O lecție minunată de parenting în serialul meu preferat

Tu ți-ai mai iubi copilul dacă ar merge la închisoare?

Tu ți-ai mai iubi fiica dacă ar rămâne gravidă la 16 ani?

Tu ți-ai mai iubi fiul dacă ar fura de la tine din casă?

Iar lista grozăviilor pe care copiii noștri potențial le-ar putea face e lungă, eu cred că depășește imaginația și ajunge cu ușurință în domeniul SF-ului, de nici cărți nu se pot publica despre asta.

Atenție, urmează niște spoilere din sezonul 13, episodul 10 din Grey’s Anatomy.

Revenind. Episodul o să vă placă și dacă știți ce se întâmplă și dacă nu știți și dacă ați mai văzut până acum filmul și dacă e prima oară când auziți de el.

E vorba de 3 dintre medicii din serial, Arizona, Miranda Bailey și Jo Wilson, care merg la o închisoare de înaltă securitate să facă o operație unei condamnate care era însărcinată. Tipa – 16 ani, din categoria super-ultra-mega periculoasă, cu cinci jandarmi în jurul ei, încătușată etc. Copila asta super isteață, dar super a dracului, îți băga frica în oase, mai ales că arată cum reușește să fenteze supersecuritatea și să îi rupă degetul medicului închisorii. Și, da, arată fix falanga îndoită în direcția greșită, de ți se face părul creț.

Copila e super dură și dă cu toți cei prezenți de pereți. Dar, intră în travaliu și na, dureri, dureri, începe să se umanizeze personajul. Ba povestește și despre ce făcea cu mama ei când era mică, ce activități aveau împreună, cum îi povestea lucruri, despre camera ei mare, chipul mamei, toate astea. Ca în filme. Ceea ce e un pic contradictoriu cu ce te-ai aștepta să afli despre un astfel de personaj. Te-ai aștepta să intre la închisoare un copil care a fost abandonat, care a crescut într-o familie cu abuzuri, cu neajunsuri, în condiții precare, fără mamă, fără tată, etc. Nici vorbă în acest caz.

Și spune copila că planul ei e să își nască fetița și să i-o dea mamei ei spre adopție, ca să i-o poate aduce regulat la vizită în închisoare.

Pe scurt, mamă-sa e chemată când asta intră în travaliu, dar nu vrea să intre la ea, să o țină de mână. Mamă-sa e o femeie rafinată, cu toți dinții în gură, vizibil și sincer afectată de faptul că fiica ei greșise atât de tare și era acum la închisoare. Și ne arată cum o copilă blondă, de 16 ani, trece prin cele mai mari dureri cunoscute omului vreodată, strigând-o pe mama ei, dar mama ei nu vrea să vină. Refuză să își țină copilul de mână. Și aflăm că planul acesteia este să adopte bebelușul și să nu îl mai aducă niciodată în vizită la mama lui în închisoare.

În fine, puștoaica naște, dă bebelușul spre adopție. Totul se termină cu bine.

Înainte de a părăsi închisoarea, Arizona, Jo și Bailey sunt întrebate dacă vor să știe ce a făcut fata de a ajuns la închisoare. Ăsta e elefantul din cameră pe parcursul întregului episod. Știm că toți pacienții trebuie tratați egal, dar tot ne roade curiozitatea. Mai ales că personajul e construit mega bine, joacă excepțional și dialogul e foarte realist. Ea e atât de isteață, că ajungi să o îndrăgești și urăști în același timp. Deci sunt întrebate dacă vor să știe de ce e condamnată la închisoare pe viață. Bailey răspunde răspicat că NU, NU vrea să știe.

 

Povestea se termină cu mama puștoaicei, care ia în primire copilul nou-născut. Și cu Arizona, care o întreabă pe femeie:

Dacă și ăsta face o greșeală, o să-l părăsești și pe el?

Și gata! Se termină episodul!!! Elefantul nici nu conta, vă dați seama? Ce lecție de parenting a dat Arizona tuturor mamelor de pe pământ!

Copiii noștri nu trebuie să ne merite iubirea. Ea există pur și simplu. Ar trebui să fie una dintre puținele garanții ale vieții pentru om: iubirea mamei sale.

Oare e atât de greu să ne iubim copiii atunci când nu suntem de acord cu ei?

sursa foto

Articolul anterior

Ce mai putem face în afară de a protesta

Articolul următor

Broscuțul s-a făcut băiat mare

52 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    DA! Te iubesc tot timpul!Indiferent ca nu ai luat premiul cel mare sau nu ai fost cuminte!Te iubesc pentu ca esti al meu, copile!!!!

  2. Anca

    Unde vezi episoadele din Grey? Eu am ramas la sezonul 8 si mi-as dori sa le vad in continuare.

  3. Cand apare conditionarea atunci nu mai e iubire. Am inteles asta la 21 de ani.

  4. Roxana Z

    Mega fan Grey, am 24 de ani, nu am copii si nici nu planuiesc in viitorul apropiat. Cu toate astea mi s-a parut unul dintre cele mai pline de semnificatii episoade ale serialului. Am plans alaturi de pustoaica atunci cand mama ei nu a vrut sa fie langa ea, mi s-a rupt sufletul cand a dat fetita si mi s-a parut foarte bine punctata intrebarea Arizonei!

    • Asa-i?! Si mie mi s-a parut unul dintre cele mai emotionante episoade! Cand credeam ca le-am vazut pe toate si ca se transforma intr-o apa de ploaie serialul asta…. iata!

      • Mega fan Grey si aici! La mine s-a lasat cu plans isteric timp de 2 episoade – atunci cand a fost cu impuscaturi prin spital. Ah, si a mai fost si faza cand a murit Derek. Am concluzionat ca doua surori doctori te fac susceptibil la plans la astfel de seriale :))

  5. maddy

    probabil numai daca m`ar omori nu as mai iubi copilul ca nu mai am cum, fiind moarta 🙂 in rest se pot gasi solutii pentru orice problema si timpul le vindeca pe toate.
    oricum, sper sa nu fiu pusa in asa situatii. am auzit si eu cazuri de tineri care au fugit de casa, au furat din casa parinteasca, etc si in final tot s`au impacat familiile, chiar daca niste ani au fost in relatii tensionate sau inexistente.

    • Uite, eu cred ca nu e atat de simplu. Undeva, cineva a gresit. E putin probabil ca un copil cu o viata perfecta sa ajunga asa. Undeva ceva s-a scurtcircuitat, doar ca lucrurile astea nu mai conteaza retroactiv, fiindca nu le mai poti schimba.

  6. oana harabagiu

    Unde mai putem vedea episoadele din Grey? Mai sunt la noi pe vreun post?

  7. Cricket

    Greu tare de zis…teoretic nu ai cum sa nu iti mai iubesti copilul, dar practic daca ajunge un om cu adevarat rau care face ceva cu adevarat rau? Hmmm oare daca ajunge asa asta inseamna ca tu ca parinte undeva ai gresit si nu e vina copilului…greu de zis…

    • Copila mea e inca mica, implineste in curand 9 ani, dar vad cat de usor copie comportamentele de acasa. Daca ar fi om rau, ar fi vina mea. Daca ar fura ca subzistenta: ar fi vina mea ca nu am oferit mancare si caldura acasa. Daca ar fura din teribilism ar face-o tot ca nu e suficient iubita. Fumatul si bautul tot de acasa se invata (era o statistica la britanici ca 70% din acestia fac pentru ca o vad acasa).
      Da, am avut cazuri din astea in jur, in scoala:
      1. Am avut o colega de clasa generala care incerca sa se sinucida si avea mana taiata cu lama (14 ani).
      2. Alta care s-a sinucis in liceu.
      3. un fost coleg de generala (nu stiu pvoestea sigur)
      In cazul 1 si 3 am fost in banca cu ei: nefericiti si neiubiti si neacceptati de mici.

    • Cricket, asta cred si eu. De asta, mai important decat cum ii iubim noi este cat de iubiti se simt ei.

      • Cricket

        Intr-adevar…asta am invatat-o de la sotul meu, ca oricat de mult ai iubi pe cineva trebuie ca acel cineva sa se simta iubit, trebuie iubit cum are el nevoie, nu cum vrem noi. Asa si cu copiii 🙂

  8. Păcat că nu toată lumea vede acest aspect, multe mame probabil au dat-o pe fata ca exemplu gen:
    “Așa se întâmplă dacă nu asculți de părinți!” si nu văd bârna din propriul ochi

    • Din pacate, sistemul “ti-am-spus-eu” nu functioneaza, desi e foarte prezent.

      • puterea exemplului si a comportamentului, a incurajarilor faptelor pozitive in locul pedepsirii celor negative in exces cu zbierete, urlete si batai sau clasicul “ti-am spus eu”. nu zic ca ar trebui sa crestem copiii ca pe caini dar sunt sigur ca puterea recompensei e mai mare ca puterea pedepsei.

        • Recompensa presupune si o pedeapsa in sine. Atunci cand nu recompensezi. De asta, ideal e sa ii oferi copilului si atunci cand ia un 8 si atunci cand ia un 4.

  9. Ce romantica esti. Nu sunt de acord cu tine. Este iubire neconditionata pana la un punct. Nu ai idee ce facuse. Daca fiica isi omorase bunica, de exemplu? Nu ai de unde sa stii. Eu nu cred ca iubirea parinteasca este un supererou. Este iubire si rezista la multe spalari, da, dar nu la ORICE.

    • Pai ori e neconditionata ori nu mai e, coana Andressa, dar s-o stim si noi :))
      Tocmai despre asta e vorba. Sa-l iubesti si atunci cand face o mare prostie. Sa il certi, dar sa ii angajezi cei mai buni avocati ca sa il scoata din puscarie. Treaba asta nu cred ca se poate decat intr-o singura relatie: de la mama la copil.

      • d

        Pai de ce sa-l scoata avocatii din puscarie, daca a facut ceva nasol? Daca e criminal in serie, poate e mai bine sa stea la inchisoare, sa-si asume greseala si aia e.

        Asa, si politicienii se iubesc neconditionat intre ei, se iarta si se ajuta la greu 😀

        Eu am vazut niste “copii” (maturi), care erau niste lepre cu parintii lor. Puteti zice voi ce vreti, nu exista doar factorul educatie. Daca v-a iesit voua, nu e general valabil.
        Sunt de acord cu Andressa.

        Uita-te la mine, am fumat pe ascuns 15 ani de am rupt, fara sa am asemenea exemple in familie. Nici macar in aia extinsa.

        • Vezi, fix acolo e problema: de ce ai simtit ca trebuie sa te ascunzi? Eu am avut doua exemple in familie si nu fumez, poate tocmai datorita faptului ca am stiut ca e ok sa fac asta si din prima tigara am tras in bucatarie, cu mama langa mine.

          P.s. Am exagerat eu cand am zis sa il scoata avocatii din puscarie. Era mai bine sa zic, sa ii dea o pedeapsa mai scurta, intr-un loc mai bun etc. Nu le putem fi parinti doar atunci cand ne convine.

          • d

            Am simtit nevoia sa ma ascund, si as simti in continuare (daca m-as reapuca de fumat) pentru ca STIAM ca nu e bine ce faceam.
            Nu ma pot duce la mama mea, care m-a facut si m-a ingrijit, sa o rog sa ma priveasca in fata cum imi introduc sistematic otrava in corp, pe motiv ca doar pot sa fac ce vreau si ea ma va iubi.
            As supara-o si as intrista-o, s-ar speria, am si asa sanatatea subreda. Mai mult, pentru mine mereu asta a fost un factor in decizia de a ma lasa. OK, mi-a luat 15 ani, dar tot am reusit. Stiind ca nu fac bine si simtind nevoia sa ma ascund, a fost foarte clar ca trebuie sa iau masuri sa schimb asta, nu sa ma straduiesc sa-i fac pe ceilalti sa accepte ca eu ma autodistrug, ca sa ma simt mai bine.

            Nu poti sa ii oferi copilului tau totul in bucatarie, ca sa vada ca e ok, si el precis va alege sa nu o mai faca. Nu functioneaza mereu asa, asta incerc sa iti zic. Sunt ATAT de multi factori in dezvoltarea unui om, incat sa pui intreaga povara pe un parinte e cam mult.

            Incercasem doar sa-ti zic ca nu are legatura cu exemplul, ca daca vezi ceva faci si tu, daca nu vezi, nu faci. Si ai confirmat, tu puteai fumai, ai ales sa nu, iar eu invers 🙂

            Din cate am citit la tine, tu ai avut noroc de o familie ok, gene bune si o soarta care nu ti-a fost extrem de potrivnica. Si atunci tu crezi chestiile astea de manual, dar viata e mult mai complexa de atat. Oamenii nu functioneaza dupa retete, ca aluaturile pentru briose. Daca ar fi asa, ar fi foarte usor de identificat criminali, violatori, pedofili etc pana sa se intample faptele. Dar de cele mai multe ori “nimeni nu se astepta”.

            Si in ultimul rand nu sunt de acord cu chestia ca doar dragostea pentru copil trebuie sa fie neconditionata. De ce anume? Dupa cum spuneti voi, copilul (indiferent cati ani are) poate face orice, inclusiv arde oameni pe rug, iar voi il veti iubi incomensurabil si va vor da lacrimile de duiosie. In schimb, daca sotul va da o palma, in secunda doi s-a terminat iubirea.
            Logic si rational eu nu inteleg in ce fel oamenii si-ar putea doza./opri/porni asa cantitatile astea de sentimente. Mai mult, copiii nu sunt obligati sa-si iubeasca parintii orice ar face ei, doar invers. In final, fiecare intelege altceva prin iubire 🙂
            Nu am vrut sa ma contrazic cu tine, sa stii, am vrut doar sa-mi expun punctele mele de vedere.

        • Cricket

          Si eu tot la ceva cu criminal in serie m-am gandit, de unde si intrebarea de ce ar ajunge asa daca ar fi fost crescut cu iubire. Dar nah cine stie…oricum in situatia aia nu stiu daca e bine sa il mai ajuti, e ca si cand ai aproba fapta, dar iubirea nu cred ca se stinge de tot, ramane pt cel ce era odata copil frumos si inocent, nu pt ce a devenit.

      • Uite aici intrebare de test pentru iubirea neconditionata: l-ai mai putea vedea in fata ochilor daca si-ar fi omorat fratele? Si nu asa din greseala, ci cu intentie? Am stat eu sa ma gandesc peste ce mi-ar fi cel mai greu de trecut precum mama care nu sunt si asta a fost situatia care mi s-a parut cel mai greu de administrat.

  10. Lorelai

    Iubirea a una, comes with the territory, cum se zice; increderea/ dezamagirea e alta. Poti iubi si sa fii adanc dezamagit in acelasi timp cred … Imi amintesc parca tot in Greys Anatomy a fost un episod in care April zicea ceva de genu : We Can Change the World By Raising Our Babies Right. ‘Right’ e prea generic dar oricum cred ca implica sa le fim alaturi mereu la bine si la rau.

  11. Larisa

    Inchisoare pe viata in America este doar pentru omor sau un concurs de infractiuni. Oricum, viata bate filmul. In realitate, insa, mi-e greu sa cred ca acea mama ar fi rezistat fara sa ii stranga mana fiicei sale macar pentru un minut.

  12. Diana

    Frumos spus si transpus. Cred ca dragostea unei mame este nemarginita, dar trebuie sa aibe nuante!
    A iubi copilul inseamna si sa il indrumi catre ce este bine si dinspre ce este mai putin bine! Profund in sufletul tau il iubesti si cand il “pedepsesti” sau il privezi de dragostea sau atentia ta directa!

    Ba da, exista limite! Daca iti iubesti copilul care a comis o infractiune si este sigur ca a comis.o, nu platesti cel mai scum avocat sa il scoata cu basmaua curata ci platesti un avocat care sa il apere in circumstantele date! Pt ca asta inseaman dragostea: sa il susti fara a.l absolvi de vina! El trebuie sa invete ca orice atiune a lui trage dupa sine o reactie. Consecintele trebuie sa le “care in spate”, pentru a invata sina se corecta!

    Mama din film devenita bunica mai bine spus ar fi putut sa ii amintesca fiicei ei, devenite mama, ca o strangere de a ei de mana nu inseamna ca o iarta pentru ceea ce a facut ci doar ca o iubeste profund.

    Este un model de educatie bolnavicios si des intalnit, din pacate, a lua o suparare/greseala si a generaliza.o.

    Spre exemplu: un copil ti.A spart bineloul preferat! Ii faci o mustrare pe cinste!
    Trece o ora, copilul te intreaba daca vrei sa colorezi cu el, tu ii spui nu, ca sunt suparat pe tine. Peste o ora vine si te intreaba daca vrei sa corectati impreuna tema de casa…tu esti inca imbufnat si spui sa te lase in pace.
    Vine ora cinei si ii trantesti farfuria in fata spunandu.i ca inca esti f suparata.
    Copilul merge la pat in acea seara cu sentimentul general, ca este un om de nimic, ca o data ce a gresit, orice ar fi gresit, se pare ca este irecuperabil…

  13. pff, de cand astept episodu’ asta, dar nu ma asteptam la ceva asa intens.
    am bocit la filme de pot sa numar pe degetele de la o mana si asta a ocupat un loc

  14. veronica

    m-ai facut sa plang… copiii te pot aduce de multe ori in stare sa te infurii peste masura, dar e bine cand vine cineva din exterior si-ti da 2 palme: ba, e copilul tau, revino-ti si adu-ti aminte ca e rodul unei iubiri.

  15. cristina

    Teoretic si eu imi doresc sa-mi iubesc copilul indiferent de ce va face. Practic, nu stiu cum o sa fiu peste 15 ani (inteleapta sau nu) si nu stiu cum as reactiona.

    Iar in legatura cu ce s-a comentat mai sus: ca e vuna parintilor pentru ce fac odraslele – nu-s asa de sigura.

    Ati vazut “let’s talk about kevin”? Minunat film tocmai despre grozaviile ce pot fi facute de odoarele noastre si cat poti sa ierti sau nu…dc kevin ar fi copilul vostru l-ati mai iubi?

    • Nu mai stiu filmul, dar vreau sa cred ca da. Desi inteleg ce spui si sunt de acord ca nu stii cum vei reactiona. Insa cred ca e important sa stim ca exista cineva pe lume care ne iubeste neconditionat, ca vom fi oameni mai buni stiind asta.

  16. Ancuta

    Am vazut episodul respectiv si am vazut ABSOLUT TOATE SEZOANELE din Grey’s Anatomy…sunt preferatii mei. Cat despre intrebarea pe care o puneai, chiar daca fetita mea masoara doar 20 de cm in acest moment ( sunt insarcinata in luna a 5) pot sa spun cu siguranta ca o s-o iubesc indiferent de ce va face, vreau sa ii fiu alaturi in fiecare moment, chiar si atunci cand o sa greseasca…si sunt sigura ca o sa se intample asta deoarece la randul meu am fost fiica. Exista o lume intreaga care judeca fara mila, care te indeparteaza chiar si la cea mai mica greseala si de accea spun ca o mama are datoria morala sa-i fie alaturi propriului copil indiferent de ce ar face (nu neaparat sa ii justifice greseala). Fata din episodul respectiv, chiar daca a gresit, se vedea clar ca avea nevoie de mama ei in acel moment…eu cred ca o sa avem nevoie tot timpul de parinti, oricati ani am avea.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 239 queries in 0.487 s