Ne dăm copilul la germană? Experiența unei fetițe la o grădiniță de stat

E duminică, așa că am invitat-o pe Amina Tomescu să ne povestească despre cum a ales grădinițele pentru fetița ei, Sofia. Știți că eu am absolvit secția germană, am făcut grădiniță, școală, dat bac-ul, totul în germană! Întâi am învățat să scriu și să citesc în germană, abia apoi în românește. Tabla înmulțirii și alfabetul le zic și acum în capul meu în germană :) De Paști, m-am întâlnit cu colegii de școală generală, cei mai mulți mănâncă astăzi o pâine doar datorită faptului că știau germana la un nivel avansat. De colegii de liceu nu mai zic, e fix aceeași situație! Citind cele scrise de Amina, mi-am amintit că am avut și noi o colegă care a venit abia în clasa a 4-a, nu știa o boabă germană, plângea când o scotea la tablă, dar apoi a învățat și s-a descurcat brici! Dar noi vorbeam între noi românește, deși trebuia să punem un ban la pușculița clasei de fiecare dată când ziceam un cuvânt românesc. 

Despre Amina vă zic că e o tipă isteață, mamă de doi copii, cu simțul umorului dezvoltat, asta cred că are legătură cu prima parte. O să vă placă de ea.

Când ne apropiem de perioada în care trebuie să ducem copilul la grădiniță, știu sigur că toate mamele trecem prin încercări grele. Înainte era destul de simplu: copilul mergea la grădinița de care aparținea în funcție de locuință. Acum începem căutările cu un an, dacă nu doi înainte, ce să mai, încă din momentul în care bebelușul se află în burtă încercăm să găsim soluția potrivită. Am trecut și eu prin asta. Doi ani de zile am căutat, am cerut recomandări, am fost la porți deschise și am vorbit cu educatori.

Am ales atunci o grădiniță cu predare în limba germană, de stat. Am făcut alegerea în cunoștință de cauza (credeam eu), știam că trebuie să existe cel puțin unul din părinți vorbitor, știam că lucrurile nu vor fi la fel de simple că la o grădiniță în română, dar am avut încredere în mine și în Sofia că putem și că este o alegere corectă pentru viitorul ei. Am să va povestesc cum s-au întâmplat lucrurile pentru noi, sunt convinsă că există și multe cazuri mai fericite.

Grupa mică a fost o etapă de acomodare, copiii se împrieteneau încet cu mediul și cu o limbă nouă (pentru unii). Sofia s-a simțit foarte bine în acea perioadă, deși eu nu eram complet de acord cu modul de abordare al educatoarei. Orele se desfășurau sub formă de lecție (copiii stăteau pe scăunele și ieșeau pe rând în față să rostească cuvinte), ceea ce mie mi s-a părut cam mult pentru un copil de nici 3 ani, dar atât timp cât ea era bine și făcea progrese am continuat așa. La un moment dat s-a încercat și un joc de recompense și pedepse: copiii care știai primeau bulină în piept, cei care nu știau primeau un punct negru pe nas, cu markerul. S-a renunțat rapid la asta pentru că era evident o prostie, nimeni nu a acceptat asta, așa că nu o iau ca pe un punct de referință.

A urmat grupa mijlocie, unde lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. La ședința de început de an se vorbea deja despre teme, meditații și caiete de activități. Majoritatea părinților au îmbrățișat aceste idei, dorind foarte tare ca ai lor copii să intre la Goethe. Noi nu vrem asta pentru Sofia, știu cum merg lucrurile acolo și clar nu e pentru noi. Așa a început anul școlar, cu un target bine stabilit pe care copiii trebuiau să îl atingă.

Din nou, mi-am exprimat clar părerea cum că nu doresc performanță, ci un copil fericit și echilibrat emoțional.

Au urmat 5 luni în care copiii făceau zilnic lecții, uneori chiar și de două ori pe zi, nu au ieșit afară nici măcar o singură data (sau dacă au ieșit probabil se întâmpla după 17, deși nu cred). Primeam zilnic pe mail povești întregi pe care ea ar fi trebuit să le memoreze, nu aveau voie să vorbească nici măcar un singur cuvânt în română, se jucau maxim 10-20 de minute pe zi. Din nou, știu că pentru unii copii acest ritm funcționează, dar nu pentru ea. Venea acasă nervoasă, frustrată, cu o tonă de energie de consumat și îmi spunea zilnic că nu are prieteni și că nu vorbește cu nimeni. Asta s-a întâmplat după ce în mod constant a fost oprită când vorbea cu un/o coleg/a în română.

Educatoare ne spunea frecvent că ea are probleme, că trebuie să o susținem mai mult, că are nevoie de meditații, deși acasă vorbea cursiv germană, cu unele greșeli ce-i drept, dar probabil standardele educatoarei erau mult mai ridicate decât ale mele… Exact în acea perioadă am născut, așa că mult timp am crezut că aceasta este cauza regresului pe care îl simțeam la ea. Apoi i-am dat timp, a stat câteva zile acasă cu noi, am ascultat-o și am hotărât împreună că își dorește să se mute la o grupă de română.

Să vă mai zic că schimbarea a fost WOW după o singură zi?

Sfatul meu sincer este că, dacă vă doriți o grădiniță cu predare într-o limbă străină, să fiți conștienți că este ca o mini școală unde copiii trebuie să tragă pentru rezultatele educatorului. O idee grozavă ar fi să nu mai căutați grădinițe, ci mai degrabă educatori foarte buni, care să fie pregătiți nu doar din punct de vedere academic, ci pedagogic.

Articolul de pe blogul Aminei, în care povestește totul la cald e aici.

foto via Shutterstock, fetiță bosumflată

Articolul anterior

O mamă naște al doilea copil, la 52 de ani

Articolul următor

Cum să câștigi o dezbatere online

25 Comentarii

  1. Mi se pare foarte strict. Andrei are 3 ani jumate și o rupe pe ceha franceza și română. Ce am observat eu este ca la vârste mici, copii învață jucându-se. În ceha știe bine sau parțial, o grămadă de cântece, vocabularul jocului cu copii, mâncarea, cuvinte legate de corp, doctor, culorile,etc fara să-și dea seama ca a învățat, din joacă.

    3+
  2. Iulia

    Despre ce gradinita e vorba? Sa stim de “asa nu”. Noi incepem cautari pe gradi,dar ne uitam strict la noi in zona,nu vreau sa duc copilul in capatul celalalt al orasului doar pt ca e o gradi “buna”, dar sa piarda pe drum zilnic cate 2 ore. Din fericire mai avem aproape un an de stat acasa 🙂

    0
    • Da, si eu cred ca e foarte importanta zona. E o gradinita de stat, nu cred ca va vrea Amina sa spuna exact despre care e vorba…

      0
  3. Mihaela

    Teme la gradinita? Lectii de memorat? Sunt socata! Bietii copii… Nepoata mea e in clasa 1 si dupa ce ajunge acasa de la scoala mananca, apoi se joaca maxim o jumatate de ora pentru ca are teme de facut. Un milion de teme, care ii ocupa timpul pana seara. Nu stiu daca asta-i cazul la toate scolile, dar este extrem de exagerat! Copiii trebuie in primul rand sa fie copii, numai apoi scolari!

    3+
    • Da, mai, si ghiozdanele sunt atat de grele. Parca suntem niste retardati, zau. Iar felul in care ne tratam copiii ne afecteaza totul, de la sanatate la economie, la tot tot , pe termen lung!

      0
      • E o moda acum,stiu copii în Mexic și Franța deci complet diferite culturile, la nici 3 ani aveau lecții. Nu mult dar totuși. Și asta fără sa fie la școală unde învață alta limbă, grădinițe normale.

        1+
  4. Bietii copii! La 3 ani eu cred ca ei ar trebui sa se joace, nu sa memoreze cuvinte in alte limbi. Destul ca merg la gradinita de indata ce-au invatat sa mearga in picioare, si vor continua cu un astfel de program pana vor ajunge mari…de ce parintii nu-i lasa sa se bucure mai mult de copilarie si vor de la ei performante de mici? Eu nu mi-as chinui copilul asa si nici nu l-as da la gradinita de la 1 an si un pic, asa cum am auzit ca se poarta mai nou acum….

    0
  5. eu l-am dat la scoala cu germana intensiv, 3 ani mai tarziu eu am invatat sa numar, cateva anmale, cateva culori…:)))
    Copilul face propozitii in engleza (pe care nu o studiaza nicaieri) 🙂

    3+
  6. Cristina

    Juniorul a avut testul de limba germană în martie, la alta școală decât Goethe. Merge la o grădiniță particulară cu predare în limba germana. Am ales grădinița în urma unor discuții ample cu directoarea și după ce la gradinita de stat mi s-a spus că ceea ce se face la grupa nu este suficient și va fi nevoie de meditații. Grădinița aleasă de mine are educatoare blânde care știu sa nu forțeze copiii. Scopul nostru nu a fost Goethe, încă de când am aflat cum decurge examenul am căutat altă școală. Suntem amândoi vorbitori de limba germană, tatal i-a vorbit copilului în germana încă dinainte să împlinească 1 an. A avut momente în care a fost tentat de ideea de a merge la o grădiniță în limba română, momente când a refuzat germana și momente în care a vorbit din proprie inițiativă în germana. În toamnă începe școala și vom vedea cum decurg lucrurile.

    0
  7. Mihaela M.

    Eu mă gândesc la varianta homeschool adaptat (în sensul că să facem meditații la domiciliu cu diverse cadre didactice sau persoane), deşi soțul nu e deloc încântat de idee. În oraşul nostru, de aproximativ 70.000 locuitori nu există grădinițe/scoli private, deci nu am de unde să aleg. În proporție de 90% dintre părinți, aici mă refer la cei din anturajul nostru, au copiii la meditații. Adică copiii lor petrec zilnic 7-8 ore făcând doar şcoală, (vorbesc despre cei din învățământul primar). Mi se pare enooorm. Timpul liber este inexistent, unii mai au şi alte activități extraşcolare. Mie mi se pare că nimic nu-i cum ar trebui să fie: cadrele didactice, curricula şcolară. Multe de spus şi deja m-am “lungit” prea mult :-).

    1+
    • știu ce zici, însă eu știu pe cineva care s-a adaptat foarte greu apoi în sistemul clasic, printr-a șasea mi se pare, fiindcă ltfel nu avea cum intra la liceu 🙁

      0
      • Mihaela M.

        Eu nu vreau deloc să o înscriu în sistem clasic, cel puțin până la facultate, poate nici atunci. În prezent se poate echivala diploma încât cineva care a urmat o şcoală din altă țară să se poate înscrie la examenul de bacalaureat de la noi. E destul de greu, dar se poate. În plus, la noi în țară este în curs de acreditare o şcoală privată la care copiii ar trebui să se ducă doar pentru examene. Sper ca între timp să se mai schimbe legile.

        1+
        • Sincer, te inteleg, insa mie cea mai importanta parte a scolii mi se pare cea de socializare. E si asta un fel de inteligenta.

          0
          • Mihaela M.

            Pentru socializare va merge la tot felul de cursuri, ateliere, cluburi; asta dacă va dori. Mie nu prea mi se pare că socializează la şcoală. La ce mă ajută să ştiu 1000 de fețe? Poate nu sunt cel mai bun exemplu, dar eu nu păstrez legătura cu nimeni din toată povestea cu şcoala. În schimb, am prieteni din copilărie cu care mă văd şi vorbesc şi acum, dar sunt cei cu care mă jucam în fața blocului. În fine… Fug la bucătărie, ajunge cu relaxarea 😉

            4+
  8. Eu mananc o paine buna datorita englezei, deci este clar ca tot pe asta voi merge si cu fata. Asta nu inseamna ca merge la gradinita cu program intensiv de engleza (momentan nu merge la nicio gradinita in mod serios, desi cica am inscris-o in toamna trecuta).

    O invat eu una-alta in joaca si pornim de aici. Eu am inceput engleza la 11 ani, pana la facultate am facut doar o ora pe saptamana (era limba a doua) si tot m-am descurcat super-bine.

    Ea are clar mai multe sanse si mai multi ani de studiu, asa ca nu tin mortis sa o fortez cu nimic. Inca este copil, are 3 ani, acum are timp sa se joace si sa faca tot felul de nebunii. Ca dupa aia intra in ‘sistem’ si va face lectii si toate daravelele 😀

    0
  9. Saracii copii! Cine le va da copilaria inapoi si, mai ales, cand?

    3+
  10. Iulia G.

    Nu.mi vine sa cred ce povesteste aceasta mama! Cu siguranta edicatoarea nu e de origine si orientare germ. Eu am fetita la gradi de stat/4 h, e grupa mare, a dat deja testul pt scoala si l-a luat. Sunt super multumita de educatoare (e sasoaica), gradinita, stil de educare! Noi ne.am intors dupa ceva ani de Germ, unde baiatul a urmat cursurile unei gradinite acolo, iar ceea ce am gasit la aceasta gradinita in Ro se apropie fff mult de ceea ce am vazut in De. Se invata limba prin joc, copiii sunt scosi zilnic afara jum de h la finalul programului, iar ceea ce am simtit ca a facut diferenta fata de gradinita rom (unde a fost un sem la inceput fetita noastra), este spiritul acesta de a lasa copilul liber pe afara sa se joace, fara a-l traumatiza cu N-spe observatii. Educatoarea intervine doar daca e un pericol real si fara tipat la copil. Noi cumva ne indoiam ca invata prea putina germ si evolueaza greu cu limba, insa educatoarea ne tot linisteste ca acesta e progresul normal de invatare. Ne-a confirmat.o testul de la scoala, care a fost un interviu prin joaca si unde s-a descurcat destul de bine fetita! Iar pt parintii care nu stiu germ, nu recomand sa-si dea copiii, cumva pierzi legatura pe care o poti crea cu copilul atunci cand il ajuti la teme, cand inveti un cantecel impreuna, cand stii si poti sa ii vezi nivelul, sa fii in stare sa-l ajuti!

    1+
    • Multumesc mult pentru comentariu, e foarte incurajator! Legat de ultimul tau sfat, parintii mei nu erau vorbitori de germana si pe mine m-au dat la sectia germana. M-am descurcat fara probleme, nu am simtit ca asta sa fie vreo bariera intre noi. As incuraja parintii sa isi dea copiii la o limba straina ca limba materna daca pot.

      1+
  11. habar nu am cine e mai deplasat: educatoarea care da teme sau parintele care accepta. Inteleg cate un cantec de invatat dar in rest, la varsta asta e joaca (si pana pe la 10 ani, asa, zic). Okok, eu urmaresc de 2 ani conceptul de forest kindergarden si sunt absolut incantata.

    In rest, copilul face ce vede acasa si copie comportamente!, si se poate si cu bani mai putini dar efort din partea parintilor ( unii insa prefera sa dea bani). De ex. inot a invatat-o sotul (dupa ce nu a mai stiu ce sa ii predea, am intrebat-o daca vrea si cautat un curs), engleza si flamanda lucreaza cu noi (cand nu am mai stiut cum sa o ajut am inscris-o la un curs, dar sa stiti ca la flamanda m-a depasit). In continuare isi ia tableta si mai face engleza pe duolingo – din proprie initiativa. Da, si eu fac la fel.

    2+
  12. L.D

    Buna, sunt cam in aceeași situație, avem doua Grădinițe bune lângă noi, una cu predare in limba germana si cealaltă in limba romana. Pur si simplu nu ma pot decide la care grădinița sa o duc pe Fetita. Soțul insista la grădinița germana, dar eu am o reținere, eu nu stiu germana deloc, el știe cat de cat. Nu îmi dau seama ce ar fi mai bine pentru Sofi, poate ma ajutați cu niște sfaturi… nu stiu daca ii va plăcea, daca se va descurca, ma gandesc cum o voi ajuta la teme( cand va fi deja la școala). Am încercat sa-i pun cântecele in germana, nici nu vrea sa audă, îmi spune sa i le pun in engleză… pentru mine este foarte important acest început. Are 2 ani si 8 luni, vorbește engleză, știe si putina maghiara si limba romana aproape la perfecție. Ce ma sfătuiți?…nu as vrea nici sa o incarc cu atâtea, e încă mica, zic eu, as vrea sa își trăiască Copilăria…căci reguli va tot urma din Septembrie cam toata viața…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 198 queries in 0.324 s