Fiecare copil a fost mai întâi un gând al părinților săi

(…exceptând acei copii rezultați din violuri, probabil.)

Am întrebat câteva prietene cum a fost la ele gândul ăla, ce au discutat cu partenerul, care a fost procesul de decizie ”hai să facem un copil, deseară dăm drumul la robinet” 🙂

De mult timp vreau să scriu despre asta. Să fie o inspirație pentru cuplurile care își doresc copii, care au întâlnit persoana potrivită și care știu că ăsta ar fi următorul pas, dar nu îndrăznesc să deschidă discuția. Știu și eu că nu din vorbe se fac pruncii, dar știți și voi că mai întâi a fost Cuvântul.

La noi a fost așa:

eu știam dintotdeauna că îmi doresc un copil, el știa asta când m-a cunoscut (i-am spus că vreau un copil, nu neapărat al lui -asta a fost o capcană :)) ), deci nu a fost vorba de DACĂ, ci de CÂND. Și când-ul ăsta a venit cu multe emoții (îmi era foarte teamă că nu putem avea copii, fiindcă avem prieteni care își doresc și așteaptă de foarte mult timp). Așa că, am discutat serios și îndelung înainte, când începem, întâi am zis de la anul, apoi după excursia la Veneția, apoi după plecarea nu-știu-pe-unde. Eu citisem niște cărți de spiritualitate despre viitorul copil, mă gândeam în fiecare zi la el, amândoi ne-am imaginat mult cum o să fie. Și îi ziceam lui Horațiu așa: imaginează-ți cât de mult îți place ție de MINE și înmulțește cu cât de mult îți place ție de TINE, cam atât de mult o să-l iubești pe unu’ mic :)))
It worked.

Sabina P: Noi suntem împreună de 13 ani, căsătoriți de 6 ani. După nuntă, soțul a început să mă bată la cap să facem un copil. Mie, sincer, nu-mi surâdea ideea. Pentru că știam că bebelușii sunt adorabili dar nu eram pregătită să nu mai dorm noaptea, să fiu responsabilă de o ființă etc. Așa că am amânat momentul până într-o zi când am simțit că vreau un copil. Și discuția a fost cam cum ai zis tu mai sus:
“- Dăm drumul la treabă?
-Dăm!”
Am rămas însărcinată din prima, doar că a fost sarcină extrauterină, am ajuns la urgență cu hemoragie și am fost operată. A urmat apoi o perioadă de recuperare și ne-am pus iar pe treabă când am avut ok-ul de la medic. Evident, eu eram speriată de bombe, să nu pățesc iar ceva, dar a fost ok. Foloseam teste de ovulație, deci știu exact când s-a întâmplat minunea-12 august 2014. Pe 2 mai s-a născut A. 🎉🎉🎉, în aceeași zi cu prințesa Charlotte. Că așa făceam eu o glumă, când mă întreba lumea când o să nasc. Ziceam că în aceeași zi cu ducesa Cate 😂😂😂.

Ioana B: Eu l-am anunțat “oficial” că vreau primul copil înainte să schimb prefixul 😁, așa că ne-am mutat la casă mai mare și în luna în care eu eram convinsă că n-o să se întâmple nimic( era deja a 4a lună de încercări și eu urma să plec exact în week-end-ul “productiv” la un curs)…. a apărut minunea 👶…. și am aflat ulterior că el a simțit că ăla e momentul …

Mara B:  Eu îmi doream copil de pe la 21 ani și l-aș f făcut dacă aș fi avut cu cine. Fizic aș fi avut… dar cu el, no thanks! Când mi-am cunoscut soțul, de la prima întâlnire știam că el va fi soțul meu. Chiar le-am trimis sms (pe atunci nu era chiar așa în floare FB) prietenelor mele “he’s husband material” și deja îmi imaginam fetița pe care o am azi. După 3 săptămâni m-a cerut de soție, dar despre copiii noștri vorbeam încă de prin prima săptămână. După nuntă am spus că mai așteptăm, să ne facem casă, să ne facem cândva și luna de miere, că mai așteptăm mai așteptăm. Am terminat de renovat casa (NOT. Șemineul este încă în fază de construcție) și ne pregăteam să mergem a doua zi la nunta unor prieteni. În seara aceea a spus, să știi că ți-am făcut un bebelaș 🙂 A doua zi la nuntă spunea oricui voia să audă că sunt însărcinată. Și așa a și fost 🙂

Roxana S:  Când ne-am găsit unul pe celălalt purtam fiecare în spate ani de dorință curată de a tine un bebeluș în brațe. Am trecut rapid la fapte,siguri pe noi. Dumnezeu ne-a răsplătit cu doi bebeluși dintr-o lovitură!!!!

Timeea D: Eu am rămas gravidă din prima 🙂 Nu prea am discutat înainte. Ne-am dorit să avem o fetiță și așa a fost. Am aflat că sunt gravidă exact de ziua mea.
Acum avem o fetiță de 1 an și 9 luni

Alina D:  Amândoi voiam copiii, Alin mi-a și spus că el vrea patru, eu am zis că sunt dispusă să rămân însărcinată de două ori, cum face rost de diferență e treaba lui. :))) Când am început să ne căutăm o căsuță a noastră (a se citi un apartament cu 2 camere) și eu mă pregăteam psihic pentru rate pentru următorii 30 de ani, am rămas însărcinată, deși ne protejam. Am abandonat treaba cu ratele și am început să visăm amândoi la o fetiță cu păr cârlionțat. Între timp, am născut cel mai adorabil băiat, am găsit și un apartament cu 3 camere care s-a încadrat în buget și în care sperăm să ne mutăm înainte să împlinească flăcăul 10 ani. 😂 😹

Ramona I:  Eu am știut de când l-am cunoscut că el o să fie tatăl copiilor mei. Fără să știu, a știut și el – a mărturisit unui prieten de când m-a văzut! Ne-am dorit amândoi copii foarte tare. Și, iată, a venit după 6 ani de când suntem împreună și aproape 4 de căsnicie, în momentul în care ne-am simțit amândoi împăcați și împliniți de căsnicia noastră, de cât ne-am iubit și giugiulit amândoi și doream să împărțim 🙂 M. vine în 5 iulie 🙂

Roxana H:  Noi eram amici de ani de zile… Acum 4 ani, când eu eram stabilită în Irlanda, mai vorbeam cu el pe facebook și într-o zi am glumit către el: “Lupule, tu mai trăiește-ți viața… Prinde tot ce poți, că vin eu acasă și îți fac copil!!” (GLUMĂ aruncată aiurea la vremea aceea) Și am ajuns să fim împreună, și s-a întâmplat exact cum îmi doream mereu: să fiu mamă la 30 de ani! El își dorea ceva serios, o familie și așa am ajuns să fim părinți de 1 an!

Corina F:  Mie, ambii copii mi-au ieșit când am fost eu foarte sigură că îmi asum rolul de mamă, indiferent ce provocări pot apărea în viitorul meu. Mi-au ieșit așa cum i-am dorit: sexul și zodia. Sănătoși amândoi, dar dorințele mele legate de trăsăturile fizice nu s-au îndeplinit 😁 Soțul meu nu a avut nicio ezitare, el încearcă să mă convingă să-l facem și pe al 3-lea. 😂😂😂

Bianca P:  Pentru noi, de la începutul relației a fost clar că nu ne dorim copii. Chiar mă bucuram că am găsit pe cineva care îmi împărtășește dorința asta, eram amândoi pe baricade când auzeam chestii de genu “Las’ că vedeți voi, o să vă treacă.” Nici unul din noi nu a deschis vreodată subiectul “ce-ar fi dacă totuși…”. Dar, după nouă ani de relație, din senin ne-am trezit dintr-o dată vorbind despre bebeluși, despre familie, despre “parcă totuși, cum ar fi dacă…” 🙂 Și ne-am hotărât să facem un copil și l-am făcut 😀

Corina Ș: Eu am vrut de ceva vreme bebe dar la un moment dat mi-a trecut, prea multă muncă, mult stres… Apoi ne-am hotărât să ne luăm casă, am zis că renovăm, anul următor mergem în concediu doar noi doi și după aia încercăm. Ne-am luat casă, după vreo 2 săptămâni a venit prietenul lui cel mai bun la noi. Știam că urmează ceva nopți de “petrecere” ca între băieți. I-am zis într-o seară: vezi să nu vii la 3 noaptea peste mine că mâine la 5 iar plec la serviciu! A doua zi era Motogp, e fan mare Rossi, și a câștigat. La care el: Bă, Ali! Ți-am zis că o să câștige Rossi! Aseară am făcut și un copil! Stai să vezi numa’!
Și așa a fost! Că luna aia ne-am văzut atât de rar. Și uite așa am luat casa, după 3 săptămâni am aflat că sunt gravidă, am renovat (încă mai e câte ceva de făcut) și în concediu n-am mai fost. Dar mergem în vară, toți 3! Și cu cățel! O să fie cel mai fain ever! Abia aștept! ❤❤

Ana A:  Noi am decis după vreo 3-4 ani de căsnicie 🙂 că am copilărit destul prin cluburi și vacanțe de poveste, cu sporturi extreme și culcat la ore târzii diminețile după petreceri. Aașa că ne-am făcut, ca la carte, analizele, am oprit pilula și am dat liber la vânătoare! Și din prima lună în care am avut “verde” de la medic, am reușit! Ba chiar știm exact când s-a întâmplat, am calculat ca maniaca să aduc pe lume o fetiță, născută musai în zodia leu! Și 9 luni mai târziu, iat-o pe Sonia, leoaică cum a comandat-o mama! În “momentele zero” (sau mă rog, fix după!) rădeam cu Rareș în timp ce stăteam cu picioarele în tavan, ca să fiu sigură că se întâlnesc la mijloc materialele noastre genetice 🙂 a fost o perioadă cu multă dragoste și gânduri pozitive!

Stai așa, că mai am o poveste, destul de diferită, despre David! A venit pe nepusă masă, într-un moment când nu îl chemasem și nici că mă gândeam la el. Ba chiar treceam eu prin niște etape mai ciudate de maturizare. A fost o sarcină grea, cu ceva baby blues în avans (ca să nu zic depresie), și cireașa de pe tort a fost un cerclaj necesar pe la 28-30 sapt. Dar băiețelul meu puternic și senin ca soarele verii a așteptat cât a trebuit și a venit la termen. Și după naștere s-au risipit toți norii din sufletul meu, am început o nouă filă a vieții, așa de frumoasă și de zâmbitoare cum n-aș fi crezut. A venit ca să mă salveze, ca să mă ajute să cresc. Și îi mulțumesc că m-a ales, chiar dacă nu-l chemasem, naiva de mine!

Olga E:  Ioi, eu de mult vroiam un bebe, știi tu:) tot încercam să-mi conving prietenii care aveau deja, să mă lase să am grijă de ei o zi, două, dar n-am avut niciodată haha O dată am vrut să-i iau bebelușul unei femei de etnie rromă (ovservi ‘the politically correct’ :P) pe stradă și să am eu grijă de el forever…
când s-a întâmplat minunea, am vrut cel mai mult din lume, amândoi, și am simțit că atunci e momentul. Ceea ce nu am mai simțit înainte, deși toate condițiile erau îndeplinite 😉

Gloria F:  Noi stăteam diminețile weekend-urilor în pat amândoi și ne imaginam cu voce tare cum o să fie când o să avem un bebelan și cum o să sară Moto, cățelul nostru westie, pe el să-l smotocească și invers. Cum o să împingem căruciorul pe străduțele cartierului și cum o să își umple încălțările de nisip, de la locul de joacă din parc. Iar intr-o zi am zis “hai” și răspunsul a fost tot “hai” și îmi aduc aminte că m-a bufnit râsul de fericire.
Până acum s-au întâmplat lucrurile bine, smotoceala e la locul ei, iar pe nisip îl așteptăm în viața și canapeaua noastră cât de curând 😄

*numele fetelor sunt fictive, poveștile nu 🙂

imagine via Shutterstock, cupluri gândindu-se la copii