Autodiversificarea (BLW)- Cum să îți convingi familia

Astăzi o avem invitată pe Alina de la Mamamag.ro, regina autodiversificării de pe la noi. Autodiversificarea bebelușului e atunci când nu îi dai tu copilului mâncarea cu lingurița, ci îl lași pe el singur să se hrănească. Da, la 6 luni. Îi pui la dispoziție bucățele de morcov fiert, de broccoli aburit, de orice vrei tu, condiția e să fie moale, să poată fi zdrobit cu gingiile. Când mă certam și eu cu întreaga familie care mă acuza că sunt o inconștientă, fiindcă nu îndop copilul cu piure împotriva voinței sale, mama soțului meu a descoperit blogul Alinei. Și parcă lucrurile s-au mai așezat un pic. Povestind cu ea, ne-am dat seama că nici familia ei nu a îmbrățișat din prima metoda autodiversificării, de parcă ai avea nevoie în plus să te cerți atunci când ai un copil mic și multe nopți nedormite. Ne povestește cum i-a convins. 

Primele tentative de a-i aduce și pe ceilalți membrii ai familiei în aceeași barca eșuaseră. Mă loveam de fraze de genul:

“cum să îi dai direct bucățele de mâncare, doar nu are încă dinți să mestece!”

“de unde stie el (bebe) ce să aleagă“;

“dacă se îneaca?”,

“dă-i să mănânce normal! De ce te complici aiurea?”

Bebelușul nostru avea 6  luni, stătea în fund nesusținut, ducea obiecte la gură și era interesat de mâncare, dar mai ales de gesturile noastre de la masă. Încă de când avea 4 luni, citisem tot ce se putea citi despre diversificarea clasică și autodiversificare (BLW sau diversificare naturală), parcursesem ghidul OMS, cântărisem toate benefiiciile și dezavantajele ambelor metode. Îmi era foarte clar că vreau să merg pe metoda autodiversificării. Eram încântată la culme de abordare.

Pentru cei ce nu știu, autodiversificarera permite copilului să interacționeze direct cu hrana solidă, fără să fie hrănit de părinte cu lingurița. Tot ce trebuie să facă parintele este să ii dea ocazia bebelușului, încă de la început, să gestioneze singur propria mâncare, sub atenta sa supraveghere, evident, dar fără intervenția acestuia, decât în cazul în care e neaparată nevoie. Asta înseamnă servirea hranei sub o formă mai ușor de gestionat. De aceea, în autodiversificare se practică cel mai frecvent servirea unor bucăți de mărimea și forma unor degete (finger-food), nu foarte moi, ușor de apucat și dus la gură. În felul acesta, bebelușul va putea să se servească singur, să studieze, să pipaie, să miroase, să ducă la gură, să mestece și să înghită.  Practic părintele nu deține controlul ci copilul, care decide cât și cum manâncă, o face pentru propria lui plăcere și nu forțat de un adult.

Subiectul era foarte controversat la noi în familie și ajunsesem să am dispute cu fiecare membru pe tema asta. Cu mama, de exemplu, am avut o discuție extrem de aprinsă, în urma căreia s-a suparat foarte tare, fix de 8 martie. Nu vrei să știi ce rău mi-a părut.

Acum, privind în urmă, îmi dau seama că trebuia să fiu eu mai diplomată și abordez diferit subiectul cu fiecare în parte. Soțul meu de exemplu, aflând de beneficiile autodiversificării, a fost foarte încântat și deschis de la bun început. Cu toate acestea, a avut și el momentele lui de panică, ezitare și nesiguranță. Și pe bună dreptate! E foarte greu să cedezi controlul unei mici ființe, aparent neajutorate, care până în acel moment avea nevoie de toată grija și atenția ta pentru a supraviețui.

Bunicii, obișnuiți cu imaginea copiilor hrăniți cu lingurița de către adulți, erau cu atât mai îngrijorați. Cea mai mare teamă a lor era să nu se înece copilul. Deși s-a descurcat minunat de la început și a gestionat cu succes o grămadă de alimente, nu exista masă lipsită de tensiuni, la care sa nu aud fraza “ai grijă că se ineacă”.

Nu am să uit una din primele mese de prânz la care lua parte cel mic, alături de restul familiei, la ai mei acasă. Eram 6 adulți la masă, încordați, toți cu ochii pe copil, să nu pățească ceva. Alex molfăia o felie de avocado. Panica s-a stârnit în momentul în care bebelușul nostru a facut pur și simplu pauză de la mestecat și ne privea fără a avea o expresie clară pe față. Alte semne nu dădea. Nu tușea, nu se înroșea/învinețea. Dar nu a contat. Din cauza presiunii celor din jur, care au concluzionat rapid că se îneca, nu am stat foarte mult să mă gândesc. L-am scos rapid din scaun, l-am pus pe genunchi cu fața în jos și capul inclinat și i-am aplicat câteva lovituri pe  spate.

manevra Heimlich: primul ajutor în caz de înec cu bucăți de mâncare sau alte obiecte

După câteva secunde, tot ai mei au fost cei care m-au oprit zicând că e ok. Când l-am ridicat, copilul a râgâit mulțumit și asta a fost tot. Eu una am înteles rapid că de fapt asta vroia să facă de la bun început,doar că noi am citit greșit semnele. Nu a contat, în mintea familiei mele, bebelușul nostru era cât pe ce să se înece, prin urmare să fac bine să nu îi mai dau bucăți de mâncare.

După acest episod, toată familia era cu atât mai speriată. Până și soțul meu , care până atunci fusese de acord cu autodiversificarea, avea dubii. Mă tot întrebau de ce trebuia eu să fac altfel decât majoritatea. Nu mă mai susțineau deloc și îi înțeleg. Evident mi-am pierdut și eu din curaj.

Deși știam sigur că nu a fost nici pe aproape să se înece,  m-a îngrozit cumva faptul că trebuie să îmi asum singură decizia de a continua pe calea asta. Dar am făcut-o. Cu pași mici și cu inima cât un purice, am reluat mesle și ușor-ușor am recăpătat încrederea în copil și în mine, că am luat decizia bună.

Adevărul e că majoritatea oamenilor, nu știu nimic despre cum ar trebui să arate un bebeluș care mănâncă singur. Ce e de făcut dacă face gag, dacă se îneacă, cât de frecvent se poate întâmpla și de ce. Eu aveam aceste informații doar că nu am reușit să le transmit niciodată cum trebuie și integral familiei fiindcă ideea autodiversificării era contestata de la primele fraze, înainte să apuc să intru în prea multe detalii.

Cum i-am convins până la urmă? Ei bine, fiecare s-a convins cumva singur, pe măsură ce a trecut timpul și a putut observa că metoda dă roade și că e mai firească. Unii s-au convins mai repede alții mai târziu. Gradual, văzând că totul decurge normal și că cel mic se descurcă fără probleme, s-a relaxat toată familia la masă. Ba mai mult, erau mese la care participau doar bunicii, fără ca noi părinții să fim prezenți.

La 11 luni, când am fost cu Alex la mare, bunicii nu conteneau să se mire de el cu câtă poftă devorează, de unul singur, aproape tot ce îi ofeream și era baby friendly. Erau atât de mândri de el că nu își mai încăpeau în piele. La un an, a dat gata, cât ai clipi felia, din tortul baby friendly (fără zahar sau alți îndulcitori) făcut împreună cu mama mea. Ulterior au început să gătească împreuna la micul dejun pancakes și vafe. La final îi duceau câteva și verișorului, cu 3 luni mai mic. Prin urmare, până la urmă toată lumea a venit cu noi în barcă.

Privind în urmă am ajuns la câteva concluzii care sper să te ajute să îți convingi familia, fără să se ajungă la conflicte și discuții interminabile:

  • gândește-te ca e ceva cu totul nou și pentru ei, ceva ce nu au mai pomenit și e normal să privească totul cu scepticism;
  • roagă-i să se pună în locul celui mic, să privească toată experiența introducerii solidelor prin ochii și prin simțurile lui;
  • povestește-le că și această etapă, ca și celelate din viața lui, e una de învățare, joacă și descoperire a unor texturi, culori, mirosuri și forme noi;
  • arata-le filmulețe (sunt o groază pe youtube) cu bebeluși autodiversificati la 6 luni. Îi va ajuta să își facă o idee despre felul în care ar putea să gestioneze un copil atât de mic mâncarea;
  • îndeamnă-i să urmărească atent bebelușul vostru pentru a descoperi că are toate abilitățile necesare pentru a fi candidatul BLW perfect;
  • spune-le că e important ca mâncarea să fie de o anumită formă și consistență (finger food) pentru a putea fi mai ușor de apucat și molfăit;
  • asigură-i că la vârste atât de mici este suficientă cantitatea de mâncare pe care aleg să o consume. Nu trebuie îndopați. Important e să li se ofere o gamă cât mai variată de alimente;
  • explică-le care sunt riscurile și ce e de făcut în cazul unui gag sau unui înec; când se intervine și când lași bebelușul să se descurce singur. Faptul că te văd pe tine stăpână pe situație și informată cu privire la situațiile de acest gen, le va da încredere;
  • înscrie-i și pe ei la un curs de prim ajutor, mai ales dacă se implică direct în creșterea copilului;
  • enumeră avantajele pe termen scurt și lung ale diversificării naturale: o relație sănătoasă cu mâncarea, mofturi mai puține la mâncare, dezvoltarea motricității fine și a coordonării mână-gură, mânuirea timpurie a tacâmurilor, ore de masă relaxate, fără păcăleli și trucuri pentru a convinge copilul să mănânce (tabletă, telefon, trenulețe, avioane, etc);
  • menționează și dezavantajele (mai multă murdărie, control redus asupra cantității de alimente mâncate, etc);
  • explică-le pas cu pas și în detaliu cum vrei să procedezi, ce îi vei da copilului prima dată să mănânce, sub ce formă și cum ar putea să se desfășoare mesele voastre;
  • și nu în ultimul rând cere-le sprijinul, răbdarea și încrederea în persoana ta și ceea ce alegi pentru copilul tău, la fel cum au ales și ei pentru tine.

Sunt șanse ca una sau mai multe din sugestiile mele de mai sus să funcționeze, la fel cum sunt șanse ca orice argument să fie contestat. Indiferent de caz, cel mai important e să fii tu împacată cu decizia luată și să fii sigură că poți face față oricărei situații. Atâta timp cât metoda aleasă dă roade (copilul mănâncă singur, cu placere și se dezvoltă armonios) într-un final (fericit) este imposibil să nu observe și ei și să fie de acord cu tine. Timpul le rezolvă pe toate.

Disclaimer: Grijă mare cu autodiversificarea, eu nu vă pot sfătui să adoptați această metodă pentru bebelușul vostru, fiindcă e o responsabilitate pe care nu mi-o pot asuma. Există riscul să se înece, nu e o poveste, e important să luați o decizie înțelegând lucrurile astea temeinic, nu după ce ați citit 2 articole pe un blog.

foto via Shutterstock, autodiversificare bebeluș

Articolul anterior

Evitați consumul excesiv de Insta, Snapchat și Facebook

Articolul următor

Dacă ți-ar fi foame cu adevărat, n-ai mai mânca necontrolat (p)

22 Comentarii

  1. Bubulina

    Foarte frumos! Felicitari pentru perseverenta! Noi am combinat piureurile cu finger food, asa am simtit ca ni se potriveste. Dar am ales sa respectam atent dorintele lui: fara jocuri sau trucuri, bagat lingurita strict cand deschidea el gura, si lasat mult sa exploreze. Foarte devreme a invatat sa manuiasca lingurita, sa bea din pahar. Scuipa imediat ceva ce nu ii convine – o data am descoperit cu stupoare un mare os de peste in bucata pe care a scuipat-o. Dar constat ca sunt copii (perfect normali) care se apropie de 2 ani si nu “pot” sa manance singuri.

    1+
    • eu nu cred că e nici o problemă că ajung la 2 ani și nu pot mânca singuri, învață ei până la urmă. Sincer, eu i-aș fi dat pireuri copilului meu, dacă le-ar fi acceptat. Dar nu s-a întâmplat. Astăzi, la 1 an și 3 luni, mănâncă singur cu furculița, lingura și lingurița le mânuiește destul de bine, dar nu ține supa încă. Bea din pahar, nu știe cu paiul încă. Dar știe când vrea, ce vrea, arată el singur. Și noi am combinat metodele, respectând fix ce ai zis tu, nu am îndopat copilul niciodată.

      2+
  2. O numesc și eu pe fii-mea Prințesa BLW. Ce-i al ei e al ei dom`le. Noi doar am fost spectatori. Evităm să o facem să râdă când mănâncă :))), asta după ce anterior am învățat-o să scuipe :))). Brrrrr…

    0
  3. Maria

    Un mic comentariu legat de traducerea expresiei ”finger food” – înseamnă nu ”mâncare cât un deget”, ci ”mâncare care se mănâncă cu mâinile”, fără tacâmuri. Nici nu ar putea fi mâncare de mărimea unui deget, pentru că s-ar pune problema la ale cui degete te raportezi – ale unui copil, ale unui adult, ale unei persoane cu mână mică sau mare etc

    3+
    • hahah, corect :))

      0
    • Ai dreptate, asta inseamna “finger food”. My bad! Daca treaba cu mancarea aproximativ cat degetul (de la mana medie a unui adult), nu merge ca reper, hai sa le denumim fasii sau baghete. Pot avea sectiunea de 1,5×1,5 cm iar ca lungime sa depaseasca palma inchisa a copilului. In felul asta, cand le apuca in manute, va ramane de o parte si de alta a pumnului strans cate o bucatica de mancare pe care sa o poata molfai. 😉

      0
  4. Mihaela

    Io blw-ul nu l-am inteles si pace. Care-i faza? Acum poate un copil sa stea in pampersi pana la 4 ani, poate fi alaptat pana intarca singur, doarme cu parintii, primeste atentie, este imbratisat cand are un tantrum, este purtat in sistem anii intregi, dar de mancat trebuie sa manance singur. Nu zic ca nu poate, ca si la olita ar putea de la 9 luni, dar de ce am face asta? Care e ideea? Si faza cu inscrierea la cursul de prim-ajutor e chiar prea mult. Adica vreau sa stiu cum sa procedez daca se loveste (el singur), daca inghite stiu si eu ce ca nu l-am supravegheat, dar sa fac un astfel de curs deoarece ii dau sa manance direct finger food mi se pare aiurea.

    0
    • eu cred că un curs basic de prim ajutor ar trebui să fie obligatoriu prin lege pentru toată lumea o dată la 5 ani 🙂

      În rest, autodiversificarea merge pe niște principii de bun simț, că respecți dorințele copilului, îl lași să aleagă, nu îl îndopi. încă am rețineri la faza cu înecatul, deși se poate întâmpla și cu piure, șansele să fie grav sunt mai mici. AI citit cartea?

      1+
      • Mihaela

        Daca este o carte a autodiversificarii, nu, nu am citit-o. Am intrat pe un grup de blw pe fb, dar am iesit repede dupa ce am vazut agresivitatea din comentarii.

        0
        • dada, ăla e. Și mie mi se pare că unele lucruri sunt exagerate, chiar și în carte. Nu am putut să o termin, aveam senzația că citesc ceva care vrea să mă bage într-o sectă, să îmi spele creierul, de atâtea ori era repetat același lucru. Dar am înțeles rapid principiile, am luat ce mi-a plăcut și basta. Pe grupul respectiv, poți găsi o grămadă de rețete, dacă poți face abstracție de atotștiutoarele în funcție.

          1+
  5. Miruna

    Oarecum pe langa – reteta de tort kid friendly, fara zahar, se poate? Multumesc

    1+
  6. Eu am o singura remarca.
    Nu stiu de unde pana unde ideea asta ca diversificarea clasica înseamnă ca hrănești copilul cu forta / pacaleli.
    Părintele nu ar trebui sa se pozitioneze niciodată in postura de “stăpân” care controlează cat mănâncă copilul. Orice bebe da semne cand nu mai vrea si ar trebui sa ne oprim atunci. Nu sa începem cu avioane, telefon, poezii etc.
    Pentru o relatie sănătoasă cu mâncarea, copilul trebuie sa dețină controlul indiferent de tipul de diversificare ales. Iar noi trebuie sa ne infranam pornirile si sa ii respectam nevoile si dorintele.

    Cursul de prim ajutor – eu as sfatui orice părinte sa il faca. Si orice persoana care petrece timp singura cu copii mici. Oricata grija ai avea, ceva tot pot baga in gura si se pot ineca. Si sa-i bagi degetele pe gat e ultimul lucru care ar trebui facut.
    Apropo, fereasca sa aspire piureuri. E mai urat decât inecul cu bucati.

    2+
    • Asa e cu diversificarea clasica si respectul pentru copii.

      0
    • Asa e Mirona! Bine ar fi ca, indiferent de tipul de diversificare si de forma pe care o are mancarea (bucatele sau piureuri), sa se respecte dorinta celui mic.

      Din pacate, diversificarea clasica inseamna hranirea copilul de catre parinte direct, cu lingurita, ceea ce inseamna, fie ca ne place sau nu sa recunoastem, ca el detine controlul. Atata timp cat nu este lasat sa intre cel mic in contact direct cu ce manaca si sa decida el daca vrea sa duca sau nu la gura mancarea, nu se poate spune ca nu e ingradit.

      De multe ori, chiar daca nu ne dam seama (fiindca bebelusul nu protesteaza, nu da semne ca nu vrea), acesta va manca, pentru a-i face placere adultului si nu pentru placerea sa. Ideal ar fi sa fie lasat sa gestioneze mancarea de unul singur indiferent de forma ei. Piureurile se pot preincarca in lingurita de parinte iar decizia de a duce sau nu lingurita la gura sa ii apartina bebelusului. Noi, mergand pe autodiversificare, asa mancam iaurtul de exemplu. Sau lasam copilul sa isi manjeasca manutele si sa manance de pe ele.

      Inca ceva, BLW nu e egal cu a da alimentele bucati si nu exclude piureurile sau supele crema. BLW este prescurtarea de la baby-led-weaning adica procesul este condus de bebelus. Daca toata familia mananca piure de cartofi si carne la o masa, si bebe poate manca acelasi piure si fasiile de carne (fara sare evident).

      0
      • Diana Z

        Draga Alina, lucrurile nu sunt decât foarte rar albe sau negre, nu înțeleg de unde extremismul acesta, ori e blw ori vai ce copil traumatizat și îndopat. Ești tu sigura ca blw se potrivește tuturor copiilor? Ești tu sigura ca bebelușul meu e îndopat împotriva voinței lui? Doar o persoana ce nu își cunoaște copilul nu vede când el nu mai dorește sa mănânce, nu trebuie sa aștepți sa nu mai deschidă gura. Cum sa mănânce ca sa îmi facă mie placere de vreme ce niciodată nu a fost felicitat și lăudat pt ca a mâncat? Crezi ca un copil ce mănâncă bucatele nu poate mânca mai mult decât ii trebuie ca sa își bucure mama?
        Și mai ales nu înțeleg de ce e asa o mare tragedie cu mâncarea asta pasata servita cu lingurita, zici ca durează o viață nu doar câteva luni, de parca nu toți copiii ajung f curând sa mănânce finger food .

        0
        • Eu sunt sigura doar de ce i se potriveste copilului meu. Nu sunt in masura sa impun altora ce sa faca. Fiecare e liber sa aleaga cea mai buna metoda pentru familia si copilul propriu. Atata timp cat tu, copilul si familia sunteti ok cu modul in care este hranit cel mic, nu cred ca ai nevoie de confirmarea nimanui. 😉

          0
          • Diana Z

            Nu știu de unde ai dedus ca ceream vreo confirmare, eu încerc doar sa subliniez ca blw nu se potrivește tuturor. Evident nici hrănirea cu mâncare pasata nu merge pt toți. Și vorbesc în cunoștință de cauză, am încercat metoda blw cu unul dintre copiii mei și regret că am făcut-o. Cu toate acestea nu susțin că nu e bună, doar că lui nu i s-a potrivit.
            Asa ca un pic de toleranță nu strică…iar expresia “îndopat cu piureuri” fără de care nu exista vreo discuție legata de blw este un pic lipsită de respect față de cei ce aleg altceva pentru copiii lor.

            0
  7. Uitam ca omul e om de milioane de ani, ca am trait si inainte de carti si de furculite si de blendere si fara ceas sau cantar. Ca bebelusii de alta data se diversificau cand li se facea pofta si intindeau mainile si trageau singuri mancarea si o examinau. Uitam ca e in gena scris conceptul de auto-conservare si foamea/poftele duc la cerut ceva de mancare, instinctual. Si ca toate aceste instincte le au copilasii si nu noi parintii.

    P.S. eu am diversificat copilul departe de famelia dezlantuita, tati plecat in delegatii, i-am dat cum o zis pediatra, copilul o ales cum i-o placut, si e mare si sanatoasa si frumoasa si fitzoasa, si faptul ca nu a consumat nimic din farmacie de peste 6 ani imi da convingerea ca ce am facut a fost ok pt ea. Vai, daca imi facea careva asa, ii frecam moaca cu avocado si o tuleam de acasa 😀 😀 😀 . M-am salvat din multe discutii aiurea cu un: “asa a zis pediatra” 😀 😀 .

    2+
    • Anne

      Deci nu mai pot, recunosc. Cred ca am citit de 100 de ori cum nimeni din familia acestei comentatoare sefe nu a mai calcat in farmacie de taspe ani. Ok, we got it, sunteti sanatosi tun datorita tie. Move on.
      Cred ca si cu piureuri ii poti lasa copilului control, poate sa aiba un castronel al lui cu piure si se poate juca, murdari, arunca cu mancare, iar tu sa ai un alt castronel din care sa-l hranesti cu lingurita…

      0
  8. Ma întreb cum faci când mama e cea care nu are curaj sa adopte metoda BLW (aka: ME). Înțeleg procesul și cred că oferă mai multă libertate copilului acestă metodă. Însă, mie, și pentru mine nu e ok să stau lângă ea cu inima cat un purice și să mă intreb… Oare acum se îneacă? Ar fi pur și simplu un stres suplimentar. (Cat despre rude… Cred ca ele nu eu ce cauta la gura copilului sa i fie spectatori – deci nu trebuie convinși de nimic)

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 174 queries in 0.344 s

Inline
Inline