Pe scurt, vacanța e degeaba. Știu că mulți dintre dumneavoastră care citesc asta de la birou îmi dau dreptate. E același sentiment pe care îl aveam după fiecare concediu în care alegeam avionul de întoarcere la 10 seara, ca să mai câștigăm o zi, deși știam că înainte de 1 nu avem cum să fim în pat și că a doua zi la job o să ne punem perfuzii cu cafele. De câte ori nu juram în dimineața de după că data viitoare ne luăm o zi întreagă de stat înainte de revenirea la muncă! De câte ori s-a și întâmplat? Exact.
Habar n-am dacă vă interesează, dar există și studii care susțin cele de mai sus. Deși nu dau o ceapă degerată pe ele studii, sunt egoistă și mă interesează doar persoana mea. Somnul meu, odihna mea.
Cică femeile fac față oboselii mai bine decât bărbații, cu toate că tot ele sunt cele care suferă mai mult de insomnii. O fi o treabă hormonală, emoțională, o fi chestiune de despicat firul în patru, de prea multe gânduri prin cap de locuitor feminin în țară, cine să mai știe. Cert e că există instituții care se ocupă cu studiul somnului (era jobl meu ideal la un moment dat în viață- să mă ofer cobai, vă dați seama, să dormi și să fii plătit pentru asta?!) și că ele au stabilit că e ceva destul de necunoscut. Cert e că nu putem recupera ce am pierdut, oricât am dormi noi până la prânz în ziua următoare.
Așa se face că, după 2 săptămâni la mama acasă, după multe zile în care m-am ridicat din pat pe la 3 după-masa, două nopți cu muci și scris la foc automat au anulat frumusețe de vacanță în vene de mirună blondă. Nu e nimeni de vină, doar eu că îmi place mai mult la butoane decât printre vise. I-am și zis lui Horațiu zilele astea. Uneori, am senzația că dau ore de somn de la mine, că vine domnul Timp și se servește fără să întrebe dacă are voie să ia. Și mă lasă cu sacul odihnei cam în fundul gol, de nici nu știu dacă e legal să am copii în custodie.
V-am pupat, mă grăbesc, doar ceva mai scriu și-apoi mă culc!
imagini via Shutterstock, femeie cască
Cris
Hmm te inteleg! Desi uneori as putea sa dorm cu puica la pranz in weekend sau seara mai devreme, vreau sa mai fac ceva si pt mine, sau pur si simplu sa legumesc la un serial 🙂 si tot restanta raman la somn si la treburi :))
Miruna
aseară îmi povestea o prietenă că fetița ei dormea pentru prima dată mai legat, la care am întrebat-o ce caută ea pe net?! Le trebuie și mămicilor program după ce încep copiii să doarmă mai bine, că sunt obișnuite cu nesomnul.
o femeie
eu mult timp la 2 noaptea calcam si scriam mailuri, respectand ora de alaptat 🙂
Miruna
Bine ai revenit 😉
Simo
Eu in weekend tot devreme ma trezesc, cum sunt obisnuita din timpul saptamanii. Dar, oh, ce bine-ar fi fost sa pot face niste rezerve de somn pentru la vara!
Miruna
niciodată nu i-am înțeles pe oamenii ăștia ca tine :)))
Teodora
Lasa ca e bine ca macar ai facut ceva. Am dormit 2 ore in noaptea asta pentru ca am tusit in continuu… nici nu pot sa ma concentrez la ceva, mai ales ca o tin asa de vineri seara :((( Don’t you dare ask me if I did something about the cold 😀
Miruna
Se putea și mai rău, adică mai puțin de 2 ore. Sper că acum ești acasă și scrii asta din vârful patului. Sănătate!
Snow Flow
Bucuria mea supremă de la 1 an la 3 ai ambilor copii a fost că dormeam și eu la prânz în week-end. După 3 ani nu a mai dormit nici una dintre ele și am suferit profund. Încă nu mi-am revenit 😀
Miruna
somn de prânz, 2 ani de zile și nu ți-a ajuns??? blasfemie!
Snow Flow
Vrei să zici 4 ani în total, 2 la fiecare copil, la 6 ani diferență 😀 Un somn de prânz în week-end în condițiile în care primul copil nu a dormit O noapte întreagă până pe la 2 ani și? Multe dintre ele cu treziri din oră în oră.
Am o propunere 😛 : schimb 2 copii gata crescuți, pentru cel mai nedormicios bebeluș :D, o săptămână. Cine se bagă? 🙂
Ioana Marinescu
Oooo, daaa! Mailuri la unu noaptea, postari la 2, of of, nu ne mai facem bine, Mirună blonda. Prevad ca nici la pensie nu vom dormi, sigur vom rupe netul cu postari despre statiuni balneare si medicamente de artroza :-))))
Miruna
hahaha, și ne vom citi doar una alteia blogul, de dragul vremurilor apuse. Că ceilalți vor fi ocupați să facă filmulețe în virtual reality, holograme și să se teleporteze direct printre gândurile altora, probabil 🙂
Zina7
Eu cred ca e și o chestie hormonala. Eu și înainte de a naște dormeam destul de puțin-5-6ore somn pe zi îmi ajungeau . După ce am născut în prima săptămână în spital am dormit numai cat am fost sub anestezie generala 6 ore și apoi următoarele 6 zile am cumulat 6 ore în total . In următoarele 4 săptămâni am dormit în reprize de maxim 50 de minute de pe la 23 la 5 . Peste zi nu am mai dormit de când eram gravida ( adică de peste 10 luni) și tot de atunci nu am mai dormit mai mult de 2 ore legate și trezirea e zilnic intre 5-5:30 uneori mai ajungem și la 6 numai dacă noaptea intre 1 (2) și 3 (4) suntem treze. Peste zi doarme maxim 2 reprize de 40 de minute și alea numai dacă e plimbata ( cărucior sau sistem de miscare) . Deci ca sa pot dormi și eu ziua ar trebui sa învăț sa dorm în timp ce merg. În curând o sa încep sa merg și la servici deci sa recuperez somnul pierdut e cam imposibil.
Miruna
nu știu cum ai rezistat, sincer. Ești foarte puternică, să știi. Fetița ta e norocoasă.
Mihaela Damaceanu
Si macar te-ai tinut de cuvant? Ca o stiu si eu pe asta, ca mai scriu doar doua vorbe si apoi merg la culcare. Sau si mai rau: ca mai citesc doar doua vorbe si apoi merg la culcare.
Miruna
ohooo, aseară m-am culcat mult mai repede decât de obicei: înainte de 2!