Autodiversificarea (BLW)- Cum să îți convingi familia

Astăzi o avem invitată pe Alina de la Mamamag.ro, regina autodiversificării de pe la noi. Autodiversificarea bebelușului e atunci când nu îi dai tu copilului mâncarea cu lingurița, ci îl lași pe el singur să se hrănească. Da, la 6 luni. Îi pui la dispoziție bucățele de morcov fiert, de broccoli aburit, de orice vrei tu, condiția e să fie moale, să poată fi zdrobit cu gingiile. Când mă certam și eu cu întreaga familie care mă acuza că sunt o inconștientă, fiindcă nu îndop copilul cu piure împotriva voinței sale, mama soțului meu a descoperit blogul Alinei. Și parcă lucrurile s-au mai așezat un pic. Povestind cu ea, ne-am dat seama că nici familia ei nu a îmbrățișat din prima metoda autodiversificării, de parcă ai avea nevoie în plus să te cerți atunci când ai un copil mic și multe nopți nedormite. Ne povestește cum i-a convins. 

Primele tentative de a-i aduce și pe ceilalți membrii ai familiei în aceeași barca eșuaseră. Mă loveam de fraze de genul:

“cum să îi dai direct bucățele de mâncare, doar nu are încă dinți să mestece!”

“de unde stie el (bebe) ce să aleagă“;

“dacă se îneaca?”,

“dă-i să mănânce normal! De ce te complici aiurea?”

Bebelușul nostru avea 6  luni, stătea în fund nesusținut, ducea obiecte la gură și era interesat de mâncare, dar mai ales de gesturile noastre de la masă. Încă de când avea 4 luni, citisem tot ce se putea citi despre diversificarea clasică și autodiversificare (BLW sau diversificare naturală), parcursesem ghidul OMS, cântărisem toate benefiiciile și dezavantajele ambelor metode. Îmi era foarte clar că vreau să merg pe metoda autodiversificării. Eram încântată la culme de abordare.

Pentru cei ce nu știu, autodiversificarera permite copilului să interacționeze direct cu hrana solidă, fără să fie hrănit de părinte cu lingurița. Tot ce trebuie să facă parintele este să ii dea ocazia bebelușului, încă de la început, să gestioneze singur propria mâncare, sub atenta sa supraveghere, evident, dar fără intervenția acestuia, decât în cazul în care e neaparată nevoie. Asta înseamnă servirea hranei sub o formă mai ușor de gestionat. De aceea, în autodiversificare se practică cel mai frecvent servirea unor bucăți de mărimea și forma unor degete (finger-food), nu foarte moi, ușor de apucat și dus la gură. În felul acesta, bebelușul va putea să se servească singur, să studieze, să pipaie, să miroase, să ducă la gură, să mestece și să înghită.  Practic părintele nu deține controlul ci copilul, care decide cât și cum manâncă, o face pentru propria lui plăcere și nu forțat de un adult.

Subiectul era foarte controversat la noi în familie și ajunsesem să am dispute cu fiecare membru pe tema asta. Cu mama, de exemplu, am avut o discuție extrem de aprinsă, în urma căreia s-a suparat foarte tare, fix de 8 martie. Nu vrei să știi ce rău mi-a părut.

Acum, privind în urmă, îmi dau seama că trebuia să fiu eu mai diplomată și abordez diferit subiectul cu fiecare în parte. Soțul meu de exemplu, aflând de beneficiile autodiversificării, a fost foarte încântat și deschis de la bun început. Cu toate acestea, a avut și el momentele lui de panică, ezitare și nesiguranță. Și pe bună dreptate! E foarte greu să cedezi controlul unei mici ființe, aparent neajutorate, care până în acel moment avea nevoie de toată grija și atenția ta pentru a supraviețui.

Bunicii, obișnuiți cu imaginea copiilor hrăniți cu lingurița de către adulți, erau cu atât mai îngrijorați. Cea mai mare teamă a lor era să nu se înece copilul. Deși s-a descurcat minunat de la început și a gestionat cu succes o grămadă de alimente, nu exista masă lipsită de tensiuni, la care sa nu aud fraza “ai grijă că se ineacă”.

Nu am să uit una din primele mese de prânz la care lua parte cel mic, alături de restul familiei, la ai mei acasă. Eram 6 adulți la masă, încordați, toți cu ochii pe copil, să nu pățească ceva. Alex molfăia o felie de avocado. Panica s-a stârnit în momentul în care bebelușul nostru a facut pur și simplu pauză de la mestecat și ne privea fără a avea o expresie clară pe față. Alte semne nu dădea. Nu tușea, nu se înroșea/învinețea. Dar nu a contat. Din cauza presiunii celor din jur, care au concluzionat rapid că se îneca, nu am stat foarte mult să mă gândesc. L-am scos rapid din scaun, l-am pus pe genunchi cu fața în jos și capul inclinat și i-am aplicat câteva lovituri pe  spate.

manevra Heimlich: primul ajutor în caz de înec cu bucăți de mâncare sau alte obiecte

După câteva secunde, tot ai mei au fost cei care m-au oprit zicând că e ok. Când l-am ridicat, copilul a râgâit mulțumit și asta a fost tot. Eu una am înteles rapid că de fapt asta vroia să facă de la bun început,doar că noi am citit greșit semnele. Nu a contat, în mintea familiei mele, bebelușul nostru era cât pe ce să se înece, prin urmare să fac bine să nu îi mai dau bucăți de mâncare.

După acest episod, toată familia era cu atât mai speriată. Până și soțul meu , care până atunci fusese de acord cu autodiversificarea, avea dubii. Mă tot întrebau de ce trebuia eu să fac altfel decât majoritatea. Nu mă mai susțineau deloc și îi înțeleg. Evident mi-am pierdut și eu din curaj.

Deși știam sigur că nu a fost nici pe aproape să se înece,  m-a îngrozit cumva faptul că trebuie să îmi asum singură decizia de a continua pe calea asta. Dar am făcut-o. Cu pași mici și cu inima cât un purice, am reluat mesle și ușor-ușor am recăpătat încrederea în copil și în mine, că am luat decizia bună.

Adevărul e că majoritatea oamenilor, nu știu nimic despre cum ar trebui să arate un bebeluș care mănâncă singur. Ce e de făcut dacă face gag, dacă se îneacă, cât de frecvent se poate întâmpla și de ce. Eu aveam aceste informații doar că nu am reușit să le transmit niciodată cum trebuie și integral familiei fiindcă ideea autodiversificării era contestata de la primele fraze, înainte să apuc să intru în prea multe detalii.

Cum i-am convins până la urmă? Ei bine, fiecare s-a convins cumva singur, pe măsură ce a trecut timpul și a putut observa că metoda dă roade și că e mai firească. Unii s-au convins mai repede alții mai târziu. Gradual, văzând că totul decurge normal și că cel mic se descurcă fără probleme, s-a relaxat toată familia la masă. Ba mai mult, erau mese la care participau doar bunicii, fără ca noi părinții să fim prezenți.

La 11 luni, când am fost cu Alex la mare, bunicii nu conteneau să se mire de el cu câtă poftă devorează, de unul singur, aproape tot ce îi ofeream și era baby friendly. Erau atât de mândri de el că nu își mai încăpeau în piele. La un an, a dat gata, cât ai clipi felia, din tortul baby friendly (fără zahar sau alți îndulcitori) făcut împreună cu mama mea. Ulterior au început să gătească împreuna la micul dejun pancakes și vafe. La final îi duceau câteva și verișorului, cu 3 luni mai mic. Prin urmare, până la urmă toată lumea a venit cu noi în barcă.

Privind în urmă am ajuns la câteva concluzii care sper să te ajute să îți convingi familia, fără să se ajungă la conflicte și discuții interminabile:

• gândește-te ca e ceva cu totul nou și pentru ei, ceva ce nu au mai pomenit și e normal să privească totul cu scepticism;
• roagă-i să se pună în locul celui mic, să privească toată experiența introducerii solidelor prin ochii și prin simțurile lui;
• povestește-le că și această etapă, ca și celelate din viața lui, e una de învățare, joacă și descoperire a unor texturi, culori, mirosuri și forme noi;
• arata-le filmulețe (sunt o groază pe youtube) cu bebeluși autodiversificati la 6 luni. Îi va ajuta să își facă o idee despre felul în care ar putea să gestioneze un copil atât de mic mâncarea;
• îndeamnă-i să urmărească atent bebelușul vostru pentru a descoperi că are toate abilitățile necesare pentru a fi candidatul BLW perfect;
• spune-le că e important ca mâncarea să fie de o anumită formă și consistență (finger food) pentru a putea fi mai ușor de apucat și molfăit;
• asigură-i că la vârste atât de mici este suficientă cantitatea de mâncare pe care aleg să o consume. Nu trebuie îndopați. Important e să li se ofere o gamă cât mai variată de alimente;
• explică-le care sunt riscurile și ce e de făcut în cazul unui gag sau unui înec; când se intervine și când lași bebelușul să se descurce singur. Faptul că te văd pe tine stăpână pe situație și informată cu privire la situațiile de acest gen, le va da încredere;
• înscrie-i și pe ei la un curs de prim ajutor, mai ales dacă se implică direct în creșterea copilului;
• enumeră avantajele pe termen scurt și lung ale diversificării naturale: o relație sănătoasă cu mâncarea, mofturi mai puține la mâncare, dezvoltarea motricității fine și a coordonării mână-gură, mânuirea timpurie a tacâmurilor, ore de masă relaxate, fără păcăleli și trucuri pentru a convinge copilul să mănânce (tabletă, telefon, trenulețe, avioane, etc);
• menționează și dezavantajele (mai multă murdărie, control redus asupra cantității de alimente mâncate, etc);
• explică-le pas cu pas și în detaliu cum vrei să procedezi, ce îi vei da copilului prima dată să mănânce, sub ce formă și cum ar putea să se desfășoare mesele voastre;
• și nu în ultimul rând cere-le sprijinul, răbdarea și încrederea în persoana ta și ceea ce alegi pentru copilul tău, la fel cum au ales și ei pentru tine.

Sunt șanse ca una sau mai multe din sugestiile mele de mai sus să funcționeze, la fel cum sunt șanse ca orice argument să fie contestat. Indiferent de caz, cel mai important e să fii tu împacată cu decizia luată și să fii sigură că poți face față oricărei situații. Atâta timp cât metoda aleasă dă roade (copilul mănâncă singur, cu placere și se dezvoltă armonios) într-un final (fericit) este imposibil să nu observe și ei și să fie de acord cu tine. Timpul le rezolvă pe toate.

Disclaimer: Grijă mare cu autodiversificarea, eu nu vă pot sfătui să adoptați această metodă pentru bebelușul vostru, fiindcă e o responsabilitate pe care nu mi-o pot asuma. Există riscul să se înece, nu e o poveste, e important să luați o decizie înțelegând lucrurile astea temeinic, nu după ce ați citit 2 articole pe un blog.

foto via Shutterstock, autodiversificare bebeluș