”Mămicile sunt fenomene ale naturii”

Multe, dar nu toate mamele din grupuri pe facebook sunt niște nebune. Ca să contribui și eu cât de cât la restaurarea reputației lor, i-am luat un interviu celei care a inițiat unul dintre cele mai dragi grupuri de mămici de pe facebook din care fac parte: Alăptează! -Breastfeeding Support.

Doamnelor și domnilor, Silvia Nicoară. Vedeți felul în care vorbește despre alăptat la ultimele 2 întrebări, câtă bândețe și înțelepciune. Faith in mommyhood 2.0 restored!

Ești cea care a înființat grupul Alăptează! pe facebook. Are câteva zeci de mii de membre foarte active (18267). Unele dintre ele nu mai alăptează demult, dar rămân în comunitate. Care e povestea acestui grup? Cum ți-a venit ideea să îl faci, cum a aflat lumea, ce eforturi a presupus din partea ta?

Silvia Nicoară

Era cu vreo 5 ani în urmă, stabiliți în UK de ceva vreme, aveam un băiețel alăptat,sprijin decent în spital primele zile, iubeam să-l alăptez și citeam cu aviditate orice material, carte, blog pe subiectul alăptării. Pe cât aflam mai multe, pe atât realizam cât de puțină informație pertinentă se găsește în limba română. Așa că am pornit cu gândul unui grup în care să adun materiale în limba română. Primul articol pus cap la cap în limba română a fost despre colostru 🙂 laptele din primele zile, aurul alb.

Am început cu o singură regulă: informațiile susținute de noi trebuie să poată fi susținute de studii, de recomandări OMS, AAP sau alte organizații și instituții de talie internațională.

Efortul a fost de fapt o pasiune, o pasiune care pe măsură trecerii timpului s-a transformat în stil de viață.

Inițial eram o mână de fete, prietene, cu un start mai bun sau mai dificil în alăptare, dar foarte bine informate. Apoi grupul s-a tot extins. Am întărit regulamentul punctual pe nevoia care apărea odată cu creșterea numărului membrilor. Avem o politică anti-discriminare de orice natură, de toleranță și empatie. Nu acceptăm limbaj ofensator. Avem obligativitate să nu ne dăm cu părerea înainte de a citi toate comentariile deja scrise la o postare. Pe subiecte contradictorii, “castiga” părerea informată, backup-uită de surse de referință. De fapt, alăptarea nu e un mit, chiar există educație în lactație, chiar există studii și informații, dacă le accesăm putem decide informat despre corpul nostru și despre modul de hrănire și creștere a puilor noștri.

Tu, Silvia, cu ce te ocupi?

Eu, Silvia, am studii tehnice la bază (topograf) dar m-am reeducat și reprofilat 180 de grade. Împreună cu familia ne-am întors de un an și jumătate în România noastră dragă. În momentul de față administrez în parteneriat cu o super-colegă un loc de joacă, Playgroup Timișoara și sunt consilier în alăptare.

În cadrul asociației Alăptează! Timișoara ofer consiliere gratuită mamelor ce vin la sediu și organizez cursuri gratuite de informare în alăptare pentru viitori părinți (zic părinți pentru că tăticii au un rol foarte important în reușita alăptării 🙂 )
De fapt îmbin cât de bine pot (uneori nu îmi ajung orele unei zile) două mari pasiuni: alăptarea și copiii. Sunt binecuvântată!

Cum te descurci cu atâtea femei la un loc? Se ceartă des?

:)) Categoric nu! Cred că m-a transformat puțin perioada de viață petrecută în uk (4 ani) și am învățat să mă uit doar în “ograda mea”, fără să dau drumul prea repede la comentarii cu privire la ce și cum face omul de lângă mine. 🙂 Pe grup nu se acceptă bârfa de niciun fel. Nu se aprobă postări de genul “am văzut că persoana x face așa și așa cu copilul ei, vaaai, ce rușine!”. Nu, suntem un grup de informare, nu de vorbit despre unii și alții. Ai o problemă, o nelămurire, o teamă, vrei să afli despre cum au reușit sau cum au greșit alte mămici, din experiențe la prima mână? Întrebi pe grup. Dar nu povestim poveștile altora, nu e elegant. Toleranța către certuri e zero. Inhibăm din scurt orice deviație de la discuția de bază și excludem membrele care fac atacuri directe la persoane. Așa că, ne-am învățat să vorbim frumos și la obiect 🙂

Administratoarele grupului, alese pe sprânceană, duc greul muncii de lămurire, al informării și al dojenirii în mod elegant și empatic atunci când e cazul. Sunt mămici voluntare, unele la primul copil, pline de pasiunea de început în ale alăptării, altele “veterane” cu atitudinea mult mai relaxată față de orice situație încinsă. Ce au în comun e o bază solidă de informații, empatie și un mod blând de a comunica informația chiar și atunci când e în contradicție cu părerea mămicilor. Și un je-ne-sais-quoi pe care îl descoperi doar atunci când ți se adresează, din suflet, cu drag și cu dorință multă să te ajute, orice problemă ai avea.

Apoi, în egală măsură, mămicile ce aderă la grup își dau acordul să respecte un regulament destul de strict, acceptă că grupul susține anumite direcții clare și chiar dacă experiență lor în alăptare este diferită decât ceea ce întâlnesc pe grup, la noi “acasa” și se controlează să nu disemineze experiențe personale în contradicție cu ceea ce promovează grupul. “Ia ceea ce te ajută și nu te plafona de ceea ce nu ți se potrivește. Nu jigni, pentru că nu ajută pe nimeni să crească și să fie mai bun.”

Grupurile mămicilor pe facebook au o reputație destul de proastă, s-o zicem pe aia dreaptă. Fiindcă dau informații după ureche și sfaturi medicale. Confirm că grupul ”Alăptează!” e poate cel mai atent grup (la capitolul ăsta) din care fac parte. Cum reușiți?

Cum ziceam, ne bazăm afirmațiile pe surse de talie mondială, OMS, AAP, bloguri și cărți ale unor consultanți acreditați IBCLC, avem o mică bază de date despre doctori pro alăptare pe specializări și zone ale țării, listă de consilieri, oferim informații generale dar când situația particulară a mămicii o cere, nu întârziem să chemăm în ajutor medici și consilieri, să trimitem urgent mama către spital sau medic. E vorba despre mămici noi, bebeluși mici și trebuie să fim prundente în sfaturi și atente la tot ce poate denatura din cauza unui sfat incomplet.
Ce încercăm să promovăm e vederea de ansamblu a unei situații, punem întrebări, verificăm starea bebelușului și situația alăptării, abia apoi continuăm cu oferirea de sfaturi, idei. 🙂

Sunt multe povești impresionante acolo, văd adesea mame care își încheie alăptarea și mulțumesc grupului pentru suport. Spune-mi care e povestea sau cazul care te-a impresionat cel mai mult și pe care îl vei ține minte toată viața?

Absolut fiecare poveste despre alăptare este o istorie a relației mamă-bebeluș, fiecare poveste e impresionantă și e metamorfoza femeii în mamă, este o plimbare printr-un luminiș sau o furtună pe mare, fiecare de prețuit și fiecare la fel de revelatoare. Mă bucur alături de femeile care reușesc să alăpteze fără piedici și sufăr alătur de cele care se zbat și ies la liman mai devreme sau mai târziu. Deosebite sunt cazurile de bebeluși prematuri sau bolnăviori, cu mămici care pompează și fac tot posibilul și imposibilul uman pentru a asigura cea mai potrivită hrană pentru puiuții lor, chair dacă trec prin situații zguduitoare, șoc post traumatic și adaptarea la situația de față. Mămicile sunt fenomene ale naturii 🙂

Ce părere ai despre fanatismul pe care îl întâlnim adesea pe internet în general în zilele noastre, de cel pro-alăptat vorbesc. Laptele praf e moartea? Ar trebui să dispară biberoanele de pe pământ?

Atunci când empatia pălește în favoarea pasiunii în alăptare, limita între ajutor și fanatism e ușor de încălcat. Ca în orice decizie în viață, alegerile în alăptare nu e recomandat să se facă sub presiunea unui predicator care militează să te convingă. Fiecare mamă trebuie să se convingă de importanța reală a laptelui pe care îl poate oferi bebelușului ei, să citească, să se informeze singură ca apoi să știe să aleagă în cunoștință de cauză. Noi nu milităm pentru alăptare ci pentru informare. De aici, poate diferența față de alte grupuri. Absolut toată lumea e de acord că laptele matern e cel mai bun, de acest mesaj se folosesc și companiile de formule de lapte praf. Dar dacă o mamă nu e informată și susținută despre cum poate real să reușească să alăpteze, acestea de mai sus sunt doar sloganuri.

O mamă care timp de 4 zile în maternitate nu a alăptat copilul decât de 2 ori, cu un bebe hrănit cu biberonul la 4-5 ore cantități mari de lapte praf, ajunsă acasă are o mare, mare dificultate să hrănească bebelușul exclusiv, e chiar periculos. Laptele praf nu e în niciun caz moartea, dar e nevoie de un efort mult mai mare de a ajuta și încuraja activ mamele să alăpteze în primele zile în maternitate. Există multe alte variante de hrănit bebelușii atunci când e imperios necesar, metode ca seringă, linguriță, cănuță, sistemul de suplimentare la sân, metode minim invazive față de relația de alăptare și ușor de folosit de oricine. Biberonul, în cazul unei mame care alăptează, nu își are rostul, ba mai mult, chiar poate confuza bebelușul și sabota alăptarea. Așa că nu, biberonul nu ar trebui să existe în casa unei mame care alăptează.

Ți-ai făcut prietene pe grup?

Da, trăind o perioadă la distanță de România, grupul a fost și este o sursă de conectare la realitatea vieții de părinți în țară.A fii informat devine un stil de viață 🙂 Odată ce începi să cauți după informații pe un subiect, cu siguranță ai afinitate spre nou, de la alăptare se trece cu ușurință la diversificare, apoi la creșterea copiilor, relația de cuplu. O educație continuă pe care, ca om, cred eu, e important să o ai. Așa că am avut mare noroc cu grupul, a atras mulți oameni frumoși, care nu se plafonează de preconcepții și care nu se sfiesc să își asume greșeli sau reușite. Printre administratoarele grupului s-au adunat fete pe care pot să mă bazez oricând că îmi vor spune o vorbă bună sau mă vor trage de mânecă atunci când greșesc 🙂 despre asta cred eu că e prietenia

S-a întâlnit vreodată comunitatea?

Da, am avut deseori întâlniri, am organizat în câțiva ani succesiv Big Latch On sau Marea Provocare a alăptării, întâlniri organizate simultan în multe locații de pe întreg mapamondul, la care cât mai multe mămici și copilași alăptează în același timp. S-au organizat întâlniri de socializare, întâlniri de informare și s-au legat foarte multe prietenii. Succesul alăptării se bazează și pe rețeaua de socializare pe care ți-o formezi, de susținerea prietenelor și înțelegerea faptului că având un bebeluș, prioritățile se schimbă, stilul de viață se schimbă și nevoile se schimbă.

Te-ai gândit să vinzi grupul, ai primit propuneri?

În niciun caz. 🙂 E familia mea extinsă. Acolo mi-am anunțat bucuria că pot să îmi alăptez în continuare copilul chiar dacă am hipertiroidism. Acolo mi-am sărbătorit nașterea fetiței, acolo am primit chiar și eu încurajări când îmi era greu și acolo e acasă după casa mea reală. O mare familie în continuă schimbare, vin administratoare noi, pleacă cele mai vechi, vin membre noi, își iau rămas bun mămici care încheie capitolul alăptare sau rămân cu noi să ajute chiar dacă ele au depășit această perioadă frumoasă din viața de femeie.

Spune-mi despre blog și Asociație.

Blogul a apărut ca o nevoie de mai multă organizare a bazei noastre de informații. Un motor mai ușor de căutare decât fișierele de pe grupul facebook. Am cerut permisiunea să traducem diverse articole foarte bune din limba engleză. Am publicat articole de interes pentru mămicile din România, adaptate pe ce se întâmplă exact la noi în țară. Am rugat medici să ne verifice ca informațiile să fie în conformitate, s-au oferit să și scrie articole, ca exemplu despre anestezice, despre mersul la dentist, despre medicamente în alăptare.

Asociația s-a înființat cu dorința să ajutăm fizic, real, să mergem dincolo de monitor și să schimbăm ceva în maternități. Ne lovim de birocrație, mentalități învechite și practici înrădăcinate adânc în trecut. Dar mizăm pe informarea mamelor, o mamă informată știe ce drepturi are și poate să lupte pentru bebelușul ei și pentru dreptul lui la cea mai bună hrană.

Din experiența ta și ce vezi zilnic pe grup, care sunt cele mai frecvente 3 greșeli pe care le face o mamă care vrea să-și alăpteze puiul?

Am scris un articol despre faptul că nu există, de fapt, greșeli în alăptare. Există doar o femeie ce devine mamă și un bebeluș. Ambii vor să funcționeze alăptarea. Apoi apar diverse piedici în calea succesului lor în alăptare ce țin sau nu de ei. Mama ar trebui conținută, protejată, susținută practic și fizic în procesul alăptării, la nivel mondial sunt protocoale clare și studii evidente în ce privește necesitatea ca bebelușul să nu fie separat de mamă primele zile, ca bebelușul să fie hrănit la cerere și exclusiv din prima oră de viață. Când aceste linii mari de ghidaj sunt încălcate, apar probleme. Mama după naștere e într-un moment de vulnerabilitate maximă, oboseală, copleșire. Mama nu greșește. Sistemul din jur o face din plin. Așa că acolo arătăm cu degetul.

Piedicile în calea contactului permanent cu mama în primele zile de viață. Împiedicarea orei magice ( după naștere bebelușul ar trebui fie lăsat piele pe piele pe pieptul mamei se atașează singur la sân). Alăptarea la intervale de timp, la program. Oferirea de supliment când nu e cazul. Suzetele și tetinele biberoanelor care nu ar avea de ce să apară în primele zile ale vieții unui bebeluș sănătos cu o mămică sănătoasă. Perioadele mari de despărțire mamă-bebeluș. Toate aceste exemple sunt piedici în calea alăptării, pe care o mamă nu ar trebui le întâlnească.

Primul sfat pe care l-ai da unei viitoare mame?

Fii în control asupra vieții tale, asupra sarcinii pe care o porți, asupra corpului tău și asupra a ceea ce se va petrece cu bebelușul tău. Ai o unealtă magică, pe care mamele noastre nu au avut-o: informația. Informația circulă liber, atât în limbi străine cât și în română. Caută informație de calitate.Citește. Învață. Abia atunci ești liberă să faci alegerile bune pentru tine și familia ta. Indiferent ca vrei sau nu să alăptezi. Indiferent ce cred persoanele din jur.

Unul dintre cele mai citite articole din ultima vreme este unul colectiv, scris cu fetele de pe grupul Alăptează!, Ce spun copiii despre alăptat

Grupul Alăptează! -Breastfeeding Support poate fi accesat aici

Blogul Asociației Alăptează e aici

imagini via Shutterstock, mamă cu bebeluș, alăptare

Articolul anterior

Femeie, amintește-ți că porți doi sâni la piept!

Articolul următor

De ce ne schimbăm medicul dentist?

10 Comentarii

  1. Ultimul paragraf de la penultima intrebare nu prea are logica: “Împiedicarea orei magice ( după naștere bebelușul ar trebui fie lăsat piele pe piele pe pieptul mamei se atașează singur la ). ” sau “Suzetele tetinele biberoanelor care nu ar avea de ce primele zile ale vieții unui bebeluș sănătos cu o .” Cred ca s-au incurcat putin cuvintele pe acolo 🙂 sau (si nu neg) oi fi eu prea obosita la ora asta tarzie si nu mai inteleg :))
    Foarte interesant articolul, si eu sunt fana a alaptarii si sper sa il tina si pe bebe cat mai mult 🙂

    1+
    • Merci mult că ai sesizat. Am pus eu diacritice textului cu un site automat, care mai papă din cuvinte. Și, cum am lucrat și eu noaptea pe la 1, nu am mai citit textul apoi. Am corectat acum 🙂

      0
      • Stai linistita, si eu l-am citit la o ora minuscula in noapte (ne erup gingiile si nu prea mai avem somn) si desi am citit de mai multe ori.. tot nu intelegeam nimic :))

        1+
  2. Gabi

    Offf mai fetelor! Unde erați acum 3 ani jumătate? De fapt, voi erați dar nu v-am găsit eu. Marele meu regret e ca am alăptat doar 4 luni, deși aveam lapte. Vai! vrea lapte la jumătate de ora? nu e bun laptele tău, nu se satura! Doar asa ceva auzeam în jurul meu. Am făcut prostia sa ii dau supliment de lapte praf și încet, încet a renunțat la san… . O sa port vina asta cu mine toată viata. De fiecare dacă când raceste ma gandesc: dacă îl alăptam mai mult poate avea o imunitate mai buna. Îmi pare asa de rău că nu am fost informata din surse de încredere: (

    1+
    • am ceva pentru tine: Dragă mamă care n-ai putut alăpta,
      O să îți placă precis. 😉

      1+
    • Andreea

      Gabi, sunt langa tine ❤. Eu mi-am alaptat fetita pana la 1 an si 8 luni. Am intarcat-o fortat 🙁 (nu stiu daca exista grupul in 2013). O sa duc vina in suflet toata viata. Am suferit si eu, dar mai ales ea…
      Fetita mea, tinea mana la san mereu, mai ales cand adormea. Am intrebat-o pe la 2 ani si ceva 3, de ce tine mereu mana la titi si mi-a raspuns, pe limba ei: ‘La titi e caldut’, m-am topit! Mi-am promis ca-mi voi alapta viitorii copii pana vor creste mari daca e nevoie :)) si asta fac. Alaptez de 9 luni, m-am inarmat din timp cu informatii, iubire si rabdare. ❤ Fetita are acum 6 anisori si inca mai tine manuta la titi, cand fratele ei mic nu isi baga nasucul :)).
      Ganduri bune! ❤

      1+
      • Tu, nu știu din ce motive ai înțărcat-o, însă eu cred că, după o vârstă, e importantă și sănătatea mintală a mamei. Știi, prioritățile 😉

        0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 158 queries in 0.466 s

Inline
Inline