Atunci când eram mică și mama îmi zicea că și-ar fi dorit să fiu băiat, fiindcă viețile băieților sunt mult mai ușoare, nu prea înțelegeam de ce. Credeam că se referă la faza că îți vine menstruația în fiecare lună, ceea ce mie nu mi se părea chiar atât de complicat.
De fapt, e și mai simplu. Natura a știut ea de ce a ales Femeia să fie mamă. Cu tot respectul și părerea de rău pentru Bărbat.
Și nu o spun cu aroganță, ci cu resemnare. E drept că se spune că noi am avea mai multe bucurii: sarcina, primele mișcări ale bebelușului în burtă, nașterea, (o da, cele 12 ore de travaliu au fost cu adevărat un avantaj în fața bărbatului meu, când eu simțeam că mă rup în două iar el se oferea să-mi facă masaj), alăptatul, etc. Nu mă îndoiesc de asta. Doar că a fi femeie vine la pachet cu mult mai puține opțiuni. În viață, da, că nu vorbim de pantofi.
De exemplu, după ce devine tată, bărbatul are în continuare dreptul să nu se priceapă la asta. Lasă că iau eu copilul în brațe, să te mai odihnești și tu, îți va spune mustind de bune intenții. Doar că, ghici ce, după 2 minute, îți pune copilul-plocon în brațe: Uite că doar la tine vrea.
Se oferă să hrănească el odrasla cea bine diversificată deja de 2 ani împliniți. ”Ia, să-i dau eu de mâncare, să vezi cum terminăm în nici 10 minute.” Și apare înghițindu-și cuvintele după vreo 5 minute de încercări: ”Nu vrea, nu cred că îi e foame.”
4 dimineața, bebelușul se trezește țipând a enșpea oară. Poate îl doare burtica, poate îl chinuie vreun incisiv central. Bărbatul deschide ochii, doar om e și el, cu simțuri fine și nevoie reale. Te informează cu regret că s-ar trezi și el să legene copilul, dar este foarte obosit. Că el muncește mâine, nu ca tine care îți pierzi ziua pe la spa.
Oricum ai da-o, în relația cu copilul său, bărbatul are de cele mai multe ori o altă opțiune: pe nevastă-sa.
Orice asemănare cu viața mea sau a prietenelor mele e pură coincidență. Habar n-am dacă lucrurile astea complicate chiar se întâmplă în vreo familie. Eu doar mi-am imaginat.
:))))
imagine via Shutterstock, tată și fiică
Simo
Sunt in asentiment cu mama ta 🙂 Un motiv pentru care mi-am dorit baiat e ca ii va fi mai usor in viata. Dar, intre noi fie vorba, sotul e putin gelos cand eu il simt pe bebelus si el nu are aceasta bucurie. Cu restul, vom vedea de la vara!
Miruna
E, Simo, tu simți dând din picioare pe dinăuntru câteva luni. Soțul e bărbat o viață. :))
bunica cu bundita
”Tu stii cel mai bine!!!!” ”Tu te pricepi cel mai bine!!!!”Aud asta de31 de ani!Adevarul asta este!!!Noi mamele ne-am nascut pricepute si ”stiute”!Si cred ca multe secole de acum se vor naste aceleasi mame !
Miruna
păi dacă nu avem alternative? ori ne pricepem noi, ori ne luăm o nevastă :))
Titiana
La noi fetița îl cere pe tata când se trezește, după ce cere țiți și mami și stă o bucată de timp la sân. După, merge la tata să o ducă la jucării. Pentru că și tata se implică, lucrează de acasă, îi facem baie împreună. Ambii părinți sunt importanți. Mă gândesc că și noi, mamele, suntem control freak de multe ori, tații sunt comozi, de multe ori (credeam că e ceva caracteristic românilor, dar mi-am dat seama că nu ține exclusiv de cultură). Cu toate astea, copilul este responsabilitatea amândurora, că nu a fost conceput, dacă asta s-a întâmplat pe cale naturală, doar de un părinte.
Cât despre hormoni, e clar că ei sunt de vină – prioritățile se schimbă clar după ce naști, eu m-am pomenit super încântată că pot sta acasă cu fetița doi ani, deși inițial credeam că nu o să rezist mai mult de șase luni. Mă tot mir și eu. Mi-e dor de socializare, dar mă întreb cum o să mă acomodez la program de 8-9 ore după 2 ani. Și repet, înainte de fetiță mă vedeam femeia de carieră. Altfel se văd lucrurile acum și îmi ia și mie timp să mă acomodez cu mine însămi. Sunt curioasă cât timp acționează hormonii ăștia și cât putem să îi învinuim pe ei – alegerile, după ce copilul are o vârstă, ar trebui să fie mai raționale, sau…?
Zina7
Sa știi ca la noi chiar asa e și pe bune ca copilul nostru chiar numai la mine vrea. Și într-adevăr chiar se trezește a 11 a oara la 4 dimineața -numai ca nu mai reușesc sa o readorm decât la 12 la amiaza inapoi😣- cel puțin asa e de vreo 2 săptămâni .Și peste noapte de cate ori se trezeste striga numai MAMA-deci e clar ca numai la mine vrea. Plus ca readorme numai daca doarme cu fata ei peste fața mea. Si saracul tata chiar ar vrea sa poata adormi/ linisti si el copilul. Intr-o săptămână încep sa muncesc eu ( adică sa merg la servici ca de muncit am.muncit mereu de când am născut 😉) și 6 saptamani o sa rămână soțul acasa cu copilul. Deja mi-o zis ca ii e groaza de astea 6 saptamani și ca ar prefera sa mearga la servici și sa facă 10 gărzi pe luna , numai ca și mama vrea sa meargă la servici 😉.
Miruna
deci tu te pregătești de concediu :)))
o femeie
la mine acasa replica o fost: “NU STIU CE SA II MAI FAC!!”
😀 😀
Miruna
:))) păi da, și o mamă cui să spună treaba asta, mă întreb.
mai
E un text sirop. Sarcina si nasterea sunt supraevaluate in ziua de azi. Pana la urma e doar biochimie. N-as putea sa ridic in slavi un coktail de hormoni. Ce merit are femeia ca i se declanseaza asta? Nici unul. Daca barbatii ar produce aceiasi hormoni, ar simti acelasi lucru. Poate ca in viitorul apropiat si asta va fi posibil. Nu cred ca un barbat refuza sa aiba grija de copil pentru ca n-are acele instincte hormonale, e pur si simplu lene si pasarea responsabilitatii. Plus ca societatea ii incurajeaza destul de mult sa lase totul pe femeie, deci, cand schimba si ei un scutes, s-ar putea sa considere ca fac o favoare consoartei.
Miruna
și unde am zis eu că nu ar fi așa?
Liliana
Sarcina și nașterea nu sunt supraevaluate. Nu e floare la ureche să fii însărcinată și să naști, nu e ca și cum ai fi balonat o zi din viața ta și gata, ai scăpat. Sunt 9 luni de cel puțin disconfort. Femeile se obișnuiesc cu sarcina, pentru unele e mai ușor, pentru altele e mai greu. Sunt întru totul de acord, unii bărbați consideră că fac o mare favoare când schimbă un scutec sau când ajută la treburile casei. Dar asta ține de educație, nu cred că se rezumă doar la educarea și creșterea copiilor.
mai
@Miruna mi se pare ca ai pus pe seama lipsei simturilor (adica hormonilor) neimplicarea sau implicarea insuficienta a barbatilor in ‘mamiceala’.
@Liliana sunt mii de alte chestii mult mai solicitante in viata asta (joburi de mare risc, boli spre exemplu) decat trairile unei femei gestante. Mama eroina much?! Bleah
Miruna
căutam și eu o explicație. Ai alte idei? :))
mai
da, am spus: lenea, comoditatea. ah, si unii renunta dupa prima incercare, copilul vrea la mama pentru ca e obisnuit cu ea, dar cu perseverenta copilul o sa vrea si la tata dupa mai multe incercari.
totusi, facutul copilulului e o decizie rationala, nu instinctiva, deci si cresterea lui ar trebui sa fie o chestie de asumare a unei decizii, hormonii doar ceva suplimentar (si mult supraevaluat – sorry ca ma repet).
Miruna
Multi nu cred ca stiu in ce se baga. Nu e ca in filme, stii?
Denisa
Asa-i ca nu ai copii?
Miruna
Denisa, buna intrebare :))
mai
@Diana din cele mai proaste intrebari-cliseu ale sectei de parenting, tu ai ales-o chiar pe cea mai proasta.
sper ca totusi esti ironica. :))
maddy
haha de acord cu “mai” pentru ca imi place gandirea directa. daca analizam toata treaba la rece, asa e. noi ii dam importanta prin gandurile si trairile noastre dar in fond totul e legat de hormoni si anatomie.
Liliana
Foarte adevărat, copilul vrea numai la mami. Dar, de ce? Doar nu degeaba. Ce explicații există? Mulțumesc!
Miruna
Liliana, cred ca explicatiile tin de domeniu supranaturalului :)) legatura copilului cu mama e clar mai stransa datorita celor 9 luni in care practic impart un trup, apoi perioada de alaptare etc. Insa sunt si tati care reusesc sa linisteasca un copil, bunici care reusesc. Nimeni nu poate inlocui mama, asta e clar. In rest, cred ca un tata ar putea sa isi dea silinta sa fie optiunea imediat urmatoare dupa ea.
Natalia
Miruna, nimeni nu poate inlocui mama, sunt de acord, dar in acelasi timp nimeni nu il poate inlocui pe tata. Nici chiar mama.
Asa e la noi in casa cel putin. La noi nu exista chestia asta cu optiunea imediat urmatoare. Insa intr-adevar acest lucru nu ar fi fost posibil daca sotul meu nu s-ar fi implicat atat de mult in viata de familie.
Miruna
așa este. Nu am vrut să spun că mama singură e suficientă și tata ar fi cantitate neglijabilă, Doamne ferește. Doar că, în cele mai multe familii, mama e mult mai implicată.
Andreea D
Ce imaginație bogată ai! :))))
Miruna
S.F. chiar dupa unele comentarii pe care le-am primit. :))
Mary
“Sa vii repede,sa faci baie repede,sa mananci repede pt ca daca plange nu stiu ce sa-i fac..”😕Iar cand a trebuit sa nasc al doilea bebelus ,a stat acasa cu cea mare(avea 2 ani fix) si parca era cazut de pe luna.Copila nu a mancat prea bine,nu a dormit din cauza ca vroia doar cu MAMI etc .Evident ca nici el nu a prea mancat..🙊Unde nu e mama, vai de capul tuturor:))
Miruna
Asa e… dar ati supravietuit cu totii, nu? :)) cand n-ai incotro, te descurci, chiar tata fiind 🙂
Natalia
Vorbesc acum in general – am observat ca in multe familii mamele pur si simplu nu sunt pregatite sa lase controlul din mana atunci cand e vorba de copii. Se tem sa lase tatii sa se implice prea mult de frica faptului ca ei vor face lucrurile mai putin perfect (perfectul din viziunea mamei desigur). Recunosc ca si mie mi-a fost greu sa il las pe sotul meu sa aiba grija de copii in felul lui, dar avantajul enorm e ca acum nu am nici un stres in a-l lasa cu copiii.
Miruna
confirm eu. Mă bag ca musca-n lapte. Fix de asta îi fac eu baie lui Tudor și nu soțul meu. De câte ori a vrut el să-i facă, în timp ce eu aș fi putut vedea de altele, stăteam tot cu gura pe el. De eu nu mă mai suportam. Așa că, i-am zis, lasă, mai bine fac eu și nu ne mai stresăm atâta. Că, normal, omul îi făcea baie cum îi făcea el, nu cum i-aș fi făcut eu.,,
Natalia
Primului copil ii faceam baie impreuna. Pe al doilea il spalam mai rar si de regula doar sotul. Maica-mea statea ca pe ace intr-o seara cand a venit pe la noi – cum pot eu sa stau la calculator in timp ce barbatul casei spala copilul??? :))
Miruna
Nu, femeia nu are voie să stea -e o regulă generală, noroc că nu o știe și soțul tău!
Larisa
Sotul meu e foarte protectiv si chiar un pic prea panicat in ceea ce priveste copiii. Noi inca nu il aveam pe al nostru, dar se sperie imediat daca o invart pe finuta noastra un pic mai tare sau daca o tin numai cu o mana, in timp ce cu cealalta fac altceva. Deja prevad cum se va desfasura filmul cand vom avea copilul nostru. Nu se va atinge de el, decat dupa ce isi va tine singur capul, si mi-l va inapoia la cea mai mica chiraiala.
Miruna
Larisa, va doresc un copil sanatos cand o sa fie! Dar stai sa vezi, sotul tau te poate surprinde! 😉
Larisa
Multumim din suflet! Sper sa ai dreptate cu ultima parte.
o femeie
Eu am implicat sotul cat am putut. Asa mi s-a parut firesc, amandoi ne-am dorit copilul. A fost greu c din cauza serviciului era plecat periodic, cateva zile pe sapt. dar asta s-a terminat.
Un copil se face in 2.
Miruna
Facutul e cea mai simpla problema.
Alta Miruna
Perfect de acord. Si eu am implicat sotul in toate activitatile si serios de copiii nostri au vreo preferinta in materie de parinti :))
sau sa ma corectez: ne prefera in egala masura. Asa este firesc si natural. Nu ma refer la bebelusi de 3 luni, clar:)
Bubulina
Se poate si asa. Si sotul meu s-a implicat din prima zi, si copilul ne prefera in egala masura. Dar a si stat 2 luni acasa cu el cand am inceput serviciul si s-a simtit diferenta dupa. Altfel stia/simtea ce si cum si cand. Cum spunea Miruna, “stiutul” asta se invata din necesitate
Tudor
Tati, spală! Tati, țup! Tati, lapte! Tati, goapa cu funici! Tati, du-te! Cred că a mea a primit la naștere softul original.
Miruna
Tati, bravo! :))
Simona
Dacă la primul copil, după ce a stat 3luni cu el acasă, ma mai înțelegea, chiar dacă numai stătea cu el, nu spala, calca sau făcea curat, la cel de-al doilea copil parca a șters tot din memorie!! M-ar ajuta seara dar fata este alăptata, ar culca el fetita dar când o pune în pătuț se trezește, etc!!! Numai scuze patetice!! Vine de la munca, mănâncă, face baie, puțin internet și somnic!!hai ca mai citește o poveste celui mare!!!as merge și eu la servici și sa fac doar atât!!!! Ma rog, am satisfacții enorme din partea copiilor și momente de neuitat!!
Miruna
Sunt sigura ca nici mersul la serviciu nu e tocmai floare la ureche, dar te inteleg ce zici. Totusi, discuta cu el si cere-i ajutorul. Da-i sarcini clare, de ex. m-ar ajuta sa duci tu gunoiul mereu, sa ii dai de mancare fetitei, sa ii faci baie. Spune-i ca duminica ai nevoie de 2 ore doar pentru tine, ca va sta el cu copiii. Sa vezi ce fericit va fi sa vada ca se descurca si fara tine! 😉
Luminita
Acum depinde ce ne dorim de la partener. Nu poate sta si acasa cu noi in timpul concediului de maternitate si lucra in acelasi timp. De asta un parinte se dedica in prima faza mai mult copilului si celalalt munceste (ca banii din pacate nu cad din cer). Altfel, eu una mi-as fi dorit ca tatal sa fi ramas insarcinat si sa fi nascut, nu am vazut nimic minunat in asta, in afara de rezultatul final – bebelusul. Probabil depinde si de sarcina si nastere, ale mele au fost complicate si dificile de la inceput la sfarsit.
Silvia R.
Perfect de acord! Am incercat sa il implic pe tata, dar fara foarte mare succes. I-am zis sa ii faca doar el baita bebelusului, am reusit sa il conving sa facem cu schimbul, o zi el, o zi eu. Nu vrea sa il spele deloc la fund pe bebe, ca eu stiu mai bine, iar daca nu voi fi eu acasa, se va descurca el cumva… dar nu stiu cum se face ca daca nu sunt eu acasa, voia sa il schimbe exact cand ajung eu acasa… si cum tot am ajuns, pot sa il spal eu. De dat mancare , ii da doar daca nu sunt acasa si doar daca ii precizez sa ii dea mancare, altfel nu se gandeste ca e copilul nemancat… sa mai continui? De mentionat ca bebe are 9 luni, iar eu m-am intors la serviciu din ianuarie…
Bianca
Eu cred că e de datoria noastră să nu acceptam asemenea scuze.
Daca eu pot ceva, și el trebuie să poată. Nu mă refer la sarcina sau alăptat, bineînțeles. Dar la schimbat și hrănit copilul, avem aceleași capabilități. Chiar daca la început femeia are avantajul experienței, mai ales daca a stat acasa mai mult cu copilul, trebuie sa ii obinuim pe ai noștri parteneri că experiența se capătă cu încercări repetate.
Miruna
Amin!
Calin
Am scapat de grijile voastre. Baietii au 26, fata 17. Altele sunt grijile acum.
Da’ sa vedeti ce scandal iesea cand erau mici, ca amandoi am citit cartile si stiam in felul lui cu ar trebui sa facem cu copiii… Si ambele variante aveau alte variante din partea parintilor nostri si ale altor rude. Nu asa, ci asa!
Cand se trezeau baietii, obligatoriu de trei ori pe noapte fiecare, niciodata impreuna, sefa era rupta, nici nu-i auzea. Aveam pregatit totul de cu seara, apa fiarta si racita, biberoanele, laptele praf (Morinaga, tare greu era sa-l gasim in cantitati suficiente), doar sa punem apa si lapte in biberoane si sa incalzim putin la microunde, cateva secunde sa fie la temperatura potrivita. Alimentat un baiat, dupa o vreme pe celalalt, apoi inca o data si inca o data…
Am fost la vizita medicala care includea si un psiholog, ala mi-a spus ca-s obosit, sa vin a doua zi… A doua zi la fel. Nu pot sa-ti dau aviz, zicea, vino odihnit. 😀
Andreea
Sa stii ca prima mea reactie a fost sa iti scriu ca da, cum il cresti asa il ai( sotul :))), dar apoi am stat si m-am mai gandit si nu cred ca e mereu asa. Eu recunosc ca de la inceput nu am fost de parere ca “una e mama”, “nu e alta ca mama”. Pur si simplu am eradicat mentalitatea asta cu totul de la noi din casa de cand s-a nascut copilul si mi-am implicat sotul cat am putut de mult. Si a dat rezultate. Mereu am fost de parere ca da, mama e mama, dar si tata e tata, ca daca mama maine Doamne fereste se duce, tata ramane si copilul trebuie sa stie ca are 2 parinti ambii la fel de importanti. Eu mereu am crezut ca in 2018 cand lumea militateaza pentru egalitatea intre sexe la orice nivel, nu mai exista tatici asa cai verzi pe pereti, musafiri pe acasa si total neimplicati in ceea ce priveste copilul. Mna…intr-un final am inteles ca asta e doar in mintea mea idealista si ca daca mie imi e ok cu sotul meu ca e un tata ok si implicat nu sunt toti la fel si e o realitate. Si uneori e si vina mamelor ca, nah stiu ele mai bine si nimeni nu face treaba ca ele, dar uneori cred ca poti sa muti si muntii din loc si sa incerci sa ii implici mai mult, ei nu vor si pace buna. Si mai trist mi se pare ca sunt unii care pe langa copil mai asteapta sa gaseasca si mancare si curat si calcat atunci cand vin de la serviciu. Pe astia i-as scutura bine de tot!