Tu cunoști vreo femeie care a făcut avort?

Avortul e un subiect tare delicat, purtați mânuși atunci când îl judecați. Și fiți blânzi, căci viața în sine a fost destul dură cu acele femei care-au trecut pe-acolo. V-ați gândit că ar putea fi chiar mama voastră? Sau poate o soră? Poate nevasta, în viitor? Cum ar fi să nu mai vorbim despre AVORT, ci despre o mamă care a făcut asta, o prietenă foarte bună, o bunică sau o verișoară.

Problema României nu e femeia care face avort, ci bărbatul care-și dă cu părerea

Am auzit că niște înalte fețe preacuvioase au luat atitudine și au dat declarații despre subiect. Problemele României nu sunt procedurile de avort în sine, ci toate cele care o duc pe femeie până în punctul ăsta. Lipsa educației sexuale, felul în care milităm împotriva homosexualilor cu campanii monstruoase, halul în care ne spală biserica pe cap.

Vă asigur că a face avort nu e o treabă ușoară.

Și că viața unei femei care l-a făcut nu mai e niciodată cum era înainte. Ea nu mai este la fel pe dinăuntrul ei, în carne și suflet. În fiecare an, când vine ziua în care avea ea termen să nască, se gândește la copilul nevenit. La fiecare Crăciun la care un copil îi lipsește din brațe, își imaginează ce poezie ar fi auzit. Cu fiecare familie care-i apare pe stradă, prin filme ori prin gând, își aduce aminte că ar fi putut fi al ei un astfel de cămin.

Nu cred că există vreo femeie care se trezește dimineața și își spune, am chef să fac un avort. Dar nici, am chef să fac un copil. Eu cred că întreruperea de sarcină este o decizie grea și foarte matură, ce urmează imediat după o altă decizie ușoară și fundamental imatură: aceea de a face sex neprotejat. (Nu vorbim de violuri.)

Însă avortul te schimbă profund și ireversibil. E ceva care te urmărește o viață, indiferent cât de bune justificări ai avea. E o pierdere, chiar dacă a fost o alegere bună. E o rană adâncă în suflet, chiar și după ce crezi că te-ai vindecat.

 

Și nu mai pot cu toți bărbații ăștia care se dau domni și emit păreri atotștiutoare, nu mai pot cu acești popi care-mi spun mie de la microfon câți copii și pentru cine să-i fac.

Avortul nu e o bucurie, nici pentru cine are impresia că e o alegere cool.

Vă las cu o poveste frumoasă, care s-ar putea să vă placă și să plângeți un pic.

imagini via Shutterstock, avort și femeie tristă

 

Articolul anterior

Înregistrarea emisiunii de astăzi

Articolul următor

Cum îți afectează viața un frate mai mic, mărturia celui mare

62 Comentarii

  1. titlu bun, articolul plin de platitudini.

  2. anonim

    Am o matusa care a facut 21 (sau 23?) de avorturi, pe langa cele 2 nasteri.Toate pe vremea decretului. Bunicile au facut avorturi ( nu stiu cate, cel putin 2-3,sigur, sunt moarte de peste 20 de ani), am o cunostinta cu 9 (!!!) si e o tipa care se invarte prin cercurile mondene bucurestene.In sfarsit am mai intalnit de-a lungul timpului persoane cu cate unul. Trist, foarte trist, mai ales cand tu n-ai avorturi, dar in urma unor sarcini pierdute (mai multe extrauterine cu complicatii grave) nu mai poti avea copii.

    • E oribil ce îmi povestești, avortul nu poate ține loc de contracepție!
      Mai știu și eu femei care au făcut un avort la 18 ani și au rămas de nu mai pot face copii.
      Înainte de revoluție nu existau mijloace contraceptive, prezervativele erau făcute anume să se rupă, Ceușescu avea nevoie de forță de muncă.

  3. Bianca

    In Polonia avortul e interzis prin lege. Și părerile sunt împărtășite și de alte femei.

    • Eu cred că avortul e ceva foarte personal și intim, care ține strict de cuplul respectiv și, mai ales, de femeie. Bărbatul de obicei nu are nimic de pierdut. Nu am fost însă într-o astfel de situație și nici nu mi-aș dori să fiu.
      Ce îmi doresc este ca indiferent dacă suntem pro life sau pro choice, să fim raționali și toleranți unii cu alții. Și să ne cumpărăm un prezervativ dacă știm că nu vrem să facem copii! Nu-s chiar atât de scumpe.

  4. Ina

    Titlu bun, articol plin de emotie, tara plina. Prea plina, cred.

  5. Ina

    Eu lucrez printre oameni care se vor educati. Si foarte multi cred ca practica avortul ca si contraceptie. Nu cred ca e ok, dar este dreptul lor si problema vine din lipsa de educatie. Din atitudinea unor soti autoritari care “nu suporta prezervativul”, si din lipsa de curaj a unor femei care, desi tinere, au fost crescute sa fie supuse. Din fericire am avut ca prim partener un medic ce m-a protejat foarte mult si m-a invatat multe lucruri, altfel probabil ca as fi putut ajunge in acea situatie nefericita. Pentru ca parintii nu ne-au invatat, sexul era ceva rusinos. E nevoie de educatie in scoli, de la varste mici, care sa scoata sexul din umbra rusinii. Ma uit la copilul meu, cu cata naturalete accepta informatii, de multe ori simt jena, dar incerc mereu sa depasesc barierele cu care am fost crescuta. Daca ii prezinti unui copil adevarul, curat si adaptat varstei, el accepta lucrurile asa cum sunt. Cu cat incerci sa ii ascunzi ceva, cu atat ii creste interesul pentru ceea ce pare interzis. Educatie. Educatie. Educatie. Facuta responsabil. Nu de semipreoti care ii ameninta pe pusti cu flacarile iadului. Si care ii invata cat de rele sunt femeile care “isi taie pruncii in bucati”.

    • Exact. Si, nu te supara, in anul 2017 nu inteleg de ce mama naibii mai exista atat de multe avorturi. Ca se intampla accidente, ok, desi nici aici nu sunt foarte sigura ca inteleg. Dar atat de multe?

      • oana harabagiu

        Există pentru că încă se aplică metodele tradiționale (calendarul și coitul întrerupt) a căror rată de reușită nu mai merită menționată. Femeia nu vrea pilule că se îngrașă, bărbatul nu vrea prezervativ că nu-i place iar steriletul pare OZN. Așa că hai să ne lăsăm la mila domnului :). Și ai dreptate, în 2017 nu mai înțeleg de ce se întâmplă accidente, decât doar dacă ai uitat să iei pilula că așa de romantic a fost iubitul că te-a zăpăcit 🙂 🙂 🙂

        • Și dacă s-a întâmplat o dată, există pastila de a doua zi, ceva-ceva tot mai poți face când te trezești din beție, mă.

  6. Anonim

    Din păcate, nu toate femeile regreta asa un copil nenăscut. Însăși mama mea a făcut un avort și nu are nicio remușcare. Barem ca mi-a sugerat și mie unul,desi nu era cazul! Eu ma uit la copii mei și efectiv ma simt binecuvântată ca au venit exact când a trebuit și că nu a fost nevoie sa trec printr-un asemenea chin numit avort.

  7. Liliana

    Cred că avortul este o traumă imensă, atât fizică, cât și psihică. Și da, ai dreptate cu femeia care face avort și cum își imaginează la anumite date ce ar fi fost dacă… Mi-a povestit mama, care a făcut avort și uneori zice “cum ar fi fost acum dacă…” Mă doare sufletul, știu că pe ea o doare infinit mai mult și nu simt decât durere pentru pierderea ei, pentru că este o pierdere. Nu cred că cineva poate judeca o femeie care face avort fără să știe ce o fi fost în mintea și în sufletul ei. Niciodată nu ai cum să știi ce simte femeia respectivă, nu ai cum să înțelegi durerea și pierderea. Și da, cred că ar fi mult mai puține avorturi dacă am avea o educație sexuală corectă, transparentă, nerușinoasă.
    Sâmbătă am fost la biserică și am auzit și eu îndemnul de a merge la protest, pentru că, buni creștini ce suntem, suntem obligați să respectăm dreptul la viață al copiilor nenăscuți încă. Mi-a fost milă și silă în același timp de cât de încuiate pot fi unele minți și de cât de arogant trebuie să fii să evaluezi decizia unei femei doar prin prisma propriilor concepții și să o și ridici la rang de adevăr absolut care trebuie obligatoriu scandat în marșul pentru… ce?

  8. Irina

    O să deviez puțin discuția. Un prieten farmacist m-a sfătuit la un moment dat să am grijă să nu apelez la celebra “pastilă de a doua zi”. A spus că e foarte toxică pt ficat și că femeile ar trebui să apeleze la soluția asta nu mai des de 2 ori pe an, in caz de extrema urgență. Când am întrebat de ce e așa îngrijorat, mi-a povestit că în fiecare zi a lui de practică venea cel puțin o femeie să ceară așa ceva. Cele mai multe dintre ele veneau zile la rând și credeau sincer că asta înseamnă contracepția.

    • Nu e bine deloc. Pastila aia are o concentratie crescuta de hormoni, de cateva ori mai mult decat intr-o pilula anticonceptionala obisnuita. Nici asta nu se foloseste decat in caz de urgenta, de asta ii zice asa! Sper ca amicul tau era intr-o farmacie din centrul orasului, unde veneau mukte femei diferite, nu aceleasi mereu.

      • Metallicat

        Legat de pilula de a doua zi, cred ca ar trebui prezentate mai multe informatii despre aceasta. Eu stiu doua cazuri in care a avut efectul contrar, de a ajuta la fixarea sarcinii. Din fericire femeile au luat acest lucru ca pe un semn si au pastrat sarcinile, dar ce a fost in sufletul lor noua luni pana si-au tinut copiii sanatosi in brate, doar ele stiu…

      • Irina

        Ba era ceva de cartier, prin Constantin Brâncoveanu.

  9. Bon, evident ca fiecare din noi cunoaste, in comunism era singura contraceptie! si aia ilegala. Sunt cifre ca ar fi peste 10 mii de decese pe vremea raposatului numai din cauza asta, femei lasate sa moara, femei care nu au spus cine le-a facut avortul, femei in puscarie. Sunt si filme. Eu nu pot sa ma uit la astea.
    De controalele ginecologice obligatorii de la fabricile de femei, din incercarea sa le prinda cu avortul pe vine, ati auzit? Cand ai rabdare si sansa, discuta si ia un interviu unei femei in varsta ce a lucrat la Apaca … eu am ramas cu sechele! – nu puteau refuza controlul ginecologic, controlau sarcinile in derulare, urmareau peste cateva luni sa vada ca totul e conform planului. CA LA VACI!!! – fix cum facea veterinarul controlul la vacile mamaiei, ca voia- nu voia …vaca… O vorba auzita de la niste vine care m-a socat a fost legat de inventivitatea si disperarea romancelor: cele care se stiau cu musca pe caciula sau care voiau sa scape de control… mergeau repede la baie cate 2 si imprumutau o vata de la cine era la ciclu, si sareau controlul.

    • Doamne ferește și păzește. Dar noi suntem în 2017, ar fi trebuit să evoluăm un pic. Acum avem contracepție. Mi-aș dori să o folosim mai des.

  10. Alexandra

    Cand bebelusul e in burta unei mame care il doreste, il mangaie, ii vorbeste, ii pune muzica si considera ca e un copil viu acolo de cand vede cele doua liniute. Asa am simtit si eu si ma gandesc ca asa ati simtit si dumneavoastra. Dar cand e vorba de un copil nedorit, al unei alte femei, nu mai aplicam acelasi standard, deodata vine standardul politic corect: e corpul ei, alegerea ei, grea, dar oricum o alegere. Nu mai consideram ca acolo e un copil viu. Mie asta mi se pare o mare ipocrizie. Daca atunci cand nastem, nastem un copil, cum putem gandi cu sinceritate ca nu mai e acelasi copil si cand e ascuns in burtica? Cand la ecografia de 12 saptamani vedem manute si picioruse miscandu-se, cum putem spune cu onestitate ca nu e viu?
    Faptul ca e stiu ca a face avort inseamna a opri viata unui copil nu inseamna ca judec, in tara noastra avortul e legal si fiecare femeie chiar are dreptul de a alege, totusi legal nu inseamna intotdeauna drept.
    Nimeni nu poate obliga pe nimeni sa nasca daca nu vrea, dar cred ca adevarul trebuie spus, chit ca ne convine sau nu, in felul acesta poate unele femei in care constiinta inca traieste vor fi puse pe ganduri si vor putea evita suferintele atat de mari care vin deseori in urma avortului (deasemenea mai cred ca adevarul trebuie spus nu cu barda, ci cu delicatete si intelegere, cu mila, dar cu sinceritate).

    • mulțumesc pentru acest mesaj. Eu sunt pro viață, dar cu blândețe și toleranță. Nu înțeleg însă de ce unele femei fac enșpe avorturi, iar limita mea de delicatețe e cam încercată în acel moment.

      • Alexandra

        Am citit pe blog cateva zile de cand l-am descoperit si am gasit multe lucruri interesante. In peisajul blogaritelor cu trafic mi-a placut sa gasesc parerile dumneavoastra mai echilibrate (zic eu) pe anumite subiecte sensibile, mai nuantate. Ma bucur sa citesc ca sunteti pro viata, dar din textul articolului nu prea reiese aceasta, mai mult din raspunsurile la comentarii. Inteleg indemnul de a nu judeca pentru ca intr-adevar multi oameni judeca (in sensul de a condamna) si nu isi vad propriile barne, dar in acelasi timp sunt de parere ca trebuie sa fim cinstiti: nu putem fi si pro viata si de acord in anumite conditii cu avortul. Cred ca undeva lucrurile nu sunt inca transate in sufletul nostru, dar poate candva vor deveni mai clare.

        • Știți cât de ușor e să judeci pe altul și la cât de puțin ne folosește asta, de fapt? Ne-ar folosi niște campanii de educare, eu am scris mult despre asta și mă implic de câte ori am ocazia. Măcar mă bucur că nu mai ajunge lumea pe blogul meu căutând ”cum să nu rămâi însărcinată de la sexul oral”

  11. Irina

    Am fost alaturi de sora mea cand a facut avortul, “fortata” de situatia familiala. Anul trecut, cand se implineau 7 ani de cand ar fi trebuit sa se nasca nepotica mea, am visat un copil, fetita surorii mele. M-a cuprins un sentiment groaznic de trist din cauza acelui vis si m-am gandit cum ar fi fost daca ea traia. Am fost crescuti intr-o societate in care, indiferent de motiv, avortul este privit ca un pacat. Am stat in sala de asteptare, am fost alaturi de ea dupa aceea si chiar daca stiu ca decizia nu putea sa fie influentata de mine, ma simt si eu vinovata. Nu vreau sa imi imaginez prin ce drama a trecut ea…

  12. In rest, as vrea sa va pove altceva. Vara mea e profesor si preda SI educatie sexuala. La liceu. Le vorbeste de menstruatie, le vorbeste de absorbante, face jocuri de echipa unde ii pune pe liceeni sa calculeze …cat costa un bebelus (pempersi, lapte rpaf, haine, control medical, etc). Nu o data a fost in situatia de a veni la ea liceene insarcinate care le e frica sa zica la parinti. Nu o data a fost in situatia cand parintele !!!!! a insistat ca fiica (minora) sa faca avort in luna a 4-5a: cu spaga mare la seful de sectie interneaza minora cu hemoragie si face avortul – nimeni nu verifica pe seful ca pacienta nu are hemoragie si fatul e viabil…. fix la fel era pe timpul raposatului plumbuit. Nu o data verisoara a discutat cu ele cum se poarta doctorii ginecologi ( URAT!!! da). E musai de imbunatatit fix aici, la nivelul medical. Da, avorturi sunt – e o realitate!!!!, dar daca dr si-ar da putina bunavointa sa discute: facem asta, stop sex pana atunci, contraceptie dupa aia, uite steriletul/pilule etc. La 16-18 ani fertilitatea e mare! (de cateva ori mai mare decat la 26 ani) asa ca sansele de sarcina exista.
    Sa mai adaug si de povestea Otiliei mantelers unde povesteste cum sotul a vrut sa faca vasectomie (des intalnita in occident) si doctorul roman incerca sa il convinga sa nu faca.

    Asta este statutul mintal al doctorilor si ei sunt cele mai educate persoane pe tema contraceptiei. De la ei avem “tarele” educationale … ce zici Blondo, de organizarea un program educational in universitatile de medicina? unde sa se explice psihologic cateva abordari si imbunatatiri? Un program care apoi sa mearga si pe la doctorii de familie pentru ca contraceptia e tot din gama preventiei medicale (fix la fel ca nutritia, igiena somnului, igiena sportului).

    • mi-ar plăcea mult, mi-ar fi ciudă că nu am prins și eu asta. Avort la 4-5 luni nu vreau să cred că face cineva, e oribil ce povestești.

  13. si inca una si ma duc.
    Tot de la vara mea. Zice ca marea problema e la populatia f. saraca. Nu intru in detalii dar majoritatea fetelor din gama asta abandoneaza scoala la
    14 ani. Nu liceu. Abia la liceu se face educatie sexuala si doar daca vor.
    Aceste femei nu stiu alta contraceptie decat avortul. Ganditi-va ce se intampla daca li se interzice:
    – vor aparea sinuciderile, crimele
    – mai mult copii abandonati
    – mai multi copii nedoriti si cu probleme grave de sanatate
    – saracie si mai mare in familiile alea.

    Ganditi-va doar.

  14. oana harabagiu

    Miruna, sunt de acord cu tine că popii n-ar trebui să-și dea cu părere din punct de vedere bisericesc. Doar că lucrurile nu sunt chiar așa de roz. Am făcut timp de 4 ani o campanie educațională pentru contraceptive și anumite studii au scos la iveală faptul că principala metodă contraceptivă în România este avortul. Și nu, nu doar în mediile rurale. Sunt femei care refuză alte metode contraceptive, deși medicii le oferă toate detaliile necesare iar ele continuă să facă avort. Prin urmare nu cred că acestor femie cu de la 4 avorturi în sus and counting le lipsește vreun copil în ziua de crăciun sau în oricare altă zi. De asemenea în stagiul de ginecologie din facultate am văzut multe astfel de femei cărora crede-mă că nu li se mișcă nici cel mai mic mușchi pe față atunci când vorbesc de avort și nu țin minte când ar fi fost data probabilă a nașterii unui nou copil. Da, este nevoie de educație, așa cum este nevoie de educație medicală în ariile terapeutice.

  15. Livia

    Miruna se referă la avorturile facute in perioada comunismului, cand, avortul era vazut ca un mijloc de contracepție.
    Nu putem si nu avem niciun drept sa judecam ce s-a întâmplat atunci, in acel context.
    Însă, anumite mesaje “pro choice”, din media, sunt absolut monstruoase. Avortul, nu ar trebui promovat cu atâta dezinvoltura – întreruperea de sarcina, înseamnă întreruperea vieții copilului aflat in dezvoltare..
    Cred ca un protest pro viata, este un lucru foarte bun, care ar fi trebuit facut de foarte mult timp. Este informare. Educație.

    • Eu cred că fețele bisericești care s-au implicat în acest marș dând niște indicații total deplasate au făcut un mare defavor întregii mișcări. Eu sunt pro life din principiu, dar cu toate astea, m-au enervat teribil și nu cred că soluția este ca unul să ordone și turma de iepuri să se reproducă. Eu aștept un protest pro educație sexuală în școli. Ar avea mult mai mari șanse de reușită.

      • Ioana

        Miruna, inteleg ce spui de lipsa educatiei sexuale in scoli, dar eu nu am incredere in persoanele care vor prelua aceasta responsabilitate…din pacate in invatamant sunt multe persoane care nu au ce cauta, si una e la romana, matematica etc…alta este la educatie sexuala unde chiar ai o influenta foarte mare in alegerile pe care le face copilul. Eu sunt de parere ca parintii trebuie sa faca educatia sexuala. In cazul in care acestia nu pot, atunci ar trebui facuta de persoane care sa poata prezenta informatiile obiectiv. Eu nu cred ca vor fi multe astfel de persoane disponibile de a se angaja in invatamant.

  16. Simo

    Si mie mi se pare deplasata afirmatia (sau indemnul) de a face minim.. un nr de copii. E o decizie personala ce tine de multi factori. Sau poate sunt femei care isi doresc si nu ii pot avea.
    Dar, referitor la faptul ca femeile care recurg la avort au regrete, exista si exceptii. Am intalnit la spital o doamna care venise pentru asta si s-a intors in salon cu nonsalanta, povestind cum a fost. Iar alta, care “ramasese fara sa stie”, era tentata sa nu il mai faca, mai ales la insistentele sotului. Nu vreau sa judec, dar pe mine m-au marcat acele discutii. Pana la urma e cum scria mai sus, fiecare are dreptul sa aleaga pentru sine si nu ar trebui sa incercam sa influentam cumva alegerile astea.
    Ar fi bine, oricum, sa se promoveze si practice din ce in ce mai mult educatia sexuala si nu abia la liceu.

  17. mai

    Nu cred ca sunt prea multe femei care sufera dupa avort, de fapt, toata tevatura asta e data de presiunea venita din afara, nu cunosc pe nici una afectata, un (alt) copil le-ar fi complicat existenta. Avortul ar trebui folosit doar atunci cand celelalte metode au esuat.
    Mi se pare de-a dreptul meschin sa pui presiuni pe femei sa iti toarne tie un numar de plozi, mai ales cand tu (Biserica, datator cu parerea, barbat care nu foloseste prezervativ etc.) nu contribui cu nimic la cresterea lui. Daca avorturile se interzic, se vor face in mod ilegal si ne vom intoarce la “epoca de aur”.

  18. Malina

    Cunosc, mama a facut, matusile au facut, o prietena a facut, este un subiect pe care nu il pot discuta eu, pe mine ma doare si prefer sa nu vorbesc.

    Cine a mers la vreun medic ginecolog din Maternitatea Giulesti in prima parte a zilei si a asteptat minim 3 ore in fata usii de la camera de garda, vede cum se face ” chemarea la chiuretaj” din ora in ora. ” Cine mai este la chiuretaj? mai este cineva la chiuretaj? hai, hai mai repede ca ne asteapta dl/dna dr”. In noiembrie 2013 eram insarcinata in 12 saptamani si am ajuns de urgenta acolo cu o hemoragie puternica. Eram speriata, plangeam, imi era frica pentru viata din mine, imi venea sa urlu pentru ca eram toata plina de sange si cineva urla la mine ca murdaresc pe jos si pe scaun iar de langa mine o asistena facea “chemarea la chiuretaj”. Cele care raspundeau acestei “chemari” erau in numar predominant minore insotite de cate o mama/cunostinta, imbracate saracacios, iar partea cealalta erau trecute de 40 de ani dar tot saracacios imbracate ( intelegeti ca analiza nu le-am facut-o atunci, ci inainte de asta ca am tot asteptat pe acolo). EDUCATIE!!!! Rusinea si indobitocirea parintilor ca le vorbeasca acelor fete ce patesc daca se joaca cu rama neprotejate, nepasare si multe altele

    • Din păcate, în acele medii vom ajunge tot mai greu. Dar noi nici măcar nu încercăm, am impresia.

    • Asta e segmentul de unde un minim de educatie si interventie ar duce la injumatatirea incidentelor. Dar cum ajungem acolo, cand nici un medic nu ii vede cu anii, nici macar asistenta sociala …
      Cred ca tot la clinica de avorturi e nevoie de prins la discutii … si cu asistentele, si doctorii, si pliante, si psiholog, totul acolo e nevoie de intervenit, ACUM. Un sterilet salveaza ….

  19. JP

    Sunt perfect de acord, alegerea in final trebuie sa fie a femeii. In cazul unui cuplu insa cred ca si barbatul ar trebui sa aiba un cuvant de spus, mai ales ca in cazul in care se decide pastrarea copilului are si barbatul indatoriri, nu doar drepturi.

    Concluzionand cred ca important este sa existe in continuare libera alegere, la latitudinea finala a femeii insarcinate bineinteles.

  20. Mary

    Eu am ramas cu traume…Cred ca aveam 7 ani si m-am dus la o vecina sa ii cer faina.Ea era cu nepoatele ei si le vorbea despre avorturi..Le zicea ca stia o femeie care a facut 22 de avorturi,alta 12 si tot asa dadea cifre..Nu intelegeam prea multe la varsta aia dar stiam ca ceva nu era in regula…Cand am mai crescut si am inceput sa inteleg ce inseamna avort,evident ca mi-am adus aminte de ce povestea vecina,ma intrebasem cum poate cineva sa faca atatea crime…?

  21. Sabina

    Mama a facut 7 avorturi. Eu trebuia sa fiu al 8lea dar nu a avut bani si s-a dus prea tarziu la doctor. Nu i-a spus barbatului cu care era ca e insarcinata, el fiind casatorit.

    Eu am facut un avort la 19 ani. Am ramas insarcinata in noaptea de Revelion pt ca nu ne-am protejat. O prostie. Am aflat la 2 luni, am fost cu prietena mea la spitalul de langa liceu. Era plin de tiganci la al X-lea avort. Oribil. Am platit 40 de lei. M-am urcat pe masa, am tipat de la durere, mi-a spus ca daca nu tac ma lasa asa, am tacut, am suportat si gata.

    Concluzia? M-am considerat mereu o criminala.

    • of, știu că sunt fete care fac asta și mai tinere, dar erai atât de tânără și tu! îmi pare rău că s-a întâmplat așa.

    • MPeter

      O, dureros. Să dea Domnul să nu mai treceți prin avort.
      O să mai țipați la alte dureri?… V-a spus de mai multe ori să nu țipați?
      Să fiți bine.

  22. maddy

    dupa ce am citit toate comentariile am ajuns la concluzia ca trebuie facute campanii ample de educatie sexuala care sa se intinda pe ani de zile si deschise cabinete de planning familial in toate localitatile din Romania, care sa informeze si sa distribuie fie gratuit fie la pret mic prezervative, pastile contraceptive, etc.
    in urma cu cativa ani a fost o campanie nationala de analize gratuite de sange, pacat ca a tinut exact un an, cu ocazia asta multi romani au aflat ca au diabet, de ex. ar trebui o campanie natioanala gratuita pt toate femeile “o vizita la ginecolog” pentru un control, un test PAP si niste informatii legate de viata sexuala, de BTS.
    avortul sa ramana legal, in continuare, doar ca populatia trebuie informata temeinic ca pana la avort exista si alte metode de a te proteja si a evita o sarcina ca din ce am citit e clar ca multe femei nu fac nimic sa se protejeze si apoi fac avort. nu e ok pentru sanatatea lor.

  23. Nu e neaparat o crima, dar nici placut nu e…Pana la urma, este un efect al neglijentei, cu putina atentie si un minim de bani se evita cu succes o sarcina nedorita
    Bine ca nu traim in cine stie ce tara cu regim islamic sa fim nevoie sa nastem un morman de copii

  24. Mona

    Sa povestesc eu ce simți după un avort? Ce e drept spontan, fără voia mea. Nu poate fi descris în cuvinte. Am fost mereu împotriva avortului cu excepția femeilor care nu au de ales și bebe oricum o să moară. Poveste lungă, dureri cumplite..

      • Mona

        Multumesc. E singurul “îmi pare rau” pe care l-am auzit în 3 zile de când am pierdut sarcina. Gansiti-va înainte să renunțați la copilul vostru, fie el și o “greseala”. Cereți ajutor înainte să luați o asemenea decizie. Și luptati când vi se zice ca nu va fi bine. Cereți sfaturile mai multor medici până nu e prea târziu. Eu nu am luptat cât ar fi trebuit și sunt sigură că aș fi putut face ceva

        • Mona, nu știu ce altceva să spun decât că mi-aș dori ca la anul pe vremea asta sau cine știe când, într-o zi, să vii să îmi spui o poveste fericită. Am o prietenă care a pierdut o sarcină fix pe 4 martie. Și tot pe 4 martie, următorul an, a născut un băiețel sănătos.

          • Mona

            Felicitari. Ma bucur sincer pentru ea. Asta îmi dă speranța. Sper cât de curând să pot să simt din nou fericirea pe care am simtit-o când am aflat că voi fi mama. Multumesc Miruna

          • A fost distrusă prietena mea inițial, îți dai seama! Și, cine ar fi crezut?! ÎN FIX ACEEAȘI ZI!

  25. Alina

    Femeile gravide care vor sa faca avort, din cauza ca au probleme cu membrii de familie, ca nu se simt acceptate, sprijinite si ajutate, sa renunte la acest gand. Ele pot fi ajutate cu un refugiu/adapost temporar la Casa “Mater Misericordiae” din Timisoara, linie telefonica gratuita: 0800-410011.

  26. Elena

    Am facut si eu avort sunt după 3 săptămâni încă nu îmi revin ! Împinsă de împrejurări , fără familie lângă mine fără un job stabil și fără un bărbat responsabil . Plâng cu lacrimi amare ca mi-am omorât primul copil . Trebuia sa se nască de ziua surorii mele , radiografia lui o țin in telefon și plâng nu știam ca e așa greu .regret enorm ca nu i-am dat nici o sansa copilului meu și ca acolo unde e el nu are grija nimeni de el …. nu faceți avort , sau dacă îl faceți fiți gata sa trăiți cu gândul de criminali toată viata …..

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 263 queries in 0.241 s