vană fierbinte cu nămol, care se pare că ar aduce beneficii extraordinare și pe termen lung femeilor cu probleme de fertilitate.

Noi de fapt ne dorim un urmaș cam de prin 2013. De atunci, întâi am umblat la ginecolog care mi-a spus să profităm de ziua fertilă și, dacă în 6 luni nu sunt gravidă, să merg din nou la el. Ca să nu fiu pisăloagă, am zis că merg după un an. Atunci a început să îmi dozeze ceva hormoni și să îmi facă monitorizare foliculară… zi de zi din ziua 10-a, pe masă la ora 7:30 și când zicea acum… acum! În cazul în care M. nu avea gardă. Bun… a trecut 2014 fără rezultat, el voia să îmi facă laparoscopie pentru verifică permeabilitatea trompelor, eu nu și nu, nu fac operație fără să știu unde e problema.

Apoi i-am zis, domnule, aș vrea și eu să merg într-un centru de fertilizare. Bun, ne-am prezentat la Göttingen. Ăia și-au pus mâinile în cap când le-am spus că suntem de 9 ani împreună și că protecția a fost lapidară și nu a intervenit nici o sarcină.

În fine, de vina era cică el. Asta e copii, nu e bai, facem ICSI -injectare intracitoplasmatică spermatică cu tratament adecvat în prealabil. Pe mine m-a lovit în creștetul capului- și aici vreau să ajung…. pe mine m-a lovit ideea- poate exagerată- dar eu îl iubesc pe M. și el pe mine- cum să facem un copil, el în camera de donare și eu pe masă așteptând să îi pregătească ăia omuleții… Dar mă gândeam, poate în ultimă instanță, dar aveam sentimentul că ei nici nu au căutat, nici nu ne-au dat soluții pentru spermograma proastă a lui M.- noroc că el e urolog și s-a rezolvat relativ rapid.

Și apoi: eu îmi doresc copii și fac din start 5-6-7-8, implantez 2-3 și apoi mai vedem dacă nu mai am chef de ei…  Asta e la deșeuri biologice. Poate sună exagerat, dar simțeam că e prea forțat totul.

Cu toate că puneam în balanță posibilitatea de a rămane fără copii… grea decizie. Bun, ne-am făcut lecțiile-Mihai cu vitaminele, mâncare mai sănătoasă, somn mai mult, pastă de dinți fără fluor ( a citit el el că dăunează omuleților). Mergem după alte 3-4 luni și îl suprindem pe medic și zice el: Ooooo! Nu e rău! Facem întâi inseminare fără stimulare hormonală și e ok. Bun, iar la gine, iar pe masă la 7:30 zi de zi. – Cere-te de la serviciu ( eu încep la 7) și sună la Göttingen, spune cât de mare e foliculul și rezultatele hormonale și asteaptă: mergi sau nu mergi la inseminare. Ei bine, am făcut asta de 8 ori, pentru că e dificil mai ales cu gărzi, că nimeni nu te scutește 5 ani cât tu lupți să faci un copil, deci o dată aveam eu gardă la ziua potrivită, odată Mihai, o dată era sâmbătă/duminică. În fine, am făcut de două ori iunie și septembrie 2015, fără nici un rezultat. Și concluzia a fost, asta e nu merge … facem ICSI.

La mine în cap însă nu înțelegeam ce nu e bine acum… spermograma bună, la mine toate bune și totuși….după 9-10 ani azi-mâine, aproape 11 ani de relație, ceva nu funcționa și nimeni nu știa ce. Și ei voiau doar să le meargă pe bandă rulantă … încă 5000 euro, că iese, că nu iese. Eram deja mega depresivă, tristă, dezamăgită și nu înțelegeam de ce… de ce noi nu putem avea copil, că doar în rest tot ce ne-am propus am realizat. Ei, așa e, Dumnezeu îți arată că nu toate depind de tine.

Stăteam în cumpănă ce să facem, când să facem vitro, îți dai seama, poți programa totul: când vrei copilul, când să se nască, aproape totul…

Și tocmai plecam în Pelerinajul pe care noi îl facem mereu în August (era deja 2016) la Medjugorje, unde ne-am întâlnit cu preotul nostru… Și mereu aceeași întrebare: Nimic, nimic în burtică? Iar eu: Părinte, mă îndoiesc de rugăciunile dvs căci, nu, nu e nimic în burtică. Dar va fi ( eram în ziua deprimată când mă gândeam ca iau eu frâiele în mâini și facem icsi și, gata, am rezolvat problema). Iar el a început cu teoria lui că sunt multe alte metode și că e o industrie și că practic alegi un copil și “îi arunci pe ceilalți”.

În fine, discuții interminabile pro și contra, care însă au mișcat ceva în mine, pentru că, după cum spuneam mai sus eu, aveam dubii de ce nu rămân, adică toți medicii pe la care umblăm spuneau că e totul ok… Așa de ok, că eu încercam de 5 ani să obțin o sarcină. Bun și zis: Spuneți o altă metodă dacă tot atât pledați împotriva fertilizării in vitro, că eu fără copil nu rămân. Și îmi zice el ceva vag că prin Polonia ar fi ceva clinică susținută de biserica catolică, care doar echilibrează sistemul hormonal… No bun, ajunsă acasă, m-am pus pe căutări și, da, am găsit: “tehnologia” se numește Napro-natural procreative technology. Într-adevăr în Polonia era clinica, insă în est, deci foarte departe de noi, căutand eu în continuare, am găsit o clinică în Germania, la graniță cu Olanda: Karl Leisner Kleve și o dna dr ginecoloagă Van der Velden. Mi-am făcut programare și am fost în octombrie prima dată, mi-a inspirat o încredere extraordinară femeia. Foarte pertinentă și revoluționară în tot ceea ce mi a recomandat, a fost un timp laborios în care mi-am luat sânge lunar, mi-am notat consistența mucusului, am luat vitamine, câțiva hormoni ( dar foarte moderat, incomparabil mai puțini decât pentru fertilizare in vitro). Uite-mă azi după 8 luni… cel mai probabil, cea mai fericită :)))

Eu vreau ajut alte femei disperate, care nu au cultură medicală și se bazează pe rechini din clinicile de vitro. Mă bucur pentru fiecare femeie care primește un copil prin metoda asta, însă e agresivă. Sunt hormoni mulți, corpul e forțat, nu e echilibrat prin acea metodă. La Napro lucrurile stau altfel, pur și simplu îți aduce corpul în echilibru, încât să creeze condițiile propice fecundării și nidării pe cale naturală.

Gata, am terminat, sper ca nu te-am obosit, dar simțeam nevoia să îti scriu, cine știe pe cine ajută informația asta.

Răspunsul meu la astfel de eseu:

Și i-am cerut mai multe informații, normal.

Mi-a dat următoarele link-uri (poate vă sunt de folos):

Ăsta e spitalul unde am fost eu, dna dr. Van der Velden e originară din Germania deci vorbeșe germană, dar și olandeză și engleză.
E relativ aproape de Dortmund, deci cine își poate închipui așa ceva-go for it!. E grozav!

Despre Naprotehnologie

Technica în sine se bazează pe observarea și cunoașterea corpului de către femeie și apoi, pe langă hormoni luați în diferite zile a ciclului, monitorizare foliculară și, în caz de necesitate, completare a hormonilor aflați în dezechilibru, plus bineînțeles o atent selectată substituție de vitamine.

Este un proces laborios în care femeia trebuie să fie foarte atentă și să respecte toate instrucțiunile.

1. Observarea: constă în completarea unei hărți de ciclu, unde se notează zilnic aspectul/consistența mucusului, cantitatea/culoarea menstruației, zilele în care a avut loc raportul sexual. Pentru această monitorizare, se urmează un curs telefonic în care ți se explică detaliat toate formele posibile pentru o cât mai exactă completare a hărții. E uimitor însă, după două- trei luni, știi exact când ai ovulația, reiese din hartă, iar dna dr poate acționa dacă ceva nu e în regulă.
2. Vitamine: Acid folic, B 6, Vitamina D, Omega 3
3. Hormonii-estrogen și progesteron și TSH luați în ziua ovulatiei + 7, plus paleta inițială
4. Echilibrarea hormonală ținând cont de analizele lunare

Din octombrie până în mai, am avut 3 întâlniri face to face și 3 convorbiri telefonice.

Cât costă?

O consultitie costă aproximativ 200 euro, deci 600 până acum, plus vreo 50-60euro una telefonică, plus în jur de 200 cursul pe care l am făcut cu o moașă pentru a învăța să completez hartă de ciclu ( cursul a fost pe Skype- tipa cu care am făcut eu vorbește germană și franceză) .
În rest, sunt costuri adiacente: medicamente ( max. 200 cu vitamine și hormoni- sigur, dacă e nevoie de stimulare, costurile cresc) și drumurile făcute.

Este metoda perfectă pentru femeile care pierd sarcini și nu știu de ce, pentru femei care nu rămân insărcinate fără motiv și pentru femei care au motive de a nu rămane insărcinate, se pot rezolva multe prin această metodă- de exemplu: ovare polichistice.

Așa, ca high light, ea recomandă un pachet complet: hrană bazată pe zaharuri reduse, sare puțină; mi-a făcut un test de alergie la alimente (Ig G)-  sunt alergică la lapte de vacă, ouă și nectarine și piper. Ea mi-a explicat că mâncând aceste alimente produci un stres suplimentar organismului și are loc o inflamație la nivelul intestinelor, care este transmisă organelor genitale și asta poate fi uneori singurul motiv, fără ca femeia să știe ce și cum ( în afară de balonare nu aveam nimic la consumul alimentelor).

Cam asta e în mare, bineînțeles că se pliază pe nevoia fiecărei femei în parte. Sper din suflet ca articolul acesta să ajute multe alte femei disperate și care se simt în centrele de fertilizare ca un ou pe bandă rulantă, gata de a fi împachetat și asta pe mulți bani și forțând organismul să intre într un proces pentru care nu e pregătit. Dar care, fiind înfundat cu atâția hormoni, nu se poate apăra și sarcina se instalează, din păcate cu multe riscuri de apariție a anomaliilor ale copiilor ( se găsesc nenumărate studii mai ales făcute de către nordici).

Și, câteva ore mai târziu, mi-a trimis asta:

Simțiți bucuria acestei mame??? Felicitări, dragilor! Viața voastră va fi mult mai frumoasă de-acum înainte. Sper ca povestea voastră să ajute și alți părinți să primească un copil în casa lor.

Update mai 2019: Tocmai am găsit acest mesaj în inboxul meu:

Bună I. și Miruna,

da, deci da, chiar DA, s-a întâmplat! Sunt gravidă în 5 săptămâni și asta se datorează exclusiv vouă (și Facebook-ului care mi-a aruncat articolul vostru în newsfeed).

Mă bucur enorm că am descoperit în timp util aceasta metodă de tratament (cred că orice femeie sub 35 ar trebui să încerce mai întâi Napro) și mulțumesc I. că ai acceptat să te bombardez cu toate întrebările posibile în legătură cu Napro.

A funcționat incredibil de repede, eu având prima întâlnire Napro pe 11 oct 2018. Deci, după doar 7 luni. Chiar nu mă așteptam 🙂

Eu voi recomanda metoda pe cât posibil și cred cu tărie că ea trebuie să ajungă la cât mai multe femei. Am făcut și un calcul (am ajuns la 2400 euro all inclusive – consultații, analize, vitamine, medicamente, avion și cazare) ca să demonstrez că este mult mai ieftin decât alte metode, care majoritatea sunt mult mai invazive.

Miruna, poate faci un update la articolul inițial cu noi succesuri Napro, știu că I. spunea că mai are vreo 2 prietene care au rămas, și că metoda poate fi aplicată și de la distanță (având în vedere că în România nu există clinici) – în afară de prima consultație unde trebuie să fii în persoană la clinică, toate celelalte – în cazul meu încă 2, le-am făcut prin skype)

Felicitări Miruna pt nr 2 și sper că totul e super cu băiețelul tău, I.

Vă pup și nici nu știu cum să vă mulțumesc mai mult!

Cu drag,

A.

foto via Shutterstock, infertilitate și părinți fericiți