Ce au străinii și noi nu?

Mergeți în aeroport în Otopeni și faceți un concurs cu cineva: încercați să ghiciți dintre oamenii de pe acolo care sunt români și care nu. Era un exercițiu de profiling pe care îl făceam des cu Horațiu în Anglia. Și mi-era o ciudă groaznică fiindcă el câștiga mereu. Mai ales pe români îi depista rapid, înainte să-i audă ce zic. 

Zilele astea, de sărbători, m-am întâlnit cu mai mulți prieteni. Unii mai plecați din țară decât alții. Și, când i-am văzut în România printre români, mi-am dat seama că au și ei un pic din acel ceva de străin. Ce am avut și eu până nu demult, dar am pierdut încet-încet. Intră într-o încăpere cu privirea ridicată, se uită în ochii tăi de multe ori, nu stau cu picioarele încrucișate, nu își frâng mâinile înainte să comande din meniu. Zâmbesc mai des. Vorbesc mai apăsat. Trăiesc în acum.

Știți ce zic?

Atunci mi-am amintit. E sentimentul de siguranță pe care străinătatea ți-l dă. E încrederea pe care ei o au că va fi bine și mâine. Certitudinea banului care va intra în cont. A legilor care vor fi respectate. A dreptății la care se va ajunge la un moment dat. A pensiei care va fi fabuloasă.

O consăteancă îmi povestea că și-a luat calorifer electric în rate. Și că va mai plăti la el încă vreun an. Că și-ar dori și un concediu anul ăsta, dar are întâi caloriferul de achitat. Că mai bine îi stau copiii la căldură toată iarna decât să se prăjească o săptămână la soare. Iar ea nu are chiar un salariu de lepădat.

E lipsa cutelor din frunte, e privirea senină, fără griji. E senzația că guvernul tău va avea grijă, că cineva o să găsească tratament pentru durerea ta. E chestia aia că nu mori cu adevărul de guler, că nu trebuie să te uiți pe unde calci.

Ieri am primit un cadou pentru Tudor de la alt prieten emigrat. Niște hăinuțe de firmă, de care ne-am bucurat mai mult fiindcă ne-au amintit de niște vremuri, în care aveam și noi acces la așa ceva. Acum suntem din nou din acea categorie care e obligată de geografie să plătească dublu pentru un căcat. De ce? Pentru că estul Europei.

Eu mi-am pierdut privirea aia-ncrezătoare, puterea pe care ți-o dă certitudinea unei străinătăți. Probabil, o fi semn că m-am readaptat. Nu cred că am să îmbătrânesc fără cute, habar nu am cum o să fie, de fapt. Știți ce zic?

foto via Shutterstock, cuplu senior vesel

Articolul anterior

Cum a fost la noi (Paști 2017)

Articolul următor

O Cravată cum nu mai e alta în țară

73 Comentarii

  1. Claudia

    Adevarat. Dar siguranta banului care intra in cont este tot mai des umbrita de atentatele care vizeaza tocmai tarile astea dezvoltate si cu mare impact in media, asa ca Romania este o tara mai sigura, chiar daca cu bani mai putini.

    • Înțeleg ce zici, însă nu știu dacă nu e oare un argument forțat. Un fel de premiu de consolare.

      • Alina

        In Romania ai sanse mai mari sa mori in spitalele dotate asa cum stim decat am eu sa mor in Paris intr-un atentat.

        Care tara e mai sigura? Unde e mai mare speranta de viata?

        Asta nu inseamna ca eu nu m-as intoarce din dragoste insa. Pentru ai mei si pentru sufletul meu. Si pentru legumele si fructele cu gust. Dar nu pentru ca e Romania mai sigura, ca nu e.

        • Sa stii ca legumele si fructele cu gust sunt un mit in tara. Noi cumparam rosii la borcan din supermarket, din cele cherry, la pret dublu fata de cat costau in anglia. Fiindca sunt singurele care au un gust si nu ajung la gunoi.

          • Miruna, orice ce nu e de sezon nu are gust: culturile hidrofone de sera + modificatele genetic ….
            Vezi rosiile vara de la noi, alea de sezon. Lasa supermarketul…

        • Costi

          Poa sa fie orice,nu ma las

    • morbo

      @o femeie

      Dumnezeule, adica eu mananc rosii straine, in afara sezonului, care au gust, stiu ca au gust, ca le-am gustat, si vine cineva si-mi zice ca n-au gust. Ba au, rosiile cherry de toate culorile si kumatele au gust!!!!!
      Si daca sunt din UE nu e voie sa fie modificate genetic

  2. Alex

    E foarte ciudat. Am “detectat” romani intr-un orasel din USA fara sa ii aud. Ciudat a fost ca acesti romani erau 2 batranei eleganti si putin fastaciti cum le sta bine bunicilor cu o nepotica intr-un carut modern.
    Poate ne recunoastem cumva, altcumva decat dupa cute.

  3. Ha-ha 🙂 Si noi facem mereu exercitiul acesta de recunoastere a românilor. O singură dată am greșit grav fiind la Viena lângă un mare grup de turiști îmbrăcați toți în geci/ jachete/ haine de piele neagră, pantaloni negri sau foarte închiși la culoare deși era luna mai și o vreme superbă.
    Dar negrul ”merge la orice” și ”ține la jeg”.
    Erau ucraineni dar jur că arătau de parcă ar fi fost de-ai noștri 🙂
    (și aspectul, nu doar mentalitatea, diferă mult)

  4. C.

    Știu ce zici. Am muncit aici, strict în mediu privat, peste 17 ani, totalul școlarizării pe care mi-a oferit-o statul român. Perspectiva sărăciei fabuloase de la momentul pensiei mă înspăimântă.
    De asta, la a doua tinerețe, fac planuri să plec de aici.

    • Ce trist e ceea ce zici! Dar inteleg perfect.

    • am plecat eu la a 2a tinerete. Pt pensie imi cer 40 ani contribuiti si nu mai devreme de 67 ani (si vor sa faca la 70 de ani). Aici. Pot recupera si din anii din Romania dar acolo am avut o perioada cu minimum pe economie si nici dupa nu am avut mai mult contribuit la stat. Asa ca… am inceput sa caut solutii, economisit, pensii private, investit, ca eu la 70 de ani nu mai ma vad muncind.

  5. Sa stii ca vorba tot de alegere. Nu ca as fi eu omul f. senin sau bogat, dar de cand lucrez cu oameni fericiti si multumiti de minimum care il au am inteles ca viata e cum ne-o alegem. Fiecare cu prioritatile lui. Iar occidentul da nu neaparat bunastare financiara (intreaba si tu printre cei plecati: cati stau cu chirie si in ce conditii, cati lucreaza extra, cati au datorii, cati au vazut burnout etc) ci e vorba de diversitatea umana si de unde invata datorita experientei umane diverse si mai ales ca avem de unde alege.

    • Eu stiu foarte bine toate dezavantajele, crede-ma, nu m-am intors de fericita ce eram! 🙂 insa ai o alta siguranta acolo, atata voiam sa zic.

  6. Gabriela F

    Apropo de adevăr și de oameni…Sunt curioasa doar…pentru că abia am platit o amenda…Am blocat un garaj…De ce? Pentru că nu am mai suportat grosolănia unei vecine…eu posesoare de bebe mic 2 luni…Noi posesori de apartament fara garaj și cu 2 mașini în custodie una a mea una a soțului…Doamna posesoare de două mașini plus garaj plus inca un loc mișto in fata garajului pe care poate parca deci practic 2 locuri de parcare de fapt 3 in garaj in fata lui plus acel loc…O alveola…
    Doamna de fiecare dată când are posibilitatea parchează pe locul pe care eu parchez de obicei…Și bănuiesc că se amuza când își fumează țigară cum duc copilul in brațe cine știe de pe unde…. Intr.o zi de nervi am parcat în data garajului ei iar ea a chemat poliția….Că sa îmi arate că ea poate… Probabil…O ignor…Cât pot…Dar nu știu de ce am impresia că numai în țară noastră de poate întâmpla asta…Și numai aici putem aduna atâtea frustrări și răutate…Of….
    Aaa și este și prietena cu ceva politiști…Pentru că atunci când l.a blocat pe soțul meu ei au apărut numai după ce și.au mutat mașinile…Fix după aceea…Dar trăim în România lucrului bine făcut…

    • Se intampla si in occident rautati din astea, dar nerespectarea legii e nerespectare si nu e un mod de “plata”.
      Noi nu avem masina asa ca nu suntem expusi (mai ia sotul masina de la firma si a platit 4 amenzi de viteza, pt 1 km in plus fata de limita – 35 euro si peste cativa km e prins iar de alt radar avea 4 km in plus asa ca inca 40 euro). Olanda. Si avem o poza si din Germania. aveam 7 km in plus, am aflat peste 2 luni. Am vazut blitz-ul si l-am intrebat pe sot: “ce o fost asta? nici rujul nu mi l-am pus!”. )

    • Nu te razboi cu vecinii, fiindca vei plati fiecare batalie cu nervii tai. Si zau nu stiu daca merita.

      • Gabriela F

        Nu meritași vreau să fiu o mămică zdravănă la cap…Dar m.am și saturat de nesimțire
        ..Ocupam un loc de parcare ..Soțul meu parchează la naiba un praznic doar sa nu fim nesimțiti…Pe când alții precum și vecina in cauza cate 2 sau 3… Știu că am greșit legal…Dar nu puteam duce scoica cu bebe și plasa cu cumpărături de la 10 străzi distanță…In fine…Pur și simplu am simțit nevoia să spun…Știu că nu există soluție legală…Tine de bună creștere și de frustrare…In rest…Aaaa…Și de energia universului :-)))

        • Nu imi vine sa cred ca a chemat politia.

          • Greta

            Păi dacă i-a blocat garajul și n-a mai putut aia să-și scoată mașina, normal că a chemat poliția.
            Și eu aș proceda la fel dacă m-aș trezi că mi-a blocat cineva garajul (pe care nu-l am, drept pentru care parchez pe stradă pe unde găsesc loc – și, cu toate că am și eu un anume loc favorit, nu fac spume dacă parchează cineva acolo, că n-am niciun drept legal pe locul respectiv).
            Serios, nu pricep logica – cineva parchează unde ”parchez eu de obicei”, iar în replică eu blochez garajul respectivului? După care mă mai și mir că a chemat poliția??
            Păi da… și vrem ”o țară ca afară”. Cu asemenea atitudini, o să rămânem cu vrutul.

    • Greta

      Îmi pare rău pentru pățania ta, dar faptul că ai copil mic nu este o scuză pentru a încălca legea.
      Vecina te-a sfidat pentru că e neam de traistă și pentru că nu era locul tău de parcare (vreau să spun, nu era un loc pe care-l plătești și pentru care ai putea dovedi cu acte că-ți aparține). Tu i-ai blocat garajul, pentru care ea a putut prezenta aceste dovezi.
      Vina pentru amenda plătită îți aparține. Nu ai decât să închiriezi și tu loc de parcare, nu să aștepți favoruri speciale în numele faptului că ai copil mic.

      • Gabriela F

        Mașinile doamnei erau toate afara adică 3 la număr. Niciodata nu sunt in garaj. Nu sunt tâmpită sa ii blochez ieșirea din garaj și am parcat acolo pentru că nu mă descurcam…Nu am mai vrut apoi sa mut mașină și să vad până unde merge răutatea. Și am văzut. Nu am scuză că am copil mic intradevar cine m.a pus…Mă refeream la intelegrea dintre români nu la cine m.a pus să fac copilul… E femeie…Nu a parcat pe acel loc nici un bărbat…Doar o femeie..despre ce vorbim. Din punctul meu de vedere doar de răutate și frustrare.
        Caracteristica noua din păcate….:-(

        • Greta

          Oricum ai pune problema și indiferent ce soi e vecina, tu ai făcut o ilegalitate. Nu se face așa ceva, sau, dacă se face, se plătește la o adică. Fii corectă și abia apoi plânge-te de lumea rea.

          • Gabriela F

            Am mai spus că știu ce am făcut. Nu am o problema că a chemat poliția. Am o problema că e rea. Atât. Știu că nu am drept legal. Pe acel loc de parcare au parcat și foștii proprietari ai apartamentului 40 de ani. Dna are locul ei . Era pur și simplu vorba de înțelegere.suntem singura familie din bloc cu copil mic mic…2 luni mai exact… Bineneteles in afara granitelor minunatei noastre tari vreau sa cred că ai locuri de parcare și posibilitatea de ați cumpără garaj…Financiar ne permitem sa il luam…Nu exista…Acest subiect nu il mai dezbat…Știm toți cred pt ce își folosesc unii garajele…In fine….Nu m.a pus nimeni nici să fac copil nici să am nevoie de mașină…Nici să nu fiu caracatița. Scuze…

          • Greta

            Chiar mă întrebam cât mai durează până la victimizare – care, și asta, e tipic românească 🙂 ”Nu m.a pus nimeni nici să fac copil”…

            Sincer, ar fi cazul să te maturizezi. Și chiar nu sunt necesare scuzele.
            Toate cele bune!

          • Gabriela F

            Mă bucur că nu ai așteptat mult;-) toate cele bune și tie. Scuzele vin din educație nu că trebuie…

          • Greta

            Nope… din educație vine altceva: la mitocănie nu răspunzi cu mitocănie.
            Sau ar trebui să vină, în tot cazul 😉

    • maddy

      vecina ta e din seria “she`s not wrong but she`s still an asshole” :-/ e nasol sa ai oameni din astia in jur.

    • Am pățit același lucru. Am fost în Timișoara și din lipsă de locuri de parcare, am văzut un fel de podeț și am zis să parchez acolo, pentru că mă grăbeam la un interviu. Cum l-a interviu m-a ținut o doamnă cam 2 ore, am uitat de mașină și de tot. Eram doar nervoasă că dura atât de mult, având în vedere că venea să vorbească cu mine, apoi pleca și tot așa. Și m-am trezit cu poliția. Spațiul respectiv era a unei doamne mai în vârstă, care s-a enervat că am parcat acolo, s-a uitat pe camere și a chemat poliția să ridice mașina. Doamna găsise loc de parcare la 2 pași, dar era supărată că nu era exact locul ei. Am primit amendă și asta e.
      Nu mi-a fost indiferent și m-am enervat pe moment, mai ales că doamna avea un comportament verbal agresiv. Dar a fost greșeala mea. Deși nu era un semn cu „nu parcați”, puteam să mă gândesc că e ilegal. Graba uneori strică treaba.

  7. Iulia

    Nu doar sa iti arate ca ea poate ci sa iti arate ca nu are un alt lucru mai bun de facut decat sa stea sa vada cum iti strica tie ziua. Asta e lumea de la noi si din cauza asta o ducem asa rau…pentru ca nu ne vedem de ograda noastra, ci tot timpul ne preocupa ograda vecinului. Trist…tare trist…

    • Noi avem o vecina la parter, cu geam spre spatele blocului, unde lumea parcheaza des. Intr-o zi s-a luat grav de mine, cu injuraturi si ofense, ca sunt o mama denaturata, ca nu stiu sa conduc etc. Mi-a fost si frica sa ls acolo masina. De atunci, am mai auzit-o de cateva ori urland la alti oameni care la fel parcau regulamentar si tot… cred ca e o baba alcoolica plictisita. Dar nu iti imaginezi cum m-a indispus.

  8. Gabriela F

    Incerc…Și după cum mi.ai spus am și înțeles…Intradevar cu nervii mei…Incerc să înțeleg nu pot…A fost un moment în care am explodat … Dar binenteles că vreau sa fiu o mămică zdravănă la cap și cât decât un exemplu pt fiul meu…Sper să și reușesc…

    • O, dar vor mai fi multe provocări, vecina cu garajul și poliția e doar de antrenament. Stai să vezi când vor începe pilele pe la grădiniță etc etc etc

      • Gabriela F

        Iiiiiuiii nuuuuu. Sunt medic pediatru…Am auzit de astea deja… Ai dreptate. Trebuie să îmi țin nervii creti că mai au timp sa de întindă destul. :-))))

      • Corina

        Asta cu pilele la gradinita e un subiect care ma intristeaza, mă macină foarte tare din toamna anului trecut de cand e fetita noastră mare la grupa mica. Cand puteti scrieti cateva rânduri pe tema asta, tare m- ar ajuta sa mă liniștesc daca as auzi si alte păreri. Oare se întâmplă asta doar in București?
        Numai bine!

  9. Mary

    Eu selectez bulgarii de romani ;)).. Satucul in care stam e plin de bulgari. Se aduna in parc si mananca seminte, evident ca lasa dupa ei multa mizerie. Niciunul nu se oboseste sa stranga cojile de seminte… Am ajuns la concluzia ca romanii sunt mai civilizati!.

    • E greu sa generalizezi, am vazut eu si romani care nu strang dupa seminte chiar la locul de joaca de la mine din parc 😉

  10. Greta

    Știu perfect ce zici 🙂 E unul dintre principalele motive pentru care nu m-aș mai întoarce în România niciodată.
    O fi (fost) țara mea, dar nu mi-a dat nici respect, nici liniște, nici siguranța zilei de mâine. Drept pentru care am ales să trăiesc într-o țară unde – chiar dacă nu e totul perfect, că n-o cheamă Wonderland – am primit în doar câțiva ani ceea ce-n propria țară n-am primit în 27: respect și sentimentul de acasă, de ”aici e locul meu”.
    PS: nu știu dacă pensia va fi fabuloasă, dar când îi văd pe pensionarii de aici, cum încep o nouă viață după 65-70 de ani, pot călători și se pot dedica hobby-urilor, parcă prind curaj :))

    • Pe mine ma apuca o ciuda groaznica atunci cand ii vad pe bunicii nostri si cand imi povesteste mama de pacientii ei bolnavi

  11. Robo

    Da, eu stiu ce zici, am simtit si eu asta la straini.
    Eu chiar ma uit tot timpul pe unde calc, a devenit aproape o obsesie, pentru ca urasc sa sterg rahatul de caine de pe talpa.
    Iar altfel, mi-am dat seama de curand ca traiesc cu anxietate de spital, de politie si de taxe. Plus ca imi consum aproape zilnic neuroni evervandu-ma pentru lucruri care intr-o tara civilizata pur si simplu nu exista, de la mizerie pe strada la transport execrabil la trafic imposibil samd

    • maddy

      si eu care credeam ca fobia de a calca in kkt e doar a mea :)) ultima data am calcat intr`un rahat enorm de caine lasat exact in pragul usii de la casa, pentru 2 minute am contemplat sa`mi arunc la tomberon adidasii apoi am luat furtunul si am facut ce trebuie.

      • Robo

        Pai mai alea primavara dupa ce se topesc zapezile, daca ma vezi pe strada mea cum verific talpile la fiecare 10 metri zici ca sunt cu capul :-))
        Dar si recolta e bogata, sunt anumite portiuni unde singura solutie e sa ocolesti pe carosabil. Strada de case, desigur, majoritatea oameni instariti, nu exista nici macar un singur caine vagabond.
        Si da, am luat si eu in considerare o data sa imi arunc bocancii pt ca calcasem intr-unul mare.
        Iar cosmarul meu recurent e legat de copiii mei care se urca in masina dupa ce au fost in parc. Nu mai povestesc. 🙂

        • Nu stiu ce solutie sa gasim la rahatii de caine, as face orice, orice, va zic! Eu am alunecat pe un rahat din asta ud pe o scara, eram cu caruciorul in mana si copilul in el. Noroc ca el era prins in centuri, nu a patit nimic, decat a auzit multe multe cuvinte noi.

          • Mary

            Mai, sa stiti ca se inrautateste problema rahatului de caine si in Spania.Am vazut zilele trecute o portiune de iarba, vreo 20 m lungime, plina de rahat …Cum sa mai lasi copilul sa se joace in iarba..?

        • morbo

          Ca si cand ar fi existat o vreme in care nu erau problemele astea in romania (first world problem, asta cu rahatul de caine :)) adica nu stiu de unde atata neadaptare la ele 🙂 avand in vedere prin ce am trecut in anii ’80, ar trebui sa fim cel mai putin plangacios popor din europa (impreuna cu albanezii)

        • morbo

          Adica inteleg ca trebuie rezolvate problemele astea, da’ de unde atata tragedie pt rahati de caine si locuri de parcare? Chill.

          • morbo, rahații de câine sunt una dintre problemele mele cele mai mari când ies pe stradă!!!

          • morbo

            Pai si nu te bucuri ca celelalte probleme sunt de asemenea anvergura incat rahatul de caine e una dintre cele mai mari?

          • Nu cred ca ai vazut dimensiunea rahatilor de la mine de pe strada :))

      • o patit fiica mea asa in strainatate. I-am aruncat pantofii ca nu am reusit sa ii spal.

  12. obnxious

    Apropo de rahati…exista si exceptii in tarile cu apa calda.
    La fiu-miu la gradinita, intr-o dimineata la ora 8, trona unul mare pe scarile de la intrare. Unul uman, dupa marime, ca ursi nu avem in zona.

    • în ce țară? Sunt curioasă, doar atât. Și dacă tot ai deschis discuția, acum mulți ani, prin 2008 cred, eram cu mama la OK cafe de pe Sf. Vineri, stăteam chiar în geam. În fața noastră, o doamnă s-a lăsat ciuci, a făcut un caca zdravăn, și-a plecat 🙂

  13. Diana

    Suna tare trist, dar asa e. .. Eu n-as da tihna traiului in Olanda pe Romania niciodata. Mna, de rahati de caine si ei se plang, dar nu e ca in bucuresti. Acum ma gandesc cu groaza ca vin in ro peste 2 sapt si n-am cu ce sa ma incalt, ca tot vorbeati de negru care tine la tavaleala :)) am numai incaltari bej si crem si din astea din piele intoarsa, cu toata ploaia de aici nu s-au murdarit niciodata, dar cred ca le distrug intr-o zi in bucuresti :))

    • Greta

      Apropo de ce spui tu, Diana, în Germania trece câte-o săptămână și n-am nevoie să-mi fac pantofii cu cremă, deși țin la aspectul îngrijit. În România cam la 3-4 ore de mers pe afară e musai…

      • Diana

        Da, si masina o spalam de 3 ori pe an sau daca se mai rahateste vreo pasare pe ea. In bucuresti dupa 3 zile arata megajegoasa
        Dar astia tot ce lucreaza, lucreaza cu tot felul de prelate si protectie, nu imprastie praf in aer toate santierele

        • noi în Sheffield nu aveam nici praf pe mobilă. Na, beat that! 😛

          • Diana

            Mai, eu sterg praful cam la 3 sapt, dar merge si la 4-5, ca nu e, si stam in oras, pfuai, in bucuresti pe la sfarsitul saptamanii aveam ghemotoace de praf prin colturi
            Deci normal ca suntem relaxati si cu capul pe sus :p in ultimele 2 luni eu m-am enervat o singura data, mi-a intarziat livrarea la o comanda online cu o zi. Si i-am sunat si le-am batut obrazul :))) a, da, si ieri a intarziat autobuzul 8 minute fata de ce spunea aplicatia

  14. Larisa

    Iubesc oamenii relaxați și fără griji. Îmi place sa ii observ de departe și sa le admir răbdarea, zâmbetul des și lipsa grijilor. Asta am văzut atât la oamenii din afara țării, dar și intr-un oraș din România, și anume Sibiu, singurul care ma linisteste și ma relaxează. Și nu o zic pentru ca tu ești de acolo. Simt eu un alt vibe când vizitez acest oraș.

    • Da, nu zic, e alt ritm în Sibiu, dar tot nu e ca dincolo. Observațiile astea ale mele au fost făcute după câteva zile în Sibiu, prin contrast cu mine și cu localnicii.

  15. Luminita

    Raportez si eu, dupa un an petrecut cu fetita in Belgia: parinti muuuuult mai relaxati, cu copii de la 3 luni la cresa, cand mamicile revin la servici (nu vorbim aici de familiile musulmane, unde ele nu lucreaza), copii in general mult mai prietenosi decat in Romania (fii-mea si-a luat niste lovituri urate in parc si la gradi in Bucuresti inainte sa plecam, in unul din cazuri chiar am ajuns cu ea la urgenta sa ii fac o tomografie pentru ca un baietel o impinsese brutal pe jos si se lovise cu capul destul de nasol de pamant), lumea nu te judeca la fel ca in Romania (de ce nu va casatoriti, de ce nu faceti un copil, de ce nu faceti al doilea copil, ce religie aveti, ‘asa se face’ si asa mai departe), oamenii au mai multa grija si respect fata de mediul inconjurator (bineinteles, nu 100%, dar totusi),barbatii sunt muuult mai galanti si isi ajuta partenerele cu copiii si treburile casnice. Ah, si de sarbatori (ca tot a fost Pastele), nimeni nu se crizeaza cu frecat toate podelele din casa si gatit zece feluri de mancare. Pastele si Craciunul sunt percepute ca un prilej de relaxare/petrecut timp cu familia si prietenii/mers undeva fain in vacanta. Nu mananca nimeni aici pana crapa, doar gusta, asta e secretul lor. 🙂 Per total, mie una nu imi vine sa mai revin deloc in tara, pentru ca nu am de ce. Evident, asta este experienta mea. 🙂

    • morbo

      Adica romanii sunt inapoiati fata de occidentali. Asta se stie, dar se neaga mai mult decat ar trebui. Sau se da vina pe politicienii romani, pt chestii pt care sunt de vina mult mai multi romani.

  16. Carmen

    Un strain de Romania, il poti lesne identifica si dupa privire.Sunt relaxati , zambitori, eleganti(chiar si imbracati sport) si mai putin galagiosi ca romanii.Am vazut si straini galagiosi din Spania , Israel, italia …grupuri venite sa viziteze Sibiul( de exemplu), dar in principiu mai ales intr-un aeroport, iti dai seama care-i roman.Si da, admir pensionarii care nu tricoteaza si nu trebuie sa fie dadaca, ci aleg sa vada lumea, dupa ani de munca.Si da, admir sistemul de sanatate atata de bine pus la punct si la un nivel f ridicat ca in Austria de , acolo unde traiesc din cand in cand ,dar ca strain.Si daca as mai adauga si impresiile sotului dintr-o vizita in Londra , as ocupa prea mult spatiu.

  17. Uneori fac și eu asta: încerc să ghicesc de ce naționalitate sunt oamenii. Niciodată nu a fost vorba de cum se îmbracă sau dacă au riduri, sigur sunt români. Pur și simplu fiecare naționalitate are o caracteristică, care te face să îi recunoști. Au un acel „ceva” specific. Nu ține de haine, de încălțăminte, probleme personale sau profesionale, de produse de îngrijire sau alte lucruri materiale.

  18. Denisa

    Traiesc de 14 ani la Montreal,toate bune si frumoase aici pana vorbim de rahatii de caine de peste tot.
    Nu sunt tomberoane pe strazi si “civilizatii ” stapani de patrupede strang rahatul in punga si… arunca punga pe jos!!!
    E minunat sa calci pe un asemenea cadou, in plus plasticul ramane acolo o eternitate.

  19. Hortensia Stefan

    Mare dreptate!
    Articolul acesta e in antiteza cu articolul despre cum sunt Sarbatorile in sanul familiei.
    Chiar si asa, parca as opta pt varianta asta de civilizatie.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 283 queries in 0.272 s