Trebuie să vă povestesc asta. Lecția săptămânii.
La poștă.
Merg cu bebelușul în cărucior să ridic două chestii pentru care primisem aviz, habar n-aveam ce aveau să fie. Vorbisem și cu o prietenă să ne vedem după, plecasem cam târziu de acasă, eram într-un fel de întârziere. Și nu prea. Afară era primăvară și soare. Prietena mea îmi zisese, te aștept dacă trebuie, nu te grăbi. I-am spus, lasă că sunt cu căruciorul și mi-au scris mie oamenii pe blog că lumea la cozi e mega drăguță și mă bag în față cu tupeu dacă e coadă mare.
Doar că, ajung acolo și, ce să vezi, surpriză. Nu una, ci două cozi enorme la cele 2 ghișeuri funcționale din cele 5 existente. Tăiai cu cuțitul fumul scos pe urechi de către cei care așteptau. Pe bună dreptate. Funcționarele păreau să-și dea cu stângu-n dreptul, deși mă îndoiesc că o făceau dinadins. Sunt și ele puține, noi – mulți, banii – de la buget, pretențiile – ca la automat. M-am așezat la coada din dreapta, că la cea din stânga, era deja prima la ghișeu, o tipă cu o bebelușă bine încăciulită, în manduca. (Și un bebeluș per coadă e un raport cinstit pentru ceilalți participanți, socoteam.) O fi lăsat-o cineva în față, o fi cerut ea, m-am întrebat în gând, recunosc, cu teamă să nu m-audă cineva. Erau atât de mulți oameni, care stăteau atât de înghesuiți într-un oficiu poștal mic de pe un bulevard mare.
Copilul meu era liniștit și semi-adormit, își dăduse căciula jos de pe cap încă de afară, semn că i-o fi fost cald bietului. L-am lăsat așa, că na, nici mie nu mi-ar plăcea să mă înfofolească cineva sub blănuri pe căldura aia. Oricum la geaca de iarnă renunțaserăm deja, dar tot nu m-am putut eu abține și i-am dat un hanorac pe dedesubtul celei de fâș. Am luat și-o păturică la noi, ca o mamă grijulie ce sunt, nu carecumva să ne apuce ninsoarea în cei 500m cât am fi avut de mers până acasă. Grija mea principală era să nu transpire copilul, că înăuntru și cu atâția oameni respirânzi era, desigur, mai cald. Și ar fi fost inconfortabil și rece să ieșim apoi afară așa, repet, transpirați.
Cât eram eu mai atentă la această analiză a situației decât la situație, mă întrerupe o bătrână cu batic pe cap și ochelari groși pe nas, să mă întrebe ceva. Nu i-am știut răspunde, fiindcă eram pentru a doua oară în viața mea la acel oficiu poștal. După care, s-a băgat în față.
Alo, miruno, una e să fii prea timidă ca să ceri voie oamenilor să te lase în față, alta e să fii proastă și să îi mai și lași pe alții să ți se bage în față!
Așa că, i-am zis cât de frumos am putut, să știți că și eu stau la coadă.
Femeia și-a cerut scuze: N-am știut, fato, eu credeam că aștepți pe cineva.
Da, pe sfânta Inspirație, să îmi găsesc și eu cuvintele să scap mai repede de aici!
Se dă mai în spate și îmi șoptește că ce copil drăguț. Și că de ce nu mă duc cu el în față. Că precis m-ar lăsa lumea.
Eu, că nu îndrăznesc, că toți se grăbesc, că pot să aștept.
A mai trecut o vreme și mi-a mai zis o dată, mai tare de data asta. Între timp, oamenii de la coadă tot îmbufnați, tot așteptau. Femeia cu copilul în manduca terminase ce avea de făcut și i-a mulțumit celei din spatele ei înainte să plece. Semn că o lăsase în față pe ea. Oare să îndrăznesc și eu, ce atâtea femei cu copii pe metru pătrat în dimineața asta, mă gândeam că s-or gândi oamenii de la cozi. Ce ghinion o fi dat peste ei, de zici că era ziua bebelușului la poștă.
Haideți, doamnă, că le zic eu la oameni, face bătrâna. Și mă împinge cu căruciorul în față și zice tare de tot:
Vă rog să o lăsăm și pe doamna, că e cu copilul și nu mai poate să stea!
Și, uite-așa, mi-am primit eu lecția de omenie de la o femeie simplă de la noi din cartier. Pe care eu am atenționat-o că mi s-a băgat în față, dar care mi-a deschis mie drumul mai apoi. Nu cred că știe, dar gestul ei m-a făcut un om mai bun prin ce mi-a arătat dezinteresat.
Și ca să vă spun povestea până la final: am ajuns în față, iar Tudor a început să plângă cât încă eram la ghișeu. Cred că nu era singurul nefericit în momentul ăla 😛 Deci nici vorbă să fi rezistat preț de toată coada, dacă am fi stat, probabil ar fi trebuit să plec fără să-mi ridic coletele. Și să mă întorc în altă zi, cu mai mult curaj și coate din care să dau.
Știți oamenii ăia cu care acum te cerți, acum te împaci și e ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Eu nu sunt unul dintre acei oameni. Dar, după astăzi, cred că aș putea să fiu.
imagine via Shutterstock, la coadă
mihaela
Eram cu sotul pe la Moghioros. Pe langa noi trece o doamna in varsta care arunca un ambalaj. Eu simt ca scot flacari. Doamna ati pierdut ceva. Niciun raspuns. Eu mai apasat: Doamna ati pierdut ceva! Nu am pierdut nimic. Ati aruncat un ambalaj pe strada! Pai ia-l si pune-l la cos. Ããã. What!!! In concluzie, eu in babete din asta nu cred. A vrut sa treaca inaintea ta, dar daca a vazut ca nu merge a incercat sa repare busuiocul.
Miruna
nici nu mă gândisem la asta.
cristina
Eu cred ca-s tot felul de oameni si ca Miruna a avut noroc.
Denisa
Eu cred ca batrana nici nu s-a gandit ca o mamica cu bebe la purtator ar sta la coada si de aceea s-a bagat in fata. Si cand a vazut ca totusi sta la coada a luat atitudine. Din bunavointa, din curtoazie..sau poate se temea de un eventual concert bebelicesc..bine a facut. De acum o sa fiu si eu mai atenta la mamicile de pe la cozi..nu mi-am pus niciodata problema asta (mai putin la aeroport unde stiu ca au prioritate si la gineco unde burticile intra primele 🙂 ).
Miruna
da, măi, așa este!!! Ea nu a conceput ca eu să stau la coadă, cu copil în cărucior. Doamne! Cititorii mei sunt mai deștepți decât mine.
LAURA C.
Insarcinata fiind in ultimele luni…am stat in picioare prin autobuze langa barbati ingrijiti, seriosi, langa femei de toate varstele. Nu s-a deranjat nimeni pt mine. Cu bebe, in marsupiu ori carucior, am stat la cozi, chiar si la medic (desi pe usa scria claaaar ca bebelusii au prioritate in fata altor caregorii de persoane). Asta e nivelul intelegerii si empatiei la romani.
Miruna
deci am fost eu mega norocoasă?
Simo
Eu stiu pe cineva careia i s-a reprosat ca a luat copilul cu ea la coada, “cu scopul de a trece in fata”. You were lucky.
Anca
Asta am patit si eu si tot la posta….chiar nu e o placere sa tii copiii dupa tine in mediul acela inchis.
Miruna
Anca, vai, dar ajunge să îți placă, mai ales că n-ai încotro :))
Miruna
Simo, da, și eu tot așa. Altfel, îl puteam lăsa acasă, poate făcea și ceva de mâncare până stăteam eu la coadă la poștă :_))
Ella
Eu am patit ceva in genul la o clinica privata cand am mers sa recoltez sange pt analize in sarcina. Eu insarcinata vizibil deja in vreo 5 luni, copil de 13 luni purtat in SSC ca inca imi permitea burta si era mai usor decat in brate, somnoros ca na, trezit din somn sa ajunga mami la recoltare. Desi aveam programare si m-au luat mai tarziu ca intarziasem putin,na asa e cu burta si copil dupa tine 🙂 , o doamna in jur de 35 maxim 40 ani a facut un circ monstru ca race reclamatie clinicii si ca eu sunt o nesimtita care vine cu copilul special sa ma bag in fata la coada si ca mai fac altul sa profit si de pe seama aluia. Nu m-am putut abtine si pe langa faptul ca i-am cedat locul meu sa intre ea prima ca cu siguranta se grabeste foarte tare, am intrebat-o daca are copii si cand a raspuns taioasa ca nu, i-am replicat ca ii recomand nici sa nu faca, ar fi pacat sa fie crescuti de un asa om, recunosc am fost rautacioasa dar efectiv am ramas fara cuvinte la reactia ei total deplasata. Apoi m-am intors pe calcaie si ma pregateam sa plec, dar o asistenta extrem de draguta care ma stia ca vin mereu cu copilul dupa mine ca nu am cu cine il lasa m-a luat in alt cabinet si mi-a recoltat sange acolo cerandu-si scuze pt atitudinea “doamnei”.
Deci se poate mult mai rau.
Miruna
Ce drăguță asistenta! 🙂 Dar Ella, reacțiile astea răutăcioasă nu sunt despre tine, ci despre doamna grăbită, care are ea niște probleme nerezolvate. Poate și-ar fi dorit și ea 5 copii în brațe, dar viața nu i-a dat nici unul, poate a avut o zi îngrozitoare, poate nici pe ea nu o păsuiește nimeni, poate mereu se bagă alții în fața ei în viață, poate e o pierzătoare la marile meciuri care se joacă pe bune.
Tu ai fost mult mai înțeleaptă, asta vine din pace interioară și armonie, să știi.
Jual
Am fost lasata sa trec in fata la o coada la Mega Image-ul din Tineretului cind eram cu fii’mea in carut. Ceea ce nu mi s-a intimplat niciodata in Franta.
Miruna
In Tineretului sunt cei mai faini oameni din capitala ;))
alexandra
Mai sunt si episoade din astea, nu de fiecare data dar destul de des mi s-a intamplat si mie. Poate suntem noi norocoase, nu stiu… La Viena – unde ajung destul de des mi s-a intamplat destul de rar sa fiu tratata preferential cand eram cu un copil mic. Grecia-i la polul opus, oamenii sunt foarte, foarte prietenosi cand ai un copil dupa tine. Romania e undeva la mijloc, as zice eu (dar asta e strict parerea mea dupa intamplari personale ca sa zic asa)
Miruna
E intersanta o analiza din asta a popoarelor
Andreea
Nici eu nu îndrăznesc să mă bag în fată deși uneori sunt cu ambele bucata din dotare după mine, unul de 5 luni și unul de 2 ani jumate.
Dar uneori se întâmpla minuni, acum câteva zile eram tot la poștă cu cel mic doar și un domn m-a chemat el în față, în fața lui, sa nu mai stau la coadă.
Miruna
Nu ai senzatia ca la domni e cu 2 extreme: fie sunt f draguti, fie nici nu le pasa?
Ioana
La mine la posta din tara vestică, e cu număr de ordine asa ca nu se baga nimeni nimeni
Larisa
Mi s-a întâmplat sa se sara coada și cu număr de ordine. Chiar săptămâna aceasta, intr-o instituție publica. S-a profitat de faptul ca nu se cere bonul de ordine la depunerea actelor și o doamna s-a băgat fix in fata mea. In România, e posibil orice.
Larisa
Urasc statul la cozi interminabile. Si culmea e ca merg de 2-3 ori pe saptamana la oficiul postal. In principiu, femeile insarcinate, copiii si batranii au prioritate. Chiar si daca ma roaga cineva, il las in fata mea. Numai sa nu fie cazul de nesimtire si sa se faca ca nu vede coada sau sa o sara, ca atunci imi ies din pepeni.
Miruna
Dar cui îi place?
mai
Copilul nu e un bilet de sarit peste cozi si alte prioritati. Mai degraba as lasa in fata un tanar care intarzie la job decat o femeie cu copil sau gravida.
Mamiceala nu include si statutul de misecuvenism d-a moka orice. Fiecare sa-si asume deciziile nu sa astepte favoruri de la altii. Cand ai facut copil trebuia sa iti asumi ca va fi mai greu si in aceste situatii, nu sa il faci si apoi sa acuzi in stanga si in dreapta ce rea e lumea. In lumea asta l-ai adus, oare nu te-ai gandit inainte?
Cand aratam cu degetul la parintii care nu isi educa copiii, voi batman batman ca asa e in Vest, parenting modern, fara limite, pe urma aratati voi cu degetul ca ia uite ce nerespectuosi sunt vesticii, noi va spunem ca au ajuns asa din cauza aceluiasi parenting modern pe care voi il promovati si voi inca nu vedeti corelatia si faceti exact aceleasi greseli pe care le-au facut si mamele de acolo – au considerat ca au statut exclusivist, privilegiat si de prioritate doar pentru faptul ca s-au reprodus. Raspunsul este ca isi primesc flegme pe oriunde se poate in cel mai political corect mod posibil -nema cedat locul, nema prioritate si excluderea lor de la anumite magazine si restaurante, avioane etc. La noi inca mai sunt mame care isi vad lungul nasului, doar pe alea le-as lasa (cu conditia sa nu ceara ele).
mihaela
Asa, mai zi-le, sa se sature. Mamiceala le-a trecut, mama lor de lenese. Of, barbatii astia. 😂
cristina
wow!
diana lupu
Eu cred ca dna Mai nu fost inca niciodată insarcinata și nu are habar ce înseamnă, o fi barbat. .. Iar asta cu parenting-ul modern e de vina, speachless… Parenting modern înseamnă respect în primul rand și tratament egal al unui om mai mic, dar la fel de inteligent, ceea ce uneori nu putem spune despre semenii noștri la fel mari însă mai…puțin isteți. Așa ne dam seama cine a primit bătaie si umilinta in loc de iubire, citind astfel de comentarii fără noimă. Doar ca sa clarific un aspect pe care persoana de mai sus nu îl cunoaște presupun: nicio femeie normala nu face copii ca sa profite de saritul randului la cozi, de statul jos in mijloace de transport sau de alte facilități SPECIAL existente. Este mult prea greu și prea frumos în același timp sa dai naștere și sa cresti un copil. Și orice femeie știe asta, domnule!
mai
Nu face copil ca sa profite, da’ inca de cand il concepe, are senzatia ca omenirea ii datoreaza ei ceva si bate din picior ca ceilalti sa se dea la o parte, sa-i dea, sa-i faca si sa-i dreaga (parca PSDu’ era cu pomenile). Restul proiectiilor tale despre viata mea privata tine de presupunerile din capul tau cel istet tare, nu si de argumente care sa stea in picioare, mai ales cand realitatea iti contrazice fiecare cuvintel pe care l-ai scris.
diana lupu
Pai, strict științific, omenirea datorează femeilor propășirea speciei. Na, așa e lumea conceputa: sa supraviețuiască mai ales prin reproducere, mamiferele de sex feminin nasc pui și, datorita acestei funcții, specia rezista niște mii bune de ani. Deci, care-s argumentele nevalide: ca parenting-ul modern presupune respect fata de copil sau ca eu am presupus ca cine face astfel de afirmații nu prea a primit iubire? Cred ca-s destul de evidente pentru psihologi și terapeuti ambele. O femeie gravida, cu ditamai burta, nu poate sta în picioare prea mult, mai ales dacă are și niște probleme, gen retenție de apa și umflarea membrelor, contracții, diabet gestational etc. Și totuși iată unele nu stau în pat, merg la munca, stau la cozi, se duc cu celălalt copil la doctor etc. Și în aceste circumstanțe, se găsesc oameni politicoși și empatici care sa le ofere locul. Și se găsesc desigur instituții unde li se prioritizeaza așteptarea. Pt ca, uau, lumea datorează femeilor chiar…existenta.
Evelina G.
Citez dintr-un articol Intitulat “10 motive sa faci copii”. Unul dintre motive era numit “motivul practic” si era descris astfel:
“Aici sint chiar mai multe avantaje decit iti imaginezi! Inarmata cu un bebelus care priveste inocent lumea cu ochisorii albastri de sub caciulita roz, poti face aproape orice: sa te strecori inainte la coada, sa fii servita mai repede la restaurant, sa indupleci un politist (altminteri necrutator) care tine musai sa-ti ia permisul,…” si lista continua.
Mda, si mie mi-e greu sa cred ca o femeie normala la cap ar face copii din motive de-astea, in schimb sunt jurnaliști, bloggeri, etc mai puțin normali la cap care recomanda sa faci copii (si) cu motivul asta:)
Miruna
Hei, merge și omul la culcare și voi faceți petrecere fără mine? 🙂 mi-am luat popcornul, mai ziceți :))
Diana
In Olanda nu avem posta, yay :)) e un ghiseu mic intr-un magazin din centrul comercial, coada de 3 oameni maxim.
Mie imi place abordarea olandeza. La supermarket, magazine sunt case speciale, locuri de parcare speciale. Problem solved, e semnul cat usa, daca te asezi la casa cu semn, inseamna ca stii ca tb sa acorzi prioritate. In autobuz, idem, sunt locuri cu poze pe ele pt mame, batrani, pers cu handicap. La banca, primarie, etc e pe baza de programare si bonuri de ordine. In 3 ani eu nu am vazut nici o mama sau gravida care sa sara vreo coada pt ca mai sus 🙂 dar am vazut nesimtiti care sar randul, ca oamenii sunt oameni pisti tat
Miruna
In UK, era aproape infractiune sa “cut the queue” :)) dar na, despre ce vorbim? Gradul de civilizatie e totul altul si nu se fac cozi interminabile la care sa nu poti astepta. In Romania, in schimb, chiar nu aveam nici o sansa sa am pretentia de la un bebelus sa aiba rabdare o ora sau mai mult.
DMV
Asa este mai….Mamiceala nu include si statutul de misecuvenism d-a moka orice….
Și eu am copil și nu aștept tratament special….
Miruna
Nici eu nu am cerut tratament special, poate nu ai citit textul.
Mămica de îngeraș
Ai avut noroc. În București, la poștă, gravidă fiind, mi s-au spus să merg în față, iar bătrână din fața mea a afirmat “ce am pus-o eu să rămână gravidă!” Am rămas mască, la fel ca cei 20 de oameni de la coadă… fără cuvinte. Așa sunt oamenii în ziua de azi… Și noi putem schimba ceva invatandu-ne copiii ce e omenia, puține mămici am văzut făcând asta, dar putem…